Peste câteva minute vizitiul opri în fața unei vilișoare drăguțe, de cărămidă roșie, cu streșinile joase, de la marginea drumului. La o oarecare distanță, dincolo de o peluză de gazon, se afla o clădire lungă, cu acoperișul de țiglă cenușie. În toate celelalte direcții se întindeau până la marginea zării curbele domoale ale bărăganului, căruia ferigile veștede îi dădeau culoarea bronzului; zarea era întreruptă doar de turlele din Tavistock și de un grup de case, aflate departe, spre apus grajdurile Capleton.
Arthur Conan Doyle în Bijuterii polițiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Masa era pusă și tocmai când dădeam să sun, doamna Hudson intră cu ceai și cafea. Peste câteva minute ne aduse și mâncarea, așa că ne așezarăm cu toții la masă. Holmes era mort de foame, eu mort de curiozitate, iar Phelps căzut într-o stare de sumbră depresie.
Arthur Conan Doyle în Bijuterii polițiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ogoarele fertile se întindeau în urma noastră și sub noi. Doream să le mai contemplăm o dată. Razele oblice ale soarelui, îndreptate spre orizont, colorau cu aur apele pârâului și făceau să lucească pământul roșu, proaspăt răscolit de brazdele plugului.
Arthur Conan Doyle în Câinele din Baskerville
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecuse vremea primulelor. Spre marginea pădurii, unde se răreau copacii și terenul se înclina către un gard părăginit și către șanțul plin cu rugi de mure de dincolo de el, se mai arătau doar câteva petice veștede, de un galben-șters, printre buruienile-câinești și rădăcinile de stejari.
începutul de la Watership Down de Richard Adams (1972), traducere de Dana-Ligia Ilin
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un loc se afla o potecă îngustă, căptușită cu mușchi, care se împreuna cu drumul, spre a tăia apoi câmpul. Pe dreapta era un dâmb plin de pietre, unde fusese altădată exploatată o carieră de granit. Povârnișul din față era cioplit ca un perete; printre crăpăturile stâncilor creșteau ferigi și mărăcini. În depărtare, o dâră de fum se ridica perpendicular spre cer.
Arthur Conan Doyle în Câinele din Baskerville
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inspectorul Gregory, căruia i-a fost încredințat acest caz, este un polițist extrem de competent. Dacă ar avea norocul să fie înzestrat și cu imaginație, ar putea să se ridice la un rang foarte înalt în meseria lui.
Arthur Conan Doyle în Bijuterii polițiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre toate fantomele, umbrele vechilor iubiri sunt cele mai dureroase.
Arthur Conan Doyle în Memoriile lui Sherlock Holmes (noiembrie 1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Challenger stătea pe un scaun turnat, în fața unei mese mari, acoperită cu cărți, cu hărți și cu diagrame. În clipa când am intrat, s-a învârtit cu scaunul, ca să mă privească din față. Înfățișarea lui mi-a tăiat răsuflarea. Eram pregătit să văd un om ciudat, dar nu o făptură atât de înspăimântătoare!
Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii merg până la capătul drumului, alții însă îl abandonează, târându-se doar până la marginea lui.
aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în poloneză.
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cât era de frumoasă Gladys, așa cum o vedeam stând jos, cu silueta desprinzându-i-se mândră și delicată, pe fondul roșu al draperiei! Și cu toate acestea, cât era de rezervată!
Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre toate stafiile, cele ale persoanelor iubite de noi odată sunt cele mai rele.
citat din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La marginea unui vis
totul se petrece fără cuvinte
să nu mă mai gândesc la ele le-am uitat pe toate
să-i simt respirația am îmbrățișat un castan
promițătoare crengile i s-au deschis brațe
ale unei toamne strânse din toate pădurile
în lumina căzută din sud
somnolentă o castană se răsfață
inconștient strânsă în palma aceasta
ciudat de caldă lipită de tâmplă la marginea unui vis
ți-am atins în treacăt cele zece degete
exersam nerăbdarea copacului ce-și tremură
fără zgomot coroana cameleon
ce noroc pe mine cu acest castan din marginea grădinii
mai ales cu această castană lustruită până la strălucire
pe care o voi îngropa în fața ferestrei
pentru umbra senzației
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe fața colonelului Ross stăruia o expresie grăitoare pentru părerea proastă la care ajunsese în privința capacității lui Holmes. Inspectorul Gregory însă deveni deodată foarte atent.
Arthur Conan Doyle în Bijuterii polițiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurirea
O căsuță parcă pierdută în răscrucea celor patru vânturi stătea prizonieră
între două puncte cardinale legate între ele
cu linia dreaptă a destinului din mintea mea.
Chiar acolo, cândva, Dumnezeu,
odihnea pe o bancă îmbibată cu amintiri.
În fiecare dimineață își răsturna soarele peste case,
garduri, până pe caldarâmul încins de tălpile copiilor ce alergau
mângâiați fiecaren parte de razele soarelui.
În bucuria lor, liniștea pomilor se transforma întro fântână de apă vie,
hrănind universul, până și verdele ierbii de pe marginea drumului ce se pierdea în amintire.
Acolo, lângă acea casă, pe bancă, mai văd și acum câteodată o umbră sculptată
sub foșnetul pomilor. Se mistuia de focul dorului defilând singură dincolo de lacrimi,
dincolo de gânduri, dincolo de ultimul cuvânt ce seamană blând nemurirea din amintiri.
Toate izvorăsc din acea casă, din acea bancă, și tot acolo se intorc.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu e mic pentru o minte mare.
citat din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La marginea lumii...
La marginea mării, la marginea lumii
La marginea viselor mele
Se scălda femeia în razele lunii
Împroașcă zburdalnic cu liniștea spumei
Poemele mele rebele
La marginea lumii, la marginea mării
La marginea tainelor mele
Cu raze de luna în liniștea serii
Cu spuma poemelor mele rebele
Se spală femeia de rele...
La marginea stării, la marginea humei
La marginea zilelor mele
Șopti-voi mereu diferitele nume
Spălate de rele cu razele spumei
Cu șoaptele mele rebele...
poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestirea clientului părea să aibă un efect extraordinar asupra lui Sherlock Holmes. El se ridică de pe scaun și începu să se plimbe agitat prin odaie, pradă unei emoții de nestăpânit.
Arthur Conan Doyle în Bijuterii polițiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare ce dor de răzbunare, care până atunci arsese mocnit, a izbucnit deodată cu vâlvătăi în inima pătimașă a acestei femei de origine celtică, în clipa când a văzut că bărbatul care o rănise și poate că rana era mai adâncă decât bănuiam noi se afla în puterea ei? Să fi fost doar o simplă întâmplare că lemnul a alunecat și lespedea s-a închis, zăvorindu-l pe Brunton în cămăruța aceea care avea să-i devină mormânt? Oare era vinovată numai fiindcă păstrase tăcerea cu privire la soarta lui? Sau o lovitură bruscă, dată de ea, îndepărtase acel reazim și trânise lespedea peste străvechiu-i lăcaș?
Arthur Conan Doyle în Memoriile lui Sherlock Holmes
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E o greșeală să confundăm ceea ce e ciudat cu ce e misterios.
citat din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi cunoașteți metoda: ea se bazează pe observarea nimicurilor.
Sir Arthur Conan Doyle în Misterul din valea Boscombe (1889)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată, Păcală stătea la marginea unei păduri. Deodată vede o trăsură venind spre el. Repede se scoală, ia un trunchi mare de copac și-l ridică drept în sus. În trăsură era boierul, cucoana și vizitiul care mâna caii.
începutul de la Boierul și Păcală de Ioan Slavici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!