Adela: Nis!
Nistor: Salut, Adela.
Adela: Răule! N-ai mai trecut de mult pe la noi.
Nistor: Îmi pare rău, n-am putut, am fost mult prea ocupat.
Adela: Te-am văzut de vreo câteva ori la televizor, în direct sau nu, pe diverse posturi şi credeam că de când ai devenit atât de celebru, de cunoscut, nu-i mai bagi în seamă pe oamenii simpli, ca noi.
Nistor: Poftim? Nu! Cum se poate să-ţi fi trecut aşa ceva prin căpşorul ăsta drăgălaş? Uite, ca dovadă, acum mă aflu aici; am venit imediat ce mi-am făcut puţin timp liber şi am scăpat de cei doi body-guarzi care se ţineau scai de mine, non stop. Am venit special pentru tine, iar zilele astea două ţi le dedic; sunt la dispoziţia ta, în totalitate.
Adela: Foarte bine. Hai, intră!
Nistor: Nu; să mergem pe undeva; oriunde doreşti!
Adela: Mai întâi trebuie să-i cerem voie tatălui meu.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Adela, vin părinţii tăi!
Adela: Eh; şi?!
Nistor: Păi... Nu vreau să par prea îndrăzneţ.
Adela: Însă eu vreau!
Nistor: Adela... Nebunatică mică...
Adela: Nu mai sunt mică!
Nistor: Ba da, eşti...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adela: Unde mergem?
Nistor: Unde vrei tu; alege!
Adela: Hai în parc.
Nistor: Hai...
Adela: Cum vrei să mergem? Pe jos sau cu taxiul?
Nistor: Cum doreşti, sau cum crezi că ar fi mai bine. Desigur, pe jos, alături de tine, ar fi mult mai plăcut, doar e vară şi e cald, dar există riscul de a fi descoperiţi cu uşurinţă şi nu vreau să fim deranjaţi, deşi... Uite, ar fi totuşi o modalitate de a mă feri de curioşi... Ce zici, acum, cu şapca asta, mai pot fi recunoscut?
Adela: Ah, Nis, nărodule... Pentru mai multă eficienţă, trageţi-o mai bine pe ochi!
Nistor: E mai bine aşa?
Adela: Da. Dar ar putea fi şi mai bine dacă ai reuşi să te faci mai scund.
Nistor: Mai scund? Mi-ar plăcea şi mie, dacă s-ar putea, dar asta chiar e imposibil. Deci, rămâne varianta cu taxiul; bineînţeles, e mai rapid şi mai sigur.
Adela: Atunci hai cu taxiul.
Nistor: Hai!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Adela...
Adela: Nis...
Nistor: Ce-ai păţit, nebunatică mică? De ce stăteaţi afară? De ce nu vi se dădea voie să intraţi în Institut?
Adela: Ah, Nis... Am pierdut invitaţia de la tine, iar domnii aceştia care stau de pază nu erau dispuşi să ne creadă.
Nistor: Ai pierdut-o?! De ce nu m-ai sunat? Ţi-aş fi adus alta; oricând, oricâte.
Adela: Nu puteam să te sun. De abia azi, de dimineaţă, am observat că nu mai aveam invitaţia ta; era prea târziu... Tu probabil erai deja aici, la Institut, cu colegii tăi.
Nistor: Nu conta. Aş fi trimis pe cineva să vă aducă altă invitaţie, aş fi rezolvat în vreun fel.
Adela: Ah... E bine că ai venit şi acum, altfel nu mai apucam să te văd, decât acasă, la TV, sau aici, pe ecranele astea.
Nistor: Mda...
Adela: Deci, vei pleca...
Nistor: Trebuie... Adică...
Adela: Lasă, nu încerca să-mi explici... Poate ar fi trebuit să fi acceptat propunerea ta de a merge cu voi, în misiune. Ar fi fost interesant.
Nistor: Acum e prea târziu. Nu se mai poate face nimic.
Adela: Ştiu... Nu mai e timp suficient. Ar fi trebuit să mă fi gândit mai bine atunci.
Nistor: Ar fi trebuit.
Adela: Oricum, promisiunea mea rămâne valabilă, deci, să nu mă uiţi în toţi anii ăştia.
Nistor: Cum să te uit, năroado?! O să-mi fie tare dor de tine, mereu! Mă voi gândi la tine zi de zi, în fiece clipă, începând din momentul lansării.
Adela: Off, Nis...
Nistor: Adela... Te iubesc!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adela: Nu cred că vreau să-mi imaginez ce-ar fi zis dacă ar fi văzut mediile mele la mate...
Nistor: N-ar fi fost prea încântat, dar te-ar fi pregătit în aşa fel încât să nu mai iei asemenea note, dacă ar fi avut timp.
Adela: Crezi că ar fi reuşit?
Nistor: Da, e foarte priceput. Nu-ţi place matematica?
Adela: Nu prea; e o materie foarte dificilă. Cui i-ar place aşa ceva?
Nistor: Şefului meu, spre exemplu... După puţin timp de pregătire cu el, te asigur că ţi-ar fi plăcut foarte mult matematica, nu de el, deşi... Poate şi de el.
Adela: Acum fabulezi. Într-adevăr, l-am văzut la TV, e foarte drăguţ, dar ar trebui să ştii că nu mă interesează altul, cu excepţia ta, nici măcar el.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adela: Nis, pot spera că o să ne mai vedem? Vei mai veni înainte de lansare? Zilele următoare, spre exemplu?
Nistor: Nu ştiu nimic sigur, deci prefer să nu-ţi promit; s-ar putea totuşi să ne mai vedem.
Adela: Dar şi cealaltă variantă ar fi posibilă.
Nistor: N-ar fi exclus. Deocamdată, prefer însă să nu-ţi spun încă "Adio", ci doar "La revedere" Pa, nebunatică mică.
Adela: Nu sunt mică!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot aşa şi la cinematograf, adică neplăcut. Nistor şi Adela nu putură urmări în linişte filmul care rulase, unul destul de bun, judecând după titlu şi distribuţie; doar atât reuşiseră să înţeleagă şi să reţină din întreg filmul: titlul şi distribuţia. În rest... Dacă reuşiseră să vadă vreo câteva secvenţe, nici acelea întregi, era prea mult spus. Dacă la început cei din spatele lunganului păreau nemulţumiţi şi-i ceruseră să se aplece puţin, imediat ce-l recunoscuseră, începuse nebunia. Şi mai greu se dovedi a părăsi cinematograful după terminarea filmului... Ce chin! Un chin continuu, până la ora 21.30, când se urcară rapid într-un taxi şi ajunseră acasă la Adela; mai bine ar fi rămas acolo de la început. Stabiliră ca ziua următoare, duminică, să nu mai meargă nicăieri, să rămână în casă; părea o variantă mai acceptabilă, chiar şi împreună cu soţii Cristescu, părinţii Adelei (aceştia erau doar doi). Bineînţeles, tot Nistor va veni la Adela, fiind fără body-guarzi...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Dom' director, aş putea ieşi puţin afară?
Traian: Ce-ai, Nis, te-a bătut soarele prea mult în cap? Nu vezi că suntem deja afară?
Nistor: Ah; nu afară din navă, afară din Institut doream să spun.
Traian: Cum?! Tu nu vezi ce-i aici?
Nistor: Ba da. Multă lume...
Traian: Exclus să ieşi din Institut la ora asta!
Nistor: Dar...
Traian: Am spus nu şi aşa rămâne!
Nistor: Bine, dom' director...
Traian: Ce-i, Nis?! Ce te nelinişteşte?
Nistor: Trebuia să vină cineva, dar încă n-a sosit. Mă gândeam că ar putea fi afară.
Traian: Cineva?! E foarte important pentru tine ca acest cineva să fie aici azi, să te vadă?
Nistor: Da, dom' director, foarte.
Traian: Ştii de ce nu poţi ieşi? Există riscul să nu te mai întorci la timp, sau să te înapoiezi întreg. Dar hai, să mergem împreună până afară.
Nistor: Poftim?! Mergeţi cu mine afară?
Traian: Ai auzit foarte bine. Ce nu fac eu pentru voi? Mai ales să nu fiţi trişti... Hai!
Nistor: Gata, dom' director; vin!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sosise şi Adela, cu părinţii ei. Nistor o privi admirativ pentru câteva clipe. Cum să nu-i placă?! Ea era oricum frumoasă! Acum era, într-adevăr, în albastru. Avea o bluzică subţirică, de vară, cu mâneci scurte şi nişte pantaloni lungi, albaştri, largi, evazaţi, dintr-un material care să n-o încălzească prea mult.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunganul şi Adela porniră apoi spre poartă, pe aleea asfaltată; de o parte şi de alta a aleii se întindeau rânduri de flori. Nistor le privi "de sus". Erau frumoase florile, mirositoare, cu petale colorate... Dar mult mai frumoasă decât ele era Adela, tânără, blondă, înaltă, iar în acel moment se afla chiar lângă el. Şi o ţinea de mână, deşi era convins că tatăl ei, domnul Gigi Cristescu îi privea atent din casă, de după perdea. Şi ce dacă îi privea? Nu conta acest amănunt, doar nu va ieşi din casă pentru a-i reproşa ceva; nici n-ar avea ce... Iată că tatăl adolescentei nici nu-i deranjă, chiar dacă-i urmărea atent cu privirea, într-adevăr, din casă, după cum bănuise lunganul. Acum însă, cei doi tineri erau deja afară, la poartă, ieşiseră din curte. Era o zi frumoasă de vară, cu cer senin, evident, călduroasă, tocmai de aceea Adela se îmbrăcase lejer. "De ce oare tocmai în albastru?" părea a se întreba în gând geograful. Adela privi visătoare steagurile ce împodobeau strada.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Şefule, mai mergem şi azi în peştera aia? Din nou...
Lucian: Da, mă. Doar trebuie să ne lămurim şi noi cât de cât, dacă se poate.
Nistor: Aşa e, şefu', ai dreptate. Da' eu tot mai sunt claustrofobic. Şi azi, la fel ca ieri.
Lucian: Ştii ce, Nis... Eu am impresia că suferi mai mult de claustroprostie, nu de claustrofobie.
Nistor: Hai, mă, şefu'... Eu vorbesc serios, nu glumesc.
Lucian: Nici eu, Nis. Ai văzut destul de bine ieri că n-ai de ce să te temi. Nu există motive. Dacă ieri n-ai păţit nimic, poţi fi sigur că nici azi.
Nistor: Bine, şefu', cum zici tu. Întotdeauna. Deşi să ştii că ieri m-am ales totuşi cu vreo câteva cucuie zdravene de pe acolo, din cauza galeriilor mai joase.
Lucian: Păi, Nis, apleacă-te, ce naiba!
Nistor: Zău, şefu', la înălţimea mea, mai dificil de înaintat în poziţia cocoşat. Încearcă tu, dacă poţi! Nu crezi?
Lucian: Las' că te descurci tu.
Nistor: Am să mă străduiesc, şefu'.
Lucian: Deci, Nis, nu ne vei crea probleme? În cercetarea peşterii...
Nistor: Sper că nu.
Lucian: Poate scapi şi de claustrofobie astfel, dacă-ţi înfrunţi temerile. Cine ştie?!
Nistor: Aş, şefu', mai dificil... Nu se scapă aşa de uşor de chestia asta.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adela porni din nou pe scări, spre camera ei, sus, pentru a învăţa. Nistor o conduse cu privirea, iar ea, ca o copilă ce era, îi făcu de câteva ori semn cu mâna, şoptindu-i "Pa!", cuvânt pe care lunganul cu greu îl desluşi, fiind absorbit de gânduri.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Mai aveai de gând să stai mult, Nis?
Nistor: Nu, dom' director. Însă nu cred c-am întârziat.
Traian: Nu. Ai ajuns la limită. Treci la locul tău, Nis!
Nistor: Sigur; dar înainte de asta, v-aş putea ruga ceva?
Traian: Spune!
Nistor: Vă rog, dacă aveţi puţin timp, puteţi trece să-l salutaţi pe domnul Gigi Cristescu şi familia dumnealui?
Traian: Familia Cristescu... Ei sunt prietenii tăi?
Nistor: Da.
Traian: Unde îi pot găsi?
Nistor: Acolo.
Traian: Bine. Am să-i salut.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Directorul se pregătea să ia cuvântul, însă doar după ce va fi încetat imnul naţional, în timpul căruia se făcuse linişte, toţi luând poziţie de drepţi. Înalt, cu capul aflat parcă deasupra tuturor, geograful cel lungan cercetă împrejurimile, căutând-o cu îngrijorare pe Adela, frumoasa lui prietenă, adolescenta cea bălaie; n-o zărea însă deloc, nici pe ea, nici pe părinţii ei. Ce se întâmplase oare? De ce să nu fi venit? Îşi amintea doar perfect că-i dăduse Adelei o invitaţie, care ar fi scutit-o de orice piedici sau neplăceri (nu ştia că Adela o pierduse, iar puştoaica de abia cu câteva clipe înainte de a pleca de acasă, în acea dimineaţă, remarcase acest lucru). Deşi trist că nu reuşea s-o zărească pe Adela, Nistor nu-şi pierdu speranţa; continua s-o caute cu privirea, poate totuşi o va vedea (nu se putea ca ea să nu fi venit)... Însă oricât se străduia el, tot nu reuşea s-o vadă. Iar în curând imnul naţional se termină. Prin urmare, directorul Institutului, domnul Traian Simionescu, luă cuvântul...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor, lunganul echipajului, ronţăind de zor la dulciuri, privea globul terestru prin ochii geografului. Pentru el, Terra nu avea secrete. Recunoştea cu uşurinţă orice locşor, deşi nu fusese plecat niciodată nicăieri; nu le vizitase decât prin intermediul cărţilor. Desigur, spre deosebire de hărţile geografice cu care era obişnuit, globul albăstrui era lipsit de paralele, meridiane, cifre şi denumiri, dar asta nu-l încurca cu nimic pe înaltul geograf. De amintit, îşi amintea doar de Adela, adolescenta bălaie care rămăsese acolo, jos; Adela şi atât...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici Nistor nu părea foarte calm, deşi el nu avea probleme acasă, cu ai lui, nici dulciurile nu-i lipseau, însă necazul lui consta în faptul că nu o mai văzuse pe Adela, prietena lui cea blondă şi încă nu reuşise să-i aducă la cunoştinţă că, nu peste foarte mult timp, el va pleca în misiune... Asta-l făcea să nu se simtă în apele lui.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adela îl privi în treacăt; pe chipul lui se putea observa că era îngândurat, preocupat de ceva anume. Ajunseseră afară din liceu, iar adolescenta bălaie, avertizată din timp de înaltul ei prieten, nu se sperie deloc de prezenţa celor doi body-guarzi; de altfel, aceştia nici nu erau prea fioroşi, în ciuda poreclelor lor. În curând, maşina body-guarzilor porni pe străzile municipiului, până la casa Adelei, deşi aceasta stătea nu foarte departe de liceul la care învăţa... Tocmai de aceea, ajunseră destul de repede în dreptul imobilului în care locuia puştoaica. Coborâră toţi patru din maşină, însă, evident, doar Adela şi Nistor intrară în curte. Brutus îi întâmpină bucuros, aşteptându-se la alte "daruri dulci" din partea înaltului prieten al stăpânei sale. Şi ca de obicei, le căpătă; lunganul păstrase ceva pentru dulău.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Salut. Vrei să pleci acasă?
Nistor: Cam aşa ceva. Intenţionez să plec...
Mihai: Şi... Chiar te grăbeşti să ajungi acasă?
Nistor: Depinde; de ce mă întrebi?
Mihai: Păi, mă gândeam că dacă nu te grăbeşti, am putea trece pe la mine, să-mi arăţi la geogra', dacă zilele trecute n-ai putut; erai ocupat...
Nistor: Ah, asta doreai... Când ai proba la geogra'; mâine?
Mihai: Nu; poimâine.
Nistor: Păi şi... Pentru mâine? Nu te pregăteşti?
Mihai: Mâine n-am probleme, sunt superpregătit; am proba la fizică.
Nistor: Ah, deci, cu fizica nu stai prost, doar cu geografia...
Mihai: Eh, nici cu geografia nu stau foarte prost, dar dacă tu ştii mai multe, presupun că mi-ai putea arăta şi mie, dacă vrei; nu te obligă nimeni.
Nistor: Bine, hai...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Simpatic papagal...
Nistor: Tu de ce-ai venit pe la şefu'?
Mihai: Eu?! Vinerea viitoare am examenul de licenţă şi vroiam să-i arăt proiectul meu de diplomă, să-şi spună părerea.
Nistor: Ah, tu cu intenţii din astea umbli... Ce-i, mă, ţi-e teamă că n-o să promovezi? Vrei să trişezi?
Mihai: Nu, dar el ştie mai bine, e mai priceput, deci, nu strică să-şi spună părerea. În plus, luni am proba la mate' şi i-am propus să mă ajute niţeluş.
Nistor: Aha... Deci, vrei să te ajute? Şi şefu' a fost de acord?
Mihai: Da, a fost; de ce nu? De fapt, dacă tot eşti aici, m-ai putea ajuta şi tu cu ceva.
Nistor: Eu?! Scuză-mă, dar matematica mea... Eh, ştie şefu' cum stă treaba; cât despre proiectul tău de diplomă, fiind vorba despre roboţi, informatică, la ce ţi-ar putea ajuta părerea unui geograf, doar n-ai şi vreo hartă strecurată pe acolo?
Mihai: Nu, dar tu m-ai putea ajuta exact la geografie, am o probă şi la geogra' într-una din zilele următoare...
Nistor: Aşa ar mai merge; sigur, te-aş putea ajuta, da' nu acu'. Tre' să plec, că doar d'asta am venit pe la şefu': Să-l rog să mă ajute să scap de cei doi body-guarzi azi şi mâine, în week-end, deci, nu conta pe mine zilele astea două.
Mihai: Să scapi de body-guarzi? E posibil?
Lucian: Da, l-am putut ajuta, dar sper să nu-mi ceri şi tu ceva asemănător, pentru că... Deja l-am deranjat de prea multe ori pe dom' director pe tema asta; nu cred că ar fi dispus să intervină din nou.
Mihai: Păi, cu domnul director aţi aranjat?!
Lucian: Cu cine altcineva? Şi ia stai; să-l rugăm pe blond să se uite puţin peste proiectul tău de diplomă, înainte ca el să plece cu Nis; cine ştie când se mai întoarce?
Mihai: Tatăl tău pleacă undeva?
Nistor: Da, mă; cu mine.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor ajunse la uşa casei şi nu mai ezită; sună. După cum se aştepta, la acea oră îi răspunse domnul Gigi Cristescu, echipat de culcare, într-o pijama subţirică de vară, încălţat în papuci de casă. Îl salută respectuos, cerându-şi scuze pentru ora târzie la care se înfăţişa. Iat-o şi pe Adela; veselă, venea zglobie spre lungan. Îşi luase la repezeală pe ea un tricou şi pantaloni scurţi, însă tot arăta minunat. În urma ei păşea doamna Manuela. Lunganul încercă şi el să se bucure, deşi nu-i venea; o îmbrăţişă însă şi el uşor, delicat, doar pentru câteva clipe. Ştiindu-se însă privit, mai ales de tatăl ei, se îndepărtă rapid de ea, nu foarte mult. Şi ieşiră amândoi din casă, ţinându-se de mână. Înaintară tăcuţi pe alee, spre bancă. Domnul Gigi Cristescu nu renunţă la a-i urmări discret cu privirea, din casă, deşi întunericul îi zădărnicea oarecum această acţiune. Nistor şi Adela se aşezară pe bancă; Brutus se lungi alături, pe iarba moale, frumos nivelată.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor îşi ridică din nou privirea spre Adela. Până în acel moment, nici măcar nu remarcase cum era îmbrăcată. Era vară, era cald, nici un vânticel nu tulbura liniştea din jur... Evident, Adela, ca mai toate adolescentele de vârsta ei, era îmbrăcată modern, dar destul de sumar, provocator; şi totuşi, nu indecent. Nu i-ar fi permis tatăl ei, domnul Gigi Cristescu, un om destul de exigent, mai ales cu fiica lui. Dar era frumoasă, cu bluzica strâmtă, subţirică, uşor decoltată... Era înaltă şi subţirică, dar nu prea subţirică; avea un trup de invidiat, sau doar aşa i se părea lui Nistor, adică sublim! Şi părul blond, lung, natural, parţial strâns la spate, ochii albaştri, cu mutrişoara ei de copilă... Cum să n-o placă? Era minunată! Fermecătoare... Dar el va pleca, ea va rămâne... Ce dificil! Chiar cu toată promisiunea ei că-l va aştepta.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!