yoga

Yoga este o lentilă prin care mă privesc pe mine însămi.

definiţie de Mandy Ingber
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa asta, numai pe mine contez ca partener permanent al meu însămi. Şi nu vreau să-mi fie niciodată nici ruşine şi nici scârbă de mine însămi.

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei
Adăugat de Tatiana Turcan
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am regrete, pentru că eu deja pe mine însămi mă iert des, spunând aşa: "Cu Iisus mă iert pentru păcatul acesta. Domnul să transforme asta în binecuvântare pentru persoana pe care am jignit-o fără să vreau şi pentru mine însămi".

citat din Rona Hartner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teledomnul

O lentilă noapte
O lentilă zi
Un ochi de femeie
Un ochi de bărbat
Puţină îndepărtare
Multă apropiere
Ce telescop mai eşti şi tu Doamne
de mă vâd
cum mă vezi...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc...

Privesc spre zarea îndepărtată,
Şi aud cum liniştea se aşterne.
Mă uit la omul care a fost odată,
Şi văd prin versuri cum discerne.

Privesc des spre zorii dimineţii,
Şi aştept cu multă nerăbdare...
Poeziile sale sunt râurile vieţii,
De unde mă adăp cu încântare.

Privesc spre locul care o să vină,
Şi observ că, el este deja prezent.
În jurul său este numai lumină,
Luceafărul străluceşte-n testament.

Privesc spre marea învolburată,
Prin care Eminescu ni se arată...
Constat că spiritul lui încă trăieşte.
Azi, la 170 de ani, el ne zâmbeşte!

poezie de Ovidiu Kerekes (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sunt cu adevărat stresată, merg la biserică. Aprind lumânări, mă aşez şi mă rog. Şi mă întreb pe mine însămi: "Care este lecţia? De ce trec prin asta? Trebuie să fie un motiv pentru care mi se întâmplă asta. Ce ar trebui să învăţ?".

citat din Sandra Lee
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Euharistia

ochi pentru ochi! lentilă
pentru lentilă! ceaţă
pentru ceaţă! viaţă! dinte pentru... incinte
în care se muşcă adânc se
întinge se beau reliefuri!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A şti cum funcţionează lucrurile este important, dar eu cred că aceasta este o imagine incompletă despre ce înseamnă, sau cel puţin, ce ar trebui să însemne cunoaşterea ştiinţifică. Cunoaşterea ştiinţifică este o perspectivă. Este mai mult o lentilă prin care observi ce se întâmplă în jurul tău.

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am pierdut pe mine însămi.. căutând să ţin langa mine persoane, care acum nu mai sunt aici..

replică, după Anamaria Petreţchi
Adăugat de Anamaria Petreţchi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi să faci operaţii estetice şi să arăţi normal. Operaţia te pune într-o postură că nu te mai poţi încrunta şi se vede operaţia. Felul în care arăt nu are legatură cu operaţiile, ci cu felul în care mănânc. Eu am o singură operaţie estetică, pentru că mi se pare foarte feminin decolteul. Eu sunt în continuare un om care nu a băut alcool. Nu pierd nopţile. După o anumită vârstă este bine să nu te repezi la alimente grase, la dulciuri. La mine, sportul e deja a doua natură. E un soi de inviorare. Fac 15-30 de minute de mişcare în fiecare dimineaţă. M-am apucat de yoga şi de gimnastică. Eu mă simt foarte bine. Am avut un instructor de yoga şi mi-am dat seama că yoga e fantastică. Nu merg la sală, nu-mi place să exagerez.

Mihaela Rădulescu în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

yoga

Yoga nu este religie, ci o ştiinţă ca oricare alta.

definiţie de Paramahamsa Satyananda (24 aprilie 1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel trist

Singurătate, să mă iei de tot!
Din mine însămi am lipsit puţin,
În faţa ta din nou eu mă înclin,
Iubirea îmi făcuse un complot.

Şi m-am purtat atât de idiot,
Mă iartă dacă încă mai suspin,
Singurătate să mă iei de tot!
Din mine însămi am lipsit puţin...

Am vrut speranţei să-i mai dau un vot,
Dar ea nu face parte din destin,
Măcar am încercat, aşa socot,
Că nu cerusem mult, dar nici puţin,

Singurătate să mă iei de tot!

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

yoga

Yoga nu este o metodă de a face ceva, ci este un fel de a fi.

definiţie de Shri Aurobindo în Aventura Conştiinţei
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confruntare

Stăpâne,
Nimic din ceea ce e omenesc
Nu-mi este străin.
Sunt legată
De toate păcatele
Cu mii de lanţuri.

Ajută-mă, dacă-ţi îngăduie trufia, Să cred şi
Să nu mă tem
De mânia ta.

Lasă-mi
Gustul dulce-amar al mărului
Lasă-mă
Să-i privesc sămânţa-ntre sâni
Să-mi fie noapte
Şi să-mi fie zi
Să-mi aleg ceasul confruntării
Cu mine însămi
În ziua din urmă.

poezie clasică de Eugenia Miulescu din Posibila trecere (1993)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

frumuseţe (vezi şi frumos)

Frumuseţea este o bucurie pe care o împărtăşim.

definiţie de Mandy Aftel în Istoria parfumului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai importantă bogăţie pe care părinţii mi-au lăsat-o a fost încrederea în mine şi curajul de-a lua căi diferite în viaţă. Aşa am reuşit, pe curaj şi încredere în mine însămi. Sunt şi propriul meu manager.

citat din Rona Hartner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kriya Yoga

Kriya Yoga este metoda rachetă către Dumnezeu.

definiţie de Paramahansa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menire

Privesc drumul şi pădurea
Privesc cerul, privesc Luna
Privesc norii, privesc ziua
Oamenii trecând aiurea

Apoi cel căzut în mine
Se frământă şi cuvântă
Scrie pe ceva, şi uită
Umplut de amărăciune

Rând pe rânduri din ziare
Slove peste slove care
Mâzgălesc nu la-ntâmplare

Sângerând cerneala-albastră
Peste negrul de cărbune
Ce povesti şi câtă lume!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea iei

Mă aşez la capătul de sus al lumii,
prin mine, trec păsări ca prin nimic.
Pauză de mine însămi,
Cu versuri albe
Cu rostul de a mă înveşmânta
În ia în care trăiesc femeile vechi,
Care, îngropate sub realitatea
morţii lor concrete,
cresc în continuare în mine.

Am în mine
toate aceste morminte vii,
de femei
Cu ochii aplecaţi înspre soare.
Unele... s-au prăpăstiit în zări înstelate,
Altele.... s-au îndepărtat de lumea aceasta
Doar cu mintea,
Dar au crescut, în ele, din ele.
Aceste rădăcini
Cu mirosul infinitului.

Fiecare pauză de mine însămi
E o respiraţie
de universalitate,
Dumnezeirea e de gen feminin,
Si bucata din mine, femeie,
De lângă bărbatul meu,
E o uşă cu chei,
Care prelungesc spirite
În lumi infinite.

În mine cresc, libere
Toate femeile trecute
Şi din mine,
Se nasc doua femei,
Ca mugurii de soare

Ochiii tăi de alune,
Se desfac în razele timpului
Care apune şi răsare,
Ciclic, ca o clipire.

Ochii tăi de cer,
Se străpung de muguri de albastru,
Şi norii curg în lacrimi
Pe mormintele zilelor
În care încă mai sunt,
În care sunt,
Încă sunt.

Se năpăstuieşte de sub noi, întrebarea:
Cine scrie pânzele,
unor poveşti trecute,
atâta vreme cât, povestea noastră
cea de acum
rămâne nescrisă?

Esenţă de femeie!
Te caut la jumătatea timpului trecut
În ne-trecere
Şi mă rostesc cu buzele tale,
Şi mă nasc,
În învelişul celulelor,
Pe care le creşti în tine
Şi pe care le-ai trăit,
În femeia dinaintea ta.

Sunt un fir de bumbac.
O esenţă de cusătură.
Străpunsă până la abstractizare
Cu semne fugite,
De prelungire nesfârşită,
A zeiţei mamă, până la noi.

Toate deşănţările
Se aşează şi se domolesc,
În femeile care cresc
Până la mine.

Şi ele au fost un capăt,
Şi eu sunt un capăt
de lume.

Şi nu e un capăt de lume
Să mă aşez,
Pe această cale,
În care n-am uitat
Să scriu
Să fiu
Şi să-mi dau voie să mă iert.

Nu e greşit
Să mă cumpănesc
În mine însămi
Ca pe o ramă, goală,
În curs de umplere.

Încă nu am deprins
Tot ce am avut de trăit
Şi sensul acesta,
Personal şi finit,
Are o margine nedefinită,
Cu simptome de vis,
Prelungit în copiii mei.

poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zori

Zori. Ziua care se vesteşte
va fi pentru mine o sfâşiere. Dar
vom trăi-o, în umbrita seară
vom regăsi pacea, cu duşmanii înfrânţi
în mine chiar. Întreaga mea viaţă
este aşa; aşa mi-o colorez şi vesel
prin fereastra deschisă privesc ora
-ca într-o bulă de săpun-
cum recreează case şi arbori.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Alexandru Balaci
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care nu ştii că eşti

eu te îmbrăţişez, iubite
atât cât mă laşi să mă apropii.
pentru că eu nu te îmbrăţişez pe tine,
cel care nu ştii că eşti,
ci imaginea pe care eu
mi-o construiesc despre tine.
iar atunci când mă despart,
mă despart de acea imagine
şi nu de tine, iubite
-torţionarul gândurilor mele-
mă despart de o parte din mine,
de o parte din lumea mea,
de aceea sufăr, iubite
pentru că, prin tine,
cel care eşti imaginea despre mine însămi,
-proiectată în afara mea-
eu mă despart de mine,
de Dumnezeul meu.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!