Mihai: Luci...
Lucian: Ce-i, Mihai?
Mihai: Azi e vineri, spuse acesta.
Lucian: Da. Și?!
Mihai: Săptămâna viitoare, tot vineri, va fi deja 15 iunie și am examenul de licență; rezultatul final o să-l aflu luni, cealaltă săptămână, pe 18 iunie. Și de fapt, săptămâna asta care vine o să am câte o probă în fiecare zi, începând de luni.
Lucian: Și care-i problema? Doar n-o să-mi spui că ți-ar fi frică...
Mihai: Nu chiar, deși am totuși unele emoții... destul de mari.
Lucian: Hai, măi, fii serios! Examenul ăsta o să fie mult mai ușor decât cel pe care l-ai susținut pentru a deveni membru al echipajului nostru; și iată acum: Ești șeful securității misiunii! Deci, n-are de ce să-ți fie teamă. Nu se poate să nu promovezi și acum. La noi în echipaj ai intrat cu notă maximă.
Mihai: Așa-i, dar... Chiar crezi că erau dificile subiectele alea?! Adică, ale mele au fost întocmite de geograful cel înalt...
Lucian: Nis.
Mihai: Întocmai.
Lucian: Și ce crezi, că el ar fi fost mai indulgent?! O părea el cam aiurit, nărod și tăntălău, dar... Nu-i chiar așa! Adică, nu întotdeauna...
Mihai: Și totuși...
Lucian: Spune!
Mihai: Mă gândeam că, dacă vrei, ai putea să... Să te uiți puțin peste proiectul meu de diplomă; să-ți dai părerea.
Lucian: Eu?! Stai puțin! Proiectul tău de diplomă... E vorba despre roboții aceia, pe care-i vom lua în misiune?
Mihai: Exact. Le-am introdus deja în memorie date despre echipaj, despre navă, despre misiune, despre rolul lor...
Lucian: Păi, eu nu prea mă pricep la așa ceva, nu cred că te-ar ajuta părerea mea.
Mihai: Vreau doar să-mi spui dacă, în general, ți se pare bine întocmit proiectul, bine realizat, nimic mai mult. Deci, doar părerea ta.
Lucian: Asta ar mai merge.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mihai: În plus, luni am proba la mate' și mă gândeam că, dacă vrei, m-ai putea ajuta nițeluș. Nu că n-aș ști eu deloc mate', dar tu știi mult mai bine, ești as.
Lucian: Ah... Aici deja ai intrat în domeniul meu forte. Bine. Vino mâine de dimineață pe la mine, să vedem ce putem face, inclusiv cu proiectul tău de diplomă; se uită blondul peste el, se pricepe mai mult la informatică.
Mihai: Blondul?! Cine-i blondul?
Lucian: Tatăl meu.
Mihai: Aaa... Și de ce-i spui așa?
Lucian: Simplu; pentru că e blond. Deci, te aștept de dimineață; o să-ți las adresa mea. Sper că vei ști să ajungi.
Mihai: O să mă descurc eu.
Lucian: Și dacă va mai fi nevoie, duminică o să vin eu la tine.
Mihai: Mulțumesc. M-ai salvat!
Lucian: Nici chiar așa...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Care Jerry; cel din desenele animate, cu Tom?
Lucian: Nu acel Jerry; altul. Un alt hamster, pe nume Jerry, al colegei noastre blonde, de unde provine și Rikky; știi doar, ea mi l-a dat.
Mihai: Ah...
Lucian: Dar cum așa? Și tu te uiți la desene animate?
Mihai: La cele cu Tom și Jerry, da, uneori; sunt amuzante. Bine, de fapt, nu doar la cele cu Tom și Jerry, dar ai zis "și tu"...
Lucian: Ai dreptate, așa am zis, "și tu", ceea ce înseamnă că da, uneori încă mă mai uit și eu la desene, nu doar cu Tom și Jerry.
Mihai: Vezi; până și Rikky se uită.
Lucian: E tare drăguț hamsterul tău, Pedro, însă cred că am să plec spre casă.
Mihai: Mai stai puțin!
Lucian: De ce?
Mihai: Ți-am spus că i-am terminat pe cei doi roboți; le-am introdus în memorie date despre misiune și echipaj. Aș vrea să-i vezi, să-mi spui ce părere ai despre ei. Le poți pune chiar și întrebări.
Lucian: Întrebări? Roboților? Ce-aș putea să-i întreb?
Mihai: Orice dorești.
Lucian: Bine. Să vedem și roboții.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Simpatic papagal...
Nistor: Tu de ce-ai venit pe la șefu'?
Mihai: Eu?! Vinerea viitoare am examenul de licență și vroiam să-i arăt proiectul meu de diplomă, să-și spună părerea.
Nistor: Ah, tu cu intenții din astea umbli... Ce-i, mă, ți-e teamă că n-o să promovezi? Vrei să trișezi?
Mihai: Nu, dar el știe mai bine, e mai priceput, deci, nu strică să-și spună părerea. În plus, luni am proba la mate' și i-am propus să mă ajute nițeluș.
Nistor: Aha... Deci, vrei să te ajute? Și șefu' a fost de acord?
Mihai: Da, a fost; de ce nu? De fapt, dacă tot ești aici, m-ai putea ajuta și tu cu ceva.
Nistor: Eu?! Scuză-mă, dar matematica mea... Eh, știe șefu' cum stă treaba; cât despre proiectul tău de diplomă, fiind vorba despre roboți, informatică, la ce ți-ar putea ajuta părerea unui geograf, doar n-ai și vreo hartă strecurată pe acolo?
Mihai: Nu, dar tu m-ai putea ajuta exact la geografie, am o probă și la geogra' într-una din zilele următoare...
Nistor: Așa ar mai merge; sigur, te-aș putea ajuta, da' nu acu'. Tre' să plec, că doar d'asta am venit pe la șefu': Să-l rog să mă ajute să scap de cei doi body-guarzi azi și mâine, în week-end, deci, nu conta pe mine zilele astea două.
Mihai: Să scapi de body-guarzi? E posibil?
Lucian: Da, l-am putut ajuta, dar sper să nu-mi ceri și tu ceva asemănător, pentru că... Deja l-am deranjat de prea multe ori pe dom' director pe tema asta; nu cred că ar fi dispus să intervină din nou.
Mihai: Păi, cu domnul director ați aranjat?!
Lucian: Cu cine altcineva? Și ia stai; să-l rugăm pe blond să se uite puțin peste proiectul tău de diplomă, înainte ca el să plece cu Nis; cine știe când se mai întoarce?
Mihai: Tatăl tău pleacă undeva?
Nistor: Da, mă; cu mine.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Bine. Ești un tip grozav!
Mihai: Așa sper și eu.
Lucian: Te cred...
Mihai: Știi, și tu arăți destul de binișor. Ba chiar minunat, aș putea spune.
Lucian: Normal, doar eu n-am hoinărit până târziu cu iubita mea prin parcuri, ca tine. Haimana ce ești!
Mihai: Iubita ta?! Care? Ai vreuna? Cine este?
Lucian: Nu, voiam să spun dacă aș fi avut vreuna...
Mihai: Haide, fii sincer! Spune-mi! Care-i norocoasa?
Lucian: Nu! Adică, n-am nici una. Nu încă.
Mihai: Lia, ea este! Nu-i așa?
Lucian: Cum?!
Mihai: Despre ea este vorba, nu? Iubita ta, adică Lia.
Lucian: Nu! Cine ți-a spus ție așa ceva?
Mihai: Haide, Luci! Orice prost ar observa. Recunoaște!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ce zici, acum?
Mihai: Ai dreptate, e ciudat... Tu, ce crezi? Care-i bănuiala ta?
Lucian: Eu aș vrea să aflu mai întâi părerea ta, dacă nu te superi...
Mihai: Păi, se refereau clar la tine, ca la un secret al dumnealor, păstrat de-a lungul anilor, care acum ar fi aici, în siguranță, pe Proxima... Luci, crezi că ar fi posibil ca domnul director să fie, de fapt... Adică, dânsul... Tatăl tău?! Domnul director, Luci?!
Lucian: Da, asta bănuiam și eu, dar speram că doar mi se părea mie...
Mihai: Nu, nu ți se părea, asta reiese clar din cuvintele acelea.
Lucian: Ah, nu... Nu se poate!
Mihai: Luci...
Lucian: Sunt bine, n-am nimic... Deci, de fapt din cauza asta mă considera dânsul mereu favoritul dumnealui, nu din alt motiv...
Mihai: Păi, eu nu știu ce să-ți spun.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Totuși, nu sunt foarte sigur că ar fi așa. Adică... Nu-mi dau seama... De ce ar fi tăcut? Toți? De ce nu mi-ar fi spus? Nici unul? Probabil că știau toți, adică, măcar ei... Mama, blondul, dom' director; și nici unul nu mi-a zis niciodată nimic în acest sens... Deci, nu pricep! Poate că totuși, doar ni se pare nouă, Mihai și-mi fac griji degeaba! Poate că nu-i deloc așa... Sper că nu-i așa! La naiba!
Mihai: Eu... Repet, Luci, nu știu ce să-ți spun! Dar... Stai puțin! Ia uită-te la mine!
Lucian: Poftim?!
Mihai: Privește-mă cu atenție, pentru câteva clipe!
Lucian: Bine.
Mihai: Da, acum îmi dau seama... Mi se părea mie mai demult, dar nu făceam legătura sau credeam că doar mi se pare, însă acum e foarte clar! Nu știu ce înseamnă asta, dar... E sigur!
Lucian: Ce anume îți dai seama? Ce-i atât de sigur, Mihai?
Mihai: Luci, semeni mult cu dânsul; nu cu tatăl tău cel blond, ci cu domnul director. Zău așa, chiar semeni! Mult de tot!
Lucian: Crezi?!
Mihai: Negreșit!
Lucian: Bine, Mihai... Scuze că te-am reținut! Mă retrag acum.
Mihai: Unde pleci?
Lucian: Nu contează... Aiurea, prin oraș, apoi în navă, desigur. Te las să-ți vezi de treabă, aici, cu supercomputerul... Pa! Mai vorbim noi.
Mihai: Bine, Luci, cum vrei... Sigur mai vorbim, oricând. Pa!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Mai ales pentru Nis. De fapt, pentru el, totul e înălțător, la 2,18 m.
Mihai: Înalt băiat; și amuzant...
Lucian: Îți vine să crezi că-n urmă cu vreo opt ani era atât de scund, încât i se spunea Piticu'?
Mihai: Cui?! Geografului acela?
Lucian: Chiar lui.
Mihai: Pare tare nostim. Un pic poate cam distrat, aiurit...
Lucian: Așa și este. Ne vom distra în misiune, cu el la bord.
Mihai: Da, e simpatic.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ia loc, te rog! Doar nu ești pedepsit.
Mihai: Mda... E drăguț aici, la tine!
Lucian: Mihai, rezervele noastre sunt toate la fel, cel puțin din punct de vedere al dimensiunilor, nu există nici o diferență între ele.
Mihai: Știam asta. Dar nu la dimensiuni mă refeream. Îmi place cum ai aranjat-o. E foarte plăcut. Ai creat o atmosferă... intimă! Plăcută!
Lucian: Păi... Ce să-ți spun?! Am încercat să-mi fac șederea aici cât mai plăcută, confortabilă. Dar hai să abandonăm subiectul ăsta! Nu cred că mi-ai cerut să venim într-un loc mai retras, doar ca să discutăm despre confortul sau aspectul rezervei mele.
Mihai: Asta așa este.
Lucian: Atunci, care-i problema? Ai vorbit cumva cu ea? Ți-a spus?!
Mihai: Să vorbesc?! Despre ce?! Și cu cine?
Lucian: Cum adică despre ce și cu cine?! Cu Ly, bineînțeles! Despre originea ei terestră. Ți-a spus cumva adevărul?
Mihai: Ah, nu... Despre asta credeai că ar fi vorba?! Nu, îmi pare rău, n-am reușit să discut cu ea despre acest subiect. Iar ea nu mi-a spus încă nimic din proprie inițiativă, deci, n-am adus deloc vorba despre așa ceva. Nici n-am încercat măcar.
Lucian: Nu?!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Arăți bine. Dar cam somnoros, după cum mi se pare.
Mihai: Da, ai dreptate. Sunt puțin obosit după petrecerea de aseară.
Lucian: Ce vrei să spui? Doar ne-am retras destul de devreme.
Mihai: Nu, tu te-ai retras destul de devreme, poate și ceilalți...
Lucian: Aha, pricep... Deci tu ai mai întârziat după aceea, golanule! Probabil cu Ly.
Mihai: Exact. Vezi că ai ghicit? Am întârziat. Cu Ly. Și nu doar puțin.
Lucian: Atunci n-ar fi trebuit să te trezești așa de devreme; puteai veni mai târziu, doar nu era o urgență.
Mihai: Lasă, recuperez eu altădată. Acum o să fac față.
Lucian: Deci, cu Ly... Și ce-ați făcut până târziu?
Mihai: Ne-am plimbat prin parcuri și... Știi tu, deci nu fii indiscret! Doar tu m-ai sfătuit să...
Lucian: Așa-i, eu; să exersezi... Deci, ai reușit s-o cucerești în cele din urmă?
Mihai: Așa cred.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Bine; dacă ai ales deja, hai să vedem cum stai cu matematica. Mergem sus, în camera mea.
Mihai: Mai ești dispus să mă ajuți la mate?
Lucian: Sigur, doar de asta ai venit...
Mihai: Da, dar în situația de față, te-aș înțelege dacă n-ai vrea să-mi arăți...
Lucian: Fii serios; matematica nu depinde deloc de situații; e mereu aceeași, dar înainte de a trece la lecții, te-aș ruga și eu ceva.
Mihai: Spune!
Lucian: Nu știu dacă ar mai avea vreun rost acum, însă pentru că tot ești aici, te-aș ruga să modifici puțin programa roboților noștri casnici, în eventualitatea în care totuși vom pleca.
Mihai: Deci, aveți roboți.
Lucian: Evident.
Mihai: Scuză-mă, nu remarcasem, pentru că tu te ocupi de treburi care le revin lor.
Lucian: Asta așa-i; când sunt eu pe acasă, roboții sunt cam inutili. De altfel, dacă vom pleca, vei avea timp să te familiarizezi cu micile mele ciudățenii.
Mihai: Cum așa?! Tu vei fi comandantul.
Lucian: Nu mai e un amănunt chiar atât de sigur. Poate nu voi mai fi eu... N-avem decât să așteptăm decizia Comisiei Disciplinare; de abia după aceea vom mai putea fi siguri de ceva anume.
Mihai: Eu sper să se rezolve totul cu bine.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Sper să nu uiți ce ne-ai promis.
Lucian: N-am să uit. De acum încolo, nu voi mai sta izolat, mă voi întoarce printre voi, acolo unde-mi este locul. Dar nu încă, adică nu chiar din acest moment.
Mihai: Asta-i bine!
Ly: Și tot tu vei fi comandantul? Ah, scuză-mă, n-am vrut să...
Lucian: E-n ordine. Nu-i vina ta. Doar că... Nu vreau să vorbesc despre asta acum; nu încă. Nici cu voi, nici cu altcineva. Și nu știu ce și cum va fi vom vedea ce vom hotărî toți, împreună...
Ly: Înțeleg. Îmi pare rău.
Lucian: Lasă; nu-i nimic grav. Cu bine...
Ly: La revedere, Luci.
Lucian: Pa, campionule.
Mihai: Pa, Luci... Mă bucur că te-am văzut. Mi-ar fi plăcut să rămâi cu noi, dar dacă nu se poate...
Lucian: Poate altădată. Cât de curând; promit...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Totuși, nu pricep ce vrei de la mine acum?
Lucian: Hmm... Ce vreau?! Credeam că o să înțelegi, fără să fiu nevoit să-ți spun eu.
Mihai: Ah, cred că înțeleg, Luci... Cumva vrei să... Adică, știi tu, supercomputerul, mama ta, ziua dânsei...
Lucian: Da, exact; văd că înțelegi. Asta vreau, deși știu că ți-am zis că n-o să-ți mai cer imagini în direct cu Terra, însă nu pot... Astăzi vreau doar s-o văd pe ea, măcar un minut, sau... Măcar atât! Nu vreau să las mesaje, nu vreau să vorbesc cu nimeni, decât s-o văd, nimic mai mult. Să știu că este bine.
Mihai: De acord. Te ajut, cu cea mai mare plăcere. Dar, Luci, dacă asta doreai, de ce mi-ai zis să vin eu în navă?! Eram deja acolo, la supercomputer. De ce n-ai venit tu direct acolo? Îți explicam eu unde să mă găsești. Ne descurcam cumva.
Lucian: Te rog, campionule, lasă reproșurile! Uită-te bine la mine! Cum crezi că puteam veni așa, în starea în care sunt?!
Mihai: Bine, înțeleg asta... Păi, liniștește-te și de îndată ce crezi că o să poți, plecăm. Bine?!
Lucian: Desigur. Mă retrag puțin, în rezerva mea, să-mi dau cu apă rece peste față, poate îmi revin, ca să putem pleca.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Și dacă s-ar ajunge la concluzia că domnișoara ar avea dreptate și se vor lua măsuri împotriva ta?
Lucian: Destituirea din funcția de comandant n-ar fi o pagubă prea mare, de nereparat; nu țineam cu tot dinadisul la această funcție, dar excluderea mea definitivă din echipaj... Asta chiar ar avea urmări imediate, destul de neplăcute.
Mihai: Cum ar fi?
Lucian: Anularea misiunii.
Mihai: Cum așa? De ce?
Lucian: Fără mine, Alex și Nis s-ar retrage amândoi rapid din echipaj.
Mihai: De când îi cunoști?
Lucian: De când aveam vreo 6 ani, de când m-am înscris la școală aici, în Institut; eram nedespărțiți, măcar după ore, împreună zi de zi. Și făceam groaznic de multe nebunii. Și cine crezi că ne scăpa mereu de pedepse?
Mihai: Cumva... directorul?
Lucian: Chiar el.
Mihai: Și atunci tot dânsul era director?
Lucian: Da; închipuie-ți, avea doar vreo 24 de ani... aproape 25, sau cam așa ceva.
Mihai: Uau... Impresionant!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Atunci, nu înțeleg... Ce altceva atât de important ai să-mi spui?
Mihai: Ah, păi... Doream să-ți spun că săptămâna trecută am transmis un mesaj acasă.
Lucian: Un mesaj?! Ce fel de mesaj?! Stai puțin! Când spui acasă, la ce anume te referi?! Acasă... Adică, pe Terra?! Acasă, la noi?! Asta încerci să-mi spui acum?!
Mihai: Da, sigur. Pe Terra. Inițial, intenționam să iau legătura cu părinții mei, să vorbesc cu ei în direct, dar nu i-am găsit acasă, deși era devreme, foarte devreme. Așa că m-am hotărât să le las un mesaj pe ecranul monitorului PC-ului meu, de pe biroul din dormitorul meu. Bineînțeles, pentru a reuși acest lucru, am folosit supercomputerul din oraș; am învățat cum să fac acest lucru.
Lucian: Așa, deci... Le-ai lăsat alor tăi un mesaj, acasă, pe computerul din camera ta... Foarte bine!
Mihai: Foarte bine?! Asta-i tot ce ai de spus?
Lucian: Sigur! Ce altceva ai vrea să adaug?
Mihai: Păi, nu știu... Dar având în vedere părerea pe care o aveai tu în legătură cu acest gen de acțiune, mă așteptam să...
Lucian: Să, ce?!
Mihai: Nu, de fapt, eu eram convins că vei reacționa în felul acesta; Ly credea că te vei comporta cine știe cum, sau că vei lua cine știe ce măsuri severe.
Lucian: Pricep; Ly... Încă mă consideră tipul cel rău! Păi, poate că are dreptate. O înțeleg!
Mihai: Chiar o înțelegi?!
Lucian: Poate nu chiar, dar nu o condamn. După ce m-am purtat cu ea ca un dobitoc, cum ar putea să aibe încă o părere bună despre mine? În felul ei, o înțeleg și o aprob. Am fost un ticălos, deci, merit să fiu tratat ca atare!
Mihai: Te rog, Luci, să nu mai amintim de acel incident neplăcut...
Lucian: De acord! Recunosc, nici mie nu-mi face deloc plăcere să-mi amintesc...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Mihai, nu aveam nici o urgență, însă doar cu tine puteam discuta, pentru că... Azi e ziua mamei mele și...
Mihai: Doamna Enka?! Ziua dânsei? Nu știam. Păi, la mulți ani! Pentru dânsa, evident, nu ție.
Lucian: Da, mersi...
Mihai: Și câți ani împlinește?
Lucian: 45.
Mihai: 45? Doar atât?!
Lucian: Da, doar atât.
Mihai: E destul de tânără. Și de asta ești trist? Din cauza mamei tale?
Lucian: Nu ți se pare suficient?! După cum i-am spus și Liei, tot așa mă comportam și-n anii trecuți, de ziua ei, doar că nu mă vedeați voi.
Mihai: Ah, te ascundeai de noi... Normal, tipic ție... Bine, gata! Nu te mai necăjesc; văd că oricum, ești destul de necăjit. Totuși... Când ai vorbit cu Lia despre asta?
Lucian: Păi, a venit să vadă de ce nu m-am dus la întâlnirile alea, la care trebuia să particip, ieri și alatăieri, nici astăzi, cu Sid Kelso, în oraș și m-a găsit tot aici, așa cum mă vezi și tu acum, așa că a trebuit să-i explic...
Mihai: Înțeleg.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Hai, să mergem acum! Presupun că au sosit deja toți!
Mihai: Tot ce se poate să fi sosit.
Lucian: Ah, încă un lucru înainte de a pleca de aici, Mihai! Data viitoare când vei mai dori să transmiți vreun mesaj de genul acesta, acasă, să mă anunți înainte de a-l fi transmis deja, nu după aceea.
Mihai: De ce? Ca să-mi interzici să-l trimit?
Lucian: Nu, normal că n-am de gând să-ți interzic nimic!
Mihai: Desigur, ești foarte subtil... Îmi vei aminti care ar fi impactul unui asemenea mesaj, doar ca să-mi dai serios de gândit asupra acțiunii mele...
Lucian: Anunță-mă doar, atâta tot! Bine?!
Mihai: Nu cred că va fi cazul să te anunț, pentru că nu va mai fi nici o altă dată viitoare. Și nu pentru că ai fi reușit să mă convingi tu cu argumentele tale, sau să mă pui serios pe gânduri... Ci doar pentru că așa am hotărât eu însumi, chiar din momentul în care trasmiteam acel mesaj. M-am gândit să fie primul și ultimul pe care-l voi transmite. Unicul. Chiar i-am avertizat că s-ar putea întâmpla așa.
Lucian: Foarte bine! Dar dacă te vei răzgândi, să mă anunți totuși dinainte. Ne-am înțeles?
Mihai: Fie. Promit că, dacă va fi cazul, te voi anunța. E bine așa?
Lucian: E perfect! Să mergem!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Așa, da, Mihai. Deci, tu, ce vârstă ai?
Mihai: 18.
Lucian: 18?! Sigur?! Nu-i așa! Spune drept; sau vrei să verific prin fișele voastre personale... A ta e pe aici, pe undeva. Ia să vedem...
Mihai: Nu-i nevoie! E adevărat, încă n-am 18, dar am să-i împlinesc luna viitoare, pe la sfârșit; pe 30 iulie.
Lucian: Luna viitoare vom fi deja plecați, în drum spre Proxima.
Mihai: Și... E vreo problemă?!
Lucian: Sper că nu, dar ar fi sigur una serioasă, în cazul tău, dacă părinții tăi s-ar împotrivi; ești încă minor, sub tutela lor.
Mihai: Doar până luna viitoare.
Lucian: Așa-i, însă la data plecării, tot minor vei fi, încă... Și e obligatoriu ca părinții tăi să-ți acorde permisiunea lor, ambii, în scris, cu martori; așa prevede legea și nu cred că dom' director ar încălca-o. Dânșii trebuie să semneze mai multe acte în prezența dumnealui și a doi martori, deci, ar fi cazul să lămurești cu ei problema asta până dimineață, să știm sigur ce-i de făcut în cazul tău, să-ți găsim la timp un înlocuitor, dacă va fi nevoie.
Mihai: Nu va fi; am să-i conving!
Lucian: Sper. Ar fi păcat să te înlocuim; ești simpatic. Și... Ce specializare ziceai că ai... ăăă... Mihai, parcă...
Mihai: În informatică.
Lucian: Ah, ești informatician... Bun! Avem nevoie și de un informatician în misiune.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Cât despre voi, ce-ar fi de lămurit acum, urgent? În primul rând, sper că ați vorbit acasă, cu părinții voștri, iar aceștia sunt de acord cu plecarea voastră... Plecarea în această misiune.
Lia: În principiu.
Lucian: Cum adică?! Sunt sau nu de acord?
Lia: Adică nu în totalitate. La început, când le-am vorbit despre concurs, au fost de acord, dar pe atunci nu era deloc sigur că vom lua parte la misiune; acum, după rezultatele finale, când totul a devenit sigur, nu știm cum vor mai reacționa.
Lucian: Ar fi de preferat să nu existe împotriviri.
Alex: Vorbește astfel, pentru că el se confruntă cu împotrivirea părinților săi.
Lucian: Chiar trebuia să nu-ți ții gura?
Alex: Scuze, dar nu e ceva secret, tot s-ar afla.
Lucian: Mda; să revenim la ale noastre... E bine că nu depindem în totalitate de părinții noștri, deși... Tu... Cum ziceai că te numești?
Mihai: Eu?! Mihai, domnule...
Lucian: Poftim?! Cum?! Ce-ai zis, măi?! Ce mă iei pe mine cu "domnule"?!
Mihai: Păi, scuze, dar...
Lucian: Nu-mi vorbi astfel, nici tu, nici altul dintre voi! Mă numesc Lucian, iar pentru voi, colegi și sper, prieteni, simplu, Luci. Pricepi? Cum ziceai că te cheamă?
Mihai: Mihai.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex: Și cum se numesc roboțeii tăi, băiețaș?
Mihai: Pe unul îl cheamă Robby, iar celuilalt i-am spus Felix M-51, preciză Mihai.
Alex: Bine, flăcăule. Poate că Robby și Felix M... Oricum i-ai mai zis, vor fi roboții noștri în misiune.
Nistor: Dacă el va fi informaticianul nostru.
Alex: Dacă-l vor lăsa părinții...
Lucian: Nu fiți răutăcioși! Vom lua oricum acei doi roboți în misiune, indiferent dacă părinții lui Mihai îl vor lăsa sau nu pe el...
Nistor: Dar, șefu'...
Lucian: Taci, Nis! E clar: Roboții noștri vor fi Robby și Felix M...
Mihai: Felix M-51.
Lucian: Întocmai așa.
Nistor: De ce "M-51"?
Mihai: Din anumite considerente, pe care nu le pot explica acum.
Nistor: "M-51"... Oare ce înseamnă asta?!
Lucian: Lasă-l, Nis! Nu cred că te interesează atât de mult ce semnifică "M-51", deci, nu-l mai cicăli.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Tu ce-ai face în acest caz? Ți-ai relua activitatea sportivă?
Mihai: În nici un caz! Orice s-ar întâmpla, nu mă voi întoarce în sport! Am decis să renunț; n-am să-mi schimb această hotărâre, oricine ar insista, oricât...
Lucian: E bine că ești hotărât, că știi ce vrei. Nu cred că greșești; sper să nu regreți niciodată.
Mihai: De regretat, cu siguranță nu!
Lucian: De ce?
Mihai: Eh; să zicem că m-am cam săturat; ceea ce fac acum mi se pare mult mai interesant.
Lucian: Și totuși, ești dispus să renunți la titlul de campion mondial, la medaliile de aur, la faimă?
Mihai: Faimă?! Pot afirma că n-am fost niciodată atât de faimos cum sunt acum, de când cu oficializarea misiunii; cei mai mulți au aflat de activitatea mea sportivă de abia acum, nu înainte. La titlu, la medalii... Nu cred că valorează mai mult decât participarea la misiune și deja am renunțat.
Lucian: Participarea?! Dacă va mai avea loc această misiune; iar dacă nu?
Mihai: Nu contează; am ales drumul științei, pe acesta am să merg mai departe. Indiferent ce s-ar întâmpla.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!