Lukas, un charmeur desăvârşit, cu părul şaten deschis, pieptănat pe spate, cu o înfăţişare clasică, îmbrăcat impecabil, era adorat de prietenele Celinei; ştia că aproape fiecare îşi dorea în secret să fie cel puţin o dată văzute în compania lui. Avea acea strălucire degajată discret de parfumul tinereţii lipsită de griji! Un exemplar de rasă, care iubea femeile, înconjurat de prieteni fideli şi nelipsit de la întâlnirile mondene.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lukas şi-a comandat un cherry, iar Celine privea fascinată unul din prospectele pe care Lukas le adusese cu el. Entuziasmul o transportase cu gândul departe. Lukas era copleşit, iubea tot ceea ce însemna «Celine», îi iubea mâinile cu degetele subţiri ce răsfoiau catalogul şi privirea întrebătoare.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineţile, Lukas se trezea înaintea Celinei şi o privea adormită lângă el, încerca să reconstituie noaptea care tocmai trecuse, orele care rămăseseră în urmă, nu înţelegea perfect că ceea ce trăise i se întâmplase lui, nimănui altcuiva. Nu era obişnuit cu astfel de gânduri, nu-şi petrecea timpul meditând la o noapte petrecută cu o femeie.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lukas era îndrăgostit de Celine la fel ca la început, îi iubea fiecare părticică din corp, senzuală şi plină de iniţiativă. Se maturizase atât de mult la acest capitol, ştia ce vrea, era bucuroasă când el o surprindea şoptindu-i la ureche în situaţiile cele mai nepotrivite, tot felul de propuneri obscene, pe care ea le aproba zâmbind lasciv, cu ochii jumătate închişi de plăcere, savura toate vorbele lui, îl lua de mână şi alergau, refugiindu-se într-un loc unde nu puteau fi decât ei doi. Experimentau actul iubirii în toate formele, la lumina zilei, sau în nopţile lungi, încărcate de patos. Erau fericiţi!

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dată când s-au văzut a fost cu ocazia unei nunţi din oraşul lor, la care Celine era invitată ca domnişoară de onoare. Îmbrăcată cu o rochie simplă, de culoarea pudrei, cu părul lăsat în voie pe spate, în care se odihneau flori de câmp împletite într-o coroniţă şi cu ochii îmbujoraţi, părea coborâtă din tablourile lui Botticelli. I-a zâmbit când l-a zărit şi cu o mână, fluturând în aer, l-a salutat, iar când Lukas s-a apropiat şi a rugat-o să se aşeze la masă, lângă el, s-a încurcat, răspunzându-i, emoţionată, că acceptă bucuroasă să fie cavalerul ei la această nuntă. Plină de viaţă, atunci şi acum. Era fascinant! Adolescenta de ieri se transformase într-o veritabilă perlă, frumoasă şi proaspătă ca o briză.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o dată, visurile şi idealurile Celinei prind contur, devin mai clare. Este ameţitor acest sentiment de plenitudine, această bucurie! Îi priveşte pe trecători aproape mirată că trec nepăsători, indiferenţi pe lângă ea, oameni care nici nu au habar de fericirea ei şi numai cu un zâmbet larg arată lumii: Sunt aici!

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lukas privea gânditor pe fereastră. Maşina, care îl ducea la birou, avea să sosească într-o oră. Îşi bea cafeaua în linişte. Privirile obosite îi alunecau de la geamul unde contempla grădina ce se trezea încet la viaţă, în interiorul încăperii. Se gândea la Celine.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orele calde, petrecute împreună cu Celine, erau pline de parfumul unui moment unic. De altfel, Lukas începuse să uite progresiv iubirile efemere de o noapte, lipsite de farmecul intimităţii emoţionale.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lukas o redescoperea pe Celine. Se cunoştea bine, copilăriseră pe aceleaşi străzi, întâlnindu-se deseori în drumul spre sau de la şcoală. Privind-o, îşi amintea de fetiţa dulce, diafană, cu ochi zglobii şi pusă mereu pe şotii.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar pentru adolescenta cea bălaie ar mai fi rămas. Îşi privi însă ţinuta; era îmbrăcat, negreşit, în uniformă. Trei bulinuţe... Nistor nu era în conducere, dar tot avea obligaţii la care nu putea renunţa; îşi dorea această mi-siune spaţială, doar pentru asta fusese pregătit de mic. Se consolă totuşi cu gândul că Adela îi promisese că-l va aştepta până la întoarcere. Ce nebunie! Să-l aştepte cel puţin 13 ani... Furat de gânduri, uitase complet de mâzgălelile ce puteau trece drept autografe din partea lui, pe care i le promisese şoferului de taxi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spatele ei s-au auzit paşi şi s-a îndepărtat de vitrina luminată în faţa căreia se oprise şi visa cu ochii deschişi, fără să înregistreze nimic din obiectele ce se aflau în spatele geamului. Totul era infinit de trist. În jurul ei nu vedea decât chipul lui. "Lukas, mă despart greu de tine, numele tău este o melodie tristă în sufletul meu."

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul tinereţii, Amza Pellea a fost dascăl la Institut – adorat de studenţii pe care şi el îi iubea ca pe copiii lui – fără să se intituleze profesor universitar.

Sanda Toma în revista Teatrul (decembrie 1983)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Lukas i se părea că se număra printre puţinii norocoşi în viaţă, care au întâlnit cu adevărat dragostea, fericirea. Nimeni nu ştie exact unde se află, unde poţi găsi fericirea; eventual, afli, întâmplător drumul, dar cât timp rămâi constant pe acel drum?

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O adiere suavă îi mângâie faţa, vântul se joacă cu părul, iar rochia se lipeşte de corp la fiecare pas. Mersul îi este uşor, dansează printre oameni ca o pană purtată de aerul cald şi ar vrea să-i îmbrăţişeze pe toţi cei din jur. Viaţa este atât de frumoasă! Inima Celinei bate într-un alt ritm, accelerat, se măreşte, creşte în piept de bucurie şi toate gândurile îi şoptesc că totul este posibil, simte cum puteri magice, secrete, scriu un scenariu şi pregătesc o nouă regie a unui joc care abia acum începe.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lukas descoperea acum acel ceva pe care mulţi alţii îl descoperiseră înaintea lui şi ca orice bărbat îndrăgostit, realiza că este, într-adevăr, o mare deosebire între a dori să te culci cu o femeie sau să adormi lângă o femeie, sunt două dorinţe diferite, două momente total opuse, care nu seamănă unul cu altul.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi

a intrat în scară femeia uşoară
(foarte subţire
ea nu avea de ce să mai moară: se
ştia prea fecioară)
apoi a intrat
femeia bine făcută (ea
nu avea de ce să plutescă, de ce
să creadă-n bărbaţii abia eligibili), a
poi a intrat
femeia ca tancu - mai era invitat
ca martor un pictor deschis: un prieten, unu
foarte înzestrat (?!) Dancu - însă
totul ţinea cumva de femeie: cam cum
s-au putut înmuia cu păcat
la vederea sa şoldurile bărbatului la
aproape şaizeci de ani şi
mai puţin mai puţin
remunerat pe la şcolile din judeţ
(printre nori)
decât femeile de serviciu
dintre care
unele chiar vecine îi sunt
(femeia mistreţ)
uneori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria e plină de exemple de câini fideli şi mai puţin de prieteni fideli.

citat clasic din Alexander Pope
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La capătul aleii, ascunsă printre vegetale, era o uşă de lemn, pe care Daniko intră fluierând într-un antreu în care ştia că este Marck, fără să poată preciza unde este ascuns, pentru că nu-l vede, doar îl simte. Pătrunde în laborator, acolo Andrada piveşte atentă un monitor, părul ei lung, şaten, cârlionţat, este prins la spate cu o eşarfă pastelată, poartă o rochie lungă imprimată în aceleaşi nuanţe pastel.

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât despre Lia, domnişoara consilier, nici nu mai ştia ce să creadă. Oare chiar era rea, sau doar aşa dorea ea să lase impresia? Ştia doar că o iubeşte, că e îndrăgostit de ea, dar o anumită promisiune făcută, mai ales faţă de domnul Virgil Stancu, tatăl ei, îl împiedica să-i spună deschis tot ceea ce simţea pentru ea. Şi atunci? Ce putea face? Să lase lucrurile aşa cum erau? Adică, nu în avantajul lui... Ce dilemă! Măcar era bucuros că ea era acolo, la bordul navei, nu rămăsese acasă, pe Terra. Călătoreau împreună, pentru următorii cel puţin 13 ani. Destul de interesant... Oare ce se va întâmpla pe parcurs? Cum îl va privi ea după toţi aceşti ani? Se va schimba ceva în atitudinea ei ostilă, agresivă, faţă de el? El spera că da. Şi avea toate şansele să se întâmple astfel. Deocamdată însă, rămăsese de bună-voie să supravegheze zborul navei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

operă clasică

O operă clasică este acea carte care nu mai trebuie scrisă încă o dată.

definiţie de Carl Van Doren
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din când în când, Lia mai trăgea cu albastrul ochilor spre cel aflat la volan, acel tânăr drăguţ, Don Juanul Institutului, devenit de curând colegul ei, pentru următorii 13 ani. Băiatul avea trăsături plăcute; înţelegea de ce trecea drept Don Juan. Era clar că şi ochii lui expresivi, cu privirea aceea pătrunzătoare, ca de vultur, îşi aveau contribuţia lor în deţinerea acestui titlu, dar nu doar ei, ci chiar întreaga lui înfăţişare. O singură dată pe tot drumul spre casă, privirile li se întâlniră pentru o clipă, iar el afişase acel surâs seducător, care-l prindea de minune! Lia se simţi profund tulburată, aproape pierdută, stând acolo, lângă el, în acea maşină atât de modernă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!