Valeria: Ce faci aici, scumpo? E târziu și încă nu te-ai îmbrăcat...
Lia: N-am nici un chef să merg la Institut azi; plouă așa de rău...
Valeria: De fapt, nu din cauza ploii n-ai chef, dar trebuie să pleci.
Lia: Dar, mamă, azi...
Valeria: Știu, e luni, iar comisia Disciplinară va începe ancheta împotriva colegului tău, în urma reclamației pe care ai depus-o.
Lia: Chiar trebuia să-mi amintești?
Valeria: Nu, însă trebuie să-ți asumi responsabilitatea faptelor tale. Haide, ridică-te și îmbracă-te! Merg cu tine...
Lia: Dar, mami...
Valeria: Mergem împreună. Hai odată, nu fi puturoasă! Sau vrei să te îmbrac eu, ca pe bebeluși?
Lia: Ah, nu... Nici chiar așa, mami. Așteaptă-mă; vin imediat!
Valeria: O întrebare, scumpo: Dacă merg și eu cu tine, tot mai trebuie să ne însoțească și domnii aceia doi, body-guarzii?
Lia: Da, mamă, trebuie.
Valeria: Bine. Grăbește-te! Am să te aștept.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lia: Mami, n-ar trebui să plecăm de aici?
Valeria: De ce, draga mea?
Lia: Pentru că toți colegii mă privesc din când în când, de parcă aș fi ucis pe cineva de curând.
Valeria: Scumpo, ceea ce ai făcut e cam asemănător; și nu cred că putem pleca, trebuie să mai stăm.
Horațiu: Doamna Valeria Stancu?
Valeria: Da, eu.
Horațiu: După soții Enka, va trebui să intrați dumneavoastră, împreună cu domnul Virgil Stancu.
Valeria: Regret, soțul meu a rămas acasă.
Horațiu: Va trebui să-l chemați urgent; trebuie să se prezinte.
Valeria: Bine, o să-i telefonez și vă asigur că va veni în curând.
Horațiu: De acord. După ieșirea soților Enka, va urma o scurtă pauză, până va sosi soțul dumneavoastră. Să ne anunțați imediat ce dânsul va fi aici.
Valeria: Desigur.
Lia: Mami, chiar trebuie să vină și tati?
Valeria: Se pare că nu putem evita asta, scumpo.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valeria: Lia, scumpo, deschide-mi, te rog... Nu vrei să vorbim puțin?
Lia: Lasă-mă, mamă; te rog, vreau să fiu singură...
Valeria: Nu se poate, știi bine; consideră-mă prietena ta cea mai bună și spune-mi ce ai pe suflet. Dacă vrei, poți închide din nou...
Lia: Nu-i nevoie.
Valeria: Ce-i cu tine, copilă? Ai plâns, nu-i așa?
Lia: Nu, deloc.
Valeria: Sigur; mi s-a părut mie... Ce s-a întâmplat totuși? De ce ești tristă? De ce nu vrei să-mi spui?
Lia: N-am nimic, mamă.
Valeria: Cu cine ai venit? Am auzit o mașină; parcă a directorului. Era el, nu-i așa? Băiatul acela, comandantul vostru, tânăr și frumos; Lucian Enka... Îl iubești, prostuțo!
Lia: Nu-i adevărat.
Valeria: Atunci de ce suferi? Să nu-mi spui că nu din cauza lui!
Lia: Păi... Tocmai am depus o reclamație împotriva lui la Comisia Disciplinară a Institutului. De luni se va deschide o anchetă, în cadrul căreia, cazul lui va fi intens cercetat, pentru a se lua o decizie în ceea ce-l privește, în principal în legătură cu cariera lui în astronautică; aceasta s-ar putea încheia în curând, definitiv, înainte de a fi început...
Valeria: Cum?! De ce-ai făcut una ca asta, scumpo? E totuși un băiat foarte drăguț; mi-a lăsat o impresie bună.
Lia: Te rog, mamă, nu-mi mai reproșa și nu mă întreba nimic. Mai bine lasă-mă singură acum...
Valeria: Cum vrei.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Unde vrei să pleci, mami?
Valeria: Trebuie să vorbesc cu tatăl colegului tău.
Lia: Dar, mami... Te rog, mai bine nu; nu e cazul să te înjosești față de acest domn.
Valeria: N-am să mă înjosesc deloc, dar trebuie să vorbesc cu dânsul... Bună ziua, domnule Enka.
Iulian: Bună ziua, doamnă.
Valeria: Mă numesc Valeria Stancu și sunt...
Iulian: Știu! Mama domnișoarei consilier, reclamanta.
Valeria: Întocmai. Aș vrea să-mi cer scuze pentru cele întâmplate. Vă asigur că fiica mea deja regretă acțiunea pe care a întreprins-o împotriva fiului dumneavoastră; nu știu ce-a fost în mintea ei atunci. Vă rog să n-o judecați prea aspru.
Iulian: Doamnă, nu o condamn deloc pe domnișoara; sunt convins că n-a făcut acest gest fără a fi avut motive solide, de care fiul meu nu poate fi deloc străin; are el partea lui de vină și-mi va da socoteală pentru asta.
Valeria: Nu, tocmai; vă rog să nu-l certați pe băiat; e doar o greșeală a fiicei mele. El e nevinovat.
Iulian: Da?! Nevinovat?! Rămâne de văzut. Vă mulțumesc că încercați să-i luați partea fiului meu, dar el tot va trebui să-mi explice ce s-a întâmplat de fapt; nu-i chiar un sfânt, ca să fie nevinovat.
Valeria: Cum doriți... Încă o dată, mă scuzați.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Virgil: N-am înțeles prea bine la telefon; ce s-a întâmplat, de fapt?
Lia: Ah, tati... Îmi pare rău că trebuie să înfrunți și tu neplăcerile astea, dar... Am făcut prostia de a-l reclama către Comisia Disciplinară a Institutului pe colegul meu, Lucian Enka.
Vigil: De ce, scumpa mea? Cu ce te-a supărat?
Lia: Cu nimic, tati.
Virgil: Nu înțeleg...
Valeria: Haide, Virgil! Trebuie să intrăm, să dăm niște declarații. Suntem așteptați de membrii Comisiei.
Virgil: Ai auzit, draga mea? Trebuie să intrăm...
Lia: Și eu?!
Virgil: Așteaptă-ne aici. Nu vei păți nimic.
Traian: Te rog, domnișoară, haide lângă colegii tăi, nu sta aici, singură...
Lia: Dar, domnule director... Mai bine nu.
Traian: De ce nu, domnișoară? Haide, nu-ți fie teamă, n-o să îndrăznească nici unul să-ți vorbească urât, nici măcar să te privească urât, pentru că nu o să le îngădui eu. Haide, încă sunteți toți colegi, faceți parte din echipaj.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi mâna
Ne simțim amândoi
purtați de timp
prin locuri neumblate
ne oprim mirați
și nu știm unde suntem
treziți ca din vise
ne adunăm gândurile în pași
și mergem și mergem
pentru că viața are drumurile ei
și trebuie străbătute
lăsându-ne umbrele
la intersecții
trebuie Valeria trebuie
să mergem cât trupul ne cheamă
ascultă ascultă chemările lui
ascultă ce ecouri prelungi
intersectează cerul
uite ce luminoase sunt stelele
dă-mi mâna Valeria dă-mi mâna
să trecem pe sub ele
să adunăm din puterea lor
lumina anilor ce vin
poezie de Ion Șerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Mai aveai de gând să stai mult, mamă?
Diana: N-am întârziat prea mult, Luci; de altfel, m-am grăbit cât am putut.
Lucian: Rikky, Nero, să fiți cuminți! Ne vedem diseară.
Diana: Luci, tu cu ce mașină vrei să plecăm?
Lucian: Cu a directorului, mamă.
Diana: Dar...
Lucian: De cealaltă s-ar putea să aibă nevoie blondul mai târziu; vine și el la Institut.
Diana: Bine; să zicem că accept. Dar domnii aceia doi chiar trebuie să ne însoțească?
Lucian: Se pare că da; n-avem încotro. Dacă vrei fără ei, va trebui să pleci mai târziu, cu blondul.
Diana: Nu, lasă... Hai!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Bine; deci, puteți pleca acasă. Vrei să merg cu tine, Luci?
Lucian: Nu, dom' director. Mulțumesc, dar nu trebuie să vă deranjați atât de mult din cauza mea.
Traian: N-ar fi nici un deranj, dar rămâne cum dorești. Ne vedem de dimineață; ancheta continuă... Și nu uitați să vă anunțați părinții, să vină mâine.
Nistor: Nu uităm, dom' director.
Alex: Mai plouă afară?
Traian: Da, încă nu s-a oprit. Alex, în legătură cu body-guardul acela al tău...
Alex: Lăsați, dom' director, nu-i nici o problemă, mă descurc eu...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne trebuie o viață întreagă ca să ne dăm seama că niciodată n-am fost suficient de înțelepți.
Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecutul este fundamentul viitorului, deci trebuie să fie bine consolidat.
Valeria Mahok (decembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ura este sora vitregă a iubirii; dacă o tolerăm, trebuie să o educăm...
Valeria Mahok (iulie 2013)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dowloading
Merg pe uliță merg merg merg
merg merg merg uite un capac
merg aud un claxon
am intrat în buruieni
Merg prin buruieni merg merg merg
merg merg merg merg iau o floare
merg mi-e cald
dau de asfalt iar
merg puțin pe asfalt merg merg merg
am traversat
am călcat un melc
merg merg merg
opa am ajuns la tine.
poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am dedus că pentru a escalada piramida vieții cu bine trebuie să mă hrănesc cu pâinea înțeleptului.
Valeria Mahok (21 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca să spui un mulțumesc sincer, trebuie să fii educat...
Valeria Mahok (2 iulie 2013)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei șapte tineri rămaseră doar la bordul navei albastre în acea zi, împreună cu instructorul lor, profesorul Manea, până seara, destul de târziu, în timp ce Comisia Disciplinară își continuase ancheta în cazul "Enka Lucian". Mihai mai repetase la geografie, împreună cu Nistor, chiar și aici, la bordul navei albastre, pentru ziua următoare, când avea proba la geografie. Se înțelegea bine cu lunganul; nici geneticianul nu mai părea a fi împotriva lui, deși uneori încă îi mai zicea "puștiule".
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai devreme, sau mai târziu, bumerangul faptelor noastre se va întoarce.
Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se pare, că viața trebuie să doară, ca să ajungi filozof sau înțelept.
Valeria Mahok (13 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raiul e pe pământ, trebuie doar să-i căutăm grădinile.
Valeria Mahok (septembrie 2914)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Rikky iubește pe Lia; Rikky iubește și pe șeful..." spusese papagalul pe neașteptate; auzindu-l, ea se îmbujoră ușor, iar Lucian zâmbi doar, însă pasărea vorbitoare concluzionă: "Șeful o iubește pe Lia; și Lia îl iubește pe șeful..." Aceste cuvinte ale papagalului îl derutară pe Lucian; ar fi vrut el să fie așa! Inima lui începu să bată nebunește. Privi tăcut spre colega lui. Nici ea nu părea foarte liniștită, netulburată de acele cuvinte. Iar în acel moment, Lucian chiar n-ar mai fi ținut cont de promisiunea făcută; cu siguranță ar fi îmbrățișat-o și ar fi sărutat-o, dacă nu apărea doamna Valeria Stancu, mama ei. Ce moment nepotrivit își alesese și dânsa pentru a ieși din casă! Încet, vraja se risipi, ca un fum, ca un abur, iar domnișoara consilier nu află nici de data aceasta cum ar fi fost dacă Don Juanul Institutului ar fi procedat cu ea așa cum îi povestiseră colegele ei despre el. Pe el, bineînțeles, nu l-ar fi incomodat cu nimic prezența polițiștilor, a oamenilor din stradă, care încă îi fotografiau de zor, dar mama ei... Pe doamna Valeria Stancu n-o putea ignora!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonya: Adică... Vrei să spui că tu gătești?
Lucian: Zilnic. Arta culinară sau gastronomia, cum i se mai spune pe Terra, este una dintre marile mele pasiuni, iar mie mi se pare că mă descurc destul de bine, mâncărurile preparate de mine mi se par suficient de gustoase. Depinde care va fi părerea ta, depinde ce gusturi ai. Oricum, eu gătesc de foarte mult timp, fac pe bucătarul, iar asta chiar îmi place.
Sonya: Ciudat... Nu mi se pare tocmai potrivit ca un comandant ca tine să gătească. Adică, vreau să spun că ești totuși comandantul acestei misiuni, nu bucătarul, deci, nu e ceva potrivit pentru tine. Nu aceasta-i datoria comandantului misiunii.
Lucian: Auzi... Te rog să nu mai tot amintești acest amănunt, știi prea bine care, mai ales acum. Pentru mine funcția pe care am avut-o nu contează foarte mult; repet, am avut-o acum n-o mai am; îmi place ceea ce fac și nu mă deranjează deloc, deci, nu mă intresează dacă mi se potrivește sau nu. Așteaptă-mă, te rog, am să încerc să mă grăbesc cu pachețelul.
Sonya: De acord, te aștept. Însă nu te grăbi doar din cauza mea; mă simt bine aici, e drăguță nava ta. E o ambianță plăcută, deci nu trebuie să-ți faci probleme din cauza mea, ți-am mai spus doar că mă simt foarte bine, în ciuda incomodului meu costum.
Lucian: Mă bucur că te simți bine aici, însă n-am de gând să te las să mă aștepți prea mult, n-ar fi frumos din partea mea să profit de faptul că îți place aici.
Sonya: Păi... Fotoliile sunt confortabile, muzica e foarte plăcută; parcă nici nu mă mai deranjează atât de mult costumul pe care-l port, însă nu pot renunța la el, chiar dacă așa aș vrea sau mi-ar place.
Lucian: Nici nu ți-aș cere să renunți la costumul tău... Am să trimit pe unul dintre cei doi roboți, să stea cu tine până revin.
Sonya: N-am nimic împotrivă. Poți să-mi trimiți chiar și pe unul dintre roboții tăi sau pe amândoi, dacă vrei, dar acum hai, du-te odată și curăță-te! Nu mai întârzia! Ce aștepți?
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este un tezaur de fapte și amintiri, pentru care trebuie să avem numai scopuri nobile, dacă vrem să fim fericiți.
citat din Valeria Mahok (11 decembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!