Colegii îşi îndreptară privirile spre Mihai; încă nu aflaseră toţi acest amănunt, că el fusese campion mondial şi olimpic la lupte, deşi la juniori. Acum însă îl ştiau, cu siguranţă. În gând, Mihai se întrebă dacă nu-l vor privi ca pe un bătăuş profesionist, începând din acel moment. Oare se vor feri de el? Nu-i vor mai vorbi? Vor evita colegii săi să se apropie de el? N-ar fi vrut să se întâmple astfel!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desigur, Mihăiţă era băiat finuţ, civilizat; fost campion mondial şi olimpic la lupte... Deşi sportiv de performanţă, nu era deloc fioros, după cum chiar el spusese, nu era şi nu fusese niciodată "doar un pachet de muşchi, fără judecată", dar nimeni nu-l considerase nicicând astfel, nici măcar Alex, decanul de vârstă al echipajului navei "Pacifis", care tot "puştiule" îi zicea cel mai des, dar pe Mihai nu-l mai deranja de mult timp acest amănunt minor. Melodia se sfârşi, iar "puştiul" primi urări din partea colegilor săi, îmbrăţişări, pupicuri, cât şi cadouri. Purta la gât, de ieri, medalia de aur pe care o primise anul trecut, tot de ziua lui, de la colegii săi, cea inscripţionată "Pentru Mihai, campionul nostru, cu drag, din partea colegilor. 30 iulie 2092.", iar pe puntea principală se afla, alături de Rita, Spot şi Cooky-Leo şi Sharon, "cockeriţa" artificială, Sharon, creată în marele laborator din oraşul de sub cupolă, cu "complicitatea" lui Dick Torn, pe care Mihai o primise tot anul trecut, de la colegi. Acum nu mai primise asemenea cadouri, ca anul trecut; colegii nu mai aveau de unde să facă rost de aşa ceva, dar asta nu conta prea mult; Mihai n-avea pretenţii absurde, evident. Zâmbind, primi emoţionat cadourile de la colegi, mulţumindu-le că nu-l neglijaseră.

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai încercase în câteva rânduri să-i înveţe secretul artelor marţiale pe colegii săi, făcându-le mici demonstraţii, dar nu reuşise, deşi Lucian dovedise a avea puţine cunoştinţe, cât de cât, şi din acest domeniu, dar nu se punea la încercare cu Mihai, ştiind bine că nu avea nici o şansă, cunoscând trecutul sportiv glorios al tânărului informatician, forţa lui, ca şi palmaresul de invidiat realizat de acesta în luptele sportive, în anii în care participase la concursuri şi competiţii de acest gen. Prin urmare, Mihai se văzuse nevoit să renunţe la încercarea de a-i învăţa pe colegii lui câte ceva din experienţa lui de fost campion mondial, căci nici unul nu se punea cu el, nici măcar Nistor, cu toată alura sa atletică, nu-şi măsura însă puterile cu Mihai, spunându-i acestuia că preferă să-şi păstreze toate oasele întregi. Colegii îi spuneau campionului că în caz de necesitate, Mihai însuşi îi va apăra, fiindcă doar era într-un fel răspunzător de soarta echipajului, iar ei îl vor ajuta, fiecare însă în felul său, cu arme, cu pumnii, sau cum se pricepea mai bine.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se părea că pentru tânărul comandant, ziua aceasta nu începuse chiar atât de bine cum i se păruse lui de dimineaţă, nu fusese tot timpul atât de norocos, asta putea înţelege după incidentul din faţa Institutului, al cărui protagonist fusese chiar el, Lucian, deşi fără voia lui. Iată-se acum în jeep, alături de director şi profesor. Ruşinat, îşi plecă privirea şi capul; nu arăta întocmai demn de funcţia pe care o primise seara trecută. Nu-l durea nimic, dar nu îndrăznea să spună un cuvânt. Îşi închipuia cum îl vor privi colegii lui, când îl vor vedea astfel; probabil că ei, ceilalţi, arătau mult mai bine, nu ca el.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fost campion mondial şi olimpic la lupte, cu centura neagră la arte marţiale; lunganul nu dorea să se încurce sau să se pună rău cu un asemenea tip, în aceste cazuri, înălţimea lui de 2,18 m nefiindu-i de folos. Dar spre norocul geografului, Mihai nu părea dispus să se ia la harţă cu vreunul dintre colegii lui. În acel moment se deschise trapa navei, iar de dincolo de ea, înaltă, brunetă, suplă, cu ochii albaştri, apăru domnişoara psiholog. Ea-i atrase atenţia lui Lucian. Porni negreşit s-o întâmpine, uitând complet de prezenţa celorlalţi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex vrusese să răspundă înainte ca directorul să rostească "domnişoara Petra Neţoiu", dar nu reuşise; acum era sigur că secretul lui fusese aflat de toţi colegii, care nu vor aştepta mult să râdă de el. "Eh; paguba asta să fie..." îşi zise Alex în gând, iar cu voce tare îl aprobă pe director. Alex se emoţionă şi nu zise nimic; cuvintele directorului îl impresionară... Chiar era el atât de important?! N-ar fi crezut... Din nou îşi ţinea capul plecat, ruşinat, din cauza celor petrecute. Nici nu dorea să-şi imagineze cum ar fi reacţionat directorul dacă în locul lui s-ar fi aflat Lucian, preferatul dânsului, deşi era puţin probabil ca indivizii să fi reuşit să-l captureze pe colegul său; acesta era descurcăreţ, chiar dacă nu era fost campion mondial, ca tânărul informatician.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"La discotecă..." reţinu de îndată domnişoara consilier Lia, iar privirea ei albastră, ascuţită, se opri asupra comandantului pentru câteva clipe. Nu avea însă de gând să-i reproşeze nimic, nici să repete vreo acţiune de genul reclamaţiei pe care o depusese împotriva lui şi de pe urma căreia nu se alesese cu nimic bun; poate doar cu faptul că-i va evalua lui activitatea pe parcursul misiunii, asta era destul de interesant. Alex se întreba cu îngrijorare în gând dacă ceilalţi colegi ai săi aflaseră ceva despre identitatea body-guardului rănit? Îşi dădea însă seama că dacă nu aflaseră încă, vor afla cât de curând, era inevitabil... Ei şi?! Ce dacă vor afla despre "Ucigaşă"? Se va descurca el, îi va înfrunta, va face cumva faţă valului de râsete din partea lor, datorat acestui amănunt... Deocamdată îl ascultă în continuare pe director.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele două prietene urcară treptele, iar în momentul în care trapa navei se deschise, emoţia Dorei crescu în intensitate, mai ales că toţi cei aflaţi în interior îşi îndreptară privirile în direcţia trapei. Dora îl recunoscu pe directorul Institutului, deşi nu-l mai văzuse niciodată de atât de aproape... Nici ceilalţi nu-i erau necunoscuţi, chiar dacă nu-i mai întâlnise; îi ştia însă pe toţi: pe profesorul Manea – doar dânsul şi directorul nefiind în uniforme; pe Nistor – inconfundabil datorită înălţimii sale (era, inevitabil, deasupra tuturor, la propriu vorbind); pe Alex – mai ales după ultimele evenimente din zilele trecute, intens mediatizate; pe Mihai – se cunoştea că era încă doar un băieţandru şi nu s-ar fi zis că ar fi fost vreodată campion mondial la lupte, nici chiar la juniori; pe Maria – mărunţică şi foarte blondă, nu putea fi trecută cu vederea; pe Stela – înaltă (nu chiar cât Nis) şi tunsă scurt; iar în mijlocul lor se evidenţia Lucian – comandantul misiunii, frumosul Don Juan... Deşi nu-l mai văzuse până atunci, nu se putea ca Dora să nu-l recunoască, nu datorită publicităţii din ultimul timp, cât, mai ales din descrierile pe care, bineînţeles, le auzise de mult şi Dora. Iar dintre toţi, tocmai el se desprinse surâzător, pentru a le întâmpina pe cele două fete; şi pe Lia, dar mai ales pe prietena ei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şeful securităţii misiunii... Până în acel moment, Mihai se achitase cu bine de datoria ce-i revenea în cadrul echipajului, deşi nu se confruntase cu probleme, de nici un fel; îl înlocuise doar pe comandant, la cererea acestuia, când Lucian fusese indisponibil, în urma accidentului de pe planeta Proxima; şi-l înlocuise cu brio. Mihai spera să nu mai fie niciodată nevoit să-l înlocuiască, pentru că nu dorea ca acesta să mai păţească vreodată ceva neplăcut, mai ales că pe Lucian, în ciuda protestelor acestuia, încă îl considera idolul său. Dar dacă nu drept şeful securităţii misiunii, atunci măcar în calitatea sa de informatician, cu siguranţă îşi făcuse datoria! 26 de ani... Parcă nici unul dintre colegii săi nu credea că "puştiul" lor împlinea această vârstă, deşi, normal, tot tânăr era.

citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai îşi conduse colegul până în locul în care se aflau roboţii; aceştia erau într-adevăr, finisaţi. Lucian îi mai văzuse cu doar câteva zile în urmă, dar atunci nu erau gata. Acum păreau altfel, de parcă erau alţii, nu aceiaşi. Lucian nu-şi putu reţine o scurtă exclamaţie admirativă; acum roboţii arătau foarte bine. Îi privi îngândurat şi-i păru bine că decisese ca aceştia doi să fie roboţii pe care-i vor lua cu ei, în misiune, dacă vor mai pleca vreodată în această misiune. Amintindu-şi de reclamaţie, de Comisia Disciplinară, de neplăcerile care-l aşteptau luni, se încruntă a nemulţumire. Totuşi, îşi eliberă mintea de aceste gânduri, făcând astfel loc întrebărilor pe care să le adreseze celor doi roboţi, însă întrebările parcă fugeau de el în acel moment. Privi din nou spre cele două creaturi metalice...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bineînţeles, nici planeta Proxima, nici sistemul planetar Alfa, nici steaua centrală a sistemului respectiv, nici galaxia din care fă-ceau parte nu puteau fi zărite cu ochiul liber de aici, de pe suprafaţa Terrei. Practic, nici cu aparatura existentă în acel moment nu se puteau zări, deşi aparatura era destul de modernă, sofisticată; existenţa planetei spre care urmau să se îndrepte putea fi mai degrabă doar o bănuială, pe care ei aveau s-o confirme sau s-o infirme; vor porni deci într-o aventură spaţială ce nu putea fi asemuită cu nimic, cu nici o altă misiune organizată până în acel moment, cu un obiectiv nesigur, învăluit într-o incertitudine totală... Oare ce vor găsi acolo, pe misterioasa planetă, dacă aceasta exista, într-adevăr? Ce?! Nici Alex, nici vreunul dintre colegii săi, sau organizatorii misiunii, n-aveau de unde şti...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex nu încercă să se mai ferească de colegii săi, din cauza "Ucigaşei"; nu mai avea rost, doar ştiau toţi acum foarte bine de existenţa ei, ba o şi cunoşteau, deci nu mai plecă ultimul, cum proceda de obicei, doar din cauză că domnişoara body-guard îl aştepta din nou afară, împreună cu colegul ei, Ovidiu Băloi, "Cocoşul". Dimpotrivă, păşi tare mândru, alături de colegii săi, iar când ieşiră afară, se îndreptă spre Petra Neţoiu la fel de ţanţoş şi o întâm-pină zâmbitor, îmbrăţişând-o prieteneşte, iar ca recunoştinţă pentru fapta ei curajoasă, o sărută pe obraji. Ovidiu Băloi îl privi puţin chiorâş, semn că nu-i convenea acţiunea anterioară de a-i fi sărutat colega, fie doar şi pe obraji, însă nu-i reproşă nimic.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian, surâse mulţumit de rezultatul obţinut; iată-se reuşind şi-n postura de negociator, de mediator, deşi până-n acel moment nu mai avusese ocazia să ducă astfel de "tratative" cu colegii săi, sau cu altcineva. Totuşi reuşise să-i "îmbuneze" destul de repede şi de uşor pe cei trei "răzvrătiţi", să calmeze situaţia. Reuşise oare definitiv? Stinsese conflictul?! Probabil nu în totalitate. Mai era domnişoara consilier Barbie, iar ea era pornită împotriva lui, cu el avea ceva de împărţit, pe ea nu reuşise încă s-o convingă să renunţe la ostilităţi (de fapt, nici măcar nu încercase). Se îndreptă îngândurat spre puntea principală, unde, deocamdată, era linişte; se reinstaurase "pacea", cel puţin temporar. Îşi aminti cuvintele blondului; dânsul îl avertizase că "puştoaica" asta îi va da serios de furcă pe parcursul misiunii. Atunci nu-l crezuse; cât ar fi dorit acum să-i spună că avusese dreptate în privinţa asta, dar nu putea. Blondul său tată se afla pe Terra, încă în cabinetul directorului Institutului, aşteptând cu înfrigurare restabilirea legăturii, în timp ce "Pacifis" se afla pe o orbită lunară, foarte aproape de suprafaţa accidentată a satelitului natural al Terrei. Deciseseră: Vor rămâne pe orbită, fără a coborî pe Lună, iar după ce vor înconjura de câteva ori satelitul Pământului, vor porni spre planeta roşie, Marte...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorin: Dumneavoastră sunteţi Mihai Ristea?
Mihai: Da. Şi sper că vă daţi seama că, de fapt, chiar dacă n-am împlinit încă 18 ani, nu prea am nevoie de protecţie.
Dan: Ştim; am fost informaţi despre activitatea dumneavoastră sportivă profesionistă. Şi ne dăm seama că un fost campion mondial la lupte, ba chiar arte marţiale, indiferent că era vorba doar despre juniorat, nu ar avea nevoie de protecţie, dar dacă acestea sunt dispoziţiile primite, nu facem altceva decât să ne supunem acestora. Eu mă numesc Dan Firan şi mi se spune Forţosu', dar n-am de gând să-mi măsor puterile cu dumneavoastră.
Sorin: Eu sunt Sorin Negură, zis Fiorosul, însă, ca şi colegul meu, nu intenţionez să mă pun rău cu dumneavoastră.
Mihai: Bine. Dar ştiţi ce, nu sunt obişnuit să mi se vorbească astfel, cu "dumneavoastră", aşa că ar fi mai bine să-mi spuneţi pe nume, Mihai; am aflat de curând de la unul dintre colegii mei că e mult mai bine să fim prietenoşi.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru câteva clipe, Lucian privi spre colega lui, domnişoara psiholog. Tocmai îi promisese şi tatălui ei, domnul Stancu Virgil, că nu va încerca să se apropie prea mult de fiica dânsului, că va păstra între ei doar acea relaţie strictă, de colegialitate. Se întreba de ce oare procedase astfel? Îi promisese acelaşi lucru atât ei, cât şi tatălui ei, când, de fapt, ea era singura domnişoară care reuşise să-i atragă atenţia asupra ei, deşi o mulţime de alte tinere frumoase încercaseră în fel şi chip să-l cucerească. Ea nu încercase deloc, absolut nimic, dar reuşise. Iar el tocmai făcuse o promisiune absurdă! Cum să nu se apropie deloc de ea în toţi cei 13 ani, cât vor fi plecaţi în misiune, când, de fapt, el tocmai asta îşi dorea cel mai mult? Şase buline mici, aurii, străluceau acum pe reverul hainei lui! Ce conta oare acest amănunt minor?! Parcă era sigur că nu-i vor aduce decât neplăceri! Ar fi renunţat cu bucurie la comanda misiunii, în schimbul prieteniei cu acea domnişoară psiholog, dar ea îl refuzase categoric de mai multe ori; nu dorea ca ei să fie prieteni, ci doar colegi; atâta tot! Atunci nu avea decât să rămână comandantul misiunii, doar acceptase acest post, ba încă oficial, în direct, la televiziune; nu-i stătea în caracter să dea înapoi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Şi cum se numesc roboţeii tăi, băieţaş?
Mihai: Pe unul îl cheamă Robby, iar celuilalt i-am spus Felix M-51, preciză Mihai.
Alex: Bine, flăcăule. Poate că Robby şi Felix M... Oricum i-ai mai zis, vor fi roboţii noştri în misiune.
Nistor: Dacă el va fi informaticianul nostru.
Alex: Dacă-l vor lăsa părinţii...
Lucian: Nu fiţi răutăcioşi! Vom lua oricum acei doi roboţi în misiune, indiferent dacă părinţii lui Mihai îl vor lăsa sau nu pe el...
Nistor: Dar, şefu'...
Lucian: Taci, Nis! E clar: Roboţii noştri vor fi Robby şi Felix M...
Mihai: Felix M-51.
Lucian: Întocmai aşa.
Nistor: De ce "M-51"?
Mihai: Din anumite considerente, pe care nu le pot explica acum.
Nistor: "M-51"... Oare ce înseamnă asta?!
Lucian: Lasă-l, Nis! Nu cred că te interesează atât de mult ce semnifică "M-51", deci, nu-l mai cicăli.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât Lucian, cât şi Lia se ridicară şi se îndreptară tăcuţi spre ieşire. Lucian o privi întrebător în momentul în care ajunse lângă ea, dar nu spuse nimic. Iar cum lui nu-i atrăsese nimeni atenţia asupra urmelor de ruj de pe obraji, tot aşa arăta şi acum, când era nevoit să părăsească sala. Ieşi în urma ei. Ea se îndreptă spre părinţii ei, care o întâmpinară cu drag, îmbrăţişând-o ocrotitor, cu afecţiune. Cât despre el, Lucian, el se trezi înconjurat de toţi: domnul şi doamna Enka, dom' director, dom' profesor Eugen Manea, colegii săi... Doar Mihai lipsea; probabil nu terminase încă proba la bio-chimie, deci, avea o scuză solidă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia îl sărută dulce pe obraji pe proaspătul major... Lucian privise cu jind spre mai tânărul său coleg; ce n-ar fi dat să se fi aflat el în locul campionului în acele momente, dar până la ziua lui, mai era destul. Tot pe Mihai îl sărută deci şi doctoriţa echipajului, înmânându-i cadoul ei; de la ea se alese cu câteva urme aromate de ruj, ca o părere. Peste acestea se suprapuse însă clar conturul buzelor blondinei, după ce şi ea îi dăduse campionului cadoul ei. Acum Mihai avea în faţa lui şase pachete colorate, frumos ambalate, toate destinate lui. Curiozitatea îl îndemna să le desfacă. Privi însă întrebător spre colegii săi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Să continuăm, atunci. Şeful securităţii misiunii, Mihai Ristea. Pe plicul pe care l-am desigilat aseară scria de fapt "şeful expediţiei terestre", însă era greşit formulat, şeful expediţiei fiind, evident, comandantul misiunii, deci, am corectat formularea. De profesie informatician şi fizician, cel mai tânăr dintre voi a fost numit şeful securităţii, ceea ce înseamnă că el este direct răspunzător de protecţia membrilor echipajului şi a navei, sau altfel spus va trebui să vă apere, să aibă grijă să nu păţiţi nimic, să nu vi se întâmple ceva rău, dar această grijă va trebui să o aveţi desigur şi voi, fiecare în parte, nu să lăsaţi totul în seama tânărului Mihai. Şeful securităţii, foarte probabil din cauză că băiatul a fost opt ani la rând campion naţional, european, olimpic şi chiar mondial la lupte, la juniori, lupte de genul artelor marţiale sau cam aşa ceva. Ceva nelămuriri, tinere?
Mihai: Nu, domnule director, am înţeles care-i rolul meu.
Traian: Mă bucur.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Directorul aştepta sosirea celor şapte tineri, pentru că se apropia de ora 12.00, iar ei chiar porniseră spre biroul directorului, împreună cu domnul profesor Eugen Manea. Avuseseră la dispoziţie o săptămână pentru a-şi completa echipajul şi se descurcaseră, cu ajutorul instructorului lor, domnul profesor Manea şi al computerelor. Acum erau şapte, toţi tineri şi părea că se vor înţelege de minune împreună. Încă nu aveau cei doi roboţi, deşi ştiau care vor fi aceştia; tânărul informatician Mihai îi asigurase că avea el roboţii potriviţi pentru misiune. Poate într-adevăr aşa era.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian îşi privi îngrijorat colegii, întrebându-se dacă era cazul să intervină sau nu; nu dorea ca şi această discuţie, aparent nevinovată, să degenereze într-un nou conflict. Dar se linişti constatând că nici unul dintre colegii săi nu avea chef de certuri; se tachinau doar, prieteneşte...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!