A face curat în casă atunci când copiii tăi sunt încă în creştere este ca şi cum ai deszăpezi drumul din faţa casei în timp ce continuă să ningă.

citat din Pyllis Diller
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

astfel,
călcând în timp alb,
vin cerbii, călugări ai pădurilor,
şi-ngenunchează în faţa ta,
Ţară.
munţii şi fluturii tăi
îţi vin înainte,
istoria, cântecul şi apele,
în rugă.

spală-ţi inima, Ţară,
fă-ţi trupul curat,
căci pe el vor merge
copiii de cerb,
copiii de munţi,
copiii de fluturi,
copiii de ape,
copiii de cântec.

e timpul, Ţară,
să vezi
cum ţi se-nchină dumnezeu
la icoană.

fii nevinovată marie,
în pântecul tău,
Ţară,
sunt îngeri nenăscuţi.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ocupă primul loc. Şi iubirea de meserie, tot iubire este. Cred că omul, în tot ce face, trebuie să fie total. Chiar dacă urăşte, s-o facă cu totul. Aşa cum fac copiii mici, când li se strică jucăria: plâng din toată fiinţa lor. Şi când se bucură, râd din toată fiinţa lor. Ei sunt totali. De asta, copilul mic nu este vulgar, nu este "teribil". Copiii mici sunt deplini. Or noi am pierdut asta. Disimulăm şi atunci suferim, abia atunci.

citat din Florin Zamfirescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt limpezi ca lacul liniştit
În zilele când vântul adie abia simţit
Şi sunt adânci ca marea acolo-n depărtări
Unde vapoare albe plutesc spre alte zări.

Ochii tăi sunt paşnici ca mielul alb şi pur
Ce paşte liniştit cu oile în jur
Şi parcă-s nestemate, atât sunt de frumoşi,
Iar râsul tău îi face zglobii şi luminoşi.

Ochii tăi sunt bruni ca ursul din Carpaţi,
Pe care-l vezi atunci când codrii îi străbaţi,
Dar sunt cu mult mai vii decât de obicei
Atunci când chipul meu se oglindeşte-n ei.

poezie de Octavian Cocoş (10 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu te doare, nu creşti. Diamantele se nasc sub presiune. Cărbunele este supus la presiune foarte mare pentru un timp foarte îndelungat. Astfel, ia naştere un diamant. Febra musculară apare atunci când microfibra musculară este ruptă în urma efortului fizic. Apoi, în timpul de repaus, musculatura se vindecă şi creşte dacă primeşte proteină şi celalalte substanţe necesare. Fără acea ruptură nu ar exista creştere musculară. Aşadar, la fel cum în plan fizic, fără durere nu există creştere, nici în plan psihologic, fără durere nu există creştere.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu acum, atunci când?

nu ea nu ea nu ea
nu ea din anglia nu
nu ea face legea în eu
ropa, theresa
may în iubirea de aici de acum (?!) nu
ea se scutură de
noapte nu
ea se bucură deu o
re suplimentare în
u-u-u... tower
bridge, în sfârşit, nesfârşit
se înclină
se face
bunătăţi bucăţele - en
glezii încă fumează organizat
în faţa nevestelor -
ele
vor cere poate divorţul
de yeats
de poeţii ciudaţi
şi vor dori atunci să mă aibă
în patul ritmat -
dacă nu a
cum atunci niciodată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halloween

An de an, de Halloween,
Chiar în faţa casei pun
Un dovleac baban şi plin,
Ce-l pictez, cât sunt de bun,

Într-un drac hidos, vădit,
Ca atunci când seara vin
Puradei cu "trick or treat",
Să se sperie puţin,

Şi ca-n orice an, mereu,
Chiar şi ăi mai măricei,
Cum zăresc dovleacul meu,
Zău că... fac pipi pe ei!

Numai că pe strada mea
Stă şi John, din Roşiori,
Care, cu Lenuţa sa,
Are patru drăcuşori...

Ăştia, când apar mascaţi,
(Sânge de român curat!)
Nici un pic nu-s speriaţi
De dovleacul meu pictat,

Şi din contră,-a doua zi,
Când mă uit pe geam, constat,
Cât de mare el ar fi,
Că dovleacu-i speriat!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest lucru îl face atât de adevărat. Ochii tăi – sufletul tău sunt acolo, dar restul din tine continuă să fie nedefinit. Aceasta este frumuseţea copilăriei. Ochii îţi arată tot ceea ce ai văzut până atunci, dar restul din tine este deschis posibilului, spre orice ar putea să apară.

Bree Despain în Divinul negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sparg cu pumnul nuci

Din pridvorul casei pitulat sub nuc
Ori de câte ori ochii îmi arunc
Pe maidanul de sub porumbişte
Se zăreşte-o casă-n satul de restrişte.

Goală este casa, uşa e din piatră
Raită-i dau şacalii ce la lună latră;
Uşa stă deschisă până-n clipa când
Va intra în casă trupu-mi putrezind.

Loc în faţa casei nu-i decât de-o cruce,
Ce mi-or pune-o alţii după ce m-or duce,
Însă spaţiul casei pentr-un trup inert
Este mult prea mare, asta este cert.

Zilnic la trezire-n faptul dimineţii
Sorb tot mai avid din nectarul vieţii;
De pridvorul casei sparg cu pumnul nuci
Şi nu bag în seamă pădurea de cruci.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

bătrâneţe

Bătrâneţea este atunci când petele de la ficat ţi se văd prin mănuşi.

definiţie de Phyllis Diller
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treburile casei nu or să te omoare, dar de ce să-ţi asumi riscul?

citat din Phyllis Diller
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mamă face bilanţul

Băiatul meu aproape nu-mi mai scrie.
Ba, totuşi, mi-a mai scris de Paşte:
Se-ntoarce-n timp mereu cu duioşie
Şi dragostea din sufletu-i o recunoaşte.

Atunci când l-am văzut ultima oară
era exact acum un an jumate.
Mai stau din când în când la noi în gară
şi văd cum pleacă trenuri către el, departe.

Iar câteodată chiar îmi iau bilet
şi gata sunt să mă pornesc să-l văd.
Cobor însă apoi din tren discret
şi merg să dau biletul îndărăt.

Acum un an şi-a luat şi o nevastă
a cărei poză a zis că o primesc.
Mă vor lăsa acum să vin la ei în casă?
O pătură aş vrea să le-mpletesc.

Însă nu ştiu de-aşa ceva îi place...
şi dacă îl iubeşte cum ar merita.
Mă simt o solitară de o vreme-ncoace.
Oare ca el şi alţii pe lume-or exista?

Ce bune au fost acele-apuse vremuri,
când locuia în casa părintească!
Acum stau noaptea şi-ascult în beznă trenuri.
Oare continuă şi-acum să mai tuşească?

I-am pus pantofii mici cu grijă la păstrare.
Acum el a crescut şi-n veci o sa-mi lipsească.
Iar eu stau liniştită şi totuşi nu am stare.
Cel mai frumos ar fi copiii să nu crească.

poezie celebră de Erich Kastner din Zarvă în oglindă (1929), traducere de Dragoş Carasevici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ningă! (poezie in grai bănăţean)

Să ningă neaua să mă-mbreşe
în albu ei străluşitor,
să măi zăuit vremea şe treşe
şi doru meu rătăşitor...

Să ningă. Num-atâta vreu
să număr fuljii care cad,
că ei furară satu meu
şî toace crenjilii dă brad...

Să ningă. Cât măi mult să ningă,
să mi-i ce prindă iarna-nbraţă
sî cand o fi ea să ce strângă
să sâmţ căldura ei dă gheaţă...

Să ningă cum n-o nins dămult,
tăşâtu iernii să-l primeşci,
iar doru teu când îl ascult
mereu, mereu să ce topeşci.

Să ningă. Până să sprăjăce
şî umbra iernii ce apuşe
când jeru numa să năspreşce
şî soarilii nu ce aduşe

Să ningă. Iarna să şiulească
ca o cemare-a nopţî blândă,
iar ochii tei să n-o găsască
sî măi dup-aia să să-nchidă.

Să ningă, să ningă, să ningă,
să mori supt neaua care vine
şî gându meu d-o fi să plângă
să moară odată cu cine!...

poezie de Sergiu Boian din Antologia literaturii dialectale bănăţene "Gura Satului" (februarie 2008)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii tăi nu sunt copiii tăi - Sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi.

citat celebru din Khalil Gibran
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţin conferinţe aici, la Universitate, în faţa unui mare auditoriu. Nu mă recunosc atunci când proferez blasfemii de la amvon. Acestea sunt atât de mari, încât acestor copiii nevinovaţi li se face părul măciucă. În timp ce hulesc, îmi amintesc cum lucram acasă cu evlavie la o apologie a Sfintei Scripturi şi a Apocalipsei. În orice caz, un demon cumplit pune stăpânire pe mine ori de câte ori mă urc la pupitru şi sunt atât de slab încât sunt nevoit să mă predau lui... Spiritul meu de hulă va fi satisfăcut numai dacă mi se va permite să predau ateismul în mod oficial ca profesor.

Bruno Bauer în scrisoare către Marx (6 decembrie 1841)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară, în ograda casei, latră Roro. E ultimul câne al casei noastre. Vine cu noi din Moldova. Când l-a adus tata la Iaşi, copiii mei erau mai mari decat el. Ei au dădăcit puiul orfan. Acum însă e cânele moşneag de paisprezece ani, iar copii sunt tineri de douazeci de ani.
Intr-o zi, cânele acesta va muri şi altul ii va lua locul, cum şi aceasta a venit după altul, cum si acela...

Ionel Teodoreanu în Întoarcerea în timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când amintirile...

Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele.

Şi peste arbori răsfiraţi
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună.

A noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.

Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stingă,
Când valuri de isvor
N-au încetat să plângă,

Cum luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-şi
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi?

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am încredere în umanitate. Suntem o specie incredibilă. Încă suntem doar o creatură copil, încă suntem răutăcioşi unul cu celălalt. Şi toţi copiii trec prin aceste faze. Suntem în creştere, ne îndreptăm spre adolescenţă acum. Când ne vom maturiza - Vom fi într-adevăr ceva!

citat celebru din Gene Roddenberry
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gătesc atât de prost încât copiii mei au crezut că Ziua Recunoştinţei este comemorarea tragediei de la Pearl Harbor.

citat din Phyllis Diller
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor târziu pentru Nicoleta

Tu, zână din poveşti, la timp aleasă,
M-ai însoţit pe drumul vieţii mele,
Iar ochii tăi m-au luminat ca stele
Călăuzindu-mi calea către casă!

Mi-ai fost temei, balsam în clipe grele,
Cu har de-a face viaţa-armonioasă –
Fiind mereu iubită drăgăstoasă,
Prietenă, părtaşă-n toate cele...

Şi ochii dragi, frânturi de cer albastre,
Veghează starea-n vremi comorii noastre
A fetelor ce Domnul ni le-a dat...

Acum, când traiul nostru intră-n toamnă,
Îţi mulţumesc, nepreţuită Doamnă
C-ai acceptat, atunci, să-ţi fiu bărbat!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc copiii mei cum cresc

Mă bucur,
Privindu-mă în ochi, de unul singur.
Într-o oglindă repetitivă a regnului uman
Şi văd aceleaşi lacrimi de durere
Ce curg pe faţa îmbătrânită
A alor mei părinţi...
Sunt norocos şi măa voi bucura de ei
Cât încă îi mai am.
Cum ştiu că şi ei se bucură şi cum şi pruncii mei
Se bucură de mine!
Vezi, toţi plecăm de pe acest pământ.
Exact ca lacrima ce curge acum pe-obrajii mei.
Sau poate chiar şi-ai tăi, om pătimaş...
Cu toţii suntem o lacrimă,
Datoare a pieri în univers...

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!