poezie (vezi şi poem)

Poezia este dimineaţa omenirii, istoria sentimentelor înălţătoare, îndemnul permanent către bine şi adevăr.

definiţie de Eusebiu Camilar
Adăugat de Peter Gluck
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărti precum D e s cu l ţ de Zaharia Stancu, M o r o m e ţ i i de Marin Preda, N e g u r a de Eusebiu Camilar, L a n ţ u r i de Ion Pas etc., sînt toate împreună un rechizitoriu împotriva României burghezo-mosieresti, un rechizitoriu de multe mii de pagini. În acest tribunal, sîntem atentionati: Procurorul – au fost scriitorii. Procurori ai poporului. Judecători – au fost poporul si istoria.

Nina Cassian în Un congres al scriitorilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea adevărată numai lucrurile statornice o pot făuri.

citat din Eusebiu Camilar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, poezie, du-te la alte usi, căci eu nu pot să fiu cu tine atât de fariseu...

citat din Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-au ucis călăii camarazii si le-au vândut carnea la cântar...

citat din Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întruparea

Turnati-mi vin, mai mult, si înc-o dată!
Astept să treacă timpul sau o fată.

distih de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu nimic nu poate fi înlocuit fondul de aur al cunoaşterii dobândit prin îndelungata experienţă.

citat din Eusebiu Camilar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu a ridicat cântecul, basmul şi graiul popular la înălţimea scânteietoare a Luceafărului.

citat din Eusebiu Camilar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

Hei, timpule, opreste-ti odată pasii duri!
Centaurii trimite-i să roadă vechi păduri...

distih de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a spus că raiul se află pe altă lume, se vede că n-a gustat poame din grădina lui Bursuc.

Eusebiu Camilar în Vulcan
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul

Demult cocorii noptii prin cer s-aud vâslind...
Sa ne lasam în voia luntrasului, zâmbind...

distih de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze

Cad clipele, cad frunze ca dintr-un pom ceresc.
Deopotrivă toate sub talpa mea fosnesc...

distih de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia este îndemn către idee, şi ideea, îndemnul către acţiune.

citat din John Steinbeck
Adăugat de Eul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este un spaţiu în care orice adevăr poate fi utopie şi orice utopie poate deveni adevăr şi realitate. Poezia poate fi un paralelism utopic, un paradis al neîmplinirilor împlinite utopic, într-un timp din afara timpului. Totuşi, în această lume iluzorie, sentimentul este autentic şi înălţat la cote extreme. Poezia este un sentiment nemuritor prin hiperbolizare.

aforism de Ionuţ Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Exodul a fost un eveniment marcant în istoria spirituală a omenirii, cu siguranţă Hagada este unul dintre evenimentele marcante din istoria tiparului.

citat din Menachem Hacohen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este muzica înălţătoare din sufletele zbuciumate.

Aneta Timplaru Horghidan în Gazeta de Transilvania (30 octombrie 1999)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria este plină de ironii. Se spune, de exemplu, că trupul lui Keops, căruia i se hărăzise cea mai impunătoare piramidă din istoria milenară a omenirii, a fost sfârtecat de sclavii revoltaţi şi risipit prin deşert.

Vasile Ghica în Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a îmbolnăvit poezia

S-a îmbolnăvit poezia omenirii,
Respiră greoi,
Are spută în litere,
Tuşeşte pe buzele cititorului,
Spatele îi este cocoşat de silabe...
Abia o mai ţin aripile-n zbor,
Picioarele metrice cad în neant.
Mi-e milă de ochii plecaţi în lumină,
Aşa că adun poezia omenirii
În raniţa ciuruită a cerului
Şi merg în genunchi
La vraciul universal.
Îi ascult cuvintele ritmate,
Curăţ izvodul încercărilor,
Adun flori de tei din pletele Escului,
Le macin în disperarea timpului
Ştrangulat de raze de Luceafăr,
Fac prişniţă din colb poetic
Şi o tămăduiesc uşor
Cu epitete şi metafore,
Apoi,
Pentru împlinirea zilei de mâine
Împerechez rime femeieşti
Cu rime bărbăteşti
Şi după o prelungă respiraţie
Gură la gură,
Urechile şi ochii se deschid,
Inima revine în poezia omenirii
Ca un prunc gângurind
La doniţa cu lapte
Din Constelaţia
Cocoşată de imaginaţie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemnul cugetului

În paşi grăbiţi se-ascunde luna
Pe sub un cer prea înnorat
Şi jalnic strigă, iar, minciuna
În colţul casei cu geam mat.

Rănit e cerul de urale
Ce se aud de jos, acum
Şi gloate se urnesc la vale
Să vânture al ţării scrum.

Ajuns-am azi să nu mai fim,
Iar timpul este insurgent,
Ca noi de noi să nu mai ştim,
Căci gândul este dependent.

Se tânguie strămoşii-n van
Pe sub sicrie de granit,
Iară nepoţii şi-un golan
Ne mint frumos, necontenit.

Istoria se va-ntoarce negreşit,
Căci ea e scrisa zi de zi
Pe trupuri albe de carbid
Ce umbră-şi căutau deunăzi.

Sperând în sănătate spre cultură
Să ne aprindem trupul dezgolit
Şi sufletul să îl pornim cu ură
Către al cerului zenit.

Am încrustat cu litere de-o şchioapă:
Îndemnul e în minte nu-n cuvânt,
Căci umbra-i clară-n liniştita apă
Şi omul se întoarce veşnic în pământ.

poezie de Liviu Reti (6 noiembrie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru Thalia

Închină-te la fluvii liniştite
în cari se scaldă porumbiţele;
salută, surâzând, Troiţele
cu braţe-n aşteptare, înlemnite...

Pe-aracii lor îndreaptă Viţele
căzute-n drumul carelor grăbite,
aruncă-ţi salba gloatei oftigite
ca-n anii spulberaţi Domniţele...
...

poezie de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fac declaraţia de adeziune la istoria romanului, deşi din toate romanele mele emană oroarea faţă de Istorie, faţă de această forţă ostilă, inumană, care, nepoftită, nedorită, ne invadează şi ne distruge vieţile. Şi totuşi, nu e nimic incoerent în această dublă atitudine, pentru că Istoria omenirii şi istoria romanului sunt lucruri total diferite. Dacă prima nu-i aparţine omului, dacă i s-a impus ca o forţă străină asupra căreia n-are nici o putere, istoria romanului (a picturii, amuzicii) s-a născut din libertatea omului, din creaţiile sale absolut personale, din opţiunile sale. Sensul istoriei artei se opune sensului Istoriei pur şi simplu. Prin caracterul său personal, istoria unei arte este o răzbunare a omului împotriva caracterului impersonal al Istoriei omenirii.

Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!