Lucian: Și dacă, spre exemplu, vom sosi pe 29 ianuarie 2101?
Traian: N-ar fi convenabil pentru voi, pentru că misiunea planificată în căutarea voastră ar fi fost deja demarată cu o zi înainte; v-ați putea chiar întâlni pe drum... Desigur, dacă nu v-ați întâlni, cei porniți în căutarea voastră, ar putea fi anunțați să se întoarcă acasă, la acea dată încă putându-se păstra legătura cu ei; însă voi ați fi faliți; fără banii din conturi, care odată scoși, nu vor mai putea fi recuperați așa de ușor.
Alex: Lăsați, dom' director, că nu pentru a ne îmbogăți plecăm noi. N-ar fi nici o pagubă!
Nistor: Desigur; ce-am avut și ce-am pierdut?!
Lucian: Totuși, ar fi preferabil să ne întoarcem înainte de acea dată, nu din considerente materiale, pentru că nici unul dintre noi nu se gândește la bani.
Traian: Luci, cu tine la conducere, în funcția de comandant al misiunii, am convingerea că vă veți întoarce toți teferi și la timp, nu veți întârzia, deși nu din interese financiare; știu că nu acesta-i scopul vostru. Dar știu sigur că-ți vei face datoria așa cum trebuie și că-ți vei conduce colegii spre un succes garantat.
Lucian: Mulțumesc, domnule.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lucian: Dom' director; și dacă vom sosi înainte de ianuarie 2101?
Traian: Dacă veți sosi înainte de acea dată, va fi foarte bine. Chiar e de dorit să sosiți înainte de acea dată, doar misiunea a fost estimată la 13 ani, nu la 15; s-au luat însă în considerare eventuale întârzieri nedorite. În orice caz, din momentul în care veți sosi, banii nu vă vor mai fi livrați în cont, vă veți primi salariile în mână, plus, pentru fiecare, o sumă foarte mare, la întoarcerea din misiune; cât anume, nu pot știi de acum, dar oricât ar fi, tot n-ar fi suficient pentru voi, ați merita mai mult decât s-ar putea socoti în cifre... Cât despre sumele strânse în bancă de-a lungul anilor pe numele voastre, la întoarcere veți putea dispune de acestea când și cum veți dori sau veți considera de cuviință.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Și dacă vom întârzia; deci, nu vom sosi nici până în ianuarie 2101?
Traian: În acest caz, chiar ar fi problematic și doream să vă vorbesc și despre o asemenea posibilitate. Deci, dacă nu veți sosi până pe data de 27 ianuarie 2101, nu numai că se vor sista plățile spre conturile voastre, asta n-ar constitui nici un dezastru, doar v-ați putea restabili financiar oricând v-ați întoarce... Mai neplăcută ar fi întârzierea nepermisă în sine, cât și faptul că ziua imediat următoare, 28 ianuarie 2101, toate sumele strânse în bancă în aceste conturi, pe numele voastre, vor fi scoase, cu acordul părinților voștri, iar toți banii astfel rezultați vor fi utilizați în scopul organizării unei misiuni cu echipaj, o misiune organizată cu scopul clar de a vă căuta pe voi, deci, o misiune pornită spre Proxima, pe urmele voastre, a cărei dată de plecare va fi 28 ianuarie 2101.
Nistor: Poftim?! Adică ați trimite un echipaj tot spre Proxima, pe același traseu, în căutarea noastră?
Traian: Evident, da, fără a mai sta pe gânduri!
Alex: Cu ce navă?
Traian: Dacă la ora actuală, "Pacifis" este unica navă ce poate face față unei asemenea călătorii, în 15 ani de acum încolo, se va putea construi o alta aptă pentru o asemenea misiune; vouă v-a luat doar 3 ani pentru a o realiza; se vor găsi și fondurile necesare construcției unei nave cu posibilitățile "Pacifis"-ului... Cât despre fondurile necesare pentru plecarea într-o astfel de misiune de salvare, acestea ar fi asigurate din banii voștri, strânși în banca Institutului de-a lungul celor 15 ani, dar ar fi de preferat să nu se ajungă în situația de a organiza acea misiune; sper să sosiți înainte de acea dată.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Atunci la ce-ți trebuie mașina mea?
Lucian: Aș vrea s-o conduc acasă pe o domnișoară, una dintre colegele mele.
Traian: Ah, pricep... O domnișoară; cumva cea la care mă gândesc eu?
Lucian: Nu știu, dom' director, nu-mi închipui la cine vă gândiți dumneavoastră.
Traian: Să zicem, la acea domnișoară psihiatru; știi tu care... Cea despre care-mi spuneai că ai dori sigur să-ți devină colegă.
Lucian: Exact. Cum v-ați dat seama?
Traian: Intuiție, băiete... Înseamnă că domnișoara a reușit totuși performanța de a-ți deveni colegă?
Lucian: Dacă a reușit sau nu; sper că n-aveți nici un amestec aici! Mi-ați promis că nu veți face uz de funcția dumneavoastră pentru a interveni în favoarea domnișoarei.
Traian: Luci, te rog, nu mă acuza pe nedrept! Ți-am promis ceva și m-am ținut de cuvânt, cum altfel?! Ai fi putut să-ți dai singur seama de acest lucru din faptul că nu știam dacă domnișoara a reușit la testări. De altfel, tu i-ai alcătuit subiectele și tot tu i-ai acordat notele, deci, cum puteam oare interveni fără știrea ta?
Lucian: Mă scuzați, dom' director.
Traian: Da, lasă...
Lucian: Ce căutați, dom' director?
Traian: Cheile mașinii, ce crezi? Unde le-oi fi pus? La cât de des folosesc eu mașina asta, ar putea să ruginească pe undeva și să ajungă la fier vechi, cu tot cu chei...
Lucian: Nici chiar așa, dom' director; e o mașină bună.
Traian: Vrei s-o impresionezi pe domnișoara?
Lucian: Nu știu; poate, dar dacă nu găsiți cheile, lăsați...
Traian: Nu. Hai cu mine până în apartamentul meu, trebuie să fie pe acolo.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Bine, Luci, poți verifica; și să nu te gândești să faci economii, doar nu voi veți plăti, din buzunarul vostru.
Lucian: Acum am avea cu ce...
Traian: Ah, să știi că toate sumele primite de voi acum, adunate laolaltă, nu v-ar ajunge nici pentru a acoperi cheltuielile acestui an.
Alex: Deci, nu suntem chiar așa de bogați.
Traian: Nu, dar la întoarcere veți fi. Aveți vreo nelămurire în legătură cu banii ce vă vor fi livrați în conturile deschise pe numele vostru, începând din ianuarie 2086?
Alex: Nu chiar; dar dacă nu vom reuși să-i cheltuim pe aceștia primiți acum, i-am putea depune noi în bancă, înainte de plecare?
Traian: Desigur, faceți ce vreți cu ei, doar sunt ai voștri, iar pentru misiune, repet, nu veți cheltui nimic din acești bani.
Nistor: Mamăăă, ce de dulciuri o să-mi cumpăr din banii ăștia!
Traian: Măi, nu te-aș sfătui să-ți folosești toți banii primiți doar în acest scop!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Bine; deci, puteți pleca acasă. Vrei să merg cu tine, Luci?
Lucian: Nu, dom' director. Mulțumesc, dar nu trebuie să vă deranjați atât de mult din cauza mea.
Traian: N-ar fi nici un deranj, dar rămâne cum dorești. Ne vedem de dimineață; ancheta continuă... Și nu uitați să vă anunțați părinții, să vină mâine.
Nistor: Nu uităm, dom' director.
Alex: Mai plouă afară?
Traian: Da, încă nu s-a oprit. Alex, în legătură cu body-guardul acela al tău...
Alex: Lăsați, dom' director, nu-i nici o problemă, mă descurc eu...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Ați văzut ce-i afară?
Maria: Da. Foarte multă lume. Agitație mare.
Mihai: Și-n plus, încă un transport.
Traian: Ah, acesta-i cu hârtia igienică. V-a sosit....
Nistor: Hârtia... Care hârtie, dom' director?
Traian: A voastră, desigur. Aseară eu și Luci am observat că vă lipsea, atât de pe liste, cât și din magazii; ați uitat-o!
Nistor: Am uitat-o?! Hârtia igienică?
Traian: Nu râdeți! E ceva foarte serios! Ce v-ați fi făcut în următorii ani fără hârtie igienică la bord?
Alex: Nu știm. Nu ne-am pus problema asta.
Traian: Nici nu va fi cazul, pentru că am reparat această greșeală prin această comandă.
Lucian: 20000 de suluri, dom' director?
Traian: Nu, Luci. Mi-am permis să măresc cifra.
Lucian: 40000?
Traian: Nu; 50000.
Lucian: 50000?! Dom' director, nu-s prea multe?
Traian: Ba da, dar nu se strică, iar dacă aveți suficient spațiu de depozitare, prezența lor nu vă incomodează. Dar dacă nu vreți atâtea, vor fi aduse la bordul navei doar câte considerați voi că vă vor fi necesare. Restul pot rămâne în Institut.
Lucian: Nu. Le vom lua pe toate.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Ce se întâmplă, Luci?
Lucian: Dom' director, ce bine că ați sosit!
Traian: Măi, vezi cum greșești? Tu mă pui să te scap de pază, când de fapt...
Lucian: Lăsați, dom' director!
Traian: Cine erau domnișoarele? Dacă le-ai recunoscut, să-mi dai o listă cu numele lor; vom lua măsuri împotriva lor!
Lucian: Nu, dom' director; vă rog, iertați-le!
Traian: Dar ar trebui să procedez astfel, pentru ca asemenea scene să nu se mai repete.
Lucian: Când am să le văd, am să le explic eu situația; sper să înțeleagă... Nu-i nevoie să le sancționați.
Traian: Bine... Și acum... Știi ce-ar trebui să fac acum?! Să-i chem imediat pe body-guarzii aceia, să te supravergheze, chiar dacă mă vor înjura că-i tot sucesc de colo-colo!
Lucian: Nu, dom' director, vă rog eu.
Traian: N-ar trebui să cedez mereu în fața ta, dar... Fie! Treacă de la mine și de data asta; ar trebui să-mi mulțumești că-ți îndeplinesc toate voile.
Lucian: Păi, eu vă mulțumesc.
Traian: Mda... Și colega ta unde-i?
Lucian: Nu știu; sper să nu fi plecat fără mine...
Traian: Ai fi vrut să te mai și aștepte?
Lucian: Poate nu, dar n-a trecut încă sfertul de oră. Iat-o! N-a plecat.
Traian: Bine. Atunci vă las... Ne vedem luni.
Lucian: Luni, dom' director.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Frumoasă nava ta; frumoasă și îngrijită. Se vede că ții mult la ea.
Lucian: Poate, dar la ce bun, dacă nu-mi folosește la nimic?
Traian: Încă nu-i totul pierdut.
Lucian: Dar în curând va fi. Nici nu vreau să-mi imaginez ce se va întâmpla începând de mâine.
Traian: Așa-ți trebuie, dacă nu m-ai lăsat să te ajut; știi că puteam. De acum încolo deja e prea târziu. Ar fi cazul să te pregătești serios pentru ceea ce va urma; va fi destul de neplăcut pentru tine, dar vreau să știi că voi fi mereu alături de tine, orice s-ar întâmpla. Luci, te asigur de sprijinul meu necondiționat, deși ți-am spus, mare lucru nu mai pot face. Sper totuși ca membrii Comisiei să fie cât mai corecți.
Lucian: Mulțumesc, dom' director. E bine să vă știu alături, asta mă va ajuta să trec mai ușor peste cele petrecute.
Traian: Asta aș vrea, să te ajut... Domnișoara consilier; știi că am mai discutat noi doi despre ea și cu alte ocazii?
Lucian: Da; anul trecut, când am întâlnit-o prima oară, iar dumneavoastră m-ați ajutat să-i aflu numele.
Traian: Și anul trecut; dar nu la acea discuție mă refeream. Am mai vorbit parcă și altă dată despre această copilă, dacă-ți amintești; pe atunci n-o cunoșteai încă, n-o întâlnisei.
Lucian: Ah, da, parcă-mi amintesc ceva; e cumva vorba despre discuția avută după ce-am absolvit Institutul, când am prezentat proiectul meu de diplomă "Pacifis"?
Traian: Exact; acea discuție... Iată acum proiectul tău de diplomă, această navă, falnică, albastră și frumoasă; ne aflăm chiar în interiorul ei... Ce-ți amintești de atunci?
Lucian: Destule, dom' director; mi-ați vorbit parcă despre proiectul dumneavoastră de diplomă, tot o navă, "Vulturul".
Traian: Întocmai, ți-am vorbit despre "Vulturul".
Lucian: Dom' director... Și atunci, de fapt, "Pacifis", misiunea asta inedită... Plecăm într-o misiune de salvare, în căutarea navei dumneavoastră, care s-a pierdut, foarte probabil, tot în drum spre această misterioasă planetă Proxima?
Traian: Nu, Luci, nu chiar, sau depinde cum privești lucrurile... "Pacifis" nu a fost trimisă spre Proxima într-o misiune de salvare. Cât despre "Vulturul", nu se știe nimic sigur; n-a plecat de aici într-o misiune oficială, organizată de Institut, deci se pot face doar simple presupuneri, nimic concret... Nu se știe dacă s-a pierdut sau nu, iar despre pasagerii ei... Cred că ți-am vorbit destul în urmă cu trei ani, după absolvirea Institutului.
Lucian: Da, mi-ați vorbit destul; n-am uitat.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Ce zici de asta?
Lucian: Nu știu; nici nu vreau să-mi închipui... Să fiu destituit din funcție; asta aș mai accepta, ar merge, dar... Să fiu exclus definitiv din echipaj?! La naiba! Ce-și închipuie?! Doar e nava mea; "Pacifis"... Și n-ar fi vorba nici de asta, dar... Și tot drumul a tăcut, n-a zis nimic, deși știa, știa ce-a făcut... De ce oare?! Nu înțeleg...
Traian: Știi ce-ar însemna dacă ai fi exclus din echipaj?
Lucian: Alex și Nis s-ar retrage din proprie inițiativă, brusc, imediat.
Traian: Desigur, ei s-ar retrage, iar fără voi trei, "Pacifis" n-ar mai pleca deloc, nicăieri. Misiunea voastră s-ar anula.
Lucian: Asta ar însemna o mare pierdere pentru dumneavoastră, din punct de financiar; ați investit atât...
Traian: Poftim?! Cine se gândea la pierderile de acest gen?! Pe mine mă preocupă cel mai mult persoana ta, starea în care te afli. Pricepi?
Lucian: Eu, dom' director?! Am să-mi revin...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Dacă voi mai pleca în această misiune.
Traian: Nu spune prostii; sigur vei pleca! Nu se va ajunge atât de departe încât... Fără tine, n-ar mai putea fi vorba despre nici un fel de misiune. Dar nu, nici nu vreau să-mi imaginez o asemenea posibilitate. Trebuie să se rezolve cumva situația asta; ia spune, acum, dacă tot suntem în oraș, ai fi dispus să mergem împreună până la domnișoara consilier acasă, să stăm puțin de vorbă cu ea și cu părinții ei?
Lucian: Poftim?! Nu, dom' director, mai bine nu!
Traian: De ce nu, băiete?
Lucian: Ce rost ar avea?
Traian: Am putea-o convinge să-și retragă reclamația; nu-i timpul pierdut.
Lucian: Nu, lăsați... Nu cred că ea și-ar retrage-o.
Traian: De ce nu crezi? Deci, ai supărat-o totuși cu ceva?!
Lucian: Nu, dom' director, n-am supărat-o deloc.
Traian: Luci, din cuvintele tale, așa reiese.
Lucian: Înseamnă că m-am exprimat greșit, deși s-ar putea s-o fi deranjat faptul că de vreo câteva ori m-a surprins când fetele din Institut s-au năpustit asupra mea; dar nu-i vina mea, nu eu le-am provocat!
Traian: Luci, eu te cred, dar cine știe ce-și închipuie domnișoara... Tocmai de aceea, pentru a evita pe viitor asemenea incidente, ar trebui să-mi spui numele acelor domnișoare, să nu te mai deranjeze altă dată. Uite, îți promit chiar că n-am să fiu deloc aspru cu ele, nu voi lua măsuri severe împotriva lor, iar dacă nu va fi cazul, nu voi lua deloc, nici un fel de măsuri; vreau doar să le conving să te lase în pace.
Lucian: Credeți că ați putea reuși?
Traian: N-ar fi imposibil, dacă ele se vor dovedi înțelegătoare și cooperante. Te rog, Luci, măcar atât permite-mi să fac pentru tine, dacă la domnișoara acasă nu vrei să mergem, să încercăm să oprim acțiunea pornită împotriva ta; dă-mi o listă, măcar cu câteva dintre ele și repet, te asigur că voi fi foarte înțelegător cu acele fete, admiratoarele tale, iar tu știi prea bine că eu nu promit în zadar.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Bun; deci pare în ordine. Cel puțin până aici; sigur nu lipsește nimic?!
Lucian: Sper că nu, dom' director; din câte reușesc eu să-mi dau seama, nu lipsește nimic. Avem și jucării; ba încă foarte multe.
Traian: Poate vă vor folosi și acelea.
Lucian: Adică ne considerați copii?
Traian: După ce-am văzut în dimineața asta, împreună cu președintele, nu mi se pare absurd; de altfel, vă știam eu destul de bine dinainte de întâmplarea asta, însă nu chiar la voi mă gândeam...
Lucian: Nu?! Atunci, la cine?!
Traian: Luci, e vorba de cel puțin 13 ani; nu se știe niciodată ce se poate întâmpla, deci trebuie luate în calcul toate variantele...
Lucian: La ce variante vă referiți, dom' director?!
Traian: Eh, parcă n-ai ști... Voi toți sunteți tineri și e posibil să...
Lucian: Ce anume, dom' director?! Sugerați cumva că s-ar putea să avem copii?
Traian: N-ar fi deloc exclus.
Lucian: Cine?! Noi?! Mai înainte de asta ar trebui să ne căsătorim... Credeți că am să mă întorc cu o extraterestră simpatică?
Traian: Nu cred nimic, deși... N-ar fi exclus să se întâmple și astfel.
Lucian: Și astfel... Ah, deci dumneavoastră nu la extratereștrii vă gândeați...
Traian: Nu; dar hai să revenim la listele noastre.
Lucian: Să revenim...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Iată și banii șefului securității misiunii, din iunie până-n decembrie inclusiv.
Mihai: Poftim?! Cum adică banii mei, domnule director? Trebuie să fie o greșeală. Eu încă nu mi-am încheiat studiile, nu lucrez, nu sunt salariat, deci, nu s-ar putea să primesc bani; sunt elev.
Traian: Tocmai pentru că nu ți-ai încheiat studiile, nu primești salariu pe luna mai, iar pentru luna iunie, doar jumătate de salariu, pentru că-ți vei lua licența pe 15 iunie, iar de la acea dată se poate considera că ți-ai început activitatea. Regret că ai cea mai mică sumă dintre toți, însă asta se întâmplă doar din cauză că ești novice, altfel, dacă ar fi să se țină cont doar de funcțiile din cadrul echipajului, ai fi următorul după comandantul misiunii, deci, ai avea un salariu mult mai mare, nu cel mai mic dintre toți. Sper să înțelegi.
Mihai: Să înțeleg?! Domnule director, e mai mult decât mi-aș fi închipuit vreodată; de fapt, fiind încă elev, nu mă așteptam să primesc vreun ban și când colo, iată, un teanc întreg numai pentru mine! E o sumă la care nici n-aș fi îndrăznit să visez. N-am avut niciodată atâția bani în mână.
Traian: Cum așa, băiete? Fost campion, chiar olimpic și mondial? N-ai fost plătit pentru performanțele tale sportive?
Mihai: Ah, ba da, dar nu cu sume considerabile, deși nici neglijabile nu erau. Fiind însă minor, deci, la juniori, părinții mei primeau banii. În plus, nu participam la acele competiții pentru bani, sau din vreun alt interes, după cum nici la această misiune nu particip pentru că aș urmări îmbogățirea sau altceva asemănător.
Traian: Desigur, tinere, înțelegem. Nu te-a acuzat nimeni că ai urmări vreun interes; ar fi absurd să te și acuze de ceva.
Mihai: Mulțumesc, domnule.
Traian: Nu mulțumi pentru ceea ce ți se cuvine!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: O mai fi deschis la ora asta?
Traian: Dă-mi rețeta! Pentru mine, e deschis oricând. Medic veterinar Eleonora Stoica... Nu-i mama uneia dintre colegele tale?
Lucian: Ba da, cea blondă, domnișoara biolog.
Traian: O știu; drăguță domnișoară... Primarul tocmai i-a acordat familiei sale niște aprobări pentru cumpărarea unor terenuri, în afara orașului; se pare că acești oameni au multe animale.
Lucian: Chiar au; de la ei m-am ales cu Rikky.
Traian: Rikky? Cine-i Rikky?
Lucian: Veți vedea când vom ajunge acasă.
Traian: Tu vei ajunge acasă; nu și eu.
Lucian: Dom' director, stați să vă dau și banii pentru medicamente.
Traian: Luci, nu mă supăra!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: N-ați plecat încă?
Nistor: Nu, dom' director.
Alex: Am rămas aici, să așteptăm, poate mai era nevoie de noi.
Traian: Puteți merge liniștiți acasă; cei din Comisie au plecat deja. Iar tu, Luci, vei putea dormi fără griji în noaptea asta; am văzut toate declarațiile depuse astăzi la Comisie; nu există nici una în defavoarea ta, totul te avantajează.
Lucian: Dom' director, parcă nu era permis să le vedeți.
Traian: Desigur, nu-i permis; decât directorului, uneori...
Lucian: Dar...
Traian: Luci, nu-ți fie teamă, n-am încălcat nici un regulament al Institutului, n-am făcut nimic nepermis sau ilegal, doar nu sunt tâmpit; nu am acționat fără știrea și acordul celor din Comisie. Clar, da?!
Lucian: Adică, dânșii v-au dat voie să vedeți declarațiile?
Traian: Bineînțeles, doar la urma urmei, sunt, totuși, directorul.
Lucian: Poate, dar... Dânșii știau că veți veni să-mi spuneți ce-ați văzut.
Traian: Probabil știau, dar tot nu-i nimic grav, pentru că eu nu ți-am spus cine ce a declarat asta-i confidențial eu am spus doar că nu-i nimic în dezavantajul tău până acum, atâta tot, deci, am păstrat confidențialitatea declarațiilor și n-am încălcat regulamentul. Mie mi se pare destul de corect; vouă nu?!
Nistor: Ba da, dom' director.
Alex: Chiar foarte corect.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Încă mă mai pot considera membru al echipajului?
Traian: Bineînțeles; ești comandantul! Nu s-a modificat nimic din cauza celor petrecute; n-a fost vina ta. Ai uniforma la tine?
Lucian: Cred că da; era în rucsac, pe care l-am protejat mereu, să nu-l pierd sau să se rupă. Am avut mare grijă de el.
Traian: Bine, va trebui să te îmbraci cât mai curând în uniformă. Poți merge în rezerva ta...
Lucian: Dom' director, nu s-ar putea să mă schimb la dumneavoastră, în cameră; n-aș vrea să mă vadă colegii așa...
Traian: Regret, Luci, nu se poate la mine acum. În biroul meu se află deja numeroase personalități, care mă așteaptă și nu pot fi deranjate. Cred că și apartamentul meu este cam ocupat. Mai bine să te vadă colegii astfel, decât acei domni...
Lucian: Atunci, dacă ieșiți dumneavoastră și dom' profesor, m-aș schimba chiar aici, în jeep.
Traian: Nu se poate, Luci, trebuie să te cureți înainte, altfel vei murdări uniforma. Ești roșu de tot, n-ai observat? Doar o batistă n-ar face față.
Lucian: Aveți dreptate.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Mda, sigur; ai dreptate... Nu trebuia să accept de la bun început, trebuia să fi refuzat.
Sonya: Însă de moment ce tot ai acceptat, nu poți da înapoi, trebuie să-ți faci datoria care îți revine, în calitate de comandant al misiunii, datorie pe care ai neglijat-o în ultima vreme.
Lucian: Poftim?! Greșești! Îmi fac datoria, așa cum știu.
Sonya: Nu-i adevărat! De la un timp, nu-ți faci deloc datoria, în nici un fel. De ce te-ai separat de colegii tăi, de ce i-ai lăsat singuri?
Lucian: Nu mă-ntreba! Nu cred că te interesează. Nu-i treaba ta.
Sonya: Ba este și treaba mea; mă interesează ceea ce ți se întâmplă, pentru că-ți sunt prietenă. Ți-am spus că știu ce s-a petrecut între voi. Știu din ce cauză s-a produs această separare. Știu cine și ce ți-a spus, dar asta nu explică deloc comportamentul tău, nu-ți justifică purtarea.
Lucian: Sonya, te rog încă o dată, renunță la acest subiect!
Sonya: Sigur, lașule... Dar nu renunț deloc. Să văd, ce o să faci?
Lucian: Nu știu ce voi face, dar laș nu sunt, să știi!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Alo? Ce-i, Luci?
Lucian: Dom' director, mă scuzați că...
Traian: Lasă vrăjeala! Ți-am spus să mă suni la orice oră din zi sau noapte. Oricând dorești; sunt la dispoziția ta!
Lucian: Dar nu mi-ați spus la ce număr să vă sun.
Traian: Memorează-l pe acesta, iar când mai ai nevoie de mine, la acest număr să mă cauți. Spune-mi care-i problema acum; dacă ai necazuri, vin imediat!
Lucian: Nu, dom' director, stați liniștit! Doream doar să vă rog ceva.
Traian: Spune! Te ascult.
Lucian: În legătură cu body-guarzii noștri...
Traian: Luci, oamenii aceia se află acolo în interesul vostru!
Lucian: Știu, am înțeles; dar nu s-ar putea să mă scăpați de ei, măcar în seara asta? Vă rog; doar o să plec cu mașina dumneavoastră, deci, ce-aș putea păți? În plus, aș dori s-o conduc pe domnișoara consilier Lia, deci, ar fi bine ca și cei doi body-guarzi repartizați ei să plece singuri în seara asta. Ce ziceți?
Traian: Să vedem ce pot face... Unde ești acum?
Lucian: În Institut.
Traian: Ah, n-ai plecat încă?! Mai așteaptă pe acolo câteva minute, maxim un sfert de oră, până dau niște telefoane, apoi vei putea pleca liniștit cu domnișoara; nu veți mai fi însoțiți în seara asta. Ești mulțumit?
Lucian: Sigur, dom' director. Vă mulțumesc.
Traian: Mai vorbim mâine.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Luci, ce-i cu tine? Ce te-a întristat atât de mult? Așa de rău te-a răvășit vestea asta în legătură cu funcția pe care o vei avea în echipaj? Dacă știam cum vei reacționa, nu-ți mai spuneam nimic.
Lucian: Ah, nu, dom' director, nu-i vorba de asta, deși, să știți, dacă aș fi aflat că ați fi intervenit în favoarea mea, aș fi renunțat rapid la orice funcție de conducere.
Traian: Iar începi?!
Traian: Nu, dom' director, am înțeles că nu v-ați amestecat și vă mulțumesc că ați fost corect. Am să accept deci să fiu comandantul misiunii; nu mă înspăimântă deloc acest gând. Știu sigur că am să mă înțeleg cu colegii mei. Vă asigur că voi face tot posibilul să nu vă dezamăgesc, să fiu demn de funcția și de încrederea ce mi-a fost acordată, deși recunosc că personal nu mi-aș fi dorit această funcție de mare responsabilitate. M-aș fi mulțumit cu calitatea de simplu membru al echipajului; mi se pare mai mult decât suficient.
Traian: Că nu vei dezamăgi pe nimeni sunt foarte sigur, Lucian. Dar de ce spui că nu ți-ai fi dorit această funcție?
Lucian: Pentru că mă tem de reacția celorlalți. Sper să mă înșel, dar tare mă tem că toți vor considera rapid că n-am fost numit pe merit în această funcție, ci doar din cauza dumneavoastră.
Traian: Probabil e normal să considere astfel, de moment ce tu însuți ai fost înclinat să crezi același lucru, dar ai 13 ani la dispoziție pentru a le dovedi că ești capabil, că ți se cuvine să fii comandantul, că meriți această funcție.
Lucian: Nu la colegii mei mă refeream, deși s-ar putea ca și ei să aibă această impresie...
Traian: Ah, nu la colegii tăi te refereai, ci la ceilalți. Cu ce te afectează pe tine părerea celorlalți? Ce-ți pasă ce cred ei? Dă-i încolo! Ignoră părerea lor! Tu vei pleca, ei vor rămâne aici; lasă-i cu convingerile lor cu tot, iar tu vezi-ți de treaba ta! Știu că ești profesionist, știu că te poți descurca în aproape orice situații. Când te simți depășit de situație, ai alături niște colegi minunați, care să te sprijine... Arată tot ce știi, scoate la iveală tot ce-i bun în tine și vei reuși! Vei vedea, flăcăule: Totul va fi bine! Așa că nu-ți mai amărî zilele cu probleme pe care, de fapt, nici măcar nu le ai; le inventezi... Relaxează-te!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Gardă de corp personală?! Dom' director, mi se pare o exagerare.
Traian: Deloc, Luci. Crede-mă, în perioada următoare, veți avea nevoie chiar și de așa ceva. Desigur, cheltuielile vor fi asigurate de Institut, nu veți scoate bani din buzunarul vostru.
Lucian: Nu despre plata body-guarzilor e vorba, dom' director.
Mihai: Eu în mod sigur n-am nevoie de gardă personală de corp.
Traian: Îmi dau seama că te-ai descurca și singur cu protecția, tinere, sau că i-ai putea "aranja" rapid pe body-guarzii repartizați ție, dar nu cred că-ți poți permite un asemenea comportament. Trebuie să te conformezi situației existente și să accepți ajutorul persoanelor autorizate legal să se ocupe de protecția unor cetățeni, altfel ne vom confrunta cu alt gen de neplăceri. Închipuie-ți că ziariștii, reporterii și alți reprezentanți ai mass-mediei de abia așteaptă subiecte de genul "șeful securității misiunii s-a luat la bătaie cu X sau Y" sau altceva asemănător și nu ne putem expune atenției lor prin astfel de manifestări.
Mihai: Domnule director, vă rog... Nici nu mi-aș fi permis să mă comport astfel; e împotriva a tot ceea ce am învățat. Nu sunt un bă-tăuș de rând, nici măcar unul profesionist. Cum vă puteți închipui una ca asta?
Traian: Bine, tinere. Scuză-mă, te rog; n-am vrut să te jignesc! De altfel, nu mi-am închipuit deloc așa ceva, pentru că dacă aș fi gândit astfel, m-aș fi împotrivit categoric numirii tale în această funcție, ba chiar prezenței tale în echipaj; dar nu este cazul. Știu că ești foarte civilizat și corect.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Dom' director, mă scuzați...
Traian: Spune, Nis!
Nistor: Nu înțeleg, cum să fim plătiți, dacă nu vom mai fi aici?
Traian: Măi, tu unde lucrezi?!
Nistor: În Institut, normal.
Traian: De cât timp?
Nistor: Aproximativ patru ani, dom' director...
Traian: De câte concedii ai beneficiat până acum?
Nistor: Păi, de nici unul... Pentru că, în primul an eram de abia la începutul activității, iar după aceea s-a ivit problema construcției navei "Pacifis"; n-am avut când...
Traian: Ți-ai primit salariul pe luna trecută, mai?
Nistor: Încă nu...
Traian: Pe 27 iunie veți pleca în misiune. În interesul cui sau cine organizează această misiune?
Nistor: Institutul, cred...
Traian: Nu crezi, ci sigur, doar sigla Institutului nostru se află pe uniformele voastre. Deci, tot angajații noștri vă puteți considera și e normal să fiți plătiți în continuare, în următorii ani, chiar dacă nu veți fi aici.
Nistor: Poate, dar în misiune nu ne-ar trebui bani la noi; ce-am putea face cu ei?!
Traian: Din bancnote: avioane, vaporașe, bărcuțe și alte figurine, să vă jucați cu ele prin navă. Iar cu monedele, puteți juca alba-neagra, barbut, sau altceva... Nu, sigur că nu veți primi salariile la voi, nici n-am avea cum să vă livrăm banii lunar la bordul navei și după cum ai remarcat, nici n-ați avea nevoie de bani în misiune. Tocmai despre asta trebuie să discutăm aici, în această ședință, despre modalitatea în care se vor efectua plățile și către cine; asta trebuie să stabilim.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!