Sherlock Holmes a căzut din nou în starea aceea de meditaţie intensă şi tăcută din care de abia ieşise, dar mie mi s-a părut, datorită experienţei pe care o aveam şi prin care mă deprinsesem cu toanele lui, că deodată îi venise în minte cine ştie ce nouă posibilitate de interpretare a cazului. Când ajunsesem la punctul final al călătoriei, era trei şi douăzeci şi după ce am luat în grabă prânzul la bufetul gării, am pornit imediat spre Scotland Yard. Holmes îi şi telegrafiase lui Forbes şi acesta ne aştepta: era un omuleţ cu o mutră ascuţită de vulpe şi deloc simpatică. Ne-a primit cât se poate de rece, mai ales când a auzit în ce chestiune venisem.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adesea se întâmpla ca domnul Lestrade de la Scotland Yard să treacă seara pe la locuinţa lui Holmes; vizitele lui erau primite cu multă încântare de Sherlock Holmes, pentru că-i dădeau posibilitatea să fie la curent cu ce se petrecea la cartierul general al poliţiei. În schimbul veştilor pe care le aducea Lestrade, Holmes era gata întotdeauna să dea atenţie amănuntelor vreunui caz cu care se ocupa detectivul de la Scotland Yard şi să-i ofere câte o sugestie sau o indicaţie izvorâtă din vastele sale cunoştinţe şi din îndelungata sa experienţă.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o seară, prietenul meu, Holmes şi cu mine, fumam după cină, când domnul Lestrade de la Scotland Yard intră în încăpere. El ne vizita adesea, fiindcă găsea întotdeauna un sprijin în Holmes, care îl asculta cu atenţie şi era oricând gata să-i dea un sfat.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când avea o asemenea dispoziţie, figura lui Sherlock Holmes căpăta perfecta imobilitate a unei piei roşii şi din înfăţişarea lui nu mai puteam să deduc dacă este mulţumit sau nu de situaţia cazului respectiv.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sherlock Holmes: Simt nevoia să îmi stimulez intelectul. Iată şi motivul pentru care am ales profesia de detectiv.

replică de Arthur Conan Doyle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestirea clientului părea să aibă un efect extraordinar asupra lui Sherlock Holmes. El se ridică de pe scaun şi începu să se plimbe agitat prin odaie, pradă unei emoţii de nestăpânit.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sherlock Holmes: Proştii cei mai supărători sunt cei care au câte o sclipire de inteligenţă.

replică de Arthur Conan Doyle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sherlock Holmes: Un om ar trebui să stocheze în minte tot ceea ce i-ar putea folosi, iar restul să-l depoziteze în bibliotecă de unde îl poate lua dacă are nevoie de el.

replică din Cei cinci sâmburi de portocală, scenariu de Arthur Conan Doyle
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe faţa colonelului Ross stăruia o expresie grăitoare pentru părerea proastă la care ajunsese în privinţa capacităţii lui Holmes. Inspectorul Gregory însă deveni deodată foarte atent.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa era pusă şi tocmai când dădeam să sun, doamna Hudson intră cu ceai şi cafea. Peste câteva minute ne aduse şi mâncarea, aşa că ne aşezarăm cu toţii la masă. Holmes era mort de foame, eu mort de curiozitate, iar Phelps căzut într-o stare de sumbră depresie.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sherlock Holmes: Tentaţia de a forma teorii premature fără a avea date suficiente este un dezastru al profesiei noastre.

replică din Memoriile lui Sherlock Holmes de Arthur Conan Doyle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţa lui Silas Brown era pământie ca cenuşa parcă, pe frunte îi străluceau picături de sudoare şi mâinile în care ţinea cravaşa îi tremurau, aşa că acum aceasta flutura ca o rămurică bătută de vânt. Dispăruse şi maniera lui arogantă şi teroristă şi acum se gudura pe lângă Holmes ca o javră pe lângă stăpân.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sherlock Holmes (către Dr. Watson): Moriarty este un om de familie bună şi cu o educaţie excelentă, înzestrat de natură cu un talent fenomenal la matematică. La vârsta de 21 de ani a scris un tratat despre teorema binomială, care s-a bucurat de popularitate în totă Europa. Pe baza lui a obţinut o catedră de matematică într-una din universităţile noastre mai mici şi, după toate aparenţele, avea o carieră strălucită în faţa lui. Dar omul moştenise nişte înclinaţii extrem de diabolice. Avea în sânge o genă de criminal care, în loc să fie temperată, era sporită şi făcută infinit de periculoasă de către extraordinarele lui capacităţi mentale. În universitate au început să circule zvonuri sumbre despre el, aşa că, în cele din urmă, a fost obligat să demisioneze şi să vină la Londra, unde a devenit instructor militar... El este un Napoleon al crimei, Watson, organizatorul a jumătate din ceea ce este rău şi aproape a tot ce trece neobservat în acest mare oraş.

replică din povestirea Ultima problemă de Arthur Conan Doyle (noiembrie 1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut norocul să aflăm că lordul Holdhurst se afla încă în Downing Street şi când Holmes i-a trimis cartea de vizită, am fost introduşi imediat. Politicianul ne-a primit cu acea curtoazie demodată, în privinţa căreia e renumit şi ne-a poftit să luăm loc în două fotolii, de o parte şi de alta a căminului. Rămânând în picioare pe covoraşul dintre noi – siluetă înaltă şi subţire, o faţă gânditoare, cu trăsături ascuţite şi cu părul buclat, încărunţit prematur – lordul părea să reprezinte tipul acela destul de rar de găsit – nobilul care este cu adevărat nobil.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare ce dor de răzbunare, care până atunci arsese mocnit, a izbucnit deodată cu vâlvătăi în inima pătimaşă a acestei femei de origine celtică, în clipa când a văzut că bărbatul care o rănise – şi poate că rana era mai adâncă decât bănuiam noi – se afla în puterea ei? Să fi fost doar o simplă întâmplare că lemnul a alunecat şi lespedea s-a închis, zăvorindu-l pe Brunton în cămăruţa aceea care avea să-i devină mormânt? Oare era vinovată numai fiindcă păstrase tăcerea cu privire la soarta lui? Sau o lovitură bruscă, dată de ea, îndepărtase acel reazim şi trânise lespedea peste străvechiu-i lăcaş?

Arthur Conan Doyle în Memoriile lui Sherlock Holmes
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptându-mă să văd tipul medicului de ţară, apariţia vizitatorului nostru îmi cauză o vie surpriză. Domnişorul Mortimer era înalt, subţire, cu un nas lung, coroiat, ce ieşea mult dintre cei doi cenuşii, pătunzători, apropiaţi unul de altul şi strălucitori de după ochelarii săi de aur. Purta costumul tradiţional – însă puţin neglijat – adoptat de cei de profesiunea lui; redingota de culoare închisă şi pantalonul vărgat. Cu toate că era tânăr, spinarea îi era încovoiată. Mergea cu capul aplecat înainte, iar pe figură avea întipărită bunătatea. Intrând, el îşi zări bastonul în mâinile lui Holmes.

Arthur Conan Doyle în Câinele din Baskerville
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Holmes (după ce află că Madame Petrova vrea să o lase însărcinată): Mă simt foarte flatat, dar sunt sigur că sunt şi alţi bărbaţi, mai buni.
Nikolai Rogojin: Sincer să fiu, nu aţi fost prima alegere. Ne-am gândit la scriitorul rus Tolstoi.
Holmes: Ah, aşa mai zic şi eu. Omul ăla e un geniu!
Nikolai Rogojin: E prea bătrân. După aceea ne-am gândit la filosoful Nietzsche.
Holmes: Cu siguranţă, o minte strălucită!
Nikolai Rogojin: Nu, prea german. După care am ajuns la Ceaikovski.
Holmes: Cu Ceaikovski sigur nu ratezi!
Nikolai Rogojin: Tocmai, că am încercat şi a fost o catastrofă totală.
Holmes: De ce?
Nikolai Rogojin: Nu ştim. Pentru că Ceaikovski... cum să zic? Ştii, femeile nu sunt tocmai pe gustul lui.

replici din filmul artistic Viaţa particulară a lui Sherlock Holmes (29 octombrie 1970)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Holmes îmi înmână o foaie ruptă dintr-un carneţel, pe care scria cu creionul: "Recompensă zece lire pentru cine va spune numărul birjei care a lăsat un client la poarta Ministerului de Externe de pe Charles Street, la 23 mai, ora zece fără un sfert seara. Adresaţi-vă în Baker Street 221-B."

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sherlock Holmes

Distribuţie: Rachel McAdams, Robert Downey Jr., Jude Law, Mark Strong, James Fox

trailer pentru Sherlock Holmes, regia Guy Ritchie (2009)
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Hudson: A omorât câinele. Din nou.
Dr. John Watson: Ce i-ai mai făcut lui Glaxton de data asta?
Sherlock Holmes: Testam un nou anestezic doar. Nu-l deranjează.

replici din filmul artistic Sherlock Holmes (decembrie 2009)
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sally: Credeam că-mi plăceau lucrurile pe care mi le făcea Michael şi că era altfel decât Jack. Mai tandru. Mai incitant. Şi mă gândeam cât de diferit era Michael de Jack şi cât de profundă era viziunea lui asupra vieţii. Şi mi-l imaginam pe Michael ca pe un arici, iar pe Jack, ca pe o vulpe. După care m-am gândit că Judy e o vulpe şi Gabe, un arici. Apoi m-am gândit la toţi oamenii pe care îi cunosc – care sunt arici şi care vulpi. Al Simon, prietenul nostru, e un arici; soţia lui, Jenny, un arici. Cindy Salchim, o vulpe. Luke Trinow, un arici.

replică din filmul artistic Soţi şi soţii, scenariu de Woody Allen (14 septembrie 1992)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!