Mihai uită de emoții, de somn, de neodihnă, de orice alte frământări inutile în momentul în care primi subiectele și se puse pe rezolvări; știa... Petrecerea din seara trecută nu-l afectase deloc, câtuși de puțin; el consumase doar băuturi răcoritoare, nimic alcoolic; pare-se, la fel și Nistor, geograful cel înalt, deși el din alte motive decât ale lui, doar nu avea nici un examen de susținut...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mihai și Nistor intrară în camera informaticianului, pentru a vedea cum e cu geografia. Geografia o știință plăcută, mult mai ușoară decât matematica, sau poate că nu... Totuși, Mihai avu ocazia să constate că nu era chiar atât de ușoară cum părea, chiar dacă nu trebuia să rezolve probleme și exerciții complicate; erau însă atât de multe amănunte de reținut... Bineînțeles, Nistor, ca un bun geograf, nu le încurca deloc. Pe lângă o lecție de geografie, Mihai avu parte și de bomboane, biscuiți, ciocolate, alte dulciuri pe care Nistor i le oferi... Oricărui elev i-ar plăcea un asemenea profesor, de la care să primească nu doar explicații, ci și dulciuri; interesant! Mihai îl găsi pe geograf un tip destul de amuzant; lunganului îi plăcea să glumească, până una alta, chiar și de înălțimea lui. Nistor îi cunoscu pe Pedro și pe cei doi roboți pe care-i vor lua la bordul navei albastre, dacă vor mai pleca în misiune. "Simpatici roboți; și eficienți, sper..." se gândi geograful.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De data aceasta, nici unul dintre cei șapte tineri nu mai ajunse cu întârziere la Institut; erau toți pe puntea principală a navei albastre, înainte de ora 08.00 și-l așteptau pe instructor; doar Mihai plecase deja, pentru că avea proba la geografie. După ajutorul pe care i-l acordase geograful cel înalt, era sigur că nu va avea probleme nici cu geografia, se simțea superpregătit și... plin de dulciuri! Mihai își spuse în gând că nu va mai mânca nimic dulce mult timp; Nis îl suprasăturase. Bineînțeles însă, geograful tot nu renunța la dulciurile sale; el nu se sătura niciodată! Nici Eugen Manea nu întârzie deloc; avu grijă să sosească la timp (chiar înainte să fi plecat Mihai) și să se ocupe serios de elevii săi, de instruirea acestora, așa cum dăduse directorul dispoziții, dar nu numai din această cauză. Profesorul s-ar fi ocupat oricum de elevii săi, de pregătirea acestora.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La cofetărie serviră câteva prăjituri, plus răcoritoare. Evident, Nistor achită nota de plată a consumației, doar era salariat, ba încă la Institut. Îi promisese tatălui Adelei că n-o va duce prin cine știe ce localuri deocheate (nu pricepea ce înțelegea domnul Cristescu prin acest termen) și nici nu intenționa; de fapt, nici el nu frecventa asemenea locuri, chiar deloc. Cel mai des intra prin cofetării, patiserii și cam atât, după cum era de așteptat din partea lui. Dulciurile dilema vieții sale nu se putea abține de la ele. Erau mult prea bune și se obișnuise astfel, să consume zilnic o cantitate care, pe alții i-ar fi adus în prag de diabet, obezitate, sau, cel puțin, i-ar fi lăsat fără dantură, datorită cariilor. Dar el nu avea nimic, nu-l afecta acest consum exagerat; crescuse doar prea înalt. Oare din cauza dulciurilor? Nu-și dădea seama, dar nici n-avea importanță.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Luci...
Lucian: Ce-i, Mihai?
Mihai: Azi e vineri, spuse acesta.
Lucian: Da. Și?!
Mihai: Săptămâna viitoare, tot vineri, va fi deja 15 iunie și am examenul de licență; rezultatul final o să-l aflu luni, cealaltă săptămână, pe 18 iunie. Și de fapt, săptămâna asta care vine o să am câte o probă în fiecare zi, începând de luni.
Lucian: Și care-i problema? Doar n-o să-mi spui că ți-ar fi frică...
Mihai: Nu chiar, deși am totuși unele emoții... destul de mari.
Lucian: Hai, măi, fii serios! Examenul ăsta o să fie mult mai ușor decât cel pe care l-ai susținut pentru a deveni membru al echipajului nostru; și iată acum: Ești șeful securității misiunii! Deci, n-are de ce să-ți fie teamă. Nu se poate să nu promovezi și acum. La noi în echipaj ai intrat cu notă maximă.
Mihai: Așa-i, dar... Chiar crezi că erau dificile subiectele alea?! Adică, ale mele au fost întocmite de geograful cel înalt...
Lucian: Nis.
Mihai: Întocmai.
Lucian: Și ce crezi, că el ar fi fost mai indulgent?! O părea el cam aiurit, nărod și tăntălău, dar... Nu-i chiar așa! Adică, nu întotdeauna...
Mihai: Și totuși...
Lucian: Spune!
Mihai: Mă gândeam că, dacă vrei, ai putea să... Să te uiți puțin peste proiectul meu de diplomă; să-ți dai părerea.
Lucian: Eu?! Stai puțin! Proiectul tău de diplomă... E vorba despre roboții aceia, pe care-i vom lua în misiune?
Mihai: Exact. Le-am introdus deja în memorie date despre echipaj, despre navă, despre misiune, despre rolul lor...
Lucian: Păi, eu nu prea mă pricep la așa ceva, nu cred că te-ar ajuta părerea mea.
Mihai: Vreau doar să-mi spui dacă, în general, ți se pare bine întocmit proiectul, bine realizat, nimic mai mult. Deci, doar părerea ta.
Lucian: Asta ar mai merge.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noua zi, cu cer senin, se anunța tare frumoasă, călduroasă, o adevărată zi de vară. Doar pentru Mihai emoțiile nu luaseră sfârșit; mai avea de trecut un hop, ultimul... Bineînțeles, știa foarte bine, era pregătit, învățase... Dar putea scăpa de emoții, frământări? Nici gând! Toată noaptea își chinuise mintea cu întrebări banale de genul: "Dacă nu voi ști ceva la un moment dat?"; "Dacă nu-mi voi aminti?"; "Dacă o să uit?"; "Dacă o să-mi dea ceva ce mi-a scăpat, ce n-am învățat...?!"; "Dacă n-o să termin la timp?!"; "Dacă, dacă...?!" Și somnul nu-i priise deloc.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Directorul se pregătea să ia cuvântul, însă doar după ce va fi încetat imnul național, în timpul căruia se făcuse liniște, toți luând poziție de drepți. Înalt, cu capul aflat parcă deasupra tuturor, geograful cel lungan cercetă împrejurimile, căutând-o cu îngrijorare pe Adela, frumoasa lui prietenă, adolescenta cea bălaie; n-o zărea însă deloc, nici pe ea, nici pe părinții ei. Ce se întâmplase oare? De ce să nu fi venit? Își amintea doar perfect că-i dăduse Adelei o invitație, care ar fi scutit-o de orice piedici sau neplăceri (nu știa că Adela o pierduse, iar puștoaica de abia cu câteva clipe înainte de a pleca de acasă, în acea dimineață, remarcase acest lucru). Deși trist că nu reușea s-o zărească pe Adela, Nistor nu-și pierdu speranța; continua s-o caute cu privirea, poate totuși o va vedea (nu se putea ca ea să nu fi venit)... Însă oricât se străduia el, tot nu reușea s-o vadă. Iar în curând imnul național se termină. Prin urmare, directorul Institutului, domnul Traian Simionescu, luă cuvântul...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Te rog, Stela, îngăduie-mi măcar mie să-i fac o scurtă vizită, de unul singur și-ți promit că nu voi sta mult și nici nu-l voi deranja cu prezența mea. Dacă-mi dai voie...
Stela: Bine, campionule, poți merge, acceptă ea. Dar numai tu, iar după cum ai promis, să fie o vizită de scurtă durată. Deși n-ar trebui să-ți dau voie; consideră însă că-ți fac o mică favoare.
Mihai: Mulțumesc.
Nistor: De ce el și eu nu? Ce, e mai cu moț în frunte?! Eu ce cusur am, de nu mă lași? Pentru că nu sunt un fost campion mondial? Pentru că-s prea înalt? Sau din ce alt motiv?
Stela: Încearcă: "Pentru că-s prea tont."... Nis, te rog, nu mă obliga să te trimit înapoi în orașul artificial chiar acum, pentru că vei regreta. Revizuiește-ți comportamentul! Stăpânește-te!
Nistor: Ești grozavă! Dar nu te înțeleg deloc...
Stela: Ar trebui să-mi înțelegi atitudinea. Să pricepi că e spre binele șefului tău.
Nistor: Și de ce consideri că prezența mea l-ar deranja mai mult decât a lui Mihai?
Stela: Pentru că așa consider eu, din anumite motive... Nu, zevzecule, evident că nu fac discriminări de genul ăsta, deci, nu consider că prezența ta l-ar deranja mai mult decât a lui Mihai, însă, spre deosebire de tine, campionul m-a rugat foarte frumos și speram să ne înțelegem omenește, în mod civilizat. Dar dacă te deranjează atât de mult faptul că i-am acordat lui Mihai permisiunea de a-l vizita pe șeful tău, atunci, îmi retrag cuvintele. Regret, Mihai, dar cred că ar fi mai bine să rămâi aici, alături de colegii tăi; vezi doar cum reacționează aceștia.
Nistor: Ah, nu... Nu mă deranjează chestia asta. N-am nimic împotriva lui Mihai. Doar că nu înțeleg, atâta tot. Lasă-l să meargă, măcar pe el, apoi ne va spune ce face șefu'. Ești liber, asule. Vezi ce face șefu'...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele două prietene urcară treptele, iar în momentul în care trapa navei se deschise, emoția Dorei crescu în intensitate, mai ales că toți cei aflați în interior își îndreptară privirile în direcția trapei. Dora îl recunoscu pe directorul Institutului, deși nu-l mai văzuse niciodată de atât de aproape... Nici ceilalți nu-i erau necunoscuți, chiar dacă nu-i mai întâlnise; îi știa însă pe toți: pe profesorul Manea doar dânsul și directorul nefiind în uniforme; pe Nistor inconfundabil datorită înălțimii sale (era, inevitabil, deasupra tuturor, la propriu vorbind); pe Alex mai ales după ultimele evenimente din zilele trecute, intens mediatizate; pe Mihai se cunoștea că era încă doar un băiețandru și nu s-ar fi zis că ar fi fost vreodată campion mondial la lupte, nici chiar la juniori; pe Maria mărunțică și foarte blondă, nu putea fi trecută cu vederea; pe Stela înaltă (nu chiar cât Nis) și tunsă scurt; iar în mijlocul lor se evidenția Lucian comandantul misiunii, frumosul Don Juan... Deși nu-l mai văzuse până atunci, nu se putea ca Dora să nu-l recunoască, nu datorită publicității din ultimul timp, cât, mai ales din descrierile pe care, bineînțeles, le auzise de mult și Dora. Iar dintre toți, tocmai el se desprinse surâzător, pentru a le întâmpina pe cele două fete; și pe Lia, dar mai ales pe prietena ei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoi Alex își primi cadourile de la colegi, îmbrățișări, urecheli și urări, așa cum era obișnuit. Părea însă mulțumit că nu mai era supărat cu Lucian; era foarte important pentru el. De aceea, chiar era vesel; parcă excesiv de vesel. Doctorița, vigilentă, îl fixă cu privirea ei albastră, dar nu-i reproșă nimic, neremarcând nimic nelalocul său în comportamentul lui. Seara, spre deliciul lunganului, urma momentul tortului, pe care Alex îl privi admirativ, parcă nevenindu-i să creadă că ar fi real, helixul unei molecule ADN învârtindu-se miraculos sub privirea lui uimită; știa că Lucian se ocupase de acest tort, doar cu mâna stângă... Geneticianul nu avea cuvinte; câteva clipe rămase tăcut, cu cuțitul în mână, uitând să sufle cele 33 de lumânări care ardeau încet, să-și pună vreo dorință în gând, sau orice altceva... Glasul colegilor îl readuseră la realitate. Stinse lumânările, își puse în gând dorința, apoi tăie emoționat helixul ADN, împărțind fiecăruia câte o felie; nu uită să-i ofere mai mult geografului.
citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Eu nu intru acolo! Sper că nu vă așteptați să vă însoțesc. Mergeți voi! Eu... Nici nu mă gândesc!
Lia: Și tu ce-o să faci singur, afară? Hai, spune!
Nistor: Eu?! Păi... Ăăă... Păzesc intrarea! Corect, șefa, nu?!
Lia: Corect, pe naiba!
Ly: N-ai ce păzi aici, afară.
Alex: Hai, mă, Kilometru, să intrăm, doar ești cu noi, nu singur.
Nistor: Nu, mă, sub nici o formă! Intră tu! Lasă-mă-n pace pe mine!
Lia: Dar data trecută ai intrat cu noi.
Nistor: Șefa, am mai spus și repet: Am intrat doar pentru că tu și șeful erați blocați acolo. Deci, am avut motive serioase ca să intru; ca să vă salvăm pe voi! Dar acum, ce-aș căuta?! Doar nu mai e nimeni blocat în interior.
Alex: Ar putea fi Robby și Felix. Și ei au nevoie de ajutorul nostru; poate și de al tău, mă...
Nistor: Ei sunt roboți; țin la ei, dar cred că se pot descurca foarte bine și singuri. Mai ales, fără mine!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor, geograful cel înalt, era trist gândindu-se la Adela, adolescenta cea bălaie. Nu reușise s-o vadă, iar ea rămânea aici, pe Terra, de moment ce refuzase propunerea lui de a-l însoți în misiune. Promisese că-l va aștepta timp de maxim 15 ani. De ce oare acest amănunt nu aducea deloc bucurie în sufletul lunganului, căruia nici dulciurile nu păreau a-i mai alina suferința?!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
13, o cifră deloc plăcută de părinții acestor tineri, nu datorită superstițiilor legate de acest număr, ci din cu totul alte motive. Cum ar putea să se împace cu gândul unei despărțiri îndelungate, de cel puțin 13 ani și cum să accepte atât de ușor acest gând? Nu li se părea deloc posibil. Evident, tot cu acest gen de probleme se confruntau momentan și părinții tânărului informatician. Dar el habar n-avea! Ochii lui albaștri scăpărau de bucurie. Își invită colegul în camera lui, să-i arate cei doi roboți și computerul despre care vorbise. Matematicianul ar fi refuzat, dar nu vru să-i strice tânărului buna dispoziție. Urcă deci cu acesta până în camera lui, deși nu-și putea da părerea în legătură cu roboții, nici cu computerul, nu pentru că nu s-ar fi priceput chiar deloc, ci mai mult pentru că nu-l prea interesa acest aspect, îi era indiferent ce roboți sau ce computere vor fi la bordul navei în cursul misiunii. Totuși, văzând roboții, îi plăcură, cel puțin în privința aspectului; i se părură nostimi. Cât despre eficiență, rămânea să afle în curând, deși pe el personal nu-l prea interesa acest amănunt; nu el va lucra mai mult cu roboții sau computerele, ci chiar Mihai, fiind informaticianul. Cât despre computer, i se păru absolut la fel ca oricare altul, nu putea sesiza nici un fel de diferență, deși probabil că acestea, normal, existau.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Atunci nu-mi mai reproșați că am greșit; știu și eu foarte bine acest lucru, doar nu-s tâmpit! Cel puțin, așa sper... Eu doar am recunoscut față de voi ceea ce am făcut, ca să vă dovedesc că n-am nimic de ascuns, sunt sincer, că nu am secrete și nu mi-e rușine de faptele mele, deși știu foarte bine că am greșit enorm... Dar... Ce altceva mai vreți de la mine?! Repet, recunosc: Am greșit! Sunt doar un om, ca oricare altul, nu sunt perfect; se mai întâmplă...
Stela: Poate, dar nu chiar așa. Ai exagerat, frumosule.
Lucian: Așa; și?! Ce aveți de gând? Să mă executați?! Puneți-mă la zid și împușcați-mă, dacă vreți. Eu sunt de acord, nu mă-mpotrivesc.
Alex: Aș, comandante...
Lucian: Nu?! Atunci, hai, dați cu pietre! Cine-i primul? Eu sunt ținta!
Nistor: Șefu', nu-i deloc amuzant...
Lucian: Nu?! Nici nu intenționam să fie, Nis.
Mihai: Păi, Luci, eu te-am înțeles, ai văzut doar, deși... Dar, nu contează! Ai greșit, însă nu vreau nici o schimbare. Te consider în continuare cel mai bun dintre noi și vreau să-mi fi prieten, nu altceva. Desigur și comandantul nostru; tot tu, nu altul!
Lia: La fel și eu, Luci. Am înțeles, am acceptat și... N-are rost să ne gândim la schimbări, separări, sau supărări inutile.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex: Dom' profesor, ce trebuie să facem acum?
Eugen: Știți ce?! Eu cred că pentru această zi, această ședință a fost mai mult decât suficient. Deci, propun să vă petreceți restul zilei cum vreți voi. Pentru a pune la punct celelalte amănunte, vom avea destul timp. Acum vă las singuri.
Nistor: Ce bun sunteți cu noi, dom' profesor!
Eugen: Să știți că hotărârea asta a mea de a vă lăsa singuri acum, să faceți ce doriți voi, are și altă motivație: Anume sunt cam ocupat în următoarele ore, am și alte treburi.
Alex: Cum să nu?!
Eugen: În orice caz, nu uitați, ne vedem mâine, la ora 08.00, iar acum, că s-a rezolvat cu protecția voastră, nu veți mai avea motive întemeiate să întârziați.
Nistor: Bine, dom' profesor; vom face tot posibilul să ajungem la timp, dar nu promitem nimic.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor, lunganul echipajului, ronțăind de zor la dulciuri, privea globul terestru prin ochii geografului. Pentru el, Terra nu avea secrete. Recunoștea cu ușurință orice locșor, deși nu fusese plecat niciodată nicăieri; nu le vizitase decât prin intermediul cărților. Desigur, spre deosebire de hărțile geografice cu care era obișnuit, globul albăstrui era lipsit de paralele, meridiane, cifre și denumiri, dar asta nu-l încurca cu nimic pe înaltul geograf. De amintit, își amintea doar de Adela, adolescenta bălaie care rămăsese acolo, jos; Adela și atât...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Ba nu, să nu plecăm acum acasă; mai bine să sărbătorim toți șapte, împreună, oficializarea misiunii.
Lucian: La ora asta?! Mai bine nu, Nis; de sărbătorit vom avea destul timp mâine, poimâine, zilele următoare; deocamdată, domnișoara avea dreptate: Mai bine să plecăm spre casă, ne așteaptă părinții. Și te-aș ruga, Nis, să mă înțelegi, mai ales pe mine, care n-am mai dat pe acasă de o săptămână, deci, am motive să vreau să ajung mai repede.
Nistor: Bine, șefu', cum zici tu.
Lucian: Vai... Măi, Nis, chiar ești așa de neînțelegător? Sau uituc? Doar ce am vorbit puțin mai îninte despre chestia asta!
Nistor: Care chestie, șefu'? Ah, asta... Scuze, șefu', e doar din obișnuință, nu din răutate; zău!
Lucian: Te cred, Nis, dar încearcă să te controlezi; te rog!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Dom' director, mă scuzați...
Traian: Spune, Nis!
Nistor: Nu înțeleg, cum să fim plătiți, dacă nu vom mai fi aici?
Traian: Măi, tu unde lucrezi?!
Nistor: În Institut, normal.
Traian: De cât timp?
Nistor: Aproximativ patru ani, dom' director...
Traian: De câte concedii ai beneficiat până acum?
Nistor: Păi, de nici unul... Pentru că, în primul an eram de abia la începutul activității, iar după aceea s-a ivit problema construcției navei "Pacifis"; n-am avut când...
Traian: Ți-ai primit salariul pe luna trecută, mai?
Nistor: Încă nu...
Traian: Pe 27 iunie veți pleca în misiune. În interesul cui sau cine organizează această misiune?
Nistor: Institutul, cred...
Traian: Nu crezi, ci sigur, doar sigla Institutului nostru se află pe uniformele voastre. Deci, tot angajații noștri vă puteți considera și e normal să fiți plătiți în continuare, în următorii ani, chiar dacă nu veți fi aici.
Nistor: Poate, dar în misiune nu ne-ar trebui bani la noi; ce-am putea face cu ei?!
Traian: Din bancnote: avioane, vaporașe, bărcuțe și alte figurine, să vă jucați cu ele prin navă. Iar cu monedele, puteți juca alba-neagra, barbut, sau altceva... Nu, sigur că nu veți primi salariile la voi, nici n-am avea cum să vă livrăm banii lunar la bordul navei și după cum ai remarcat, nici n-ați avea nevoie de bani în misiune. Tocmai despre asta trebuie să discutăm aici, în această ședință, despre modalitatea în care se vor efectua plățile și către cine; asta trebuie să stabilim.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbind, lunganul porni spre director. Brusc, toate camerele de luat vederi ale reporterilor se îndreptară vizibil în sus, pentru a putea încadra chipul înaltului geograf. Nistor își ținea promisiunea: Nu ronțăia dulciuri! Arăta bine, deși, evident, doar cam prea înalt. Adela, adolescenta bălaie, îl privi bucuroasă, cu mândrie. În curând, Nistor ajunse în fața directorului, iar acesta se pregăti să atașeze uniformei geografului accesoriile necesare, dar se opri. Neavând încotro, geograful se aplecă, iar în curând, ceea ce până în acel moment păruse a fi un bizar costum albastru începu să semene a uniformă, ba încă una de astronaut; cele trei bulinuțe gălbui definitivară uniforma lunganului. Prin urmare, acesta se îndreptă, iar după ce primi felicitările, strânse mâna directorului, apoi ale celorlalți... Mândru și înalt, reveni la locul său, ascultând explicațiile directorului.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia nu avusese nici ea ocazia să intre vreodată în cabinetul domnului Manea până în acel moment, iar pe instructor îl cunoștea destul de puțin; mai mult din auzite, decât din văzute, căci nu-l văzuse decât când acesta venise personal, cu câteva zile în urmă, să o anunțe că fusese selecționată pentru a participa la aceste testări. Știa însă că profesorul este bun prieten cu directorul Institutului, pe care nu-l cunoștea personal nici pe acesta; chiar nu-l văzuse deloc pe director, niciodată.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era sâmbătă, 09 iunie, era vară, era sfârșit de săptămână, era cald... Cei șapte membri ai echipajului navei albastre erau toți tineri, deci, ar fi avut motive să fie veseli, să iasă prin oraș, să se distreze; totuși, doar geograful cel înalt alesese varianta cu plimbarea prin oraș, numai după ce scăpase de cei doi însoțitori ai săi. Ceilalți preferaseră să rămână acasă la ei: blonda Maria, mică și gingașă, se simțea foarte bine în apartamentul ei cu cinci camere, plin cu animale și plante, având în propria-i locuință un micuț colțișor din natură; domnișoara doctor Stela preferase și ea să rămână acasă, mai ales din cauza celor 13 etaje, pe care nu avea de gând să le mai urce sau coboare; Alex avea un alt motiv de a nu ieși nicăieri evita întâlnirea cu "Ucigașa", de care va scăpa de abia luni de dimineață; domnișoara psiholog Lia nu numai că era acasă, dar nici măcar nu catadicsea să iasă din camera ei, unde stătea închisă, cu motănelul gri în brațe, ținându-i companie, dar ea era tristă și abătută din cauza unei anumite reclamații pe care o depusese seara trecută către Comisia Disciplinară a Institutului, împotriva colegului ei, Lucian; Mihai se afla, din câte știm, tot într-o casă, deși nu la el acasă, ci la comandantul misiunii; iar acesta din urmă, bineînțeles, tot acasă era, iar figura lui îi trăda tristețea care-i măcina sufletul.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!