Începutul acesta de toamnă cu nuanţe de chihlimbar şi smarald, de fluturi de lumină ce alergau printre ramuri şi cetini, de cochilii rozalii, întortocheate ca nişte spirale ce colorau spinarea cerului încovoiată de nouri, ne aminteau de basmele din copilărie.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zigzagurile repezi de lumni şi umbre, ca nişte zburătoare ameţite de lumina din spatele întunericului, alergau fugărite de clipe, ţesând din unghiuri de ramuri cuib de îngeri ce aleargă pe cer ca o jerbă de stele. Mirişti ţepoase de ramuri şi frunze chihlimbării ascund în barba nerasă a pământului trecutul în care au germinat clipele veşniciei.

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgi mari, albi şi grei, din aceia ca în poveştile lui Creangă, alergau ca nişte miei albi, oprindu-se pe mărginita nemărginire a oraşului mut.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmbure de lumină

Sunt un sâmbure de lumină strâns între două cochilii
Am căzut stea, m-a sorbit marea, am evadat când tăcerea ta m-a strigat şi din nou am picat
Sunt o adolescentă alergând desculţă prin nisipul fierbinte, torţă şi taină printre stânci şi morminte.
Nu pot schimba lumea, dând la schimb strălucirea ultimei perle a oceanului.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de toamnă

Dans de culori...
Ploaia cade-n cascade,
Miruind omenirea
Cu lacrimi cereşti.
Frunzele valsează - un poem,
O iubire - chihlimbar de poveşti.
Ramuri se frâng obosite,
Se-apleacă în rugi,
Pe alei prăfuite.
Sângele pământului curge în must rubiniu.
Nuci şi gutui cu miros amărui
Parfumează tăcerea.
Catapeteasma de nori,
Ca un voal de mireasă,
Ne cade pe faţă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă toamnă

E toamnă! Strânse, stau roadele pe câmpuri...
Căpiţele, spre transcendent se-nalţă
Un pat de frunze ard în rânduri-rânduri
Altui poem îi dă de-acuma viaţă.

Se vede-n zare casa bătrânească...
Copaci de chihlimbar, în tânguiri,
Îşi caută pe zarea fermecată
Betea de nori... Uitaţii pelerini,

Aleargă-n vânturi, pe arcuş de stele
Şi dansul lor se toarce şi se frânge.
Şi lumea toată trece peste semne
De neguri, de tăcere şi de sânge...

Zadarnic sub umbrelele de nouri,
Împrumutând un aer ruginiu
Apare, roşu, soarele în pâlcuri...
E toamnă şi-i atâta de târziu!

Albinele trudesc din zori în seară...
Se-nalţă peste câmpuri ca un fum,
Miroase-a vin şi a gutuie-amară...
O altă toamnă va veni de-acum.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce toamnă

Oh, dulce toamnă cu miros de miere,
Cu zâmbet rece şi covor de frunze,
În ascunzişul nopţii mii de stele
În colivii de nouri stau ascunse...

Ca un slujbaş al templelor – o umbră –
Ţie destinat în nemişcarea ta,
Să laşi pe cer doar nori sortiţi să plângă
Şi vânt sinistru... Toamnă, toamnă grea!

Un râu de frunze-nvolburat de vânt,
Gutui, în vreun pridvor, straniu lucind,
Alai de fum şi ramuri tremurând...
Sângeri mustind pe cerul suferind...

Miros de pâine coaptă şi dovleac,
Velinţe fluturânde la fereşti,
Surâs de prunci şi dulce cozonac...
Un rod bogat mereu ne dăruieşti...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul putred

E anotimpul putred... frunze ard
Pe ramuri ude... lacrima ne strigă
Şi se-oglindeşte-n ape de smarald...
Vântu-n duioase rugi să ne atingă?!

Îmi plec privirea-n rugi de catifea...
Poem solar sub gene se iveşte...
E toamnă tristă, este-o toamnă grea
Şi inima de plânsul ei zvâcneşte.

Poem solar invoc... renasc în ploi
Un alt destin, spre lumi spirituale
Pe trepte de iubire, amândoi –
Suflet zburând pe căi transcendentale.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fruntea toamnei acesteia

Fruntea toamnei acesteia
E încărcată de rugi
Ca zidul de nişte liane
Călătoare spre transcendent.
M-am familiarizat cu tristeşea,
Cu apatia şi lacrima...
Frunze de chihlimbar
Au căzut peste sufletul meu -
Un apus sângeriu
Purtând amintirea jadului.
RAmuri frânte se agaţă în agonie
De braţele mele...
Caută legătura cu viaţa,
Legenda râului fără sfârşit -
Eternitate şi moarte.
Vântul îmi răvăşeşte părul
Şi gândurile.
Frigul muşcă din mine
Ca dintr-un măr copt parţial.
Sunt vulcan şi amnar...
Undeva, departe, în copilărie,
Miroase a lemne de foc,
A gutuie, a must şi a nuci,
A lumânare topită pe plită.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva în stânga şoselei, nobil şi fermecător, găzduind o cascadă argintie între malurile de smarald, un parc-rezervaţie naturală aluneca din paginile unor poveşti de vis, spre sufletul nostru. Împodobită cu vreascuri de chihlimbar şi globuri de jad, această pagină de poveste a rămas în ochii gândului nostru o eternă fotografie.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheara din suflet

Mă strânge o gheară de suflet...
Coasa morţii luceşte în oglinda din lună.
Îngeri cu aripi negre
Dansează sub petale de vânt
Şi viaţa este un armistiţiu
Despre care nimeni nu cunoaşte nimic.
Se înalţă stihii din mormânt...
Mă ascund dincolo de umbra tremurândă
Şi rece... fiori de gheaţă
Pe spinarea încovoiată a destinului...
Am scăpat!
Mai prevăzătoare pornesc spre o nouă zi.
Au trecut orele trei ale nopţii...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii

Copiii trebuie să zboare odată cu fluturii...
În dansul lor găsim inocenţa.
Lumina s-a născut odată cu ei.
Corolă de flori la tâmpla lor străluceşte.
Ei înalţă castele de nisip
Şi le împodobesc cu rubine...
Jadul din ochii lor s-a prelins.
Îmi amintesc! Cu ploaie de chihlimbar în plete
Alergau înspre corăbiile cerului –
Vâslaşi încrezători în destin...
Au făcut din onix, opal
Şi smaraldul l-au sacrificat,
Lăsându-l albatroşilor înfometaţi.
Au brodat aripa îngerilor cu perle
Şi pe floarea de liliac
Au presărat ametist.
Copii, păstraţi eternă copilăria,
Căci este cel mai frumos vis!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă... Ar trebui să plouă... ploaia să spele urmele paşilor mei, să mă pot rătăci în copilărie şi-n umbre, în vise şi în farmecul lor...

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa acestei zile mi-a amintit de copilărie, de fericirea de a alerga desculţă, după fluturi, prin iarba tăioasă sau prin nisipul fierbinte, furând din energia binefăcătoare a Terrei.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săruturi de rouă

Pe flori am pictat săruturi de rouă...
Lumina a coborât în cascadă la tâmplele mele.
Mi-am împodobit privirea cu zâmbetul lor
Şi curcubee mi-au adăpostit
Săruturile îndrăgostiţilor visători.
Jad, rubin sau opal,
Smarald ori ametsit, chihlimbar...
Cu toate s-au cuibărit la sânul inimii mele.
S-au divizat apoi în cuvinte de stele...
Pe aripi de fluturi
Am zburat alături de fericire,
În universul în care nu există
Limita verbului "a visa".
Fericirea este a tuturor,
A lor, a voastră, a mea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o toamnă magnifică, ce adăpostea pe cerul înalt semnele vineţii ale unui apus sângerând, cu seva curgând în râuri de frunze, printre săgeţi întunecate şi distorsionate de umbre, într-o lumină difuză, venită de pretutindeni, de nicăieri.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura

Natura parcă plânge şi în noapte
Se vaietă, cu ramuri aplecate-
-ndreptându-se spre pământescul trup...
Triste, se-ascund de noi ramuri pierdute
Şi-n colţuri rătăcesc, de mucegai pătate,
Sau pe trotoare goale, sălbatice şi ude
Măcar pentru o clipă, popasul îşi găsesc
E-n suflet încă toamnă, furtună e în inimi
Pe lespezi sângerânde, pătate de lumină
Se pierd speranţe, sentimente, umbre,
Pierind în ceaţa vremii, spre locul de odihnă

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec ploile...

Oh, trec ploile spre mâine, câte-o lacrimă ducând...
Doamne, câtă suferinţă să mai rabde-acest pământ?!
Biciul vântului pocneşte pe spinarea ponosită
Încovoiată de durere... Plângem, Maică Prea Iubită!

Râuri trec învolburate... Sânge-nfierbântat şi ură
Într-un iureş fără seamăn, grav şi fără de măsură...
Lutul strămoşesc musteşte parcă lavă omenească
Şi din ramuri curge sânge... Cine să ne mai iubească?!

Nu-i nici rugă nici iertare, nu-i nici viaţă, dar nici moarte...
Ne trăim în lanţuri viaţa, dar trăim în libertate!
Doamne, câtă suferinţă ne e dat să îndurăm?!
Când, pe căi transcendentale, către Tine ne-nălţăm?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie cu trup de gazelă

Femeie cu trup de gazelă
Gonind printre stânci de credinţă,
Aceeaşi - tăcută, eternă,
Având propria-i biruinţă.

Cu pieptul prin ploaie şi vânturi,
Alungă statornica-i teamă,
În suflet îţi sapă mormânturi
Şi multă iubire-n afară.

E-o toamnă în zâmbetu-i tandru,
În ochi chihlimbar, catifele,
E-n suflet o floare de leandru -
Femeie cu gânduri rebele...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie cu trup de gazelă

Femeie cu trup de gazelă
Gonind printre stânci de credinţă,
Aceeaşi - tăcită, eternă,
Având propria-i biruinţă.

Cu pieptul prin plaoie şi vânturi,
Alungă statornicai teamă,
În suflet îţi sapă mormânturi
Şi multă iubire-n afară.

E-o toamnă în zâmbetu-i tandru,
În ochi chihlimbar, catifele,
E-n suflet o floare de leandru -
Femeie cu gânduri rebele...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cochilii coarne

Melcii alergau rapid
Maşinilor insipid
Oamenii miraţi
În ace agăţati

Dădeau din picioare
În abis de cochilii
Uitând ascunse coarne
Cu care ar şi privi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!