Condusă de Lucian, mașina își continuă drumul spre oraș. Nu-i luă mult timp să ajungă în locul indicat de Alex. Zărindu-i pe cei doi pe trotuar, opri mașina și coborî grăbit, împreună cu Petre și Adi, îndreptându-se spre locul accidentului. Petra îl vedea pentru întâia oară pe Lucian în persoană, de aproape, deși la întuneric. El îl salută scurt pe Alex, apoi îi sărută mâna domnișoarei body-guard. Deși era întuneric, "Ucigașa" rămase plăcut impresionată de prezența lui, iar colegii ei o priviră îngrijorați.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Trecu pe motocicletă, iar Alex și "Ucigașa" în mașină, cu Petre și Adi. Astfel porniră; în față, Lucian pe motocicletă (primul pentru că știa drumul), urmat de mașina albastră a directorului. Alex se simțea bine în ipostaza de șofer al superbei mașini a directorului Institutului și urma îndeaproape motocicleta pe care stătea colegul său. Domnișoara Petra privi spre Lucian admirativ.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar mașina albastră opri în dreptul casei domnișoarei consilier, sau mai nou... domnișoara Barbie. Puțin mai în spate oprise mașina body-guarzilor, din care Petre și Adi ieșiseră, pentru a merge cu Lucian acasă. În timp ce comandantul misiunii își lua rămas bun de la frumoasa-i colegă, din casă ieși tatăl acesteia, domnul Virgil Stancu, deci, părinții ei nu se culcaseră până la acea oră, rămăseseră să-și aștepte fiica. Prin urmare, deși n-ar fi dorit, tânărul comandant nu avea cum să evite o întâlnire cu tatăl colegei sale. Lia își sărută tatăl, iar Lucian îl salută respectuos. Petre și Adi ocupaseră deja bancheta din spate a mașinii albastre, rămânând în așteptarea comandantului.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex și Lucian plecară, fără a mai aștepta să fie însoțiți de cineva până la ieșire, pentru că tatăl și fiica, ambii medici, erau ocupați. În curând, cei doi tineri se aflau în ascensorul blocului, reparat și modernizat, care-i coborî rapid 13 etaje, până la parter. Afară, la datorie, erau așteptați de Petre și Adi. Lăsând motocicleta "Ucigașei" acolo, Alex și Lucian intrară în mașina albastră, pe locurile din față. Tânărul comandant porni mașina spre casa colegului său. Mașina albastră opri în curând în dreptul casei geneticianului. Cei doi body-guarzi rămaseră în interiorul vehiculului albastru, în așteptarea celui căruia-i asigurau protecție în afara Institutului.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu după mult timp, tânărul comandant, cu papagalul său pe umăr, se afla din nou la volanul mașinii albastre; pe bancheta din spate stăteau cei doi body-guarzi. Dar Lucian îndreptă mașina spre ieșirea din oraș; mergea la Institut. De ce? Nu-i era nici lui foarte clar de ce, dar simțea nevoia de a-l vedea pe director, de a-l avea aproape, de a-i vorbi. Steaguri tricolore fluturau în adierea vânticelului cald de vară. Poarta Institutului se deschise imediat pentru mașina albastră, dar înainte de a fi intrat, cei doi body-guarzi coborâră. Lucian opri mașina la locul ei; acesta nu era ocupat. Nu-l anunțase pe director de sosirea lui, dar spera să-l găsească acolo, deși era posibil ca dânsul să fi plecat pe undeva. Dar Lucian nu renunță la ideea de a-l căuta. Se opri doar în fața ușii pe care scria "Director", ciocăni discret și intră fără a mai aștepta vreun răspuns. Directorul era acolo, la biroul său. Își aranjase singur hârțoagele; acum le completa, nu mai avea mult până să le termine. Vru să reproșeze ceva noului sosit, dar când își ridică privirea și-l zări pe favoritul său, îi zâmbi îngăduitor.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă își va schimba sau nu această părere, Alex încă nu știa; rămânea de văzut. Deocamdată, i se părea antipatică, iar într-un top provizoriu al fetelor pe care le considera cam nesuferite, doctorița se situa pe locul 2, după domnișoara consilier Lia, care ocupa locul fruntaș, în urma acțiunii de a-l fi reclamat pe Lucian Comisiei Disciplinare. Și doar ele două i se păreau cam nesuferite, deci, aici se oprea lista lui Alex, pentru că n-avea nimic cu blonduța cea mititică Maria; ea era chiar foarte simpatică. Într-un timp, fusese și "Ucigașa" inclusă în acest top imaginat de Alex, când pe locul 1, apoi pe 2, după care pe 3, dar acum ieșise definitiv de pe această listă; "Ucigașa" devenise drăguță... Oare vor deveni și celelalte două, colegele lui, măcar suportabile, desființând astfel această listă? Altfel, cum se va descurca geneticianul cu ele, în următorii, cel puțin 13 ani? I se părea dificil, dacă nu chiar imposibil, dar încercă să nu se mai gândească la asta, deși se întrebă cum naiba reușea oare Lucian s-o suporte pe domnișoara consilier, ba încă îi lua mereu apărarea cu înverșunare, în fața tuturor și o conducea zilnic acasă... Oare nu cumva îi plăcea de ea? Alex se înfioră numai la gândul unei asemenea posibilități, pe care o alungă rapid din minte. Ajunseră în curând acasă, la genetician, așa că mașina opri acolo, în fața casei respective. Din autovehicul coborî doar Alex.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precaut, Alex o luă prin locuri mult mai iluminate și nu chiar pustii, deși ora era târzie. Avu parte și de noroc; nu departe de locul în care o lăsase pe Petra cu agresorii, zări o patrulă de noapte. Perfect! Se îndreptă grăbit spre polițiști, ca nu cumva să-i piardă din vedere, deși aceștia se deplasau destul de lent. Considerând că se apropiase suficient, strigă, nu foarte tare... Polițiștii se întoarseră spre el; fiind noapte, nu-l puteau zări prea bine. Totuși, se opriră, astfel că Alex îi ajunse fără probleme și-i salută.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mașina albastră a directorului, urmată de alta, opriră în dreptul casei reclamantei. Din prima mașină coborî chiar domnișoara consilier Lia, căreia Lucian îi spuse doar "Noapte bună, colega!", deschizându-i amabil portiera și zâmbindu-i. Apoi își reluă locul la volan și porni mașina de abia după ce urcară cei doi body-guarzi, Petre și Adi, cu care se înțelegea de minune. Află de la ei, în drum spre casă, că erau invitați la Comisia Disciplinară a Institutului, chiar și ei, pentru a da niște declarații, deși nu știau pentru ce. Lucian îi lămuri că din cauza lui erau chemați, iar cei doi body-guarzi se mirară să afle acest amănunt, dar îl asigurară de sprijinul lor, atât cât se putea.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian nu se grăbea, dar se îndrepta spre colegii săi, spre locul în care cele două nave încă staținau. Nuria merse alături de el; de cum zări navele, se observa că o cuprinsese teama. Lucian o privi încurajator, încercând să-i trasmită, fără cuvinte, că nu avea de ce să-i fie teamă. Se opriseră puțin. Nuria își dădu jos ochelarii primiți de la comandant, privind uimită, când spre "Pacifis", când spre "Vulturul". Pentru ea navele spațiale reprezentau ceva inedit, surprinzător. Pentru membrii echipajului, ea, prezența ei era ceva inedit, surprinzător, apropiindu-se, împreună cu comandantul lor. Lucian stătu pe loc, atâta timp cât consideră că i-ar trebui Nuriei pentru a se "acomoda" cu prezența celor două nave spațiale, apoi porni din nou, spre colegii săi, în dreptul cărora se opri. Îi dădu drumul mâinii Nuriei, zâmbind, spre ea, blând, amabil, încurajator.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: De ce? Care-i problema?
Alex: Păi, celuilalt i se zice... "Ucigașa".
Lucian: Ah, poreclelele astea ale lor... Toți au niște porecle ciudate, care te pun serios pe gânduri, dar în fond, e doar ceva de suprafață, deci n-ai de ce să te îngrijorezi din cauza asta.
Alex: Luci, e o tipă! I se zice "Ucigașa"; pricepi?! O tipă! Una pe nume Petra Nețoiu.
Lucian: O tipă? "Ucigașa"?! Asta, într-adevăr, pare cam neplăcut.
Alex: Foarte neplăcut pentru mine! Nu înțeleg de ce tocmai eu am o tipă body-guard?! În plus, dacă ai vedea-o cum arată... Nu zic că ar fi urâtă, dar n-are nimic feminin în aspectul ei; e doar dură, forțoasă, băiețoasă, musculoasă. Și n-am nimic împotriva aspectului ei sau a meseriei pe care o practică, dar... De ce tocmai eu?! Adică, mai înțelegeam dacă i se repartiza o tipă body-guard vreuneia dintre colegele noastre, domnișoarele din echipaj, dar de ce tocmai mie?!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mașina albastră a directorului opri în fața Institutului. Cei doi body-guarzi se pregătiră să coboare, dar glasul lui Lucian îi opri; rămaseră în mașină, pe bancheta din spate, privind nedumeriți cum el, Lucian, cobora. De ce? Habar n-aveau! El însă știa ce avea de gând. O observase pe domnișoara Petra Nețoiu, "Ucigașa" și se îndrepta spre ea. Petra surâse; îi convenea propunerea și rămase să aștepte sosirea colegilor săi, în timp ce Lucian îi explică portarului tot ceea ce trebuia să știe. Portarul pricepu și fu de acord, doar nu era să se împotrivească; n-ar fi avut motive. Prin urmare, rămânea doar ca toți să sosească, iar Petra să-i anunțe că puteau să intre în Institut. Mai întâi vorbi cu body-guarzii lui Nistor Cosmin Vântu, zis "Uraganul" și Jean Pistol, zis "Glonțul" și ai Liei Florin Neamțu, zis "Nemilosul" și Bogdan Trană, zis "Temutul", pe care-i zări prin apropiere; noroc că aceștia patru nu plecaseră încă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blondul Iulian Enka își ridică privirea albastră spre soția sa, însă nu spuse nimic; chipul îi era încă răvășit de o tristețe ce nu părea să-l părăsească în curând. Nu dură mult până ce mașina albastră a directorului opri lângă celelalte trei existente în curtea reședinței familiei Enka. Lucian coborî; nu părea surprins de prezența celorlalte autovehicule. Îi recunoscu pe body-guarzii blondinei și-i salută. Evident, nu încăpea îndoială că și Petre și Adi îi cunoșteau pe cei doi.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: E a ta?
Lucian: Bijuteria asta albastră?! Nu. E a directorului.
Mihai: Poftim? Cum? A cui? A... cărui director?!
Lucian: Directorul Institutului nostru, desigur, Traian Simionescu.
Mihai: Cum așa?! Adică domnul director ți-a împrumutat ție mașina dânsului?!
Lucian: Da; și nu-i prima oară când mi-o împrumută. Eu și dom' director ne înțelegem foarte bine, ca să zicem așa... Îmi e prieten.
Mihai: Ah... Și de ce te duceai spre Institut; să-i înapoiezi mașina domnului director cumva? În cazul ăsta, n-ar trebui să mă mai duci pe mine în oraș; mai bine oprește, să cobor, îmi pot continua drumul spre oraș așa cum l-am început, singur.
Lucian: Stai liniștit! Dom' director mi-o lasă la dispoziție oricât doresc; mi-a spus că i-o pot înapoia chiar și... peste 13 ani. Desigur, glumea, dar nu-i nici o grabă.
Mihai: Ah...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnișoara îi dădu restul cuvenit, apoi cei doi băieți se îndreptară spre locul în care parcaseră mașina. Când să pună restul în buzunar, Lucian zări o foiță pe care, probabil domnișoara i-o strecurase laolaltă cu banii. Pe foiță era trecut un număr de telefon și un nume: Buzatu Mioara. Lucian nu aruncă foița, o păstră, deși nu intenționa să-i telefoneze domnișoarei respective, nici să se întâlnească vreodată cu ea, căci pe cealaltă parte a foiței, domnișoara Mioara își notase chiar și adresa. În scurtul drum spre mașină, se mai confruntară cu un mic "incident" neprevăzut, avându-l ca protagonist tot pe matematicianul cu lipici la fete: O domnișoară blondă, de altfel superbă, ivită brusc, ca de nicăieri, se agăță cu putere de gâtul tânărului și pe neașteptate îl sărută cu foc, fără a ține cont de prezența lui Mihai, pe care, probabil, nici nu-l observase.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Ucigașa" privi emoționată spre cei prezenți în încăpere; părea impresionată de atenția care i se acorda. Bineînțeles, spuse și profesorul Manea vreo câteva cuvinte cam la fel de "răsunătoare" ca ale directorului, iar în cameră mai erau alte câteva buchete de flori primite de domnișoara Petra Nețoiu în acea zi. După ce directorul, profesorul Manea, Alex, Lucian și Ovidiu Băloi, zis "Cocoșul" ieșiră, intrară alții trei, avându-l ca protagonist principal pe cel ce deținea recordul la înălțime în echipaj, Nistor. Lunganul renunță cu greu la o cutie cu bomboane fine de ciocolată în favoarea domnișoarei Petra, însă renunță; i-o lăsă deci "Ucigașei". Nu râse deloc de de domnișoara body-guard din cauza poreclei sale, dar Alex n-avea cum să scape de cicăleala înaltului său coleg; lunganul deja se amuza pe această temă... După lungan intră micuța Maria și cei doi body-guarzi care-i asigurau paza.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce să înceapă iarăși o discuție în contradictoriu cu tatăl său, când doar ce se împăcaseră, deși, practic, nici nu fuseseră supărați. Poate doar i se păruse că tatăl lui, "blondul", îi vorbise pe un ton ușor ironic, iar dacă ar fi încetat cu amabilitățile, tot el s-ar enerva, Iulian Enka rămânând de obicei calm, nepăsător, sau doar așa părea. Lucian ocupă locul șoferului și le deschise părinților săi. Tatăl său se așeză lângă el, Diana Enka în spate. Cei doi habar n-aveau că în buzunarele hainei uniformei fiului lor se aflau cheile de la mașina directorului Institutului sau că Lucian avea permisiunea de a utiliza oricând dorește acea mașină; acum însă, o lăsase în parcare. Băiatul porni spre casă, unde ajunse în curând. Opri mașina și coborî. Era emoționat; nu trecuse pe acasă de o săptămână, iar după alte câteva, din nou nu va mai trece, pentru o perioadă mult mai îndelungată. Închise mașina în garaj și-i înapoie cheile blondului; acesta nu le luă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între timp, mașina familiei Enka, gonea spre casă. Zărind la volanul mașinii un șofer cu o pasăre pe umăr, unui agent de circulație i se păru straniu acest amănunt, așa că polițistul opri mașina. Se apropie de geamul șoferului. La cererea polițistului, Lucian coborî, pregătind actele necesare; papagalul stătea tot pe umărul său.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian nu părea dispus să dea curs invitației tânărului informatician, însă în curând băiatul urma să aibă un aliat în persoana mamei lui, Marilena Ristea, care, auzind o mașină oprind în fața casei, ieșise să vadă despre ce era vorba. Dat fiind că și dânsa lucra tot la Institut, recunoscu ușor mașina albastră a directorului. Pentru o clipă prezența acestei mașini o intimidă; continuă însă drumul spre poartă. Se aștepta să-l zărească la volan însuși pe directorul Institutului, dar constată surprinsă că nu dânsul, ci un tânăr chipeș ocupa acel loc. Zărind-o pe mama mai tânărului său coleg, Lucian nu avu încotro; coborî. Desigur, coborâse și Mihai. Lucian se apropie de doamna Ristea, salutând-o politicos și cu o eleganță desăvârșită în gesturi și mișcări, îi sărută mâna, fără a se pierde cu firea.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex: Scuzați-mă, vă rog, dumneavoastră sunteți cumva...
Petra: Fată?! Da, sunt! Și; ce-i cu asta? Aveți ceva împotriva fetelor care practică această meserie, de body-guard?
Alex: Ah, nu, deloc, domnișoară... N-am nimic împotriva dumneavoastră sau a meseriei pe care v-ați ales-o. Sunteți liberă să vă alegeți orice considerați că vi se potrivește...
Petra: Foarte bine! Mă numesc Petra Nețoiu, cunoscută printre body-guarzi drept "Ucigașa"; asta-i porecla mea.
Alex: Interesant, foarte interesant... Mi se părea doar puțin cam nepotrivit ca protecția să-mi fie asigurată de o domnișoară...
Petra: Adică ești nemulțumit că ți-a fost repartizat un body-guard ca mine?!
Alex: Ah, nu, deloc... De ce-aș fi nemulțumit?!
Petra: Ar trebui să te consideri norocos că sunt body-guardul tău!
Alex: Chiar mă consider norocos; foarte norocos... Mă bucur că-mi veți asigura protecția și vă mulțumesc pentru asta, deși personal nu cred că aș fi avut nevoie de protecție, dar dacă dom' director așa a stabilit...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După un timp, mașina albastră ajunse în dreptul reședinței tânărului comandant; casa lui era înconjurată de un cordon de jandarmi, gardieni și polițiști, care nu permiteau oamenilor sosiți în număr destul de mare să se apropie prea mult de curtea imobilului. Pentru mașina albastră se făcu totuși loc de trecere. Lucian lăsă mașina în curte și coborî, deschizând apoi domnișoarei biolog; body-guarzii coborâră și ei. Tânărul comandant privi o clipă în urmă; totul i se părea ciudat; nu era obișnuit ca echipaje de jandarmi, gardieni și polițiști să-i păzească lui casa. În plus, mai erau și cei patru body-guarzi... Încercă să se comporte normal, să facă abstracție de prezența tuturor; pe cei patru nu-i putea totuși ignora, doar erau în curtea casei sale.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În curând polițiștii intrară în dubița cea albă cu cei trei infractori și armele acestora, iar mașina porni spre secția de poliție la care lucrau cei din patrulă. Ofițerul îi lăsase o carte de vizită lui Alex, pentru ca geneticianul să știe unde să vină ziua următoare și pe cine să caute, pentru declarațiile necesare. Alex rămase cu Petra Nețoiu, care se sprijinise de motocicleta ei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!