Lucian pășea gânditor spre nava construită de el împreună cu cei doi colegi și prieteni ai săi, cu privirea pierdută în gol, spre nicăieri, fără a vedea nimic în jur. Mergea însă spre nava aceea gândită de el, cea care îi va duce într-o misiune al cărei comandant va fi chiar el...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lia: "Vulturul"?!
Lucian: Da, asta a fost tot ceea ce am reușit să obțin de la marele supercomputer; denumirea navei: "Vulturul". Cum, nu știu... Cert este că am reușit. Și nici nu aveam nevoie de mai mult. Denumirea acestei nave spațiale, "Vulturul", m-a determinat să-mi amintesc brusc totul. Știi, discuția aceea cu dom' director, despre care ți-am vorbit...
Lia: Îmi amintesc. Când ai absolvit Institutul...
Lucian: Exact. Acea discuție. Și cum proiectul meu de diplomă era "Pacifis", dom' director a găsit de cuviință să-mi vorbească despre proiectul dumnealui de diplomă, care fusese tot o navă spațială, denumită "Vulturul". Deci, am făcut legătura dintre dânsul și nava "Vulturul". Mă întrebam totuși ce căuta oare nava domnului director pe Proxima; ba mai mult chiar, fără dom' director?! Însă curând după aceea, mi-am amintit detaliat, aproape cuvânt cu cuvânt, discuția avută atunci cu dom' director și m-am lămurit, în totalitate! Complet! Nava spațială "Vulturul", proiectul de diplomă al domnului director Traian Simionescu, directorul Institutului Astronomic... Ca și în cazul "Pacifis"-ului, nava dumnealui n-a rămas în stadiu de proiect, pe hârtie. A fost construită și programată pentru o misiune de o importanță deosebită; o misiune spre... planeta Proxima! Iar comandantul acelei misiuni ar fi trebuit să fie...
Lia: Luci, ce este? Nu-mi mai povestești?
Lucian: Ba da, imediat...
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamna Enka dispăru în interiorul navei, lăsându-l pe lungan cu dulciurile sale. Însă nu-și găsi fiul pe puntea principală. Îl strigă de câteva ori, dar acesta nu-i răspundea, chiar dacă ar fi fost acolo. Nu știa pe unde să-l caute, nava fiind imensă; porni însă spre culoarul ce ducea spre rezervele echipajului. O verifică pe cea cu inițialele E. L., corespunzătoare numelui fiului ei, dar Lucian nu era nici acolo, sau dacă era, nu dorea să-și dezvăluie prezența, ceea ce-i reușea foarte bine. Îl mai căută câtva timp, în zadar însă! Fiul ei nu era de găsit pe nicăieri. Dacă-și propusese să se ascundă, reușea foarte bine acest lucru. Tristă, Diana Enka ieși din nava albastră; acum pe trepte nu era doar Nistor, ci și Alexandru. Amândoi se ridicară în picioare, auzind trapa navei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul ajuns pe puntea principală a navei "Pacifis" era chiar Lucian; părinții lui plecaseră, deocamdată, spre birourile lor. Aveau să se întâlnească puțin mai târziu, la primul etaj al sediului principal al Institutului, unde se afla sala în care își desfășura activitatea Comisia Disciplinară. Deocamdată singur, Lucian își cercetă nava: frumoasă în interior, frumoasă și la exterior; "Pacifis" albastră, măreață... De decizia de azi a Comisiei depindea întâia ei misiune.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sever: Domnișoara Laura Stancu, reclamanta... Dumneavoastră vreți să vă reprezinte cineva în acuzare?
Lia: Nu.
Sever: Vă susțineți în continuare declarația dată?
Lia: Da.
Sever: Bun. Deci, dacă reclamanta își susține declarația și nu-și retrage acuzațiile, putem începe ancheta. Deocamdată, eu voi prezida această ședință și investigațiile. Și să începem prin a trece în revistă câteva amănunte cunoscute despre cele două părți. Începem cu acuzatul, Lucian Enka. Din acest moment, îți voi spune "cadet Enka". De acord?
Lucian: Da, domnule.
Sever: Deci, cadet Enka, în vârstă de 21 de ani, născut pe data de 29 februarie 2064, în Craiova; părinții Diana și Iulian Enka, ambii lucrează în Institut... Ai învățat numai aici, în acest Institut, în fiecare an reușind performanța de a obține media anuală 10... De-a lungul anilor, ai participat și ai câștigat numeroase concursuri naționale și internaționale, la matematică și nu numai. Ai absolvit în urmă cu trei ani, cu media 10, devenind matematician. Proiectul tău de diplomă prezentat la examenul de licență a fost nava spațială "Pacifis", pe care ai și construit-o, împreună cu alți doi colegi. Pe data de 28 mai a. c. ai fost numit de către Comisia pentru Zboruri Spațiale a Institutului ca membru de bază al misiunii spre planeta Proxima, alături de cei doi colegi cu care ai realizat nava "Pacifis". Timp de o săptămnă ai întocmit subiecte de concurs pentru 10 candidați, printre care se număra și domnișoara Stancu, iar la data oficializării misiunii ai fost numit în funcția de comandant. Deocamdată însă, pentru că n-ați plecat nicăieri, ești considerat doar cadet. Ai vreo obiecție la cele auzite?
Lucian: Nu.
Sever: Aceasta ar fi prima ta misiune spațială; n-ai mai participat la nici una până acum?
Lucian: Nu, n-am mai participat; ar fi, într-adevăr, prima.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei 14 părinți nu păreau dispuși să adauge nimic, deci, nu luară cuvântul, mai ales când văzură că din nava albastră ieșeau cei șapte tineri. Îl lăsară pe director și se îndreptară spre copiii lor. Înainte de a se despărți, Eugen Manea le aminti celor șapte ca ziua următoare să nu sosească mai târziu de ora 08.00, când se vor întâlni, la bordul navei albastre. Evident, cu toții îi salutară pe director și pe profesorul-instructor înainte de plecare. Fiecare dintre cei șapte tineri mergea acasă cu familia, evident, cu mașina personală. Lucian mergea alături de părinții lui, spre locul în care Enka Iulian parcase mașina. Ajunși în apropierea mașinii, domnul Enka scoase cheile, dar i le întinse fiului său.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desigur, nu era pentru prima oară când rămânea doar el singur, în plină noapte, pe puntea principală a navei albastre "Pacifis", doar că, de data aceasta, spre deosebire de celelalte dăți, nava nu mai staționa pe rampa de lansare a rachetodromului Institutului, ci zbura în afara sistemului solar, în misiune spre planeta Proxima. Iar el era totuși, după cum indicau cele șase mici buline aurii de pe reverul hainei uniformei sale, comandantul acestei misiuni. Și nu era nici joacă, nici glumă, nici probă. Totul era foarte serios. Norocul lui că avea parte de niște colegi minunați.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânărul comandant porni spre bucătărie, iar aici papagalul căpătă biscuiții promiși, ba chiar și vreo câteva bombonele. Apoi Lucian găsi și vreo câteva chei care nu-i mai erau de nici un folos, așa că i le lăsă papagalului. Rikky se așezase pe crenguța unui lămâi aflat la intrare, cu cheile în plisc, iar Lucian se retrase spre camera lui.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Mă îndoiesc că dumneavoastră aveți habar despre cum ar fi să vă știți unicul fiu atât de departe, pentru o perioadă atât de lungă... Nu treceți prin ceea ce trec eu!
Eugen: Vă rog, doamnă Enka... Vă înțeleg perfect temerile; știu ce simțiți.
Diana: Nu, domnule Manea, nu știți! Nu aveți cum, nici de unde! Însă repet: Nu pot fi de acord cu această plecare a fiului meu! Mi-e imposibil să accept o asemenea misiune... Nu! Băiatul meu nu va pleca! Nu rămâne decât să-i aleagă, domnule, pe alții... Mai sunt destui tineri capabili prin Institut!
Eugen: Doamnă Enka, poate nu vă dați seama că la ora actuală, Luci e cel mai bun din Institut, cel mai potrivit pentru o asemenea misiune; spun aceasta fiind sigur că nu greșesc, doar eu l-am învățat aproape tot ce știe. În plus, "Pacifis" e unica navă capabilă de un asemenea zbor. Cum credeți că, dacă prin absurd, am accepta ideea neparticipării fiului dumneavoastră la misiune, el ar fi de acord ca "Pacifis", nava lui, cea la care a lucrat în ultimii ani, să plece cu alții, fără el?! Cum credeți că ar suporta să-și vadă nava pilotată de alții, fără a fi și el cel puțin prezent la bord? Ar fi imposibil! "Pacifis" n-ar pleca nicăieri fără el, iar fără "Pacifis" se poate spune "adio" unei misiuni spațiale spre Proxima.
Diana: Aceste amănunte nu mă interesează, domnule profesor; n-au nici o importanță pentru mine! Nu-mi pasă câtuși de puțin dacă misiunea spre Proxima va avea sau nu loc; pentru mine, important e doar ca fiul meu să rămână aici, să nu plece nicăieri!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia își îndreptă privirea în aceeași direcție; Don Juan încă părea nervos, nu se calmase. O clipă doar îl fixă necruțător pe "bătrân", spre care se uită "urât", dar își îndreptă brusc atenția în altă parte, fără a spune nimic, însă privirea lui cea expresivă spunea destule, toate reproșurile îndreptându-se în mod vizibil spre vechiul său prieten, geneticianul echipajului, care-i refuzase oferta de a-l ajuta. Dar comandantul se retrase tăcut spre bucătăria navei, singur.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian ajunse pe puntea principală de abia la 10.30. Noroc că nu mai fusese nevoie de el la Comisie, altfel ar fi putut avea neplăceri, se puteau ivi noi încurcături, dar directorul, avertizat din timp, avusese grijă să aranjeze rapid totul în așa fel încât favoritul său să nu aibă de suferit din pricina întârzierii din acea zi. Iulian și Diana Enka nu avură nici ei tangență cu Comisia Disciplinară în acea zi, nu-i mai chemase nimeni pe acolo, nici pentru alte declarații, nici pentru altceva, deci nu rămaseră prea mult prin Institut, hotărând să se întoarcă acasă, cu mașina lor cea nouă, nu fără a-și anunța fiul de această decizie a lor. Se interesaseră de modul în care decurgea ancheta, dar nu aflaseră mare lucru. Se îndreptară amândoi spre rachetodrom; nimeni nu-i opri, li se permise accesul spre nava albastră, deci în curând se aflau pe puntea principală a acesteia, unde-i găsiră pe cei șase tineri, împreună cu profesorul Manea. Toți îi salutară pe părinții lui Lucian; el se miră de prezența lor, în mod plăcut însă. Nu se ferea să-i spună "blondule" domnului Enka, chiar de față cu profesorul Manea și ceilalți colegi ai săi.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia coborâse deja treptele, dar nu pornise rapid spre ieșirea din Institut, ci merse încet, îngândurată. Spera ca Lucian și Maria să nu întârzie prea mult în navă; dorea să verifice dacă el va pleca într-adevăr cu colega lor cea blondă, așa cum auzise ea. În sfârșit! Iată-i ieșind din nava albastră, trapa închizându-se ermetic în urma lor. Micuța blondă, zglobie, coborî repede treptele. Avusese ocazia de a-l vedea pe Lucian într-o postură care ei i se păruse cam inedită: aceea de a strânge și a curăța totul de unul singur, dar nu după mult timp, atât ea, cât și restul colegilor, se vor deprinde cu această caracteristică a comandantului lor: el însuși făcea ordine, cu mâna lui, ori de câte ori i se ivea ocazia, fără a solicita ajutor din partea celorlalți, care doar asistau nepăsători la aceste acțiuni ale lui. Deocamdată, cei doi o ajunseră din urmă pe domnișoara psiholog, Lia. Lucian se miră s-o găsească încă în Institut; credea că doar el și blondina mai rămăseseră. Nefiind însă indiscret, n-o întrebă de ce nu plecase încă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămas singur pe puntea principală a navei albastre, Lucian nu mai întocmea subiecte pentru testele celor zece candidați de care se ocupa el. Nu intenționa deloc să plece spre casă. Pentru el, opțiunea era clară: Rămânea la Institut! Îi era mai greu să hotărască dacă să rămână în nava lui, să doarmă în rezerva ce-i revenea lui, cea cu inițialele E. L., sau să-l deranjeze pe director din nou, solicitându-i camera aceea mică...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian nu se grăbea, dar se îndrepta spre colegii săi, spre locul în care cele două nave încă staținau. Nuria merse alături de el; de cum zări navele, se observa că o cuprinsese teama. Lucian o privi încurajator, încercând să-i trasmită, fără cuvinte, că nu avea de ce să-i fie teamă. Se opriseră puțin. Nuria își dădu jos ochelarii primiți de la comandant, privind uimită, când spre "Pacifis", când spre "Vulturul". Pentru ea navele spațiale reprezentau ceva inedit, surprinzător. Pentru membrii echipajului, ea, prezența ei era ceva inedit, surprinzător, apropiindu-se, împreună cu comandantul lor. Lucian stătu pe loc, atâta timp cât consideră că i-ar trebui Nuriei pentru a se "acomoda" cu prezența celor două nave spațiale, apoi porni din nou, spre colegii săi, în dreptul cărora se opri. Îi dădu drumul mâinii Nuriei, zâmbind, spre ea, blând, amabil, încurajator.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După plecarea tuturor invitaților, cu îngăduința directorului, cei șapte tineri porniră spre nava albastră împreună cu domnul Eugen Manea, luându-și deocamdată rămas bun de la părinții lor, care, dat fiind că tocmai primiseră liber, se îndreptară nu spre locurile lor de muncă din Institut, ci spre case, stabilind să se întâlnească acasă, în acea seară, cu fiii sau fiicele lor. Nu la mult timp după încheierea ședinței, cei șapte tineri erau deja pe puntea principală a navei lor, deocamdată încă în compania instructorului Eugen Manea.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi am pornit spre casă,
Cu "Pacifis" nava albastră,
Ce zboară către lumea noastră;
Iar tu ești tot mai frumoasă.
catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dora își pipăi obrajii, parcă nevenindu-i să creadă că Don Juan chiar o sărutase și porni visătoare spre cabinetul ei. Iar el, Lucian, cum să nu fi fost mulțumit, doar aflase, din surse foarte sigure, de la cea mai bună prietenă a Liei, domnișoara Dora Bercea, un amănunt foarte important pentru el: domnișoara psihiatru Lia, consilierul misiunii, bruneta cu chip angelic, de păpușă, cea care-i pusese de mult inima pe jar, nu avea și nici nu avusese vreodată un prieten, un iubit, care să-i zădărnicească lui cu ceva planurile de a o cuceri în următorii 13 ani de misiune. Aflase că, cel puțin în acest sens, avea cale liberă spre inima ei... Era un prim pas, deloc lipsit de importanță, din punctul lui de vedere. Ajunse la mașina albastră fără a înțelege câtuși de puțin ce se petrecuse în nava albastră, cu directorul și nici nu se mai chinui cu încercarea de a găsi o explicație. Se urcă la volanul mașinii, ieși pe poarta Institutului, iar de afară îi luă pe cei doi body-guarzi, Petre și Adi, continuând drumul spre oraș.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totuși, cuvintele Liei îl indispuseseră pe comandant; domnișoara Barbie... Îi vorbise mereu pe un ton deloc indulgent... Fără a adăuga nimic altceva, porni de data aceasta el însuși spre culoarul cu rezerve, intrând în cea cu inițialele E. L.; ceilalți nici n-avură timp să reacționeze în vreun fel... Brusc însă, se dezmeticiră și-și întoarseră privirile acuzatoare spre colega lor, domnișoara consilier...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian se încruntă; ar fi preferat ca domnișoara consilier să țină foarte mult la el, măcar atât cât la o fostă pacientă, dar n-avea el șansa asta... Nu mai spuse nimic despre domnișoara Barbie; își îndreptă din nou privirea către șirul de liste de pe computer și deodată tresări, dându-și seama că lipsea ceva... Tânărul comandant îi dădu ascultare directorului; cercetă din nou cu mare atenție listele, dar nu mai descoperi alte lipsuri. La un moment dat, amândoi priviră instinctiv nu spre ceasuri, ci spre monitorul cu numărătoarea inversă; 65700 era cifra care li se înfățișă pe monitor.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu emoție crescândă, urcă treptele navei. Trapa se deschise automat la apropierea ei, poftind-o spre interior. Intră. Trapa se închise în urma ei. În ochi i se înfățișă imaginea atât de familiară a punții principale, care era pustie în acel moment. Nu era nimeni acolo, dar nici nu se așteptase să găsească pe cineva, Lucian fiind singura persoană de la bord. Își roti privirea, admirând aspectul ordonat din interior. Desigur, colegul ei se îngrijise cu mare atenție de nava lui.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: La naiba! Dom' director...
Lia: Ce-i cu dânsul?
Lucian: Dânsul trebuia să fie comandantul acelei misiuni, a navei dumnealui, "Vulturul".
Lia: Și?!
Lucian: Și... Asta mă pune serios pe gânduri. Prea multe coincidențe deodată! Pe de o parte, "Vulturul" proiectul dumnealui de diplomă, misiunea spre Proxima, a cărei comandant trebuia să fie... Pe de altă parte, "Pacifis" proiectul meu de diplomă, aceeași misiune spre Proxima, eu comandantul... Și atunci?! Oare chiar n-a intervenit dânsul cu nimic pe lângă Comisie, să aranjeze astfel încât eu să fiu numit în funcția de comandant, doar pentru că eram preferatul dânsului? Chiar a făcut asta?!
Lia: Luci, iar începi?! Nu te mai chinui! Credeam că ai depășit faza asta. Sunt convinsă că n-a fost așa. Îmi pare rău pentru ce ți-am spus anul trecut. Mi-am cerut scuze, de mai multe ori chiar...
Lucian: Nu, Lia... Nici tu n-ai priceput nimic... Nu-i din cauza a ceea ce ai spus tu! Întotdeauna am avut această bănuială și n-am reușit încă să scap de ea; e prezentă în mintea mea. Pe naiba! Dacă dânsul chiar a făcut asta, n-am să-l iert niciodată!
Lia: Luci, calmează-te, te rog! Nu vorbi astfel! Nu era nimic rău în faptul că domnul director te considera favoritul dânsului. De-a lungul acestor ani, am avut ocazia să te cunosc destul de bine și pot spune că-l înțeleg perfect! Și n-ar fi nimic rău nici dacă dânsul ar fi încercat să intervină în vreun fel în favoarea ta. Dar nu cred că a făcut acest lucru, pentru că tu n-ai nevoie de favoruri din partea nimănui, nici măcar din partea dânsului...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!