Totuși, Nistor nu plecă fără a-i saluta și pe părinții adolescentei, domnul și doamna Cristescu, spunându-le și dânșilor că s-ar putea să nu se mai vadă până la lansare. Soții Cristescu tresăriră surprinși la auzul acestei posibilități, venindu-le greu să creadă că nu-l vor mai vedea pe băiatul cel înalt mult timp din acel moment încolo; devenise un "obișnuit al casei"... Măcar de s-ar fi certat Adela cu el înainte de plecarea în misiune, sau măcar de n-ar fi fost dânșii de acord cu relația dintre fiica lor minoră și acest tânăr geograf înalt; dar nici una dintre aceste două variante nu exprima realitatea... Pentru că realitatea suna astfel: băiatul de 2,18 m era astronaut și va pleca peste vreo 10 zile într-o misiune spațială de lungă durată, cel puțin pentru următorii 13 ani...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Semn bun; domnul Gigi Cristescu îl invita să intre, ceea ce, presupuse geograful, putea semnifica faptul că dânsul nu era supărat după ceea ce văzuse ultima oară, când geograful o sărutase pe fiica dumnealui, adolescenta Adela... Domnul Cristescu era amabil?! Nistor se încruntă; s-ar fi așteptat la o cu totul alt fel de reacție din partea dânsului... Intră totuși, de moment ce ambii soți îl invitaseră insistent. Doamna Manuela se îndreptă spre bucătărie, de unde se întoarse cu un platou plin de prăjiturele proaspete, cu un miros aromat, îmbietor, care-l corupse imediat pe lungan; luă, într-adevăr, vreo câteva. Și totuși, nu foarte multe... Îngândurat, le mestecă leneș, de parcă pentru a le mânca era nevoit să depună un efort prea mare. În realitate, nu lenea era motivul lui. Lunganul își luă rămas bun de la părinții Adelei și porni spre ieșire; ar mai fi rămas el în așteptarea adolescentei, însă era destul de târziu. În plus, cine știa la ce oră s-ar fi întors Adela acasă?! Iar mașina body-guarzilor porni îndărăt, spre casa familiei Harris...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ușa casei se deschise, iar după ce Nistor îi ură "noapte bună", Adela se îndreptă grăbită spre camera ei, pentru a nu fi nevoită să-și înfrunte părinții, să le dea explicații. Lunganul îi salută respectuos pe soții Cristescu, care nu-i reproșară nimic (spre uimirea lui, nici măcar domnul Gigi), apoi se retrase; trecuse de miezul nopții. Ușa casei se închise, iar după ce-i lăsă lui Brutus încă vreo câțiva biscuiți dulci și moi, care-i plăceau tare mult dulăului, Nistor ieși din curte.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amândoi parcurseră drumul pe alee până la ușa casei, unde sunară. În prag se iviră părinții adolescentei, ambii; nici unul nu-i reproșă nimic geografului. Doar fata intră în casă, lunganul îndreptându-se îngândurat spre poartă, după ce-i salutase respectuos, politicos, pe părinții Adelei; aceștia îl admirau pe tânărul cel înalt, aveau o părere bună despre el, amândoi, acum chiar și domnul Gigi Cristescu, tatăl adolescentei bălaie. În curând mașina celor doi body-guarzi porni pe străzile întunecate ale orașului spre casa geografului, unde îl așteptau părinții acestuia, tatăl lui, domnul Henry Harris și doamna Renata-Antoaneta Harris, mama lui. Se înnoptase deja. Pe fiecare stâlp, pe fiecare stradă, fluturau steaguri tricolore. O nouă zi se apropia de sfârșit; vineri, 15 iunie 2085. Elevii intraseră în vacanță, vacanța de vară, o perioadă pe care toți o îndrăgeau și sperau s-o petreacă într-un mod cât mai plăcut; șapte tineri aveau s-o petreacă pe aceasta și încă multe altele care vor veni în următorii ani la bordul unei nave, într-o misiune spațială inedită, de lungă durată...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte de a porni spre casă, Nis își privi ca fermecat prietena și se opri; în minte îi stăruia gândul că peste doar șase zile va pleca în misiune, iar după aceea nu va mai avea ocazia s-o vadă deloc în următorii, cel puțin 13 ani. Gândul acesta îl determină s-o îmbrățișeze și pentru prima oară de când o cunoștea, o sărută, nu pe obraji sau pe frunte, cum proceda de obicei, ci pe gură, pe buzele acelea adolescentine, fragede, ademenitoare. Adela părea surprinsă, poate chiar ușor șocată, intrigată de gestul lui neașteptat, dar nu protestă în nici un fel. Din casă, domnul Gigi Cristescu, deși afară era întuneric, pricepu ce se întâmplase, iar primul impuls fu acela de a ieși, spre a-l certa pe lungan pentru îndrăzneala lui, însă doamna Manuela, soția sa, îl opri. După câteva clipe, Nistor se îndepărtă puțin de adolescentă, privind-o încurcat; nu venise cu intenția de a o săruta.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru Nis, geograful cel înalt, activitatea acelei zile era foarte clară: se rezuma, în marea majoritate a timpului, la o nouă ședință foto, acasă la prietena lui, Adela Cristescu, de data aceasta el în uniformă, deși de acasă plecase în haine particulare, își luase totuși uniforma, după cum promisese, într-un rucsac, umplut, pe lângă aceasta, bineînțeles, cu foarte multe dulciuri, acestea fiind, ca de obicei, nelipsite lunganului. Nistor se distră destul de bine în acea zi, încercând să uite de refuzul adolescentei de a-i însoți în misiunea lor spre planeta Proxima; era cam greu însă... Părinții Adelei îl priveau îngăduitori, ba chiar cu admirație; Nistor era un băiat bun; puțin cam prea înalt, însă parcă i se potrivea această înălțime. 2,18 m... Cine și l-ar mai fi putut imagina pe geograf mai scund? Nimeni! Pentru că toți se obișnuiseră cu el astfel; când îi rosteau numele, imediat îl asociau cu imaginea aceasta, caracteristică lui, de lungan inconfundabil...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât despre director, în cabinetul acestuia intră, fără a fi fost invitată, o tânără doamnă, elegantă și frumoasă. Era Diana Enka. Chipul ei plăcut era obosit și trist, chinuit chiar. De o săptămână nu-și văzuse deloc băiatul, iar lipsa lui o durea, îi sfâșia sufletul. Îl simțea departe, deși știa că el era acolo, aproape, în Institut, nu plecase încă în misiune. Nu putea suporta gândul că nu-și va mai vedea deloc fiul până la data plecării în misiune și nici după aceea, pentru foarte mult timp, nu știa sigur cât anume; 13 ani, se presupunea. Ar fi dorit o împăcare cu fiul ei, să se bucure de prezența lui măcar până-n momentul plecării, deși încă nu se putea împăca cu ideea că el va participa totuși la această misiune. De dragul lui însă, pentru a mai fi împreună măcar până pe 27 iunie, era totuși dispusă să accepte un compromis.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mod normal, dacă n-ar fi plecat, conștient de faptul că ea era încă doar o copilă, n-ar fi procedat astfel; ar fi avut răbdare, ar fi așteptat să mai crească, măcar vreo doi ani, până la majoratul ei, cum însă el pleca peste doar vreo câteva ore... Părinții adolescentei de abia în acel moment reușiseră să iasă din mulțime și urmau să prezinte actele la control, pentru a demonstra că ei erau cei chemați.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor își ridică din nou privirea spre Adela. Până în acel moment, nici măcar nu remarcase cum era îmbrăcată. Era vară, era cald, nici un vânticel nu tulbura liniștea din jur... Evident, Adela, ca mai toate adolescentele de vârsta ei, era îmbrăcată modern, dar destul de sumar, provocator; și totuși, nu indecent. Nu i-ar fi permis tatăl ei, domnul Gigi Cristescu, un om destul de exigent, mai ales cu fiica lui. Dar era frumoasă, cu bluzica strâmtă, subțirică, ușor decoltată... Era înaltă și subțirică, dar nu prea subțirică; avea un trup de invidiat, sau doar așa i se părea lui Nistor, adică sublim! Și părul blond, lung, natural, parțial strâns la spate, ochii albaștri, cu mutrișoara ei de copilă... Cum să n-o placă? Era minunată! Fermecătoare... Dar el va pleca, ea va rămâne... Ce dificil! Chiar cu toată promisiunea ei că-l va aștepta.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Familia Cristescu rămase să servească cina; cei doi soți erau însă posomorâți, îngândurați, abătuți. Motivul?! Tocmai îl aflaseră! Prietenul fiicei lor, pe care până nu de mult îl consideraseră drept un tânăr bun de nimic, iresponsabil, pleca într-o misiune spațială importantă...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Păi, șefu', presupunând că Lia ar fi rămas pe Terra când am fi plecat noi în misiune, tu ce-ai fi făcut?
Lucian: Lasă presupunerile, Nis! Pentru că, în cazul tău, nu-i deloc o simplă presupunere, este un fapt real. Pentru că tu ai plecat, iar ea a rămas acolo; nu poți nega acest lucru.
Nistor: Știu... Și totuși, ce-ai fi făcut în acest caz?
Lucian: În primul rând, Nis, Lia nu-mi era deloc prietenă atunci, iar ca o altă mare diferență, ea avea 20 de ani, nu 16! E adevărat că și atunci eram îndrăgostit de ea, dar în nici un caz nu i-aș fi cerut să mă aștepte timp de 13 ani. Nici ea nu mi-ar fi promis așa ceva, deși, practic, în cazul ei, n-ar fi fost ceva imposibil, sau greu de realizat. Însă nu se pune problema; Lia e aici, în timp ce prietena ta nu este aici, ea a rămas pe Terra. Dacă era cu noi, altfel se prezenta situația. De ce n-ai spus înainte de plecare că ai o prietenă? Poate rezolvam într-un fel și o luam și pe ea cu noi. În loc de șapte, am fi fost opt, nu era ceva imposibil. De ce-ai tăcut?
Nistor: Crezi că se putea, șefu'?
Lucian: Bineînțeles. La nevoie, se putea rezolva într-un fel situația.
Nistor: Nu cred, șefu'. Adela nu numai că era minoră la data lansării sau că nu lucra în cadrul Institutului nostru, ea nici măcar nu învăța acolo. Și nu erau acceptați ca membrii ai echipajului minori din afara Institutului. Nici măcar minori din cadrul Institutului.
Lucian: Totuși, în asemenea cazuri de excepție, poate s-ar fi ajuns la un compromis, în final. Asta pentru că tu erai unul dintre membrii de bază ai echipajului și nu se dorea pierderea sau înlocuirea ta. Sau, altfel spus, organizatorii misiunii noastre nu doreau ca tu să renunți la această misiune și să te retragi definitiv din echipaj. Deci, practic, ca membru de bază al echipajului, ai fi putut ridica pretenții, iar cei ce se ocupau de organizarea misiunii, printre care se număra, evident și dom' director, aveau datoria de a-ți îndeplini aceste pretenții.
Nistor: Serios, șefu'?! Nu știam...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două mașini opriră în fața casei informaticianului. Din una coborâră Mihai și un tip înalt, foarte înalt, geograful. Intrară în curte, apoi în casă. Lunganul, ca de obicei, se văzu nevoit să se aplece serios, pentru a evita să-și lovească fruntea. Și avu ocazia să-i cunoască mai bine pe părinții informaticianului; cel mai tânăr membru al echipajului. Domnul și doamna Ristea, în mod normal, se mirară de înălțimea lui Nistor. Oare cine nu s-ar fi mirat, văzându-l?
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norocul lui că uniforma scăpase intactă; încă nu avea alta de schimb. Domnișoarele îl priviră cu jind cum se îndepărtează, părând invidioase pe acea colegă a lui și pe celelalte două... Nu aveau nevoie de promisiunea lui că va trece pe la discotecă în vreuna din serile următoare, surâsul lui seducător li se părea suficient, deocamdată; suficient pentru a le alina suferința că-l vor pierde în următorii ani, pentru că el va pleca din Institut, într-o misiune spațială îndepărtată și de lungă durată, misiune al cărei comandant era chiar el.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Tot aici ești, Luci?!
Lucian: Dom' director... Mă scuzați, n-am observat când ați sosit.
Traian: Lasă asta! De ce n-ai plecat cu colegii tăi?
Lucian: Eu, acasă?! Nu prea, dom' director! Nu atâta timp cât mama e încă împotrivă. Cred că pentru următoarea perioadă, am rămas fără casă, până vom pleca în misiune; n-o să mai cunosc semnificația cuvântului "acasă".
Traian: Nu procedezi corect.
Lucian: Tot eu, domnule?!
Traian: Tu, bineînțeles. Vei pleca, pentru următorii cel puțin 13 ani... Ar trebui ca măcar în această perioadă scurtă care a rămas până la plecare, cel puțin în fiecare seară, să fii acasă, împreună cu părinții tăi. Nu-i lipsi de prezența ta!
Lucian: La ce bun?! Să aud tot felul de reproșuri? Să-mi repete neîncetat că nu e de acord cu plecarea asta, că nu-mi permite să particip la misiune, sau alte lucruri asemănătoare?! Mă scuzați, dar nu vreau să am parte de certuri inutile de acest gen în fiecare seară, dacă ei nu vor să înțeleagă și să aprobe decizia mea.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Directorul reveni alături de cei șapte tineri, în timp ce familia Cristescu rămase în primul rând, cei trei fiind impresionați de prezența directorului și părând surprinși de tinerețea acestuia (dânsul era cu doar vreo câțiva ani mai mare decât domnul Gigi; 2-3 ani... ) Nistor se întreba dacă nu era oare o despărțire definitivă de Adela, deși el n-ar fi dorit să fie; în minte îi răsună promisiunea adolescentei, o promisiune ciudată, care nu avea deloc efectul scontat, de a-l liniști...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor, geograful cel înalt, era trist gândindu-se la Adela, adolescenta cea bălaie. Nu reușise s-o vadă, iar ea rămânea aici, pe Terra, de moment ce refuzase propunerea lui de a-l însoți în misiune. Promisese că-l va aștepta timp de maxim 15 ani. De ce oare acest amănunt nu aducea deloc bucurie în sufletul lunganului, căruia nici dulciurile nu păreau a-i mai alina suferința?!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonya: Înțeleg... Spune-mi, ai mai luat parte la alte misiuni spațiale?
Lucian: Nu, n-am mai participat la nici o altă misiune; asta este prima. Curios, nu?! N-am fost nici măcar într-o misiune de scurtă durată, pe vreo planetă din apropierea Terrei, fie chiar doar în recunoaștere. Ba mai mult, nici măcar pe Lună, satelitul natural al Terrei, la o bază lunară... Asta-i prima mea misiune spațială. Până la aceasta, n-am fost nici măcar într-o scurtă călătorie spațială de ocazie, sau de plăcere. Am fost doar un matematician al Institutului Astronomic, deși, de fapt, nici asta n-am fost, pentru că eram ocupat cu construcția navei "Pacifis" și n-aveam timp de nimic altceva.
Sonya: Deci, ți-a fost dat ca la prima misiune spațială la care participi să fi tocmai tu piesa de bază, comandantul. Asta presupune că erai bine văzut prin Institut, cum pari a fi peste tot.
Lucian: Te rog... Aș vrea să nu discutăm despre asta.
Sonya: Ah, scuză-mă; te-am atins într-un punct slab. Dar orice ai zice, tot ești comandantul acestei misiuni, fie că-ți place, fie că nu, deși în ultima vreme nu-ți mai onorezi datoria, de conducător.
Lucian: Ți-am spus și-ți repet: Nu vreau să vorbesc nici despre asta!
Sonya: Hmm, faci pe lașul, deși nu ești... Nu abordezi subiectele care nu-ți convin, le ocolești cu bună știință, vorbești numai despre ceea ce-ți place.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca să nu pară prea nerăbdător, lunganul nu plecă de acasă înainte de ora 10.00; această oră i se părea potrivită pentru o vizită la Adela. Nu era nici prea devreme, nici prea târziu, ci numai bine, deci, nu va deranja pe nimeni la ora aceea. Casa adolescentei nu era situată foarte departe de locuința geografului. Totuși, din motive lesne de înțeles, Nistor preferă taxiul mersului pe jos. Normal, după cum începuse să se obișnuiască, taximetristul îl recunoscu și-i solicită autografe. Lunganul nu-l refuză; mâzgăli rapid ceva cu scrisul său indescifrabil, iar șoferul fu mulțumit. Ajunși în dreptul casei familiei Cristescu, taxiul opri. Lunganul coborî, fără a fi plătit; nu că n-ar fi avut bani, însă șoferul refuză categoric, nedorind să accepte bani de la lungan. Eh; și?! Îi rămâneau mai mulți pentru dulciuri...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Directorul porni îngândurat spre biroul său. Din nou intervenea pentru favoritul său; dar cum să nu-l ajute, măcar pentru a zări expresia de mulțumire ce-i lumina chipul tânărului, știindu-se sprijinit de cel mai influent om din Institut... Că dânsul era chiar tatăl său, băiatul habar n-avea și nici nu va afla acest amănunt atât de curând. De fapt, directorul i-ar fi putut spune adevărul oricând, dar pentru că amânase mereu momentul, din pricina Dianei, nedorind să-i provoace acesteia suferințe, se temea acum de modul în care ar reacționa băiatul la aflarea unei asemenea noutăți. Poate că l-ar respinge brusc, iar directorul n-ar putea suporta nici măcar acest gând. Cel puțin, așa-l avea totuși aproape: era Lucian, elevul său favorit și simțea că băiatul îl admiră, îl respectă; ar fi preferat să-l iubească, dar nu putea avea asemenea pretenții. Pentru el, era totuși, doar directorul Institutului, nimic mai mult...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel puțin în drum spre ieșirea din Institut, lunganul le zâmbi cu amabilitate, făcându-le semn cu mâna celor adunați de o parte și de alta a culoarului format de polițiști pentru a-l vedea pe el. Din când în când, cu excepția numelui său, mai auzea câte un glas din mulțime zicând, fără a-și da seama cine vorbea: "Și mi-mi place geografia..."; "Am de gând să devin geograf..."; "Vreau să ajung ca tine, deși nu chiar atât de înalt..."; și multe altele de genul acesta. Nistor n-avea timp să le răspundă. Mergea îngândurat, alături de director, în minte conturându-i-se chipul adolescentei bălaie, Adela. Spera s-o găsească, dar n-o văzu nici până la ieșirea din Institut. Nu înțelegea de ce n-ar fi venit până la ora aceea, de moment ce el îi dăduse invitație.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Mai aveai de gând să stai mult, Nis?
Nistor: Nu, dom' director. Însă nu cred c-am întârziat.
Traian: Nu. Ai ajuns la limită. Treci la locul tău, Nis!
Nistor: Sigur; dar înainte de asta, v-aș putea ruga ceva?
Traian: Spune!
Nistor: Vă rog, dacă aveți puțin timp, puteți trece să-l salutați pe domnul Gigi Cristescu și familia dumnealui?
Traian: Familia Cristescu... Ei sunt prietenii tăi?
Nistor: Da.
Traian: Unde îi pot găsi?
Nistor: Acolo.
Traian: Bine. Am să-i salut.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!