Lucian: Ar trebui să schimbați programul.
Iulian: Ce te face să crezi că pe celelalte posturi ar arăta altceva; doar e subiectul zilei?!
Lucian: Atunci mai bine stingeți-l!
Iulian: V-ați cheltuit banii primiți azi?
Lucian: Până acum, nici un leu. Dar banii noștri sunt în navă, i-am lăsat acolo, nu i-am luat cu noi.
Iulian: Foarte bine. Știți, domnișoară, pe colegul vostru, Nis, îl cunoaștem foarte bine, de mulți ani, iar înălțimea lui nu mai constituie o noutate pentru nimeni; 2,18 m nu ne miră deloc. Dar dumneavoastră? Sper să nu vă supărați dacă vă întreb ce înălțime aveți. Păreți cam scunduță.
Maria: Ah, înălțimea... Stau cam prost la capitolul ăsta, dar nu mă supăr că m-ați întrebat. Și nu doar par scunduță, chiar sunt. 1,53 m, asta e problema mea; am rămas cam mititică. Sunt foarte scundă, nu doar scunduță.
Iulian: Mică, mică; și scunduță, dar tare drăguță. Și deci aveți acasă foarte multe animale; Diana și Luci așa mi-au spus.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lucian: Spune, blondule, mergi cu Nis în oraș, sau nu?
Iulian: Depinde... Eu ce câștig la afacerea asta?
Lucian: Păi, în primul rând, mai ieși din casă și-n al doilea rând, te poți plimba chiar și până diseară cu mașina directorului.
Iulian: Ah, cu mașina aia vrei să-l duc pe "domnul kilometru"?!
Lucian: Exact, blondule.
Iulian: Păi, de ce nu spui așa de la început? Bine, în cazul ăsta, normal că merg; s-a rezolvat. Mulțumit, Nis?!
Nistor: Foarte, domnule.
Iulian: Bine, mă îmbrac și...
Lucian: Peste un sfert de oră, blondule. Atunci va trebui să plecați.
Iulian: Fără body-guarzi, sper.
Lucian: Bineînțeles, fără.
Iulian: Deci, ați rezolvat și cu chestia asta; bun sunteți foarte eficienți. Și într-adevăr, chiar aveam nevoie de o ieșire prin oraș; dacă-i cu mașina directorului, cu atât mai bine. Știi, distinsul tău prieten ne-o fi promis el un concediu de un an, plătit, cu salarii duble, dar nu cred că am să rezist să rămân acasă atâta timp. Am nevoie de activitate; n-am ajuns încă la vârsta pensionării... Poate am să mă întorc mai curând la lucru, la Institut.
Lucian: Treaba ta, blondule...
Iulian: Luci, ești sigur că prietenul tău ar fi de acord să-și lase mașina pe mâna mea?
Lucian: Dom' director mi-a lăsat mie mașina dânsului până pe 27 iunie, deci, pot face ce vreau cu ea...
Iulian: Tocmai; ți-a lăsat-o ție, nu mie! Poate se va supăra sau n-o să-i convină când va afla că mi-ai dat-o mie.
Lucian: Aș...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: V-ați întors?
Lucian: După cum vezi, blondule, da.
Iulian: Cine a vorbit? Ce-a pățit Nero? De când s-a transformat într-un papagal vorbitor și stă pe umărul tău?... A cui e pasărea asta, Luci?
Lucian: A colegei mele, domnișoara Maria, biolog de profesie. Nero a rămas la ea până mâine seară, când am să-i înapoiez papagalul. Mama domnișoarei este medic veterinar și-l va ține pe Nero sub observație.
Iulian: Bine; deci, s-a rezolvat. Bravo, domnule comandant!
Lucian: Iar începi cu chestii din astea, blondule?
Iulian: Nu te supăra, Luci; mi se pare o chestie super. Nu știu dacă ți-am spus vreodată, dar de data asta, chiar sunt mândru de tine! Foarte mândru. Serios! Felicitări! Mi-ai făcut o mare surpriză, plăcută.
Lucian: Mersi, blondule.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Luci, oprește, te rog! Vreau să cobor aici. Îți mulțumesc că m-ai adus, dar o să merg singură până acasă, pe jos. Nu-i foarte departe...
Lucian: Ce tot vorbești? Cum să pleci singură? Și mai ales, pe jos?
Lia: Păi... Eu nu locuiesc aici.
Lucian: Știu că nu tu; aici stau eu. Te duc eu acasă la tine, cu mașina, puțin mai târziu. Te rog... Ești invitata mea.
Lia: Dar...
Lucian: Hai, numai puțin, să-i vezi pe Rikky și pe Nero!
Lia: Părinții tăi sunt acasă?
Lucian: Dacă sunt?!... Salut, blondule! Sunt. Sunt acasă...
Iulian: Luci... Te-ai întors; tot cu mașina asta, din câte văd. Dar fără body-guarzi și cu altă domnișoară, nu cu cea blondă. Tot colega ta e?
Lia: Laura-Lia Stancu, domnule.
Iulian: Ah, da, consilierul misiunii; cea cu sfaturile. Ai început deja, de pe acum să-mi sfătuiești fiul, domnișoară? Ai mare grijă cu el, are nevoie de niște sfaturi...
Lucian: Termină, blondule!
Iulian: Desigur, domnule comandant. Haideți în casă! Dar sper că dumneata, domnișoară, nu mai ai alte animale; cred că Rikky și Nero ne sunt de ajuns.
Lia: Nu, domnule, eu n-am decât un motănel gri, acasă...
Lucian: Un motănel gri? Haide, te rog... Nu te mănâncă nimeni!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: Eu nu de asta am venit aici, ca să vorbim despre păpuși; doream să-mi cer iertare pentru comportamentul meu. Îmi pare rău, fiule! Dacă poți, te rog să mă ierți; e foarte important pentru mine!
Lucian: Nu mă mai consideri indisciplinat? Un element rău, care te face de râs în fața celorlalți, îți strică reputația... Nu te-am dezamăgit?
Iulian: Nu m-ai dezamăgit deloc. Îmi pare rău, te-am acuzat doar, fără să te și ascult; trebuia să-ți dau șansa să-mi explici.
Lucian: Nu știu ce-ar fi de explicat. Nu am prea multe argumente în favoarea mea, deci, nu mă pot apăra; indisciplinat însă, nu am fost și asta ar trebui să fie suficient pentru a mă disculpa. Însă tu decizi dacă mă crezi sau nu.
Iulian: Prefer să te cred, fiule. Și să fiu de partea ta, chiar dacă mai cu întârziere. Vreau să te sprijin, dacă accepți.
Lucian: Știi ce, blondule?! În mod ciudat, chiar îmi lipsea sprijinul tău.
Iulian: Ah, Luci... Iartă-mă, te rog!
Lucian: Nu mă mai ruga. Te-am iertat deja, tată.
Iulian: Atunci, ce s-a întâmplat cu "blondule"?
Lucian: Blondule...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: Ce chei? De la care director?
Diana: Nu știai, Iuli, că fiul tău umblă prin oraș cu mașina directorului Institutului? Se pare că acesta i-a dat cheile de la mașină, până pe 27 iunie.
Iulian: Cum adică umblă cu mașina directorului? Eu văd doar că umblă cu un papagal colorat pe umăr, cu care s-a ales în locul câinelui său.
Diana: Nu glumi, e ceva foarte serios! Ar trebui să luăm măsuri severe.
Iulian: Ce măsuri, Diana?! Fii serioasă! Nu exagera, te rog! Dacă directorul i-a dat cheile mașinii sale, lasă-i în pace! Băiatul n-are decât să umble cât vrea prin oraș sau prin alte părți cu mașina directorului, dacă acesta i-o pune la dispoziție.
Diana: Ce tot spui?!
Iulian: Păi, doar de asta i-a dat cheile, nu?! Ca să se plimbe cu ea!
Lucian: Știi ce, blondule, de data asta sunt de acord cu tine. Ceea ce nu se întâmplă foarte des.
Iulian: Păi, da, Luci... Aș vrea să știi că eu am fost de acord chiar și cu plecarea ta în această misiune, încă de atunci, din seara aceea, doar că mama ta s-a împotrivit cu îndârjire; atitudinea ei n-a dus la nimic bun. Eu am avertizat-o, dar n-a vrut să mă asculte.
Lucian: Știu, blondule, mi-a spus; și mă bucur că mă susții.
Iulian: Ce-i cu Rikky ăsta? Ce tot cere biscuiți, bomboane și chei? Și cum o să dormi cu el, dacă nu se dă jos de pe umărul tău?
Lucian: Eu sper că o să se dea jos în cele din urmă.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Luci... Cine sunt oamenii aceia din curte?
Lucian: Body-guarzii noștri, mamă.
Diana: Cum?! Și de ce stau acolo? Nu intră în casă?
Lucian: I-am invitat, dar dacă nu vor, nu-i pot obliga.
Diana: Nu; cum să obligi oamenii... Și totuși, să stea așa, acolo... Ce ciudat! Și mașina aia albastră... Luci, cu ce-ați venit acasă?
Lucian: Cu mașina directorului, mamă, bineînțeles.
Diana: Cum ai putut?! Ți-am interzis...
Lucian: Lasă, mamă...
Diana: Ah; și am uitat, din cauza ședinței, să vorbesc despre chestia asta cu directorul, dar mâine n-o să uit din nou.
Lucian: Îți pierzi timpul de pomană, mamă!
Iulian: Ai venit cu mașina directorului, fiule? Ce interesant! Ah, de n-ar fi toți reporterii ăștia, poliția, body-guarzii voștri... Aș admira în voie mașina aia... Scuze, domnișoară; bună seara!
Maria: Bună seara, domnule.
Lucian: Salut, blondule.
Iulian: Luci... Haideți dincolo!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ce faci aici, la ora asta, blondule? Te joci cu păpușile?
Iulian: Nu... Credeam că dormi.
Lucian: Tot așa credeam și eu.
Iulian: Scuză-mă că te-am deranjat. N-am vrut.
Lucian: Nu, nu... Stai liniștit! Nu m-ai deranjat deloc; nu reușisem încă să adorm.
Iulian: Ah, așa...
Lucian: Deci, cum e cu păpușa?. Te jucai?
Iulian: Nu mă jucam deloc; văd că tu te ocupi cu activitatea asta. Eu doar o priveam cu atenție; chiar seamănă mult cu domnișoara Barbie.
Lucian: Nu-i o Barbie, blondule!
Iulian: Arată la fel ca păpușa ta.
Lucian: Nici păpușa nu e o Barbie.
Iulian: Eh; orice ar fi... Nu mă pricep la păpuși; n-am avut nici o fiică, soră sau nepoțică. Așa că eu tot Barbie o să le spun, amândurora.
Lucian: Cum dorești. Nu-ți interzice nimeni.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: Iată-vă! Sunteți pe prima pagină, în mai toate ziarele de azi.
Lucian: Nu mă interesează, blondule! Absolut deloc!
Iulian: Domnul comandant are mereu tendința de a mă contrazice, domnișoară. Ne-a fost de mare folos papagalul dumitale... Vreți să-l luați acasă?
Maria: Da, așa aș vrea.
Iulian: Se pare că dumnealui nu e de acord.
Maria: Ah, scuzați-l, domnule; e doar un papagal, nu știe ce zice... Rikky, taci! Mă scuzați, vă rog... Rikky, nu te prosti! Nu mă face de râs. Ce; ai înnebunit?
Lucian: Se pare că aveți o problemă. Știi ce, din partea mea, îl poți lăsa și aici, nu mă deranjează deloc.
Maria: Dar o să-l aducem aici pe Nero.
Iulian: E un papagal tare drăgălaș... Luați loc, domnișoară!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Deci, nu va fi nevoie să-ți spunem "domnule comandant" sau altceva de genul ăsta?
Lucian: Poftim?! Nu, absolut deloc, evident. Nici gând! Vreau să-mi spuneți în continuare pe nume, simplu, Lucian, sau dacă vreți, mai pe scurt, Luci; ar fi preferabil... Doar dacă nu vi s-ar părea mai convenabil să ne adresăm unul altuia cu formule de genul: "domnișoară doctor Stejăran", "domnișoară consilier Stancu", "domnule..." nu știu cum i-am putea spune șefului securității, Mihai...
Stela: Ah, nu, ar fi ridicol să ne vorbim astfel unul altuia timp de 13 ani.
Alex: Sigur; ce-ar fi cu atâtea formalități inutile? Și apoi, cum i-am putea spune lui Nis? "Domnule Kilometru"? Sau "Domnule Lungan"?
Nistor: Ce tot ai cu înălțimea mea?
Alex: Eu nimic, mă; ea-i prea mare.
Nistor: Și dacă tot veni vorba de înălțime, cum i-am spune acestei domnișoare, care-i mult prea scunduță; "domnișoara Piticanie" sau "Piticot", ori "Pigmela"? I s-ar potrivi! În cazul ei, nici nu poate fi vorba de înălțime...
Maria: Ce-ai zis, măi?! Ia mai taci! Și ia vezi, ai grijă pe cine numești tu "Piticanie", "Piticot" sau "Pigmela"!
Nistor: Oho, păzea... Se supără "Piticot"... Ce-i, pigmelo, vrei să te pui cu mine?!
Lucian: De ajuns! V-am spus clar că nu vreau certuri și voi deja ați și început.
Maria: Nu ne certam deloc.
Lucian: Sper.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Mamă, spune-i blondului să vină puțin!
Diana: Bine, dragul meu.
Lucian: Dă-mi proiectul tău, Mihai! Ia vezi, blondule, uită-te puțin peste foile astea!
Iulian: Roboți?! Bine lucrat! Bravo, tinere! Felicitări! Ai un proiect de nota 10. Am să-l mai studiez puțin când mă voi întoarce, dacă nu pleci până atunci; nu voi întârzia prea mult.
Mihai: Mulțumesc, domnule. Dacă se poate, am să vă aștept.
Iulian: Și acum, hai, domnule kilometru! De ce mai stai? Te-ai răzgândit? Nu vrei să mai plecăm?
Nistor: Ba da, domnule, dar... Or fi plecat body-guarzii?
Iulian: Să vedem cât de eficient e directorul vostru; a trecut sfertul de oră... Diana, ia vezi, au plecat body-guarzii geografului?
Diana: Nu știu dacă au plecat, mai sunt încă patru.
Nistor: Înseamnă că au plecat. Dacă ar fi rămas, ar fi fost șase, cu cei ai campionului...
Iulian: Mda; ce calcul complicat... Atunci hai să mergem, Nistor, ce mai aștepți?
Nistor: Sigur, domnule... Șefu', mersi pentru ajutor!
Lucian: Cară-te odată, Nis!
Iulian: Luci, sigur nu-i nici o problemă cu mașina prietenului tău?
Lucian: Pa, blondule. Cheile sunt în mașină; le găsești pe acolo.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Aici ai de gând să lași mașina, Iuli; afară, în ploaie?
Iulian: Unde altundeva, dragă?
Diana: În garaj ar fi cel mai indicat, nu crezi?
Iulian: Ar fi, într-adevăr, dar acolo n-are loc; e deja cealaltă.
Diana: Cealaltă e veche.
Iulian: Tocmai; e veche. N-ar rezista afară, în ploaie... Asta-i nouă; deocamdată rezistă foarte bine. Dar cum, îi porți deja de grijă? Parcă nu erai de acord cu cumpărarea ei.
Diana: Acum, dacă tot am luat-o și am dat o grămadă de bani pe ea, e normal să-i port de grijă.
Iulian: Tu ai dat? Eu, dragă; erau salariul și economiile mele. Banii tăi sunt intacți, în siguranță.
Diana: Nu contează...
Iulian: Ai dreptate. Repet însă, deocamdată, nu există motive de îngrijorare în privința ei. Mai târziu, va trebui să luăm măsuri; cred că vom fi nevoiți să lărgim garajul, să-i facem loc și acesteia, lângă cealaltă.
Diana: Vrei s-o păstrăm și pe aceea?
Iulian: Desigur; doar nu-mi sugerezi s-o vindem... E foarte importantă pentru mine! Nu m-am gândit nici o clipă la această variantă. Mă simt foarte legat de ea; n-aș renunța niciodată la ea.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Iuli, cum ai putut să umbli atât de mult prin oraș cu mașina aia; știi bine că nu-i a noastră!
Iulian: Lasă, dragă, doar nu-i nici o problemă. Este, Luci?
Lucian: Sigur, blondule, e-n ordine!
Iulian: Vezi, Diana, băiatul zice că e-n ordine. Și-n plus, tocmai dat fiind că m-am plimbat atât prin oraș, acest lucru m-a ajutat să mă decid să-mi cumpăr și eu o mașină ca asta, sau măcar asemănătoare.
Diana: Poftim?!
Iulian: Ai auzit bine; o să-mi cumpăr una. Mai ales că-mi pot permite acum.
Diana: Și cu cea veche ce-o să facem?
Iulian: Las-o acolo, în garaj, e bătrână, dar o mai fi bună și ea vreodată la ceva... Oricum, îmi voi lua una din asta nouă, elegantă, modernă. Ce zici, Luci, dacă o să cer salariul în avans, pentru luna iunie, poate și pe iulie, cu clauzele promise, prietenul tău va fi de acord?
Lucian: Cred că da, ai șanse.
Iulian: Atunci luni de dimineață să mă aștepți, vom pleca împreună la Institut; o să-i las o cerere prietenului tău. Sper să mi-o aprobe.
Lucian: Sigur, blondule, luni de dimineață. Și nu-ți face probleme, dom' director îți va aproba cererea.
Diana: Ah, nu-mi vine să cred că te gândești la altă mașină!
Iulian: De ce nu, dragă; doar nu-i interzis să-mi cumpăr o mașină nouă?
Lucian: Hai, Mihai; să mergem.
Mihai: Hai.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: Și cu papagalul sau cu câinele ăsta ce facem?
Lucian: Dacă nu răgușește, lasă-l aici, să latre. Rămâne până diseară. Rikky, fii cuminte și să păzești bine casa de intruși!
Iulian: Hmm; haioasă pasăre! Credeam că uitase cum se vorbește...
Lucian: Ah, blondule, să nu uit; cheile de la mașină... Mie nu-mi trebuie, o am pe-a directorului. În plus, cu asta, în nici un caz nu pot pleca de aici acum.
Lucian: Ai grijă doar să fie cheile mele, să nu mi le dai pe cele de la mașina directorului.
Lucian: Doar nu-s tâmpit!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: Îmi place! Ai plecat cu un câine negru și te-ai întors cu un papagal multicolor; nu-i rău... Foarte interesant! Acum, că i-ai dat și chei papagalului, o să poți dormi... Văd că mănâncă multe dulciuri și-ți spune "șeful"; parcă ar fi Nis.
Lucian: Noapte bună, blondule.
Iulian: Noapte bună, fiule. Sper că mâine ai să treci și pe aici cu mașina aia albastră, a directorului, să te văd și eu la volanul ei.
Lucian: Am să încerc.
Diana: Nici prin gând să-ți treacă să îndrăznești! Iuli, nu-l încuraja!
Iulian: Aș, dragă...
Lucian: Noapte bună, mamă.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ah... Măi, măi, ca să vezi... Ce să fie oare?! Sau cine?! Ia te uită, ce surpriză! Domnișoara prințesă a decis totuși să ne onoreze cu prezența dumneaei. Vă rog, poftiți, Alteță! Sunt sigur că se va mai găsi un loc liber și pentru dumneavoastră, Înălțimea Voastră!
Lia: Vă rog frumos să mă scuzați că am întârziat.
Lucian: Vai... Dar n-ați întârziat deloc, Maiestate! Ba chiar e o mare cinste să vă avem printre noi.
Lia: Luci, te rog... Nu fi ridicol! Mi-am cerut deja scuze. Am întârziat, știu foarte bine. Sper că nu m-ați așteptat prea mult.
Lucian: Nu, nu, desigur. Decât așa, foarte puțin, cam vreo... două-trei ore. Dar nu face nimic, Alteță! Ne bucurăm că sunteți totuși printre noi și ne onorați cu prezența dumneavoastră princiară. Puteați veni chiar și mai târziu, doar nu era nici o problemă! Ce contează? De ce să vă grăbiți?
Lia: Lucian, încetează! Îmi pare rău, am mai spus.
Lucian: Îți pare rău?! Dar cine naibii te crezi tu aici?! Îți bați cumva joc de noi toți? Ai impresia că am fi obligați să stăm toți degeaba ore întregi, așteptând după tine?
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Bine, Luci. Mersi. Asta-i tot ce doream să aud. Acum sunt mult mai liniștită. Tu-l cunoști bine pe Alex, deci, am încredere în tine. Sper doar că nu mi-ai spus toate astea numai ca să mă faci pe mine să mă simt mai bine.
Lucian: Nici gând! Nu mi-aș permite. Dar tu, doctore? Ce simți pentru Alex? Tu nu l-ai acceptat oare în viața ta numai pentru că n-ai avut pe cine altcineva?
Stela: Vai, Luci, cum poți să crezi așa ceva despre mine? Chiar las eu o impresie atât de proastă?
Lucian: Nu, doctore. Nu din cauza asta, bineînțeles. Însă Alex e pentru mine, nu doar un foarte bun prieten, ci chiar ca un fel de frate mai mare, deci, n-aș vrea să sufere...
Stela: Luci, nu-ți face griji pentru el. Nici eu nu sunt genul ăsta de om. Chiar îmi place de el, sincer! Și de ce spui că nu aveam pe cine altcineva alege? Spre exemplu, chiar pe tine; de ce nu?
Lucian: Poftim?! Cum?! Ăăă... Ah, eu...
Stela: Da, tu, doar ești liber, nu?
Lucian: Ah, păi, eu; să vezi...
Stela: Deci, de fapt, nu ești chiar așa de liber precum pari.
Lucian:...?!... Ce să-ți spun, doctore?! M-ai prins pe picior greșit.
Stela: Și eu ce să înțeleg de aici?
Lucian: Înțelegi ce vrei, doctore. Eu... Mai bine tac!
Stela: Hmm, deci, ești îndrăgostit... N-am să te întreb cine ar fi norocoasa, deși am o bănuială. Bun; în cazul ăsta și tu ieși din discuție, la fel și Mihai. Atunci ar mai fi doar Nis.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Luci, nu vreau să te supăr...
Lucian: Nu m-ai supărat deloc... Deci, sunt comandantul. Acum, aici, da, sunt. Ai dreptate! Și ce-i cu asta? Crezi cumva că, fiind comandantul misiunii, nu m-aș putea îndrăgosti? Sau că nu mi-ar fi permis acest lucru? Comandant sau nu, la urma urmei, sunt doar o ființă umană, ca toate celelalte; am totuși, sentimente! Nu sunt insensibil! Sau îți închipui că în cazul meu, nu e posibil?! Ce crezi tu, de fapt, despre mine? Că sunt un monstru, incapabil de a avea sentimente, ca oricare alt om? Sigur, doar tu i-ai băgat în cap fostei tale colege de cameră, Ly, că aș fi un tip rău, foarte rău... Deci, sunt rău, nu-i așa?! În ce sens sunt oare rău?!
Lia: Luci, te rog... Ceea ce i-am spus atunci colegei mele de cameră, Ly, a fost doar o greșeală din partea mea. N-ar fi trebuit să-i fi spus nimic, ea nu avea cum să înțeleagă...
Lucian: Cum să înțeleagă, ce?!
Lia: Anumite chestii.
Lucian: Anumite chestii?! Nici eu nu înțeleg acele anumite chestii. Deci, nu crezi că aș putea fi îndrăgostit, mai exact, nu crezi că aș putea fi îndrăgostit de tine. De ce oare?! Doar pentru că sunt comandantul? Asta e o aberație! Atunci, de ce, totuși?! Crezi că-mi este interzis să fiu îndrăgostit, sau mai exact, să fiu îndrăgostit de tine?! Ăsta să fie motivul? Am greșit cu ceva, îndrăgostindu-mă de tine?! Pentru că, dacă doar asta-mi e greșeala, atunci nu regret deloc, nimic...
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Și cu domnișoara cum a fost? Ai impresionat-o sau nu?
Lucian: Ea susține că nu, eu nu știu ce să cred... Sigur e doar că mi-a refuzat prietenia.
Traian: I-ai cerut să-ți acorde prietenia?
Lucian: Măcar atât; dar m-a refuzat categoric.
Traian: Poate te-ai grăbit puțin cu propunerea asta.
Lucian: Nu, deloc; o cunosc pe domnișoara...
Traian: Știu foarte bine de când o cunoști; sau ai uitat cumva?
Lucian: Nu, domnule, n-am uitat nimic. I-am mai propus de vreo câteva ori același lucru de când o cunosc, dar m-a refuzat de fiecare dată...
Traian: Pricep... Și chestia asta te deranjează, te întristează, nu doar problema cu mama ta.
Lucian: Eu n-am spus nimic de acest gen.
Traian: Nici n-ar fi nevoie. Și acum, la culcare! Ar fi cazul să te mai și odihnești, comandante.
Lucian: Pot merge în navă; am acolo rezerva mea.
Traian: Nu; ce navă?! Dar dacă te-ai săturat de cămăruța asta, hai cu mine! Îți pun la dispoziție întregul meu apartament; important e ca tu să te simți cât mai bine.
Lucian: Dom' director, mi-e bine și aici.
Traian: Hai, Luci! Mai faci câte o mică schimbare de decor. Iar în rezerva ta din navă vei sta destul, după 27 iunie...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Atunci nu-mi mai reproșați că am greșit; știu și eu foarte bine acest lucru, doar nu-s tâmpit! Cel puțin, așa sper... Eu doar am recunoscut față de voi ceea ce am făcut, ca să vă dovedesc că n-am nimic de ascuns, sunt sincer, că nu am secrete și nu mi-e rușine de faptele mele, deși știu foarte bine că am greșit enorm... Dar... Ce altceva mai vreți de la mine?! Repet, recunosc: Am greșit! Sunt doar un om, ca oricare altul, nu sunt perfect; se mai întâmplă...
Stela: Poate, dar nu chiar așa. Ai exagerat, frumosule.
Lucian: Așa; și?! Ce aveți de gând? Să mă executați?! Puneți-mă la zid și împușcați-mă, dacă vreți. Eu sunt de acord, nu mă-mpotrivesc.
Alex: Aș, comandante...
Lucian: Nu?! Atunci, hai, dați cu pietre! Cine-i primul? Eu sunt ținta!
Nistor: Șefu', nu-i deloc amuzant...
Lucian: Nu?! Nici nu intenționam să fie, Nis.
Mihai: Păi, Luci, eu te-am înțeles, ai văzut doar, deși... Dar, nu contează! Ai greșit, însă nu vreau nici o schimbare. Te consider în continuare cel mai bun dintre noi și vreau să-mi fi prieten, nu altceva. Desigur și comandantul nostru; tot tu, nu altul!
Lia: La fel și eu, Luci. Am înțeles, am acceptat și... N-are rost să ne gândim la schimbări, separări, sau supărări inutile.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: Poftim, domnule comandant! Te rog să conduci tu, doar de a-cum înainte asta-ți va fi ocupația, de a conduce; desigur, nu mașini.
Lucian: Mersi, blondule...
Iulian: Dimineață vom merge tot împreună și vei conduce tot tu, domnule comandant!
Lucian: Încetează, blondule! Sunt tot eu, fiul tău, același; nu-mi mai tot spune "domnule comandant"! Mă enervezi!
Iulian: Dar nu asta ești? Ciudat, eu așa am înțeles! De altfel, iată, nu m-am înșelat, pentru că șase bulinuțe aurii pe haina ta...
Lucian: Lasă, nu contează! Vorbește-mi ca de obicei; nu vezi că eu procedez întocmai?
Iulian: Bine, cum vrei. Hai să nu începem de acum cu ostilitățile; doar ce-ai venit acasă. Aș vrea să ne înțelegem.
Lucian: Întocmai. Și cred că poți trece la cititul presei, ai cam întârziat. Nu-i așa, blondule?
Iulian: Presa de azi nu prea mă interesează, cea de mâine va fi mai importantă; vreau să văd ce vor scrie ziarele despre misiunea voastră. Dar dacă tot am venit acasă, poate am să răsfoiesc și ziarele de azi.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!