Urmând exemplul colegei lor, Doina, veniră şi celelalte două, cu aceeaşi solicitare: un autograf, pe bluză. Uneia dintre ele, pe nume Monica, îi semnă, cu acelaşi marker roşu, pe mânecă. Pentru cealaltă, Rodica, trebui să schimbe markerul cu unul negru; ea avea bluza roşie. După aceste iscălituri, se alese şi el cu semne roşii, pe obraji; nu se şterse de faţă cu fetele, ar fi fost o impoliteţe din partea lui.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian se şterse puţin; când îşi zări degetele roşii, tresări uimit... Îşi amintea perfect că nici una dintre fetele care-l opriseră nu-l sărutase deloc. Şi atunci, de unde totuşi urmele acelea?! Brusc, înţelese că asta dorea Lia să-i arate prin semnele pe care i le făcuse, nu că ar fi fost el neobrăzat. Îi atrăgea atenţia, ca să se şteargă... Diana Enka se apropie de el; îşi recunoscu rapid rujul şi scoase o batistă, pentru a-şi şterge fiul. Lia auzi discuţia şi înţelese că de fapt, de la mama lui erau urmele de ruj pe care le avusese el în tot timpul audierii finale şi se bucură că-şi retrăsese toate acuzaţiile pe care le formulase pe nedrept la adresa lui. Diana îl şterse bine de toate urmele de ruj pe care ea i le lăsase pe obraji.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu

în poemul de faţă
lucrurile stau cam aşa

bărbaţii în negru
aruncă zarurile

femeile si(n)gure
mizează totul
pe roşu

într-al nouălea ceas
jokerul se sinucide
cu asul din mânecă

trucuri demodate
dintr-o crescătorie de fazani

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olga Tudorache este ea însăşi un personaj. Am avut acces la relaţia dintre ea şi Rodica Negrea, care i-a ţinut piept pe scenă - pentru că ele două aveau rolurile principale. Şi pentru Rodica Negrea a fost o experienţă uluitoare să fie cu Olga pe acelaşi ritm şi cu aceeaşi putere. Energia Olgăi mătura tot, dar nu era una devastatoare, ci făcea să înflorească totul în jur. Totul devenea expresiv, benefic şi adevărat. Am mai lucrat cu ea la o piesă de teatru pentru TV, «Trenul de lapte nu mai opreşte aici ».

citat din Cătălina Buzoianu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt câteva roluri fabuloase, scrise pentru femei. Actriţele care reuşesc în viaţa lor să joace unul dintre aceste roluri sunt mângâiate de Dumnezeu pe cap. Unul dintre aceste roluri este Blanche din piesa lui Williams, "Un tramvai numit dorinţă". Dintr-o mie de actriţe, doar una singură reuşeşte să joace rolul ăsta. Dureros este că fiecare actriţă îşi doreşte să joace acest rol începând de la 20 de ani şi până la 70 de ani.

citat din Rodica Mandache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian nu renunţase la a o conduce acasă pe domnişoara reclamantă, cu aceeaşi maşină albastră, chiar dacă pe tot drumul nu-şi vorbeau deloc unul altuia, cu toate că erau unul lângă altul şi tot fără body-guarzi, aflaţi în cealaltă maşină. După ce Lia coborî, la ea acasă, Lucian porni, de data aceasta cu Petre şi Adi, spre casa lui, unde ajunse destul de repede.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este adevărat că viaţa bazată pe ordine şi disciplină ar uniformiza oamenii şi le-ar ştirbi din personalitatea lor. Fără îndoială că omul are nevoie de libertate pentru a se realiza deplin. Dumnezeu însuşi i-a dat-o. A fost creat liber şi în libertate trebuie să se dezvolte. Însă, în calitate de component social el trebuie să se încadreze într-o ordine care să dea tărie şi să armonizeze colectivitatea în sânul căreia se mişcă. S-ar părea că aceste afirmaţii sunt contradictorii. Cum se poate împăca libertatea cu ordinea şi disciplina? Aceste două atribute ale omului, în aparenţă antagonice, cum sunt libertatea, pe de-o parte şi disciplina pe de alta, coexistă perfect în el, fără conflicte, fără mutilarea nici uneia dintre ele, dacă sunt armonizate de o a treia componentă, situată în sufletul omului şi mai importantă decât toate: dragostea. Numai când lipseşte aceasta eşuează celelalte două, acţionând fiecare din ele independent şi anarhic şi ducând la libertinaj dizolvant de societate, libertatea, şi la oprimare-dictatură, ordinea şi disciplina. Nu acesta era cazul fratelui de cruce. În el se dezvolta armonios şi fără stridente şi conflicte aceste calităţi esenţiale vieţii şi luptei româneşti.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu şi negru

Te-ndrepţi către mine în roşu şi negru
Trezită de demoni din soclu funebru
Iar voalul tău de de-un roşu aprins
Va sterge din nou întregul cuprins.

Din floarea roşie uitată pe criptă
Din unghia ta în piatră înfiptă
Curg lacrimi negre pe vechile ruine
Sunt lacrimile demonului ce zace în tine.

Cu zâmbetul tău ce suflete omoară
Cu părul tău ce zburdă ca o fiară
Dansăm printre cruci în modul alegru
Îmbrăcaţi ca de gală în roşu şi negru.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul lui că uniforma scăpase intactă; încă nu avea alta de schimb. Domnişoarele îl priviră cu jind cum se îndepărtează, părând invidioase pe acea colegă a lui şi pe celelalte două... Nu aveau nevoie de promisiunea lui că va trece pe la discotecă în vreuna din serile următoare, surâsul lui seducător li se părea suficient, deocamdată; suficient pentru a le alina suferinţa că-l vor pierde în următorii ani, pentru că el va pleca din Institut, într-o misiune spaţială îndepărtată şi de lungă durată, misiune al cărei comandant era chiar el.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb şi negru în rasismul sentimentelor

Târziu oamenii încearcă
pe acelaşi drum să ducă
şi trupul,... şi sufletul
ca doi necunoscuţi
ce par că se cunosc
unul alb şi unul negru..

Voind să-şi găsească
un nou destin
fugăriţi de soartă..

Trupul acum alb,
albit de nea de iluzii..

Sufletul negru,
întunecat de uitări
în mucegăite trăiri
când trupul era mândru
să răspundă
la conversaţii

Ca doi chiriaşi
în aceeaşi casă
trecând unul
pe lângă altul
cu orare diferite
trupul cu a lui noapte
sufletul cu a lui căutare
de zile senine...

Mergând acum
pe un tărâm
dominat de rasismul
sentimentelor
a celor trupeşti
faţă de cele sufleteşti
unde târziu
îşi dau seama
că sunt unul
şi aceleaşi
neputând fii
despărţiţi
în casa
cu două camere
clepsidră timpului
cu sufletul curgând în sus
şi trupul scurgându-se
întâlnindu-se
doar
la mijlocul
clepsidrei
cu nisip negru sus
de vid ce se vrea
luminat de suflet
şi nisip alb jos
ars de trup
os cu os...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între

voi scrie aici

roşu

iar tu îţi vei crea
deja lumea ta
roşie
într-un vis al tău
unic
iar cuvintele astea
vor fi puntea
dintre lumi
pe care n-o
vom traversa
niciodată
eu voi rămâne
în partea mea
privind
de la distanţă
cum aceste cuvinte
se alungesc
şi leagă
lumile noastre
roşii atât de diferite
una de alta
acest pod de-o
palmă

între
infinituri

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lângă celelalte trebi grădinăreşti, slujba lui de căpetenie fu ca să facă în fiecare zi câte douăsprezece mănunchiuleţe de flori, şi în fiecare dimineaţă să le dea la cele douăsprezece domniţe, fete ale împăratului, când vor ieşi din casă spre a se primbla prin grădină. Aceste domniţe erau ursite să nu se poată mărita până nu va găsi cineva care să le ghicească legătura ursitei lor şi să facă pe vreuna din ele ca să iubească pe cineva. Ursitele lor le dăruise cu patima jocului. Erau nebune după joc şi pe fiecare noapte rupeau câte o pereche de conduri de mătase albă, dănţuind. Nimeni nu ştia unde merg ele noaptea de joacă. Împăratul se luase de gânduri cu atâta cheltuială pe condurii fetelor sale şi pentru inima lor de gheaţă, de care nu se putea lipi nici un june din cei ce veniseră în peţit. Pentru aceasta el dase sfară în ţara lui şi în ţările streine, precum ca să se ştie că cine se va găsi să-i spuie ce fac fetele lui noaptea de rup fiecare câte o pereche de conduri, poate să-şi aleagă pe care îi va place din ele, şi el i-o va da lui de soţie.

Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian se afla în sala în care un grup de oameni îi vor hotărî soarta, nebănuind că totuşi avea urme de ruj pe obraji. Oare conta acest amănunt pentru membrii Comisiei? Putea influenţa cu ceva decizia lor?!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia bazată pe plăcere prezintă o oarecare similitudine cu prietenia perfectă (căci şi oamenii de virtute se agreează unul pe altul); la fel şi cea bazată pe utilitate (căci şi oamenii de virtute sunt utili unii altora). Şi între prietenii din aceste două categorii, prietenia îşi atinge maximum de durată când ea îşi oferă unul altuia acelaşi lucru (de pildă, plăcerea), şi nu numai acelaşi, ci şi provenind din aceeaşi sursă (cum este cazul prieteniei dintre oamenii de spirit), ceea ce nu se poate spune şi despre relaţiile dintre un îndrăgostit şi iubitul său. Aceştia din urmă nu-şi află plăcerea în aceeaşi sursă, ci unul o găseşte în a-şi vedea iubitul, celălalt în atenţia cu care este înconjurat de primul. Dar când floarea tinereţii se stinge, se stinge adesea şi prietenia lor (căci pe de-o parte vederea celui iubit nu mai inspiră plăcere, pe de alta el nu mai este obiectul aceloraşi atenţii). Şi totuşi, în multe cazuri prietenia lor îşi păstrează durata, dacă intimitatea i-a făcut să-şi iubească unuia altuia caracterul, graţie asemănării la care i-a adus.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşeau încet, agale, Alex străduindu-se să-şi adapteze mersul ritmului lor. Ieşiră din părculeţ; mai aveau însă o bucată de drum de parcurs până în dreptul dubiţei. Se aflau pe trotuar. Din faţă, o lumină albă, mişcătoare, anunţa apropierea unui vehicul, unul cu un singur far. Alex nu spuse nimic, dar nu avea de gând să-i înfrunte pe cei trei indivizi. Li se supuse, ascultător. Totuşi, observă că vehiculul din faţă era o motocicletă, de aceea avea un singur far, nu pentru că n-ar fi văzut el bine sau ar fi fost unul defect... Alex încercă să ignore acea motocicletă ce se îndrepta spre ei, deşi ar putea oare să-l ajute cu ceva apropierea acelui vehicul pe două roţi? Geneticianul spera că da, deşi nu-şi dădea deloc seama cum; nu-şi putea alcătui rapid un plan de scăpare; era în pană de idei salvatoare. Dacă ar fi fost un singur ins, s-ar fi încumetat să se ia la harţă cu acela, deşi prezenţa armei înclina mult balanţa în favoarea agresorului; aşa însă, erau trei, probabil toţi înarmaţi, deci ce-i rămânea lui de făcut? N-avea încotro, era nevoit să li se supună...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinete

la cuptor ar face iubita mea
dacă aş avea aşa ceva
însă n-am cuptor
se gândeşte poetul
cu markerul în mână
e acelaşi poet care se întreba:
dacă face parte din stirpea borges?
trage o foaie să deseneze o poezie
despre iubita lui care bagă
vinete la cuptor şi venin
în viaţa lui bine lucrat
cu markerul parcă ar fi cuţit
trage câteva linii ample
iubita lui seamănă cu o vânătă
merită s-o coacă la cuptor?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian Enka îşi trata fiul cu indiferenţă totală; iată încă un motiv pentru tânărul comandant, unul în plus, de a se simţi indispus, jenat. Încet, şovăielnic, cu papagalul pe umăr, intră totuşi în cameră, unde se aflau toţi: mama lui, bunicii şi blondul. Acesta din urmă stătea pe fotoliu; probabil citea presa zilei, sau doar o răsfoia; nu părea atent la rândurile de pe pagini. În plus, aruncă furios unul dintre ziare, peste celelalte şi se ridică de pe fotoliu, abandonând cititul.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însă nici ceilalţi nu aveau mult de citit; cercetările pe care le efectuaseră în această perioadă fuseseră mai mult informative, banale chiar; dar comandantul lor cel indulgent nu le reproşa nimic, nici unuia dintre ei. De altfel, lui i se păreau inutile aceste şedinţe, din timpul zborului, dar cum colegii lui insistaseră, nu se împotrivise dorinţei lor, fiind, ca de obicei, de acord cu propunerile lor.

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Eugen Manea nu-şi mai căută elevii în acea zi; îi lăsase "de capul lor", fiind convins că nu procedează greşit. Avea încredere în ei, îi ştia pe toţi de treabă. Se pregăteau de plecare, fiind deja seară. Alex avu grijă să nu iasă din Institut în acelaşi timp cu vreunul dintre colegii săi. Cât despre Lucian, evident, o reţinu la bord pe colega lui, Lia. După cum se înţeleseseră seara trecută, urma s-o conducă din nou acasă, cu aceeaşi maşină albastră a directorului, fără cei patru body-guarzi. Porniră spre clădirea principală a Institutului, întâlnindu-se cu directorul la intrare; acesta tocmai sosea din oraş, de abia la acea oră. Lipsise întreaga zi din Institut, lucru mai neobişnuit în cazul dânsului. Părea foarte obosit, dar pentru preferatul său... Se opri în dreptul celor doi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maci

mi-am luat frica de gât şi am speriat-o
făceam mâncare pentru familia mea frumoasă
tot mai frumoasă
tot mai frumoasă da
în ciuda limbilor boeme şi a cârpacilor de zvonuri
am luat-o de gât şi s-a speriat de moarte
da, de moarte s-a speriat
şi de frică a intrat în tocătorul de carne
şi mie nu mi-a fost milă de frica mea
şi am dat-o la carne deşi putea avea salmonella
sau cancer sau altcevaaaaaa

apoi mi-am vopsit buzele cu roşu aprins
foarte aprins de urlau după mine ştii cum urlau
după mine toate genocidele toate
prozele şi toate altarele
şi nu mă durea nimic şi umblam liberă
printre aceste stări roşii ca buzele mele de femeie
care are cea mai frumoasă familie
şi nu ştie de frică şi nici frica n-o mai cunoaşte
pe ea atât de roşie ca o unitate inamică

în sfârşit! fricii îi era frică!
panica o trăgea de mânecă gândurile mele roşii
ieşeau din ea aşa cum razele intrau
prin lucarne
frica se obişnuise frica cerea visa mesteca
şi fuma carne
aproape devenise celebră
această frică a fricii mele şi nu-i mai păsa că n-o simt
se dădeau pe ea blănuri la schimb
aur epopei argint
se mânca la masa
celor mai frumoase familii din vechiul corint

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia îl sărută dulce pe obraji pe proaspătul major... Lucian privise cu jind spre mai tânărul său coleg; ce n-ar fi dat să se fi aflat el în locul campionului în acele momente, dar până la ziua lui, mai era destul. Tot pe Mihai îl sărută deci şi doctoriţa echipajului, înmânându-i cadoul ei; de la ea se alese cu câteva urme aromate de ruj, ca o părere. Peste acestea se suprapuse însă clar conturul buzelor blondinei, după ce şi ea îi dăduse campionului cadoul ei. Acum Mihai avea în faţa lui şase pachete colorate, frumos ambalate, toate destinate lui. Curiozitatea îl îndemna să le desfacă. Privi însă întrebător spre colegii săi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!