Pe lângă Lucian trecură trei domnișoare superbe, care-l salutară foarte familiar, aruncându-i ocheade provocatoare pe sub gene. Lucian se mulțumi să le salute, zâmbindu-le discret.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În curând, blonda necunoscută dispăru în mulțime, dar până ca ei doi să ajungă lângă mașină, pe Lucian îl mai salutară vreo câteva domnișoare; cel puțin încă vreo două, Mihai nu observase sigur acest lucru. În sfârșit, reușiră să intre în mașină. Ușor jenat față de colegul său, Lucian își privi chipul în oglindă; scoase o batistă să-și șteargă urmele de ruj rămase pe obraji.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecură dincolo de altă ușă. O sumedenie de plante invadau spațiul cu verdele lor plăcut, iar ciripitul păsărelelor se auzea necontenit, mai-mai ceva ca în orice pădure. În curând, pe umărul lui Lucian se așeză papagalul cel colorat, cu care mai făcuse cunoștință. Papagalul se mulțumi și cu bomboanele; le luă și zbură. În încăpere nu erau numai papagali, ci felurite păsărele, nu toate vorbitoare, al căror ciripit plăcut răsuna în toată încăperea. Lucian se opri lângă o pasăre superbă, cu penajul frumos colorat, cu o coadă lungă, cu pene la fel de colorate.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian îi cunoștea de seara trecută pe părinții lui Mihai. Politicos, îi întâmpină cum se cuvine. Celor doi, interiorul navei li se păru impresionant; ca și exteriorul. Știind despre Lucian că era responsabil de realizarea acestei superbe nave, îl felicitară. Modest, Lucian se mulțumi să zâmbească amabil. Nu întârziară prea mult pe puntea principală; porniră degrabă spre biroul directorului, presupunând că la acea oră, încă matinală, îl vor găsi acolo. Presupunerea lor se adeveri; directorul era în cabinetul său. Dar nici Mihai, nici părinții lui nu îndrăzniră să intre de la început, rugându-l pe Lucian să fie primul, să le facă o introducere. Directorul ocupat până peste cap! Văzându-și însă favoritul, abandonă hârțăgoria în care se afundase și-și întrerupse temporar activitatea.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Și toate astea se întâmplă doar din cauza acestei domnișoare capricioase; consilierul misiunii... Nu înțeleg! Ce naiba are cu tine fata asta?
Lucian: Nu știu, dom' director.
Traian: Ce i-ai făcut? Cu ce-ai supărat-o?
Lucian: Eu, dom' director? Nicicând, cu nimic.
Traian: Stai puțin; ai condus-o acasă, cu mașina mea, de trei ori până acum, în ultimele zile, fără body-guarzi, pentru că m-ai rugat pe mine să vă ajut... Chiar nu i-ai făcut nimic?
Lucian: Nu, dom' director! Jur!
Traian: Bine, te cred... Și atunci, de ce? Ce are împotriva ta?
Lucian: Cine știe?! O avea ea motive, deși eu n-o înțeleg, deloc.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Frumos dulăul tău. Ce rasă e?
Lucian: Nici una.
Mihai: Cum?!
Lucian: E maidanez; l-am luat de pe stradă când era foarte micuț și a rămas al meu.
Mihai: Ah... Ca să vezi, ce norocos a putut fi!
Lucian: Da, norocos...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbind, Lucian le luă și semnă de vreo câteva ori, pe câteva foițe, sub niște texte scurte, scrise în grabă tot de el, dar tare citeț și ordonat. Polițistul mulțumi din nou, apoi își luă pixul și carnețelul. După acest micuț "incident", Lucian reocupă locul de la volan, cu papagalul tot pe umăr.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum ajunseră afară, doctorița îi întâmpină îngrijorată, asaltându-i cu o grămadă de întrebări, aproape uitând să-l salute cel puțin pe domnul To Kuny, care nu se supără numai pentru atâta lucru. Lângă Stela, Alex, "bătrânul", cu ochelarii lui, retras, nu prelungi șirul ei de întrebări; stătea tăcut și îngrijorat, foarte îngrijorat, doar era vorba despre prietenul lui din copilărie, Lucian.
citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Ia te uită: Fun-clubul Enka... Bineînțeles, după cum era de așteptat, doar domnișoare. Ce să-ți spun?! Ești foarte căutat, mon cher, dar eu nu voi adera niciodată la clubul ăsta.
Lucian: Nici nu-i nevoie; sunt destule altele...
Lia: Am observat.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sim Slem: Eu sunt Sim, domnule comandant!
Lucian: Poftim?! Cum adică, Sim?! Nu se poate! Nu poți fi Sim. Sim este...
Sim Slem: Nu sunt acel Sim pe care-l cunoașteți dumneavoastră, domnule. Acela este Sim Ox.
Lucian: Pricep. Și atunci, tu ești...
Sim Slem: Sim Slem, domnule.
Lucian: Sim... Slem?!
Sim Slem: Da, domnule.
Lucian: Grozav! Acum sunteți Sim Ox, Sim Slem și... Sem Slim, dacă nu mă înșel.
Sim Slem: Așa este. Nu vă înșelați deloc, domnule.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porniră pe culoarul cu rezerve, dar nu se opriră în dreptul nici uneia. Trecură și de cabinetul medical al doctoriței, dar Lucian continuă drumul. Lia, tăcută, mergea în dreptul lui. Porniseră pe culoarul cu atelierul de pictură, dar trecură și de acesta. Lucian se opri în dreptul unei uși, dar nu pentru mult timp. Intră în acea încăpere. Curioasă, Lia pătrunse și ea dincolo de ușa respectivă; nu intrase până în acel moment în respectiva încăpere, așa că o cercetă cu albastrul ochilor. Nu descoperi nimic deosebit, deci, nu înțelegea de ce el o adusese în acest loc.
citat din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia vorbise ca un veritabil psiholog. Lucian o privi discret, plin de admirație și nu regretă faptul că ea-i va fi colegă pe parcursul celor 13 ani sau cât va dura misiunea, chiar dacă începuse deja să-i creeze probleme. Lia nu observă că Lucian o privise și se retrase mândră mai în spate. Ah, ce fată! Inteligentă, frumoasă, mândră, arogantă, agresivă, rușinoasă, timidă, temătoare... Mereu altfel; schimbătoare... Cine s-o mai înțeleagă?! Lucian, cu siguranță, nu reușea...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian era îndrăgostit de fiica dânsului, deci, cum să... Dar în loc să se debaraseze de acea promisiune absurdă, o întărise, din nou, în fața domnului Virgil Stancu. Îngândurat, Lucian porni mașina. De ce oare repetase promisiunea aceea absurdă față de tatăl Liei, Virgil Stancu, când ar fi putut foarte ușor să scape de acel angajament? Tăcut, opri mașina albastră în fața casei sale, pentru ca body-guarzii săi, Petre și Adi, să coboare. Aceștia, văzându-l îngândurat, nu-l întrebară nimic; doar îl salutară înainte de despărțire.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Iată, m-am întors. Sper că nu m-ai așteptat foarte mult. Te-ai plictisit cumva?
Sonya: Nu m-am plictisit deloc.
Lucian: Ce zici? Cum arăt acum?
Sonya: Tot albastru. Însă acum semeni cu cel pe care-l știam eu.
Lucian: Sper că nu te vei mai speria de mine, nici tu, nici altcineva.
Sonya: Nici gând. Nici înainte nu m-aș fi speriat de tine. Cel puțin, nu eu.
Lucian: Mă bucur. Sper că nu vei avea probleme dacă vei fi văzută în compania mea.
Sonya: Nu, evident. Ce tot spui prostii? E o cinste să fiu văzută de alții în compania ta, iar pentru mine o adevărată plăcere. Dar... Unde sunt cele șase bulinuțe de pe reverul hainei tale?
Lucian: Nu contează... Hai, să mergem! După tine, domnișoară... Ah, să nu uităm pachețelul.
Sonya: Nu era nevoie să te deranjezi.
Lucian: Ba da. E foarte important. Vei fi prima persoană de pe Proxima, care va avea ocazia să guste ceva pregătit de mine personal.
Sonya: Oho, ce onoare...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Tu unde mergi, Victor?
To Kuny: Afară, cu voi. E cumva interzis?!
Lucian: Nu, bineînțeles... Cum o să fie interzis?! Scuză-mă, te rog, Victor, mă miram doar, atâta tot.
To Kuny: De mirat, vă puteți mira oricât doriți voi, comandante, că eu tot voi ieși cu voi, indiferent că-mi permiteți sau nu acest lucru.
Lucian: Eh; să nu-ți permitem... Tatăl tău e foarte glumeț, iubito!
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ai constatat deci că nu mă descurc singur; ești consilierul misiunii... Ce mă sfătuiești să fac în asemenea situație?
Lia: Ce te sfătuiesc? Evident, să fii mai autoritar.
Lucian: Autoritar, zici?! Scuze, greșești! Nu de autoritatea mea e nevoie aici.
Lia: Atunci de ce altceva?
Lucian: Situația nu-i chiar atât de gravă; se rezolvă.
Lia: Cum?
Lucian: Nu cu autoritate, în nici un caz! Cu prietenie, înțelegere.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Bună seara, dom' director.
Traian: Iarăși, Luci?!
Lucian: Poftim?!
Traian: Obrajii tăi, băiete, obrajii... În ultimul timp, mereu îți sunt roșii. Și nu din cauza emoțiilor!
Lucian: Aaa... Secretarele dumneavoastră din birou sunt de vină pentru asta. Dar, vă rog, nu le certați!
Traian: Nici n-aveam de gând... Ce să mă fac oare cu tine?!
Lucian: De ce m-ați chemat, dom' director?
Traian: Ia loc! Citește!
Lucian: Ce-i aici, dom' director? Declarații de amor?
Traian: Citește! Și nu mai tot zâmbi, e vorba despre ceva foarte serios...
Lucian: Ce-i asta, dom' director?
Traian: Citește totul cu mare atenție!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Dar asta-i imposibil!
Dick: O fi imposibil pe Terra, Lucian, însă nu și pe pe planeta noastră. Aici e foarte posibil, deci ar trebui să accepți realitatea.
Lucian: Mă văd nevoit să accept realitatea așa cum mi-o prezentați voi, Dick, n-am încotro, deși mie mi se pare ceva în neregulă, pe undeva.
Dick: Întotdeauna ți se pare a fi ceva în neregulă?
Lucian: Nu, Dick, nu chiar întotdeauna.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Ai făcut rost de mașină?
Lucian: Da.
Lia: Unde-i? În buzunar cumva?
Lucian: Mașina sigur nu, dar cheile, da. Să mergem, colega!
Lia: Oare ce prieten ți-a împrumutat mașina lui?!
Lucian: Unul foarte apropiat.
Lia: Bine, dar... Asta-i mașina directorului Institutului!
Lucian: Da; și?! Care-i problema?
Lia: Ai spus că-i a unui prieten apropiat.
Lucian: Întocmai. Nu te-am mințit. Urcă, te rog, cu încredere! Nu i-am furat mașina directorului. De fapt, din cauza dânsului am întârziat puțin; nu găsea cheile...
Lia: Dacă ți-ai propus cumva să mă impresionezi astfel, să știi că nu reușești! Consideră această tentativă drept una eșuată.
Lucian: Foarte bine! Nu intenționam deloc să te impresionez; aș fi preferat mersul pe jos... Astfel am mai mult succes, decât cu mașina, de obicei...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Deci nu ești amabilă. Dar ești psihiatru; mă întreb oare, cu pacienții tăi tot așa te porți?! Cum s-or vindeca, bieții?
Lia: Nu le duce grija pacienților mei, cu ei sunt foarte amabilă; măcar ei se vindecă totuși, în cele din urmă. Tu ești incurabil!
Lucian: Depinde; de ce anume sufăr... Tu ce diagnostic îmi pui?
Lia: Nu trebuie să ți-l pun eu; ți l-au pus deja alții, înaintea mea!
Lucian: Serios?! Ca să vezi; și eu habar n-aveam...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără a-și trăda prezența, cele trei tinere domnișoare secretare, urmăriră cu atenție scena de afară, dintre director și protejatul său; aceștia nu știau că erau indirect urmăriți, de trei perechi de ochi, aparținând unor secretare mult prea curioase. Lucian, din ce în ce mai descurajat, cu gândul doar la acel plic incriminator, nu-și putu reține lacrimile, care-i năvăliră din nou pe obraji. Directorul se opri și-l privi compătimitor.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!