Între timp, Lia ajunsese deja aproape de "Pacifis". Îi zărise silueta albastră din depărtare, prin aerul alb și dens, încețoșat, ca un abur, iar inima începu să-i bată mai tare ca de obicei, neînțelegând de ce. Ar fi putut încă să se răzgândească și să se întoarcă în orașul artificial, unde să-și continue somnul, alături de frumoasa Ly, dar nu; nu se opri din drum! Picioarele nu-i dădeau ascultare, o purtau parcă fără voia ei spre corpul acela metalic uriaș, rigid și albastru al navei, care se înfățișa înaintea ei, învăluit din toate părțile de aburul alb și dens al atmosferei Proximei.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tânărul Mihai, tare mândru, purta uniforma albastră, deocamdată fără accesoriile necesare și însemnele echipajului. Membrii familiei Ristea porniră spre rachetodrom. Gardianul nu-i recunoscu și-i opri, doar pentru câteva clipe, până când îl zări pe Mihai în uniforma albastră și pricepu că era unul dintre tinerii acceptați de curând în echipajul navei "Pacifis". Cerându-și scuze, le permise trecerea. Domnul și doamna Ristea nu văzuseră până în acel moment nava albastră, de aceea o admirară câtva timp; era măreață! Mihai urcă treptele spre puntea principală, deși părinții lui nu se apropiaseră încă de corpul metalic al navei. Pe puntea principală a "Pacifis"-ului nu se afla la acea oră decât... Lucian. Îl recunoscu pe tânărul lui coleg, căruia nu-i mai uitase numele.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aerul începuse deja să se coloreze ușor în alb, nu foarte puternic; dedesubt însă, totul părea a fi înghițit de aburul cel alb și dens nu se zărea nimic altceva, de parcă munții se ridicau în mod ciudat direct din acel abur opac, de la acea înălțime.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între timp, "Pacifis" se desprinsese de solul planetei și se îndrepta spre înălțimile cerului albastru și senin. Iar muzica festivă își reluă cursul, pare-se, prea curând, căci se pierdu imediat, evaporându-se parcă în înălțimi, în straturile superioare ale atmosferei, când Pământul se cutremură de o nouă și ultimă explozie. Oamenii, cu capul ridicat în sus, cu privirile spre bolta cerului, se uitau cum se pierdea în înălțime corpul uriaș al navei și cum fasciculul strălucitor de lumină devenea din ce în ce mai slab, mai puțin vizibil cu ochiul liber.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu se luminase încă de ziuă, deși suprafața Proximei era veșnic albă și încețoșată. În sfârșit, ajunse lângă corpul albastru, metalic. Parcă remarcă o mică schimbare în aspectul exterior al navei, ce părea ca nouă, dar nu-și dădea seama cărui fapt i se datora această schimbare; n-avea cum să-și închipuie că Lucian o revopsise în întregime, singur, cu mâna lui, prin urmare consideră că i se păruse numai că ar fi survenit vreo schimbare în aspectul extern al navei. Era sigură că i se părea doar, asta probabil din cauză că n-o văzuse de mult timp.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nefiind niște începători în escapade montane, în câteva ore ajunseră și depășiră chiar altitudinea până la care dantoniul era prezent. Aici atmosfera deveni absolut incoloră, imaginea fiind foarte clară de jur-împrejur, dar nu și în jos, unde nu putea fi zărit nimic altceva, decât aburul alb și dens al atmosferei, de parcă ar fi fost niște nori groși, prin care vederea nu putea pătrunde, sau mai degrabă un hău ciudat, un vid imens și alb care se căsca exact sub picioarele lor.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Straniul avion se desprinse în liniște deplină de solul alb și porni spre un tunel de legătură cu orașul artificial, străpungând aerul alb și dens. Locul de la pupitrul de comandă îl ocupase tot domnul To Kuny, deci, tot dânsul pilota și de data aceasta avionul, fără ajutorul computerului de bord. Era ora 15.15 când avionul ajunse în orașul artificial. Odată ajunși aici, computerul preluă comanda avionului, așa că domnul To Kuny se retrase de lângă pupitrul de comandă, lăsând avionul pe seama computerului de bord.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porni spre treptele "Pacifis"-ului, întrebându-se dacă o va mai găsi pe Lia acolo. Oare ea-l așteptase sau deja plecase între timp? Avea să afle în curând răspunsul la întrebare. La apropierea lui, trapa navei se deschise automat. Pe puntea principală, în uniformă albastră, se afla acea făptură cu chip angelic, ce-i pusese inima pe jar de mai bine de un an: domnișoara psihiatru Lia. Nu plecase, deci...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian se opri între Alex și Nistor se simțea parcă mai în siguranță între vechii săi prieteni, camarazi de năzbâtii; în plus, se ferea de privirea albastră a... domnișoarei Barbie, de parcă dacă l-ar fi văzut, ar fi putut cumva să-și dea seama de ceea ce se petrecuse anterior. Evident, directorul nu putu rezista fără a încerca să-și îmbuneze preferatul; nu suporta să-l vadă trist...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brusc, corpul navei începu să trepideze, în timp ce vocea crainicului scăzu în intensitate, oricât s-ar fi străduit acesta să strige, un uruit asurzitor înăbușind-o parcă. Undeva, în adânc, în interiorul navei albastre, începu să clocotească un vulcan puternic, acționat de motoarele navei, bubuind din ce în ce mai tare; era combustibilul care avea să desprindă nava de sol și s-o ridice în văzduh. Inimile oamenilor (deși nu ale tuturor) tresăltau de bucurie. Când numărătoarea inversă ajunse la cifra 0, pe ecranul computerului din navă străluci cuvântul "START", scris cu majuscule. Oamenii începură să strige de bucurie, însă strigătele lor se pierdură rapid în bubuitura unei explozii îngrozitoare. Cei din navă nici n-au simțit prima zguduitură ușoară, după ridicarea în aer. Mai degrabă au înțeles-o după frumoasa și furtunoasa reacție a oamenilor.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șapte tineri porniseră în marea aventură a vieții lor: misiunea spațială spre planeta Proxima. Părinții lor, triști și îngândurați, încă se aflau în Institut, în cabinetul directorului, împreună cu acesta și cu instructorul echipajului, profesorul Eugen Manea. Toți așteptau nerăbdători restabilirea legăturii cu nava albastră, însă aceasta întârzia... Între timp, "Pacifis" ajunsese deja pe o orbită lunară; drumul până la satelitul natural al Terrei îi luase navei albastre doar câteva minute, deși nu trecuse încă la viteze foarte mari (deocamdată, până la ieșirea din sistemul solar, se deplasa cu viteze mici). În față se vedea Luna, așa cum o cunoșteau foarte bine cei șapte tineri, toți astronomi. Însă imaginea încă era dominată de Terra, planeta albastră, deocamdată, destul de apropiată. Satelitul natural al Pământului... Nimic nou de descoperit pe suprafața cicatrizată a Lunii...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât despre ploaie, nu încetase. Măruntă, deasă, încă mai ploua. Vremea se stricase și nu părea a se îndrepta în curând. Cei șapte tineri, împreună cu profesorul Eugen Manea rămaseră doar în interiorul navei "Pacifis", pe puntea principală, deși nu doar în acel loc. Lia deja se simțea ca o străină, nu ca între colegi, cu toate că Maria și Lucian nu o tratau deloc astfel; poate nici Stela sau tânărul Mihai. În general însă, cam toți evitau să discute cu ea, parcă până și profesorul Manea... Toți păreau mai distanți. Cât despre el, cel pe care-l acuzase, chiar dacă-i zâmbea din când în când, iar când se uita spre ea, n-o privea deloc cu ură, ci cu admirație, de vorbit nu-i vorbise deloc până seara, nu-i adresase nici un cuvințel. Trecuse de ora 18.30, iar ei încă erau în navă. Nu-i mai căutase între timp nici Horațiu, nici alt membru al Comisiei Disciplinare. Pe la ora 19.00, trapa navei se deschise. Toți își îndreptară curioși privirile în direcția trapei, pentru a vedea cine va sosi; era Traian Simionescu.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar cei șapte tineri se supuseră; se apucară de treabă, chiar de față cu părinții lor, care încercară să-i ajute, măcar puțin, cu o sugestie, atât cât le permitea directorul, deci, nu foarte mult. Părinții lor nu rămaseră întreaga zi la bordul navei, deși nu-i gonea nimeni. Totuși, când Iulian Enka plecă acasă, pe puntea principală a navei "Pacifis" sosi Diana, să-și mai vadă fiul. N-o surprinse deloc prezența directorului la bord, care se ocupa de instrucția echipajului, alături de Eugen Manea; ba chiar se aștepta să-l găsească acolo, deci, surprinsă ar fi fost dacă Traian Simionescu ar fi lipsit din nava albastră.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manea Eugen, urmat de cei patru tineri, nu ajunsese încă în zona rachetodromului, dar nici mult nu aveau până acolo. Gardianul de la intrare nu-i reținu și iată-i pe cei patru tineri intrând pe rând, Mihai fiind ultimul, pentru că se simțea dator să acorde prioritate fetelor, într-o zonă a Institutului de a cărei existență știau doar; nu avuseseră ocazia să pătrundă până în acel moment pe acolo, accesul fiind foarte restrictiv. De data aceasta nu-i reținu nimeni. Înaltă, "Pacifis" li se înfățișă în toată splendoarea ei albastră. Câteva clipe, admirară uimiți măreția vehiculului spațial, rămânând mult în urma profesorului, care deja ajunsese la trepte, pregătindu-se să urce grabnic spre puntea principală. Privind însă în urmă, îi observă pe cei patru tineri, rămași pe loc, nu departe de intrarea rachetodromului, cu privirile fixate asupra navei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
August... Ultima lună de vară, pe Terra. La bordul navei lor, o lună ca oricare alta, cu zile identice, din orice punct de vedere, parcă și mai și decât pe suprafața planetei Proxima, unde puteau măcar ieși prin marele oraș de sub cupolă, mare cât o emisferă terestră, sau plimba pe suprafața albă și pustie a imensei planete, prin aerul cel dens și alb... Parcă le lipseau toate astea. Dar încercau să nu se gândească; nu avea rost să se indispună cu astfel de gânduri. Erau tot ei, împreună, în marea lor familie, înțelegându-se cât de bine se putea, fără certuri sau supărări inutile, asta, bineînțeles și datorită comandantului lor. Iar zilele treceau, una după alta, nu grăbindu-se, ci în mod normal, rapotat metodelor de măsurare cunoscute celor de pe Terra. Așa că ei se raportau calendarului lor, cu zile, nopți, săptămâni, luni, ani, care treceau, nu în sens invers...
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erau afară, în uniformele albastre, aliniați (în ordinea pe care le-o indicase directorul), în mijlocul rachetodromului, aproape de mărețul corp metalic al navei lor albastre. Nu mai văzuseră niciodată atâția oameni adunați în Institut. Acum însă, împinși de curiozitate, veniseră în număr mare, să urmărească acest "spectacol" inedit. Era miercuri, 27 iunie 2085, ziua lansării navei "Pacifis" în misiunea spre planeta Proxima; era o zi memorabilă, de neuitat, nu doar pentru cei șapte tineri și familiile lor.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se plimba agale, fără o țintă anume, dând doar ocol de vreo câteva ori propriei sale nave, "Pacifis", pentru a nu se înfunda în acea pustietate; dorea să vadă totuși ceva, iar cum prin apropiere nu era decât albastra lui navă, nu se îndepărtă de ea. O privea tăcut, învăluită de atmosfera albă, neuniform răspândită, în unele locuri ca o ceață fină, abia perceptibilă, iar în altele ca un abur dens, compact, ca un fum gros, prin care vederea cu greu putea răzbate și o găsi minunată, deși o cunoștea ca pe propriile-i buzunare, doar era nava lui.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șase buline mici, aurii, pe reverul hainei sale... Comandantul misiunii el?! Noutatea aflată de la director îl puse serios pe gânduri, mai ales când zări silueta albastră a navei sale; parcă i se înmuiaseră până și picioarele, la gândul responsabilității ce se va abate asupra lui din cauza acestei funcții de conducere.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între timp, domnișoara consilier Lia ajunsese de mult la clinica de psihiatrie unde era internată Magda. Cei doi body-guarzi care o însoțeau nu se dovediră a fi curioși; nu întrebară unde sau de ce se duc, oprind doar exact acolo unde le indicase Lia. Ea era cunoscută la acea clinică, fiind doctorița care se ocupase de Magda, de aceea nu întâmpină greutăți la intrare; se văzu reținută doar pentru a împărți vreo câteva autografe, doar aflaseră toți că ziua următoare va pleca în importanta misiune spațială. Bineînțeles, ar fi recunoscut-o și fără uniforma albastră, dar așa era și mai intreresant (prezența ei nu putea trece deloc neobservată). Iar Lia reușise ceea ce-și propusese: s-o vadă pe Magda. Ea nu era deloc impresionată de uniforma albastră a Liei, neînțelegând semnificația acesteia.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe măsură ce înaintau în altitudine, remarcau că densitatea atmosferei scădea, altfel spus, aerul devenea din ce în ce mai puțin alb, prezența dantoniului devenea din ce în ce mai puțin simțită și continua să scadă în intensitate, până-n momentul în care va dispărea complet, iar aerul va rămâne în totalitate incolor și implicit, perfect transparent. Deja nu mai era atât de dens, încât să împiedice o bună vizibilitate, pe suprafețe întinse. Dar dedesubt, în jos, nu putea fi zărit nimic, decât aerul alb, opac, care părea a fi înghițit totul. Urcaseră, deci, destul de mult. Depășiseră distanța în altitudine până la care dantoniul era în totalitate stăpân. Aici densitatea gazului alb scădea simțitor, influența lui fiind din ce în ce mai slabă, totul devenind din ce în ce mai clar.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când aerul e dens
Greu ni-i când aerul e dens,
Bem vinul doar din interes
Și-n capul nostru e condens,
Nevasta e motiv de stres.
epigramă de Ileana Nana Filip din Polițiști pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!