Obişnuiam să lenevesc în pat şi să mă întreb: "Voi fi o vedetă TV? Sau voi ţine discursuri motivaţionale?". N-a fost o viziune. Dar cum se întâmplă de obicei, am îngropat asta, gândind: Da, sigur.

citat din Jennifer Lawrence
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândind...

Gândind o poezie, gândind la un absurd
Gândind o melodie, gândind spre un gând mai pur
Gândind o altă lume, gândind un alt destin
Gândind la o iubire, gândind la un crud şi veşnic chin

Gândind spre o gândire, o alta decât cea de acum
Gândind dacă e bine sau nu
Gândind şi tot parcă nu
Gândind dar nu ştim

Dar continui să cred că voi afla
Gândesc şi nu mă opresc
Căci doar sunt om
Gândind

poezie de Angelica Grecu din proprie (8 ianuarie 2009)
Adăugat de Angelica Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ştiut dintotdeauna că voi fi celebră.

citat din Jennifer Lawrence
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când eram foarte mică am avut mereu o idee foarte clară despre ce-mi doream. Urma să devin mamă, să fiu doctoriţă şi să trăiesc în Kentucky. Dar am ştiut dintotdeauna că voi fi celebră.

citat din Jennifer Lawrence
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleg poezia...

Dansând pe un parchet de constelaţii,
Oricine îmi va spune visător,
Dar nu va preciza în care spaţii
Mă voi limita ca muritor.

Dând concerte-n galaxii universale,
Ca solist al propriului meu eu,
Îmi voi etala şi calităţile vocale,
Dar nu le voi avea mereu.

Fiind polisportiv voi încerca,
Să fac salturi superluminale,
Recorduri îmi voi aduna,
Dar nu atât de colosale.

Căutând să prind cromatic,
Pe pânză chipuri de planetă,
Voi deveni mai enigmatic,
De ne-nţeles şi nu voi fi vedetă.

Lăsând totul să alerge,
În ritmul rimelor zglobii,
Uşor îmi voi putea alege,
Un tărâm de bucurii.

poezie de Mihai Leonte (26 ianuarie 1967)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amanta

va veni în curând
bărberit după duş spălat bine pe dinţi
primenit
o aştept
e sărbătoare şi mă întreb dacă
voi fi potent cât aşteptările sale

cum e afară e şi în mine şi-n ea
toamnă şi-aş vrea...
îmi fac un plan de bătaie
e cerul senin şi-i răcoare
rochia ei bănuiesc va fi alburie
şi sigur pe chipul ei nemachiat voi citi
nu oboseală nici resemnare ci un calm aşezat
cu un mugur de şagă aproape deschis
ca o promisiune

vom merge la slujba Sfintei Mării apoi
că-i duminică prânzul îl vom lua la restaurant
stropit cu paharul de vin plăcut aromat
o dupăamiază de desfătări va urma
mă voi bucura de râsul ei luminos
şi ca un păcătos care sunt mă voi
lăsa răpit de patimă înfruptându-mă copios
din trupul ei arămiu
târziu în noapte voi adormi şi
nu voi şti când ea va pleca

mă voi trezi ca de obicei tot în plin întuneric
pregătit să întâmpin o nouă amantă
o nouă zi zicându-mi
să te bucuri de ea Ioane
că dar e şi e unul divin...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă mir singur de gesturile mele cele mai simple, cum ar fi faptul că stau de vorbă cu un necunoscut. De emoţiile mele cele mai fireşti... De clipele cele mai tandre, ca aceea când îmi privesc soţia care doarme lângă mine şi mă întreb ce o fi visând. Şi, dacă voi fi singur în pat, mă voi apropia de fereastră, voi privi cerul şi voi şti că singurătatea este o minciună – Universul îmi stă alături.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Ziua de mâine"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine, sigur mă vei iubi la fel?

În seara asta eşti al meu în întregime
răsfăţându-mă cu dragostea ta
şi dulci poeme de iubire,
În seara asta magică
dragostea străluceşte în privirea ta
Dar mâine, sigur mă vei iubi la fel?

Luceferii din ai tăi ochi
vor lumina la fel îmbrăţişarea noastră
sau ceea ce simţi acum
e doar o un capriciu, o plăcere de moment,
iar mâine vei deschide uşa inimii
altei iubiri pătimaşe?

În seara asta magnifică
tăcerile grăiesc vibrând în ecouri
şi inimile noastre îşi vorbesc şi se-nţeleg.
Îţi simt vârful degetelor desenându-mi trupul
şi mă întreb dacă-i aievea sau visez,
iar mâine, în zori,, voi îmbrăţişa doar aşternutul rece?

În seara asta îmi juri că sunt unică în viaţa ta,
precum iubirea ce-o trăieşti intens întâia dată,
Dar când razele soarelui îţi vor aşterne-n cale
alte chipuri fragede, ce-ţi vor zâmbi graţioase,
ce voi însemna eu, cea veche, cea uzată?
Mâine, sigur mă vei mai iubi la fel?

poezie de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am să trec cum o fi
prin mine
uşor indiferent
la dragostea asta răvăşitoare
la propunerile de pace
şi la sclipitoarele lame de toledo

îmi voi atîrna de clanţă
un carton verde
pe care să fie scris
"aici nu stă nimeni"

o să fumez mai puţin
nu voi mai bea deloc
îmi voi lua la timp medicamentele
voi face curat în fiecare zi
şi-mi voi spăla poeziile
în chiuveta de inox cu apă fierbinte

voi vorbi aproape nimic
şi voi uita cum se articulează cuvintele
cu proteza-mi din plastic

voi fi
cum am mai fost
un copil aproape cuminte

aproape deloc

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi

voi fi în firul de nisip
pe care-l calci.
voi fi în stropii reci de ploaie,
în firele de iarbă,
în frunze care cad
în adierea unui vânt.

voi fi o şoaptă
de demult
în salcia plângând la mal,
în ape tumultoase,
sau în izvoare cristaline.

voi fi
în cerul plin de stele
în marea verde de smarald
şi în zăpada ce se-aşterne...

voi fi o toamnă-n primăveri
voi fi ce nu am fost vreodată,
un răsărit sau tristul asfinţit
voi fi o floare, o culoare,
Un vis, un gand,
In carte asternut.

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea de o vârstă

Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost aşa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost aşa.
Ar fi trebuit să fii un cerc subţire,
dar n-ai fost, n-ai fost aşa.
Ar fi trebuit să fiu un romb subţire,
dar n-am fost, n-am fost aşa.

Iarbă, pietre, arbori, păsări,
voi sunteţi cu totul şi cu totul altceva.
Mă privesc, m-aud, m-adulmec
şi îmi pare că visez.

Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost aşa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost aşa.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi numai de viaţa asta

Voi numai de viaţa asta
vă-ngrijoraţi şi vă vedeţi
cum n-aţi avea decât viaţă
—Voi oare moarte nu aveţi?
Doar trupu-acest vă robeşte
pe el puneţi întregul preţ
de parcă sunteţi numai trupul
—Voi suflet oare nu aveţi?

La clipa aceasta-i cereţi totul
ei vă jertfiţi, ai ei vă vreţi
dar oare numai Astăzi este
—Voi veşnicie nu aveţi?

Urziţi la fapte vinovate
nepăsători şi îndrăzneţi
dar oare nu este-o răsplată
—Voi oare Dumnezeu n-aveţi?

poezie clasică de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi numai de viaţa asta

Voi numai de viaţa asta
vă-ngrijoraţi şi vă vedeţi
cum n-aţi avea decât viaţă
—Voi oare moarte nu aveţi?

Doar trupu-acest vă robeşte
pe el puneţi întregul preţ
de parcă sunteţi numai trupul
—Voi suflet oare nu aveţi?

La clipa aceasta-i cereţi totul
ei vă jertfiţi, ai ei vă vreţi
dar oare numai Astăzi este
—Voi veşnicie nu aveţi?

Urziţi la fapte vinovate
nepăsători şi îndrăzneţi
dar oare nu este-o răsplată
—Voi oare Dumnezeu n-aveţi?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare şi pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.

Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.

Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.

Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.

Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi şi când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri şi şoapte,
Te voi iubi... când mă înveţi să zbor.

Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă ştie,
Te voi iubi... şi-apoi am să te fur.

Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi şi voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.

Te voi iubi-ntr-o noapte de beţie,
Te voi iubi... mărturisindu-ţi trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria mea a fost agitată. Cel care, de copil, nu a fost zguduit de suferinţe inexplicabile, de dorinţe nerostite şi care nu a avut de mic o înclinare pentru un gen oarecare de artă, nici iluzii nebune, nici speranţe ciudate, întemeiate pe forţele sau aptitudinile sale, pe creaţiile sale, mai mult sau mai puţin comice; cel care n-a plâns cu sughiţuri de o mie de ori noapte, fără să ştie de ce, nici n-a căzut în extaze neobişnuite, nici n-a izbucnit în veselii neaşteptate, nici n-a făcut prostii extravagante, acela poate fi sigur că va reuşi să ajungă tot ce va voi: un avocat bun, un jandarm straşnic sau un băcan destoinic, dar niciodată un artist, pentru că nu are suflu divin, nu are suflet.

citat celebru din Panait Istrati
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul inacceptabilei despărţiri

Când voi pleca pe veci din lumea asta
Cum fiecărui pământean i-e scris,
Am să m-avânt spre-al Cerului abis,
Lăsând în urmă tot ce-a fost şi basta!

Găsind o viaţă-n Rai, de nedescris,
Mă voi deprinde lesne cu aceasta,
Când voi scăpa pe veci de lumea asta
Cum fiecărui pământean i-e scris...

Dar pururi voi dezaproba năpasta
De-a nu-ntâlni din nou, în Paradis,
Privirea caldă, zâmbetul de vis,
Lumina vieţii ce-am trăit - nevasta!

Când singur am s-o şterg din lumea asta...

rondel de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă aflu într-o vâltoare care mă stânjeneşte: m-am pomenit în viaţă fără încuviinţarea mea; trebuie să plec din ea şi asta mă face nenorocită. Şi cum voi pleca? Pe unde? Pe care poartă? Când fi-va asta? Şi în ce stare? Voi suferi oare mii de chinuri, murind în deznădejde? Voi avea o congestie la creier? Voi muri într-un accident? Fi-voi împăcată întru Domnul? Cum mă voi înfăţişa dinaintea Lui? Mă voi întoarce către el, din teamă, din nevoie? Oare singurul meu simţământ fi-va frica? Ce pot nădăjdui? Voi ajunge în Rai? Voi merge în Iad?

Madame de Sevigne în Scrisori
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că... odată

când voi uita ce-i viaţa şi voi privi-n pământ
voi şti că-i timpul pentru despărţire
şi-o ultimă suflare mă va purta din gând în gând

privi-voi cerul ca pe-o mamă bună
ce m-o lua la pieptu-i să mă adoarmă
şi verdele ca pe o mantie-împărătească
în care mă voi regăsi an după an

voi săruta gura de aer ce-n cerul gurii mi s-o culcuşi
şi ultima mireasmă o voi lua la drum
să mă petreacă de voi trece pragul
şi să o las în loc de rămas bun

vă văd, v-aud, dar nu pot să v-ajut
eu timpul mi l-am tors cum am ştiut
mi-s urmele o ceaţă prefirată
şi cel ce-am fost se toarce ca un fum

odată. în trecut sau poate-n viitor
am fost sau voi fi parte din întreg
dar încă nu e prag născut să mă oprească
şi m-oi intoarce... umbră într-un colţ de cer

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul noilor poteci

Aleg potecile întunecate,
aleg să nu te văd, să nu te simt,
aleg să plec departe şi să mint,
şi căi mai noi şi, poate, neumblate.

De-acum voi fi un suflet singuratic,
voi fi cum n-am mai fost, dar vreau să fiu,
voi căuta, în viaţă, alt meniu,
voi fi ascuns şi rău, voi fi sălbatic.

Iar tu vei şti de ce, vei înţelege,
dar nu vei mai putea veni la mine
cu vorbe sau cu litere din lege,

căci ai greşit, nu te-ai putut abţine
şi ai călcat poruncile divine,
iar eu... ţi-am spus deja ce voi alege.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quo vadis

acum când toate sunt undeva în urmă
şi atât de îngustă crevasa
prin care strecurându-ne
o numim drum al vieţii
te întreb pe tine
care ai avut mereu răbdarea
să mă asculţi
te întreb a meritat?
şi chiar dacă în loc să îmi răspunzi
îţi vei pleca privirea
sau vei începe să lăcrimezi
cum adesea ţi se întâmplă
îţi voi fi recunoscătoare
pentru simplul fapt
că nu încerci să mă minţi

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpitanul vostru

Gândind la tot ce ne-a fost dat să fie
În viaţa asta plină de răscruci,
Noi parte am avut numai de cruci,
Iar nu de pace şi de bucurie...

Un glas însă ne mustră suveran:
"Oricât de mult şi greu aţi suferit,
paharul meu voi încă n-aţi golit!"
Aşa grăi al vostru Căpitan...

Din harul său voi m-aţi împărtăşit
La bătrâneţe, cu atâta soare...
Şi din iubirea lui, voi m-aţi iubit

În ceasuri de alean şi disperare...
De-o fi să ies cândva din închisoare
Nu voi uita de fapta voastră mare!...

poezie de Klaus Haushofer, traducere de Demetrius Leonties
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!