După intervievarea celor şapte tineri, oficializarea misiunii chiar se putea considera încheiată. Toţi reporterii şi persoanele oficiale invitate plecaseră în jurul orei 21.00, zona rachetodromului fiind mai liberă de abia în jurul orei 21.30. Mai rămăseseră doar cei şapte tineri, părinţii acestora, domnul profesor Manea şi directorul. Plecase chiar şi Adela, cu părinţii ei. Evident, lunganul îşi luase rămas bun de la ei, doar el îi invitase. Acum, la acea oră, era mai puţină aglomeraţie, iar cei rămaşi se pregăteau şi ei de plecare spre casă. Înainte însă de a se retrage cu toţii, profesorul Manea îi îndemnă pe cei şapte tineri să mai intre puţin în nava lor, pe puntea principală, singuri, părinţii lor rămânând afară, să-i aştepte, iar ei procedară întocmai.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După plecarea tuturor invitaţilor, cu îngăduinţa directorului, cei şapte tineri porniră spre nava albastră împreună cu domnul Eugen Manea, luându-şi deocamdată rămas bun de la părinţii lor, care, dat fiind că tocmai primiseră liber, se îndreptară nu spre locurile lor de muncă din Institut, ci spre case, stabilind să se întâlnească acasă, în acea seară, cu fiii sau fiicele lor. Nu la mult timp după încheierea şedinţei, cei şapte tineri erau deja pe puntea principală a navei lor, deocamdată încă în compania instructorului Eugen Manea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei 14 părinţi nu păreau dispuşi să adauge nimic, deci, nu luară cuvântul, mai ales când văzură că din nava albastră ieşeau cei şapte tineri. Îl lăsară pe director şi se îndreptară spre copiii lor. Înainte de a se despărţi, Eugen Manea le aminti celor şapte ca ziua următoare să nu sosească mai târziu de ora 08.00, când se vor întâlni, la bordul navei albastre. Evident, cu toţii îi salutară pe director şi pe profesorul-instructor înainte de plecare. Fiecare dintre cei şapte tineri mergea acasă cu familia, evident, cu maşina personală. Lucian mergea alături de părinţii lui, spre locul în care Enka Iulian parcase maşina. Ajunşi în apropierea maşinii, domnul Enka scoase cheile, dar i le întinse fiului său.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ora 20.30, puntea principală se mai eliberă, căci plecaseră şi cei 14 părinţi, la bord rămânând doar cei şapte tineri şi instructorul lor, domnul profesor Eugen Manea. După cum era de aşteptat, imediat după plecarea preşedintelui, Nistor îşi despachetă râvnitele dulciuri; le simţise lipsa... La 21.30 trapa navei se deschise; de dincolo de ea apăru directorul, singur; îi găsi pe cei din interior lucrând conştiincioşi la pregătirile pentru îndelungata misiune. Toţi îşi îndreptară pentru câteva clipe atenţia spre trapă; probabil se aşteptau să apară şi preşedintele, nu doar directorul. Cum însă nu era decât Traian Simionescu, se liniştiră şi îşi văzură în continuare de treabă. Iar directorul li se alătură rapid, dar în final păru mulţumit; Eugen Manea se ocupase de elevii săi serios, nu-i neglijase deloc; listele se prelungeau din ce în ce mai mult.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian Simionescu le spusese că ar fi posibil să se mai întâlnească în acea zi şi iată-l; nici nu trecuseră două ore de când plecase, când reapăru pe puntea principală, în mijlocul celor şapte tineri. Iar cei şapte tineri rămaseră cu directorul. Evident, dânsul acorda importanţă misiunii lor, în general; din cauza asta, dar mai ales a preferatului său, neglija alte activităţi, sau le lăsa în seama altora, doar erau destui angajaţi competenţi în Institut. Lucian se apropie de director; avea de gând să-i propună ceva...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rachetodromul era presărat cu o sumedenie de reporteri, înarmaţi care mai de care cu echipamentele adecvate meseriei lor. Obiectivele aparatelor de filmat se îndreptară numaidecât spre cei şapte tineri, dar încă nu se transmitea în direct. Reporterii însă, conştiincioşi, luau deja imagini sau făceau fotografii, ori înregistrau materiale pentru documentare pe care nu le vor transmite în direct. Aproape de treptele navei se aflau însă părinţii unora dintre cei şapte tineri, iar alături de părinţii lor, prezentabil, domnul director Traian Simionescu, al cărui chip radia de bucurie şi mândrie. Părinţii păreau ceva mai rezervaţi în a-şi exprima sentimentele, oricum contradictorii; mândri puteau fi, dar pe deplin bucuroşi, nu chiar.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Directorul aştepta sosirea celor şapte tineri, pentru că se apropia de ora 12.00, iar ei chiar porniseră spre biroul directorului, împreună cu domnul profesor Eugen Manea. Avuseseră la dispoziţie o săptămână pentru a-şi completa echipajul şi se descurcaseră, cu ajutorul instructorului lor, domnul profesor Manea şi al computerelor. Acum erau şapte, toţi tineri şi părea că se vor înţelege de minune împreună. Încă nu aveau cei doi roboţi, deşi ştiau care vor fi aceştia; tânărul informatician Mihai îi asigurase că avea el roboţii potriviţi pentru misiune. Poate într-adevăr aşa era.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar cei şapte tineri se supuseră; se apucară de treabă, chiar de faţă cu părinţii lor, care încercară să-i ajute, măcar puţin, cu o sugestie, atât cât le permitea directorul, deci, nu foarte mult. Părinţii lor nu rămaseră întreaga zi la bordul navei, deşi nu-i gonea nimeni. Totuşi, când Iulian Enka plecă acasă, pe puntea principală a navei "Pacifis" sosi Diana, să-şi mai vadă fiul. N-o surprinse deloc prezenţa directorului la bord, care se ocupa de instrucţia echipajului, alături de Eugen Manea; ba chiar se aştepta să-l găsească acolo, deci, surprinsă ar fi fost dacă Traian Simionescu ar fi lipsit din nava albastră.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Directorul era sigur că toţi cei şapte tineri se treziseră la acea oră (în cazul în care ar fi reuşit să adoarmă) şi se pregăteau de plecare spre Institut, de data aceasta, nu doar spre Institut... În plus, se pregăteau şi sufleteşte, iar despărţirea de cei dragi era foarte grea, deşi ştiuseră de mult că va sosi şi această clipă. Dacă până în acel moment nu li se păruse a fi dificil, de abia acum constatau că se înşelaseră. Oricât de pregătiţi se credeau ei pentru aceste ultime momente, nu era deloc aşa cum consideraseră.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată cu prinderea celor trei bulinuţe aurii de reverul hainei blondinei, oficializarea televizată a misiunii se putea considera încheiată. Totuşi, mai urma partea cu interviurile, la care reporterii sosiţi pe rachetodrom nu păreau dispuşi să renunţe. Acum deja se cunoştea nu doar componenţa echipajului, ci şi funcţia pe care o avea fiecare dintre cei şapte tineri, membrii ai echipajului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngândurat, porni spre rachetodrom. Era aproape 10.00, iar soarele se ridicase strălucitor pe boltă, nici un norişor neîndrăznind să-i stea în cale, să i se împotrivească. Directorul urcă grăbit treptele navei albastre, iar când trapa se deschise, se opri, fără a trece dincolo de ea. Pe puntea principală se aflau toţi cei şapte tineri, împreună cu profesorul Eugen Manea. Când auziră trapa deschizându-se, îşi ridicară toţi privirea, să vadă cine este. Zărindu-l pe director, tresăriră şi priviră îngrijoraţi spre ceasuri. Nu, nu era 12.00, deci, nu întârziaseră de la întâlnirea cu dânsul. Se foiră neliniştiţi, de parcă nu ştiau cum să se comporte în prezenţa directorului Institutului; doar domnul Eugen Manea părea foarte calm.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul şi doamna Stancu îi salutară pe director, pe profesorul Manea, pe ceilalţi părinţi şi pe colegii fiicei lor; de abia după aceea se îndreptară spre ieşire. "Merge împreună cu părinţii ei?!" îşi zise Lucian în gând, privind spre trapa navei, pe care familia Stancu tocmai ieşise; îşi continuă ideea, tot în gând: "Probabil că dânşii îl cunosc pe individul respectiv; desigur, asta ar explica de ce tatăl ei mi-a cerut mie să stau departe de ea, să n-o fac să sufere, favorizându-l astfel pe tipul ăla. Hmm... Rămâne de văzut, stimate domn..." Lia şi părinţii ei coborâseră deja treptele navei; încă se aflau pe rachetodrom; habar n-aveau de ce solicitase fiica lor această învoire. Părinţii Liei se urcară în maşina proprie, iar ea se îndreptă spre poarta Institutului, unde aşteptau cei doi body-guarzi, Florin Neamţu şi Bogdan Trană. Ceilalţi rămăseseră pe puntea principală a navei albastre; dintre toţi, doar lunganul părea necăjit; în minte îi răsuna doar numele "Adela, Adela..."

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte tineri porniseră în marea aventură a vieţii lor: misiunea spaţială spre planeta Proxima. Părinţii lor, trişti şi îngânduraţi, încă se aflau în Institut, în cabinetul directorului, împreună cu acesta şi cu instructorul echipajului, profesorul Eugen Manea. Toţi aşteptau nerăbdători restabilirea legăturii cu nava albastră, însă aceasta întârzia... Între timp, "Pacifis" ajunsese deja pe o orbită lunară; drumul până la satelitul natural al Terrei îi luase navei albastre doar câteva minute, deşi nu trecuse încă la viteze foarte mari (deocamdată, până la ieşirea din sistemul solar, se deplasa cu viteze mici). În faţă se vedea Luna, aşa cum o cunoşteau foarte bine cei şapte tineri, toţi astronomi. Însă imaginea încă era dominată de Terra, planeta albastră, deocamdată, destul de apropiată. Satelitul natural al Pământului... Nimic nou de descoperit pe suprafaţa cicatrizată a Lunii...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel îşi petrecură cei şapte tineri această zi, străduindu-se ca, până seara, înainte de a pleca spre casele lor, să viziteze cât mai multe dintre compartimentele navei albastre. Cu această ocazie, cei patru colegi mai noi constatară că rezervele celor trei nu erau deloc mai mari decât ale lor, erau absolut identice, cel puţin în privinţa dimensiunilor; chiar şi a comandantului, mai ales că nu se ştia mai din timp că Lucian va fi comandantul, iar el îşi alesese de mult rezerva lui, dinainte de a afla că va fi membru al echipajului în această misiune, sau că "Pacifis" va participa vreodată la vreo misiune spaţială. Bineînţeles, nu reuşiră să viziteze chiar întreaga navă, ci doar o mică parte din ea, apoi reveniră pe puntea principală; Eugen Manea nu-i mai căutase deloc în acea zi, semn că, într-adevăr, dânsul era ocupat. Nici o problemă, îl vor întâlni mâine şi zilele următoare.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei şapte tineri erau atât de absorbiţi de dans, încât nici nu băgaseră de seamă că se apropiase de ora oficializării misiunii lor. Tot dansând îi găsi domnul profesor Eugen Manea, când sosi pe puntea principală a navei albastre. Dar dânsul îi readuse la realitate, întrerupându-le muzica. Se distraseră, dar era timpul să se concentreze asupra priorităţilor momentului, la ora aceea, constând în tot ceea ce era legat de oficializarea televizată a misiunii lor. Cât despre Lucian, poate mai mult fără a vrea sau măcar a-şi da seama, încheiase cu domnişoara psihiatru un pact despre care ea nu va pierde ocazia să-i amintească mai târziu în repetate rânduri, acela de a păstra între ei o relaţie strict colegială.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De data aceasta, nici unul dintre cei şapte tineri nu mai ajunse cu întârziere la Institut; erau toţi pe puntea principală a navei albastre, înainte de ora 08.00 şi-l aşteptau pe instructor; doar Mihai plecase deja, pentru că avea proba la geografie. După ajutorul pe care i-l acordase geograful cel înalt, era sigur că nu va avea probleme nici cu geografia, se simţea superpregătit şi... plin de dulciuri! Mihai îşi spuse în gând că nu va mai mânca nimic dulce mult timp; Nis îl suprasăturase. Bineînţeles însă, geograful tot nu renunţa la dulciurile sale; el nu se sătura niciodată! Nici Eugen Manea nu întârzie deloc; avu grijă să sosească la timp (chiar înainte să fi plecat Mihai) şi să se ocupe serios de elevii săi, de instruirea acestora, aşa cum dăduse directorul dispoziţii, dar nu numai din această cauză. Profesorul s-ar fi ocupat oricum de elevii săi, de pregătirea acestora.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât despre cei şapte tineri membri ai echipajului şi familiile acestora, casele lor, sau după caz, blocurile în care îşi aveau apartamentele, vor fi în permanenţă supravegheate de grupuri de jandarmi, gardieni publici şi poliţişti, care vor avea grijă să menţină la distanţă mulţimea curioasă. În plus, directorul le propuse celor şapte tineri să accepte fiecare să fie însoţiţi în afara Institutului de o gardă personală de corp, formată din cel puţin câte doi body-guarzi. La auzul acestei propuneri, cei şapte se strâmbară a nemulţumire şi nu întârziară în a-şi exprima gândurile potrivnice. În final, căzură de acord şi asupra acestui subiect, iar cei şapte tineri, mai cu sau fără voia lor, acceptară totuşi ca în afara Institutului, când nu vor fi la ei acasă, ci prin oraş sau în orice altă parte, să fie însoţiţi de cel puţin câte doi body-guarzi, fiecare membru al echipajului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lipsa Liei, nava albastră primise vizita a trei persoane: domnul profesor de istorie Doru Dragoste, preşedintele Comisiei Disciplinare, domnul profesor de cultură civică Sever Forţan, vicepreşedintele aceleiaşi Comisii şi Horaţiu, băiatul bun la toate, din cadrul aceleiaşi Comisii; Lucian le promisese că-i va aduce în vizită la bordul navei şi îşi onorase promisiunea, mai ales că nici directorul Institutului, nici instructorul echipajului nu se arătaseră deloc împotrivă. Cum însă la ora 10.00, cei şapte tineri trebuiau să se pregătească pentru primul control medical, vizitatorii se retrăseseră deja, astfel încât în momentul în care domnişoara consilier reveni la bordul navei, cei trei nu se mai aflau acolo; erau doar colegii ei şi profesorul Manea. Fiind încă mai devreme de ora 10.00, nu plecau chiar în acel moment spre locul în care urma să li se facă analizele, aşa că Lia se apropie, uşor timidă, de comandantul misiunii.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian ajunse pe puntea principală de abia la 10.30. Noroc că nu mai fusese nevoie de el la Comisie, altfel ar fi putut avea neplăceri, se puteau ivi noi încurcături, dar directorul, avertizat din timp, avusese grijă să aranjeze rapid totul în aşa fel încât favoritul său să nu aibă de suferit din pricina întârzierii din acea zi. Iulian şi Diana Enka nu avură nici ei tangenţă cu Comisia Disciplinară în acea zi, nu-i mai chemase nimeni pe acolo, nici pentru alte declaraţii, nici pentru altceva, deci nu rămaseră prea mult prin Institut, hotărând să se întoarcă acasă, cu maşina lor cea nouă, nu fără a-şi anunţa fiul de această decizie a lor. Se interesaseră de modul în care decurgea ancheta, dar nu aflaseră mare lucru. Se îndreptară amândoi spre rachetodrom; nimeni nu-i opri, li se permise accesul spre nava albastră, deci în curând se aflau pe puntea principală a acesteia, unde-i găsiră pe cei şase tineri, împreună cu profesorul Manea. Toţi îi salutară pe părinţii lui Lucian; el se miră de prezenţa lor, în mod plăcut însă. Nu se ferea să-i spună "blondule" domnului Enka, chiar de faţă cu profesorul Manea şi ceilalţi colegi ai săi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manea Eugen, urmat de cei patru tineri, nu ajunsese încă în zona rachetodromului, dar nici mult nu aveau până acolo. Gardianul de la intrare nu-i reţinu şi iată-i pe cei patru tineri intrând pe rând, Mihai fiind ultimul, pentru că se simţea dator să acorde prioritate fetelor, într-o zonă a Institutului de a cărei existenţă ştiau doar; nu avuseseră ocazia să pătrundă până în acel moment pe acolo, accesul fiind foarte restrictiv. De data aceasta nu-i reţinu nimeni. Înaltă, "Pacifis" li se înfăţişă în toată splendoarea ei albastră. Câteva clipe, admirară uimiţi măreţia vehiculului spaţial, rămânând mult în urma profesorului, care deja ajunsese la trepte, pregătindu-se să urce grabnic spre puntea principală. Privind însă în urmă, îi observă pe cei patru tineri, rămaşi pe loc, nu departe de intrarea rachetodromului, cu privirile fixate asupra navei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cum intrară pe poarta Institutului, cei şapte tineri observară diferenţa faţă de zilele trecute: curtea era arhiplină, iar numeroşi reporteri şi alţi reprezentanţi ai mass-mediei îi şi luaseră în obiectivele aparatelor de fotografiat sau de filmat. Deci, Institutul îşi deschisese din nou porţile pentru aceştia. Totuşi, nimeni nu-i împiedică pe cei şapte tineri să treacă spre rachetodrom, mai ales că erau prezenţi şi mulţi reprezentanţi ai Poliţiei şi Jandarmeriei, care asigurau drumul spre nava albastră membrilor echipajului, părinţilor acestora şi chiar body-guarzilor care-i protejaseră în ultimul timp (de data aceasta, intrau şi ei, pentru a asista la lansarea navei). Însă şi spaţioportul era arhiplin; o sumedenie de curioşi sosise încă de la acea oră matinală, pentru a-şi asigura locul, pentru a putea asista la mult aşteptatul eveniment.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!