Era un sfârşit de săptămână nu plin de distracţie, cum ar fi fost de dorit pentru nişte tineri de vârsta lor, ci plin de examene şi testări, de care, inevitabil, avură parte chiar şi-n ultima zi a săptămânii, duminică.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar petrecerea se prelungi, pentru că era week-end, continuând şi duminică, 1 martie 2093, până luni. Şi parcă tot nu era de ajuns pentru dragul lor comandant; merita mai mult, oricât de mult... Dar, deşi Sonya Kelso îi categorisise, fără răutate, drept nişte "petrecăreţi incurabili", iată că nu erau chiar aşa; aveau şi ei limitele lor, pe care nu le depăşeau. Ar fi fost prea de tot s-o ţină astfel în continuu. Nu neplăcut, dar exagerat...

citat din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminică, 24 iunie 2085, o zi frumoasă de vară, călduroasă, cu cer senin, soarele strălucind încă de la primele ore ale dimineţii. Dar cei şapte tineri nu mergeau nici la plajă, nici la ştrand, nici în pădure, nici în parc, nici la picnic, nici la discotecă; deci, nu la distracţie, ci la lucru, în nava albastră, casa lor din următorii ani. Măcar era o navă frumoasă, atât în interior, cât şi la exterior; câţi şi-ar fi dorit oare să fie în locul lor în acele momente... Probabil destui, dar nu alţii, ci ei se aflau pe puntea principală, cu instructorul şi directorul.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima seară pe care cei şapte tineri şi-o petreceau acasă, cu familiile, se apropia de sfârşit; îi mai despărţea puţin de miezul nopţii, care semnifica începutul zilei cu numărul 27 din luna iunie a anului 2085, o zi memorabilă pentru cei şapte tineri şi familiile lor, poate nu doar pentru aceştia. Deocamdată însă, era încă marţi, 26 iunie 2085, iar tinerii din echipaj se aflau pentru ultima oară acasă, fiecare cu familia sa. Desigur, apropierea măreţului eveniment îi bucura şi îi întrista deopotrivă, gândindu-se la ceea ce lăsau în urmă, dar şi la ceea ce-i aştepta: Adică, acasă, prietenii, familiile şi tot ceea ce era legat, nu doar de locurile natale, ci, în general, de Terra (acestea rămâneau în urmă); în timp ce îi aştepta un viitor imprevizibil, plin de aventuri neobişnuite prin care vor trece împreună şi explorarea unor tărâmuri necunoscute, misterioase... Chiar dacă tot n-ar găsi ceea ce căutau, adică viaţă în alte părţi ale imensului Univers, tot era interesant să pornească într-o asemenea călătorie. Se simţeau norocoşi că fuseseră aleşi să participe la o asemenea misiune, însă nu doar norocul fusese de partea lor; munciseră mult pentru a obţine dreptul de a face parte din echipaj şi iată-i acum răsplătiţi pentru eforturile lor: fiecare îşi merita locul câştigat. Iar dacă nopţile trecute le fusese greu să adoarmă, în aceasta cu siguranţă le va fi şi mai greu.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să înainteze printre ele? Îi era imposibil! Se alesese praful de înfăţişarea lui! Acum era ciufulit, cu tricoul rupt, plin de urme de ruj, chiar şi pe braţe... De abia reuşea să-şi ţină rucsacul, să nu-l piardă; ar fi fost dezastruos pentru el. Dar tras din atâtea părţi, chiar exista riscul să cedeze curelele rucsacului, să se rupă şi să se desprindă din spatele său, să-l piardă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steagurile tricolore încă fluturau peste tot pe drum, de o parte şi de alta a şoselei, chiar şi-n afara oraşului, în drum spre Institut. Bineînţeles şi-n oraş, peste tot: roşu, galben şi albastru. Şi fluturau pentru ei, tinerii din echipaj, datorită misiunii în care vor porni; era un sentiment înălţător, care ar fi trezit în sufletul oricui măcar vreo câteva fărâme de patriotism. La fel se pe-trecea deci şi-n sufletele lor, a celor doi tineri aflaţi în maşina directorului, care deja intrase în oraş. Lucian însă nu porni pe drumul care ducea spre casa colegei sale, Lia.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Directorul aştepta sosirea celor şapte tineri, pentru că se apropia de ora 12.00, iar ei chiar porniseră spre biroul directorului, împreună cu domnul profesor Eugen Manea. Avuseseră la dispoziţie o săptămână pentru a-şi completa echipajul şi se descurcaseră, cu ajutorul instructorului lor, domnul profesor Manea şi al computerelor. Acum erau şapte, toţi tineri şi părea că se vor înţelege de minune împreună. Încă nu aveau cei doi roboţi, deşi ştiau care vor fi aceştia; tânărul informatician Mihai îi asigurase că avea el roboţii potriviţi pentru misiune. Poate într-adevăr aşa era.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angela: Sigur nu vrei să vii? Troy poate să vină cu un prieten.
Brennan (uitându-se la oase): Aştept momentul ăsta de luni întregi. Este un schelet parţial din sudul Franţei. Este...
Angela: Ştii, cea mai bună parte a săptămânii este sfârşitul de săptămână. Examinarea oaselor nu reprezintă adevărată distracţie, scumpo. Viaţa înseamnă distracţie. Vino să te distrezi. (Brennan o priveşte fără să înţeleagă ce spune.) E ca şi cum ai încerca să descrii luna unei cârtiţe.

replici din filmul serial Cititorii de oase
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, fetele remarcară o schimbare în atitudinea lui Lucian; nu mai era chiar aşa, "năvalnic", cum şi-l aminteau ele; era parcă mai rece, mai distant, deşi, ca de obicei, fermecător... Nu le mai strângea însă pasional în braţe, nu le mai săruta cu foc, era mult mai rezervat în gesturi, iar dacă el nu proceda astfel, se abţinură şi ele; cel puţin era acolo; măcar atât... Frumos, elegant (chiar îmbrăcat în blugi şi cu tricou), galant... Adică Don Juan! Plăcut sfârşit de săptămână în Institut...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În şedinţele Frăţiei se strângeau şi cotizaţiile. Scopul acestora era tot de ordin educativ şi numai în al doilea rând venea importanţa materială. Întărirea în tineri a spiritului de sacrificiu. Dacă se ţine seama de posibilităţile materiale restrânse de o perioadă ce a decurs în acea perioadă (când tineretul era incomparabil mai sărac decât cel de astăzi), efortul pe care îl făceau pentru a-şi plăti cotizaţiile era foarte mare şi îi obliga, în majoritatea cazurilor, să se lipsească de unele mici plăceri, necesare şi acestea la vârsta lor (o prăjitură, un cinematograf, o ţigaretă sau chiar o floare oferită unei fete). Dar fraţii de cruce făceau cu bucurie aceste sacrificii, ştiind că le făceau pentru Legiune şi pentru ţara lor. Şi dacă lipsurile ce şi le impuneau ar fi fost jenante la un moment dat, bucuria sufletească de a fi putut înfrânge în ei o dorinţă, sau, poate, chiar o necesitate, în folosul idealului lor, îi ridica în faţa propriilor lor ochi şi le neutraliza acel posibil sentiment al frustrării ce s-ar fi putut naşte în ei. Să nu se uite că erau doar tineri între 16 şi 20 de ani, cu acelaşi dor de viaţă ca al tuturor tinerilor la vârsta lor, care se luptau cu ei înşişi pentru a înlătura unele tentaţii şi chiar bucurii, inerente vârstei ce-o aveau.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara aceleiaşi zile, după îndelungi cercetări, reuşiră să restrângă listele la 30 de candidaţi (20 de fete şi 10 băieţi), tineri care li se păreau a fi pe măsura cererii lor; rămânând asupra acestor liste, cei trei băieţi, neobosiţi, luară mai apoi spre studiere fişele personale ale fiecăruia dintre cei 30 rămaşi, cerând şi computerului date mult mai amănunţite asupra lor, ba chiar şi portretul robot al fiecăruia dintre ei. Dar cum nici în urma acestor examinări suplimentare nu reuşiră să stabilească pe cine să elimine şi pe cine să oprească, se hotărâră să-i supună pe toţi unor probe şi unor testări, care să-i definitiveze pe cei patru care le vor deveni colegi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcară treptele ce-i despărţeau de puntea principală cu o oarecare timiditate, iar când ajunseră în interior şi îi văzură pe cei trei membrii de bază ai echipajului, cei proaspăt acceptaţi avură o altă surpriză, constatând că aceştia erau la fel de tineri ca şi ei, în timp ce ei s-ar fi aşteptat să fie mai în vârstă, cam ca domnul Manea, dar după cum aveau ocazia să vadă, nu era deloc aşa.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorelai: Gata. În sfârşit poate să meargă la Harvard aşa cum a dorit întotdeauna şi să aibă parte de toată educaţia de care eu n-am avut parte şi să facă toate lucrurile pe care eu nu le-am făcut şi apoi o să pot să o dispreţuiesc pentru asta şi o să avem în sfârşit o relaţie normală de mamă şi fiică.

replică din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei şapte tineri porniră într-o incursiune prin nava albastră, pentru a o cunoaşte mai bine, lucru valabil, bineînţeles, doar în cazul celor patru tineri mai noi în echipaj, conduşi de cei trei colegi mai vechi. Cu această ocazie, Lucian stătu, după cum promisese, mai mult în apropierea Liei, oferindu-i cât mai multe explicaţii referitoare la uriaşul vehicul cu care vor întreprinde îndelungata lor misiune, dovedindu-se a fi foarte bine informat şi pregătit, deci, chiar nu era doar Don Juanul Institutului, bun de nimic altceva; dovedea că se pricepea şi la altceva, nu doar la a fi pe placul fetelor, deşi chiar şi-n acel moment, tot pentru a-i face pe plac unei domnişoare, anume ei, se străduia el să fie cât mai explicit. Lia, evident, îl admira, dar în tăcere; era impresionată de persoana lui, dar cu totul altceva reieşea din comportamentul sau cuvintele ei; ea încă nu dorea să-şi exprime sentimentele reale faţă de el...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cum sosiră produsele comandate, avură grijă să fie urcate pe puntea principală a navei albastre, însă petrecerea lor începuse deja înainte de sosirea acestora, în lipsa lor, doar îşi găsiseră câte o "ocupaţie" care să corespundă intenţiei lor de a se distra. Păreau a se simţi bine împreună, iar dacă în cursul misiunii lor, pe toată durata acesteia, lucrurile vor continua astfel, n-aveau de ce să-şi facă griji.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, urcă treptele spre camera lui. Avea nevoie de puţină odihnă; avusese parte de destule peripeţii în acea noapte. Poate nu trecuse el prin mai multe decât geneticianul, dar tot se simţea obosit (normal, după atâta dans la discotecă), deci avea nevoie să-şi refacă forţele, mai ales că începea o nouă săptămână, ultima săptămână întreagă pe care o petreceau încă acasă, pe suprafaţa planetei albastre, Terra...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefiind nişte începători în escapade montane, în câteva ore ajunseră şi depăşiră chiar altitudinea până la care dantoniul era prezent. Aici atmosfera deveni absolut incoloră, imaginea fiind foarte clară de jur-împrejur, dar nu şi în jos, unde nu putea fi zărit nimic altceva, decât aburul alb şi dens al atmosferei, de parcă ar fi fost nişte nori groşi, prin care vederea nu putea pătrunde, sau mai degrabă un hău ciudat, un vid imens şi alb care se căsca exact sub picioarele lor.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deci, toţi cei şapte tineri se treziseră foarte devreme şi nu mai reuşiseră să-şi continue somnul, mai mult sau mai puţin din cauza furtunii. Iată cum începea această săptămână; nu foarte plăcut. Ce naiba se întâmpla în ultimul timp? Parcă totul le era potrivnic; acum, până şi vremea...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu se gândise, în acel moment grav, s-o oprească; şi aşa s-a petrecut marele triumf al armei zoologice, care s-a dovedit atât de perfidă şi de eficace încât şi-a salvat viaţa de faţă cu forţele reunite a vreo trei mii de militari din toate armele, între care vânătorii cu panaşele lor, pompierii cu tulumbele lor verzi şi artificierii cu focurile lor de artificii erau cei mai spectaculoşi. Ambulanţa, care a sosit ultima, nu a putut pătrunde în parcul plin de tot felul de vehicule blindate şi de soldaţi înghesuiţi unii într-alţii şi întreţinându-se asupra celor mai felurite subiecte. A fost imediat trimisă înapoi, ca să nu răspândească panica în populaţie. Pentru cei ce ştiau să priceapă, acest du-te-vino era însă plin de înţeles.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit, reveniră la listele despre care le vorbise directorul, sau, de fapt, de abia în acel moment, începură să se ocupe de întocmirea lor, bineînţeles, cu ajutorul informaticianului lor, Mihai, pe computer, pentru a lucra mai rapid şi eficient. Însă, într-adevăr, după cum bănuise geograful cel înalt, treaba asta dură destul de mult, până târziu, fiindcă nu era deloc uşor ca fiecare în parte să spună ce şi-ar dori în următorii ani; haine de vară, de iarnă, de primăvară, de toamnă, de tot felul, sport, de ocazie...; mergea foarte greu, mai ales în cazul fetelor.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Directorul îşi ridică privirea, deşi parcă ştia dinainte că era Diana Enka. Cum să procedeze?! Îi era milă de ea. Ar fi vrut să rezolve cumva problema asta. Nu putea fi dur, n-o putea da afară, cum procedase în urmă cu o săptămână, deşi ea nu era deloc amabilă, binevoitoare. Însă în ochii ei se putea citi cu uşurinţă multă tristeţe. Nu mai era atât de aprigă, de înverşunată, implora din priviri. Însă Traian Simionescu era foarte ocupat, nu-şi mai putea permite o nouă confruntare cu ea. Uşa se închise în urma tinerei doamne. Directorul îşi ridică privirea spre ea, deşi ar fi dorit să evite s-o întâlnească.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!