Nici Alex nu scăpă fără a fi trezit de furtuna pornită pe neașteptate, deși, după atâta căldură, părea foarte normală. Totuși, prea pornise cu furie, așa, deodată. Privi pe fereastră. Ce vreme mohorâtă! Nori mai negri ca noaptea însăși, întunecau întreaga zare, iar fulgerele descriau linii lungi, frânte sau de diverse forme nedeslușibile la intervale scurte, întrerupte doar de tunete. Deodată, în lumina albă a unui fulger i se păru că o vede pe... "Ucigașa", uriașă și furioasă foc! Se retrase grabnic în pat și-și vârî capul sub cearșaful cu care se învelise; pătura ar fi fost prea călduroasă. Oare doar i se păruse c-o vede? Nu trebuia să fie înlocuită începând din acea dimineață? Și atunci... Mai dormi, Alex, dacă poți...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lunganul se retrase, deși era convins că nu putea adormi, cu gândul la Adela. Dar nici pe puntea principală n-ar fi putut rămâne, prezența i-ar fi fost inutilă. Nu se putea concentra, deci, nu putea veghea ca totul să decurgă în ordine. După Nis, urmă Alex, dar nici el nu se retrase fără a-și saluta colegii. Apoi porni doctorița Stela, micuța blondină Maria, pregătindu-se și Mihai. Tânărul informatician se retrase, iar în curând intră în rezerva lui, unde va dormi pentru prima oară. Ușa se închise automat în urma lui. Pe puntea principală mai rămăsese, cu excepția lui Lucian, doar Lia, însă nici ea nu intenționa să întârzie prea mult pe acolo. Se gândi totuși să-l anunțe și pe Lucian de intenția ei...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Ucigașa"?! Alex o mai măsură puțin cu privirea, nu foarte insistent. Înaltă, solidă, musculoasă; nu prea lăsa impresia unei domnișoare, mai ales că nici în fizionomia ei nu păreau prezente trăsăturile delicate, specific feminine. Tunsă scurt, avea un chip dur și chiar de s-ar fi machiat, tot n-ar prea fi arătat așa cum Alex avea idee despre fete. Totuși, nu comentă nimic despre aspectul ei băiețos, de "forțoasă". Asta-i lipsea lui! Exact o domnișoară poreclită "Ucigașa", care să-i asigure protecția. Ideea nu i se păru deloc interesantă, dar ce putea face? Erau dispozițiile directorului Institutului. De ce oare tocmai lui i se repartizase un body-guard fată?! Nici nu dorea să-și imagineze ce vor zice colegii lui ziua următoare, când vor auzi noutatea.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare din cauza familiei lui se comporta ea astfel?! Chiar în acea dimineață, Nis îl întrebase dacă nu i se părea că ar fi cam ciudată?! Nici Lucian nu prea știa ce să mai creadă despre Lia. Era ba aprigă, înverșunată, pornită împotriva lui, ba timidă, rușinoasă, ba temătoare... Adică, foarte schimbătoare; amabilă, chiar ea spusese că n-ar fi! Un singur lucru îi era foarte clar în privința ei: Anume că era foarte, foarte frumoasă și că el era îndrăgostit lulea de ea. Dar culmea! Îi promisese că se va ține departe de ea în tot cursul misiunii; nu doar ei, ci și tatălui ei... Dacă ar fi fost vorba doar despre ea, ar fi mers; poate și-ar fi încălcat deja acea promisiune absurdă până în acel moment. Dar de ce oare îi spusese același lucru și domnului Virgil Stancu, tatăl ei?!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian își verifică tălpile pantofilor, dar nu zări nimic neobișnuit; nici urmă de gândaci. Poate papagalului i se păruse totuși. Deodată zări acvariile în care, într-adevăr, printre talaj, mișunau o sumedenie de gândaci, de diverse forme, dimensiuni și implicit, specii. Imediat, deși nu intenționat, se strâmbă ușor. Nu întârzie prea mult în a admira acele creaturi, pe care totuși le considera oarecum respingătoare, din punctul lui de vedere, măcar puțin; nu le găsea deloc atrăgătoare.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex remarcase însă că "Ucigașa" era drăguță și prietenoasă, ceea ce n-ar fi crezut despre ea la început, în primele zile, când o considera nesuferită și dorea să scape de ea... Iat-o acum: Intrase, destul de furioasă în curtea casei lui și se îndreptase grabnic spre Ovidiu, căruia-i ticăia inima mai des decât unui cocoșel în acele momente... Își păstră totuși calmul, pentru a nu strica planul pus la cale de genetician; fusese bine ticluit. Alex, încă ascuns în apropiere, auzi toată discuția dintre body-guarzii săi, "Ucigașa" și "Cocoșul". "M-a făcut aiurit și căpos..." își zise el în gând, fără a părea supărat din acest motiv. "Ah, e îndrăgostit..." îi găsi tot geneticianul o scuză.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă își va schimba sau nu această părere, Alex încă nu știa; rămânea de văzut. Deocamdată, i se părea antipatică, iar într-un top provizoriu al fetelor pe care le considera cam nesuferite, doctorița se situa pe locul 2, după domnișoara consilier Lia, care ocupa locul fruntaș, în urma acțiunii de a-l fi reclamat pe Lucian Comisiei Disciplinare. Și doar ele două i se păreau cam nesuferite, deci, aici se oprea lista lui Alex, pentru că n-avea nimic cu blonduța cea mititică Maria; ea era chiar foarte simpatică. Într-un timp, fusese și "Ucigașa" inclusă în acest top imaginat de Alex, când pe locul 1, apoi pe 2, după care pe 3, dar acum ieșise definitiv de pe această listă; "Ucigașa" devenise drăguță... Oare vor deveni și celelalte două, colegele lui, măcar suportabile, desființând astfel această listă? Altfel, cum se va descurca geneticianul cu ele, în următorii, cel puțin 13 ani? I se părea dificil, dacă nu chiar imposibil, dar încercă să nu se mai gândească la asta, deși se întrebă cum naiba reușea oare Lucian s-o suporte pe domnișoara consilier, ba încă îi lua mereu apărarea cu înverșunare, în fața tuturor și o conducea zilnic acasă... Oare nu cumva îi plăcea de ea? Alex se înfioră numai la gândul unei asemenea posibilități, pe care o alungă rapid din minte. Ajunseră în curând acasă, la genetician, așa că mașina opri acolo, în fața casei respective. Din autovehicul coborî doar Alex.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ce Petra Nețoiu "Ucigașa" și Costel Frunză "Violentul" rămăseseră afară, în mașina lor, doctorița Stela intră pe poarta Institutului, părând furioasă foc. Tot furioasă părea și când intră pe trapa navei albastre. Fără a-și saluta colegii aflați pe puntea principală, se îndreptă cu pași siguri spre genetician, fixându-l cu privirea albastră, care în acel moment nu exprima deloc bunăvoință. Alex îi simți privirea tăioasă, parcă mai ascuțită decât a "Ucigașei". "Periculoasă doctoriță!" gândi Alex.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În camera sa, Lucian se schimbă în pijama și se întinse pe pat, în întuneric, deși nu putea dormi sub nici o formă. Stătea doar acolo, în întuneric, gândindu-se la... frumoasa reclamantă, domnișoara consilier, Lia. Și i se păru că o vede acolo, lângă el, dar bineînțeles, nu era ea, ci doar imaginea ei, în mintea lui...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici nu băgă de seamă cum sau când fu ajuns de vreo 2-3 indivizi; simți doar parcă țeava unei arme înfiptă în spatele lui. Inițial, fu înclinat să creadă că doar i se părea lui. Pentru a se convinge de acest lucru, vru să-și întoarcă privirea spre nedoriții săi însoțitori. Alex regretă că ieșise fără body-guarzi, doar din dorința absurdă de a se plimba fără a fi însoțit de "Ucigașa"; doar nu era tipa aceea mai periculoasă decât acești indivizi; dimpotrivă, ea lucra pentru el, să-i asigure lui protecție împotriva unora ca aceștia, deci oricât de fioroasă ar părea, sau oricât de înspăimântătoare ar fi fost porecla ei, prezența ei era necesară. De abia în acel moment pricepu Alex acest amănunt; puțin cam târziu...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex: Scuzați-mă, vă rog, dumneavoastră sunteți cumva...
Petra: Fată?! Da, sunt! Și; ce-i cu asta? Aveți ceva împotriva fetelor care practică această meserie, de body-guard?
Alex: Ah, nu, deloc, domnișoară... N-am nimic împotriva dumneavoastră sau a meseriei pe care v-ați ales-o. Sunteți liberă să vă alegeți orice considerați că vi se potrivește...
Petra: Foarte bine! Mă numesc Petra Nețoiu, cunoscută printre body-guarzi drept "Ucigașa"; asta-i porecla mea.
Alex: Interesant, foarte interesant... Mi se părea doar puțin cam nepotrivit ca protecția să-mi fie asigurată de o domnișoară...
Petra: Adică ești nemulțumit că ți-a fost repartizat un body-guard ca mine?!
Alex: Ah, nu, deloc... De ce-aș fi nemulțumit?!
Petra: Ar trebui să te consideri norocos că sunt body-guardul tău!
Alex: Chiar mă consider norocos; foarte norocos... Mă bucur că-mi veți asigura protecția și vă mulțumesc pentru asta, deși personal nu cred că aș fi avut nevoie de protecție, dar dacă dom' director așa a stabilit...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex: Ce vreme! Nu se mai oprește odată ploaia asta?! Hai, măi, puștiulică, altfel ne udăm rău de tot!
Mihai: Nu-mi mai tot zice "puștiulică"!
Alex: Bine, o să încerc. Oricum, hai odată!
Mihai: Dar tu de ce nu mă suferi?
Alex: Ce-ai zis, măi?! Cine ți-a dat asemenea idei?
Mihai: Nimeni; așa am constatat eu.
Alex: Se vede treaba că ai o imaginație foarte proastă.
Mihai: Nu cred; e clar că nu mă simpatizezi.
Alex: Așa ți se pare?! Greșești, măi... Da, știu, ești fost campion mondial, la lupte, n-am uitat; arte marțiale. Ți-ar place să-mi altoiești măcar un pumn zdravăn, nu-i așa?! Ce te oprește?
Mihai: Nimic, dar nu sunt bătăuș, iar tu-mi ești totuși coleg.
Alex: Aha, faci pe drăguțul cu mine... Stai; cum te cheamă?
Mihai: Mihai.
Alex: Așa, da: Mihai... Să nu uit; nu-i greu de reținut.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: De ce? Care-i problema?
Alex: Păi, celuilalt i se zice... "Ucigașa".
Lucian: Ah, poreclelele astea ale lor... Toți au niște porecle ciudate, care te pun serios pe gânduri, dar în fond, e doar ceva de suprafață, deci n-ai de ce să te îngrijorezi din cauza asta.
Alex: Luci, e o tipă! I se zice "Ucigașa"; pricepi?! O tipă! Una pe nume Petra Nețoiu.
Lucian: O tipă? "Ucigașa"?! Asta, într-adevăr, pare cam neplăcut.
Alex: Foarte neplăcut pentru mine! Nu înțeleg de ce tocmai eu am o tipă body-guard?! În plus, dacă ai vedea-o cum arată... Nu zic că ar fi urâtă, dar n-are nimic feminin în aspectul ei; e doar dură, forțoasă, băiețoasă, musculoasă. Și n-am nimic împotriva aspectului ei sau a meseriei pe care o practică, dar... De ce tocmai eu?! Adică, mai înțelegeam dacă i se repartiza o tipă body-guard vreuneia dintre colegele noastre, domnișoarele din echipaj, dar de ce tocmai mie?!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Directorul nu uitase de problema body-guarzilor lui Alex și dat fiind că preferatul său îl rugase să ia unele măsuri, chiar vorbise cu cei de la firmă și-l asigură pe genetician că de abia de luni dimineața se va trece la schimbarea domnișoarei Petra Nețoiu cu un coleg de-al ei; directorul nu știa cu care, dar nici nu conta acest amănunt. Principal era faptul că totuși, va fi schimbată, iar asta i se păru o veste minunată lui Alex; era bucuros! Până luni se va descurca el cumva, va avea răbdare. Trebuia doar să se ferească de colegii săi în acea seară, să facă în așa fel încât aceștia să nu-i afle secretul, ca să nu râdă de el; Lucian îl asigurase din nou că nu va spune nimic. Deci, Alex putea fi liniștit, iar în seara aceea putea pleca însoțit de "Ucigașă"; de luni va scăpa de ea...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai era încă o singură cameră, a patra. Toate camerele erau foarte spațioase, pentru a putea adăposti acele vietăți. De cum intrară aici, fără Nero, care rămăsese în camera anterioară, să se cunoască cu alți câini, Lucian privi încăperea cu și mai multă uimire; nu părea deloc o cameră a unui apartament de bloc, ci mai curând, un mic colțișor desprins dintr-o junglă tropicală, mai ales că pereții erau ingenios ascunși de plante, ca și tavanul, acoperit în întregime de același verde vegetal, ce invadase, pare-se, aproape totul. Doar prezența ferestrelor, deși chiar și acelea cât de cât camuflate, mai putea aminti de faptul că te aflai totuși într-o încăpere. Lumina, deși nu provenită doar din exterior (n-ar fi fost deloc suficientă), mai ales că la ora aceea era deja întuneric afară, părea totuși foarte naturală.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte de a porni spre culoarul cu rezerve, Lucian privi pentru o clipă, în treacăt, spre Lia. Atitudinea ei i se păru sfidătoare, nu doar agresivă, deși nu spunea nimic, nici dur, nici blând. Dacă Alex și Nis se exprimaseră în cuvinte, măcar o făceau în glumă, nu cu răutate; ea tăcea, însă simțea parcă tăișul gândurilor ei, mai ascuțit ca oricând. Nu întârzie astfel pe puntea principală; nu-i plăcea deloc cum arată, în primul rând, lui însuși. Se retrase spre rezerva lui, pentru a îmbrăca uniforma din rucsac; spera să nu se fi șifonat. Rămași pe puntea principală, colegii lui nu se putură abține de la alte comentarii.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia se încruntase și părea furioasă, dar ce bine-i stătea când era furioasă... Brusc, realiză că el o prinsese de mână și încet, încet, și-o retrase, cu timiditate. De ce oare?! Încă puțin dacă ar mai fi ținut-o de mână, n-ar mai fi rezistat; ar fi uitat de orice promisiune făcută atât ei, cât și tatălui ei, de a sta departe de ea, de a avea doar o relație strictă, de colegialitate; ar fi strâns-o cât mai puternic în brațe și ar fi sărutat-o cu foc, cu pasiune; nu pe obraji, ca pe Maria, doar asta-și dorea el cel mai mult! Dar ea își retrăsese mâna, iar magia momentului se stinse. "Ce vrei?!" îl întrebase ea răstit, încruntându-se delicat. Îi răspunsese oare?! Nici măcar nu-și amintea; poate da, poate nu... Tăcu, tare nedumerit.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totuși, din când în când, mai pe furiș, pe sub genele lungi, negre, întoarse, își ridica doar pentru câteva clipe albastrul ochilor spre el. Nesuferitul! Intenționat sau nu, tocmai în doar acele câteva clipe o fixa și el insistent cu ochii lui adânci, cu acea privire pătrunzătoare, ce-i dădea parcă fiori, intimitând-o, deși în adâncimea ochilor lui căprui putea zări doar multă blândețe și bunătate. În plus, avea un chip plăcut și indiscutabil, un suflet bun; înțelegea aceste lucruri din atitudinea lui. Don Juanul Institutului se afla alături de ea; dansa cu el. N-ar fi crezut vreodată că va avea această șansă, dar iată, va porni într-o misiune de lungă durată, împreună cu el. Inima îi ticăia ca un ceasornic mult prea grăbit, iar ea-și dădea seama că era pe cale să cadă în capcana pe care el, poate cu sau fără voia lui, părea a i-o întinde; de fapt, chiar căzuse, inevitabil, în ea. Cu voce tare însă, continua să-l refuze categoric, să-l respingă, deși sufletul îi șoptea neîncetat cu totul altceva; dar ea dorea să pară rece, distantă. Oare cât timp va reuși să se poarte astfel față de el? 13 ani i se părea cam prea mult... Oare va reuși să păstreze atâta timp această răceală între ei, care să-i despartă, deși, de fapt, parcă nu asta-și dorea? Contradictoriu și dificil, chiar și pentru un foarte bun psihiatru! Oare el avea habar de frământările ei? Sau nu?
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia deschise ușor ochii, părându-i-se că aude pe cineva strănutând într-una. Evident, nu i se părea deloc, dar ea încă nu știa acest lucru. Somnoroasă, se frecă la ochi, pentru a se dezmetici. Buimăcită, încă nu-și dădu seama unde se afla. Deși deschisese ochii, întunericul din jurul ei nu ceda deloc, iar patul de sub ea era tare și colțuros. Nici chiar perna nu era moale ca de obicei, părea diferită, iar pătura călduroasă cu care era acoperită era și ea neobișnuită. Ce se întâmpla oare? Se trezise sau încă dormea? Oare visa? Acel strănut puternic se auzi din nou, undeva din apropiere, apoi din nou și din nou, de câteva ori. Cine să fie oare? Ly?! Parcă nu părea a fi ea... Atunci cine altcineva?
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu excepția Liei, ceilalți nu-i reproșaseră nimic; poate doar în glumă, nu în serios, Alex, Nis... Ea păruse serioasă! Dar nu știa dacă doar păruse a fi, sau chiar era serioasă!? Se încruntă! Era oare vinovat cu ceva pentru ceea ce pățise? Probabil că da, deși nu reușea să-și găsească vina. Ca de obicei, directorul îl proteja și-l răsfăța, iar fetele îl plăceau, deși nu chiar toate. Ea, tocmai ea, îi declarase indirect un război pe care nu știa dacă-l va putea câștiga vreodată; sau pe care, de fapt, nici măcar nu i-l declarase pe față... Iar sufletul lui se zbuciuma, se frământa; era comandantul, ba încă unul îndrăgostit, tocmai de ea, care se declarase dușmanul lui. Și cum îi spusese? "Domnul director a avut mare grijă să-i acorde preferatului dumnealui o funcție foarte importantă, de mare răspundere..." Cuvinte veninoase, dureroase, venite tocmai din partea ei, care i se înfipseră ca un pumnal, direct în inimă, pe care simțea că parcă i-o despica în două.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: La mulți ani, bătrâne! De ce nu mi-ai spus nimic? Te rog, scuză-mă, uitasem...
Alex: Luci, te înțeleg, nu trebuie să te scuzi.
Lucian: Dar n-am pregătit nici măcar un cadou pentru tine.
Alex: Nici nu ți-am cerut nimic. Cadoul din partea ta poate fi considerat faptul că te simți bine; dacă nu ți-ai fi revenit, nu puteam serba nimic, pentru că am fi fost toți mult prea triști, ca să petrecem. Așa însă, ești printre noi, din nou, tu însuți, deci, putem fi veseli. E un cadou plăcut din partea ta. Serios, Luci!
Lucian: Posibil... Și deci, cât împlinești?
Alex: Ha... Prea mult ca să mai și spun.
Lucian: Păi, să vedem...
Alex: Te rog, Luci, nu pronunța numărul!
Lucian: De ce?! Sunt doar 32.
Alex: Ah, răule... De abia te rugasem să nu pronunți numărul! Mă faci să mă simt cu adevărat bătrân...
Lucian: Glumești cumva, sau ce-i cu tine?! Nu te simți bine?! Bătrân te vei putea considera de abia după vreo 90 și ceva de ani de acum încolo... Acum ești încă nepermis de tânăr și de fapt, indiferent de vârstă, dacă sufletul ți-e tânăr, te vei simți mereu tânăr, chiar și după mai mult de 90 și ceva de ani.
Alex: Știu și eu?! Poate că ai dreptate. Dar, atunci, de ce-mi zici mereu "bătrâne"?!
Lucian: Hai că la asta nu mă așteptam, să-mi reproșezi... E doar un fel de-a spune; nu știam că te-ar deranja. Dar bine, de acord, de acum încolo, nu-ți mai spun așa, dacă nu-ți place.
Alex: Nu, Luci... Știi ce?! Las-o baltă! Nu mă deranjează deloc, nimic; poți să-mi spui oricum vrei tu.
Lucian: Cum vreau?! Atunci ce-ar fi să schimb formula anterioară cu "moșule", "moșulică"... Sau cum?! Dă-mi o sugestie!
Alex: Hmm... Știi ce?! Prefer "bătrâne"...
Lucian: Atunci, așa rămâne; dar fără supărare. De acord, bătrâne?
Alex: Fără supărări; ce naiba?!
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!