Reîntrupare

Dimineaţă, în zori, eşti trezit,
tragi peste tine plapuma aruncată
noaptea ca o haină netrebuincioasă.

Reintrarea în trup se petrece încet
sau poate că rapid, depinde de impactul
ce-l ai cu ramurile tremurătoare de afară.

Priveşti, te joci pe recife de nori,
cu razele rare ale soarelui, răzleţite
de praful zburător al bemolilor.

Verbele vii zboară şi ele în jur,
ies din casa hieratică împreună cu tine,
odată cu părinţii care pleacă la praşă.

Păşeşti pe cărări obscure, umede,
calci pe ciulini ascunşi printre ierburi
până ţi se tumefiază talpa piciorului.

Durere şi drum, paşi repeziţi, urmaţi
de respiraţia ritmică provocată de munci,
mâini de fata morgana ce trebăluiesc.

De aici încolo începe orbirea solară,
până vine ora prânzului luat cu părinţii
în câmp, la umbra unei boare de vânt.

Ieşirea din trup se face la fel,
întors pe aceleaşi cărări cunoscute,
ferite de sori, când îmbraci haina nopţii.

Atunci afunzi trupul între perine,
proptindu-ţi fruntea fragilă de înalturi
şi aştepând să intre altă fiinţă.

poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu geometrii rotunjite pe trup

Nu mă mai chema la locurile făgăduite,
Port în gânduri lumina uitată pe drumuri
Prin care nucii nu vor mai fi loviţi
Şi poate o să rodească cu spor.
Ploi dese şi bogate peste pământul saturat,
Vânturi şi nori bezmetici pun stăpânire pe oameni,
Nopţi de plumb respiră a moarte,
Doar surâsul femeii venit din nemărginire
Cu geometrii rotunjite pe trup
Mă locuiesc în unghere ce nu le ştiu.

Şi verbele mă cuprind în fapte nedesluşite,
Şi cine te va aştepta la poarta suspinelor
Unde înfloresc speranţele şi credinţa în viitor
De îţi strig numele în fiecare dinmineaţă
Şi nu se poate să nu vii odată cu razele soarelui,
Să mă scapi de tristeţe şi de neîncredere.
Îmi vei creşte puterea şi hotărârea de a învinge,
Toate vicisitudinile care răspândesc teamă vor pieri
Şi odată cu tine se umple casa.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea lor

Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.

E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.

Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte ţări,
Peste oceane, peste mări.

Îşi lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Şi pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.

Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.

Vom fi şi noi în gândul lor,
Rămaşi ascunşi, în lumea lor
Purtaţi prin crânguri neştiute,
În sufletele lor mărunte.

Şi vor veni din nou la noi,
Să-şi vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e în tine. A fost tot timpul acolo şi e singurul loc unde va fi. Şi atunci când nu simţi iubire e pentru că ţi-ai acoperit iubirea din tine cu gunoaiele existenţei de zi cu zi şi doar de tine depinde să îţi mişti fundul şi să începi să faci curat printre gunoaie până când vei face iubirea din tine să strălucească din nou. Iubirea e în tine atunci când citeşti o carte care îţi place, când te uiţi la filmul sau serialul preferat, când mergi în excursie şi eşti în mijlocul naturii trăgând pe nas aerul oxigenat al pădurii sau cel sărat al mării şi toate problemele de acasă par departe. Când asculţi muzica preferată, când eşti cu prietenii din copilărie şi râdeti de toate amintirile. Iubirea e în tine atunci când îţi spune: "Devino maxim din ceea ce poţi să devii." Iubirea e când alergi pe bandă sau pe stradă sau tragi de fiare la sală sau faci orice sport, pentru că iubirea îţi spune: "Iubeşte-te! Vreau să ai un corp frumos şi sănătos." Iubirea e în tine când te duci să mângâi un câine sau o pisică. Iubirea e în tine atunci când ştii că meriţi tot ce e mai bun în viaţa asta şi iubirea e în tine când faci ceva cu pasiune şi uiţi cum trece timpul. Iubirea e în tine când îţi îmbrăţişezi părinţii şi bunicii şi îi ierţi pentru toate greşelile pe care le-au făcut faţă de tine, pentru că atât au ştiut la vremea lor. Iubirea e în tine când te uiţi în ochii persoanei pe care o iubeşti şi îi spui: "Te iubesc" fără să îţi pese de reacţia ei şi fără să ai nevoie de ceva în schimb.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte, eşti nenorocită

Printre ziduri dărâmate
de cutremurul sălbatic,
Zi de zi te caut, moarte,
biciuit de-un vânt tomnatic.
Când ai zguduit pământul
casa mi-ai făcut-o scrum.
Prin moloz caut mormântul,
în viaţă nu vreau să rămân.
Mi-ai luat părinţii, fraţii.
Am rămas singur pe drum.
Cu ei ai luat şi pe alţii.
Ia-mă şi pe mine-acum!
La ce bun să mai trăiesc?
Mi-ai luat fata iubită.
Pe cine să mai iubesc?
Moarte, eşti nenorocită
De nu mă iei, gâtul îţi sucesc.
Şi-n cumplita disperare,
în lavă te pârjolesc.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă citeşti aceleaşi cărţi pe care le citeau părinţii tăi, dacă vorbeşti la fel cum vorbeau părinţii tăi, dacă faci acelaşi lucruri pe care le făceau părinţii tăi, dacă te întovărăşeşti cu acelaşi fel de oameni cu care se întovărăşeau părinţii tăi, ce pot să-ţi garantez cu siguranţă e că vei avea o viaţă similară cu a lor! Nu eşti aici pentru a duce mai departe inconştienţa generaţiilor trecute! Eşti aici să faci un pas înainte!

citat din Beniamin Muj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup îmbălsămat în jar

Iubita mea îți dăruiesc această noapte cu stele și cu vântul liniștit,
Cu inima mea de la miazănoapte, cu sufletul asfințit și răsărit
Când focul se aprinde pe dealuri, când aripa păsărilor zboară afară
E vânt, dar ochii mei zboară până la tine în palmă
Zburând, dimineață solară
Căci în noaptea asta fără tine mă trezesc
Adierile părului tău și sânii tăi și brațele tale
Răvăsându-mi mâinile în carnea umerilor
Când eu te strâng în brațe și tu ai pielea roz catifelată.
Obrajii unde sărutarea mea înverzind se împreună cu ploaia
În trup, curgându-ţi o dragostea eternă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti fericit?

Când eşti fericit?
Atunci când vezi
Un trup perfect,
Dar care priveşte în altă direcţie,
Sau atunci când
Priveşti un trup
Care îţi surâde
Cu fiecare celulă
Şi ştii,
Că urmează
Infinite posibilităţi,
De a fi fericit?

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eleftheria

O rază de soare străbătând frunzişul, uneori însoţită de adierea molcomă, alteori solitară, aurie şi fierbinte, lovindu-se de pielea ta la ultimele ceasuri ale zilei şi de firele de iarbă şi de sufletul tău trezit din somn. Gândurile-ţi zboară aiurea, printre gene, printre nori. Chipul lui luminat. Ţi se topeşte trupul sub un sentiment adânc şi vag, în căldură efemeră, printre şoapte, printre privirile ştrengare. Pare că cerul nu mai vrea să se rupă şi te inveleşte părtaş la ce va urma după ce nu va mai fi nimic. Priveşti lângă tine: ochii lui. Trasezi cu privirea conturul gâtului lui, al umerilor, îţi cobori sufletul până la palmele lui, impregnate deja în pielea ta. În jur totul e absurd şi ia contururi irelevante. Aş vrea să uit uneori că există oamenii. Vă aştept pe voi. Aici aveţi de toate, şi hrană pentru trup şi hrană pentru suflet. Pădurea vă veghează, vă înveliţi cu aripa unui fluture, iar el te vede o dată şi înc-o dată... Voi veţi fi liberi.

poezie de Andrada Simion (13 iunie 2018)
Adăugat de Andrada Simion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărări albe

Mă ninge încet
pe tâmplele aşteptării
o iarnă venită prea devreme
se aştern nămeţi
la început de drum
a visului neîmplinit
frânturi de gânduri zac strivite
le calcă timpul în picioare
pe cărări albe nestrăbătute
m-aş ratăci... de n-ai veni cu mine
în poezia iernii fulguită
mă răscolesc dorinţe
ce au fost odată
din anotimpuri ce-au trecut
în umbra nopţii, steaua noastră
ne veghează
magia unei clipe
ne aduce mai aproape
au trecut anii...
suntem bunici
fericirea este mai aproape.

poezie de Maria Ciobotariu (4 ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi pe cărări de vânt

De întunericul mă încolţeşte
mă salvează lumina
cu miezul în gânduri,

noaptea mă înveleşte-n mătase.

Paşi pe cărări de vânt
cu iarba coaptă şi uscată
lasă un foşnet abia perceput

şi nimeni nu-mi face cu mâna.

Pe drumul cald, luminii
pietre vorbitoare
îi povestesc,

orizontul se-ascunde-n ceaţă.

Cu inima prinsă de somn
sălaş caut pentru popas.

Pe când înrudite cu odihna
apele murmură
dimineaţa limpede aşteaptă,

printr-o plasă de aur raze pulsând.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sublimul strigăt al tăcerii

mâini desprinse de trup sprijină umbra tâmplei
nimeni nu se-ndură să arunce
gândurile
poate or trebui cândva
măcar amintirile lor îngălbenite în loc de altceva
în confesionelul de taină de acasă numai cu tine când stai
până ochii dor în gol pereţii nelumii şi gura se-ncleştează
şi nu se mai aude decât
sublimul strigăt al tăcerii
ah splendidă în esenţă
această tăcere ce a făcut să răsară o cale
dar cât de greu să o suporţi când o pui cu tine la masă
să-i dai să mănânce şi ea să se strâmbe
tu să o tot îndemni până ce mâncarea se răceşte
şi rugăciunea de început ia sfârşit în faţa ferestrei
într-un morman de căldură
peste care ziua de vară trece tragând aer fierbinte în piept
în timp ce fredonează sub tălpi scrâşnetul
unei colivii cu sticleţi aiuriţi de cântat

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dimineaţa care a urmat nopţii în care federalii i-au ars casa şi l-au luat pe tatăl ei, Havaa s-a trezit visând anemone de mare. În timp ce fata se îmbrăca, Ahmed, care nu pusese geană pe geană toată noaptea, patrula în faţa uşii, privind cerul luminându-se de cealaltă parte a ferestrei; niciodată până atunci soarele răsărind nu-l făcuse să simtă c-a întârziat.

începutul de la Constelaţia fenomenelor vitale, Prima şi a doua zi de Anthony Marra (2013), traducere de Ioana Avădani
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Tu?! Ce cauţi aici? Nu trebuia să fii aici...
Lucian: Am venit să te trezesc. Se pare că eşti cam puturoasă. Toţi sunt deja afară şi te aşteaptă de mult timp.
Lia: Serios? De ce ai venit tocmai tu?
Lucian: Nu ţi-e clar? Pentru că aşa am vrut. Hai, acum, trezeşte-te odată! Doar nu-ţi închipui că aş fi venit degeaba până aici!
Lia: Nu te-am invitat eu, nici nu te-am obligat să vii. Pe unde ai intrat?
Lucian: Pe uşă, pe unde altundeva? N-ar trebui s-o laşi deschisă, dacă nu doreşti să intre cineva nepoftit în timp ce dormi.
Lia: Păi, n-am lăsat-o eu. Ia stai puţin...
Lucian: Puţin doar?! Am de gând să stau chiar ceva mai mult.
Lia: Nu la asta mă refeream. Unde-i Ly?
Lucian: Afară, cu ceilalţi, ne aşteaptă. Domnişoara Kuny a fost mai vrednică decât tine, s-a trezit de dimineaţă.
Lia: Înseamnă că ea a lăsat uşa deschisă când a plecat de aici. Altfel nu avea cine.
Lucian: Poate. Asta presupune că trebuie să-i fiu recunoscător, să-i mulţumesc, altfel aş fi stat mult şi bine să aştept la uşă, până binevoiai tu să te trezeşti, să-mi deschizi.
Lia: De cât timp te afli aici, în camera mea?
Lucian: De... Vreo câteva ore?!
Lia: Luci, nu glumi!
Lucian: Nu-ţi face griji, nu de foarte multă vreme, doar câteva minute.
Lia: Ce anume ai făcut între timp?
Lucian: Nimic deosebit. Ce-aş fi putut face? Te-am admirat numai... Crede-mă, te-am privit doar, atâta tot.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faith Matheny

Prima oară nu vei şti ce înseamnă –
Şi poate nu vei şti niciodată,
Şi poate nu-ţi vom spune niciodată –
Aceste scurte iluminări din sufletul tău,
Asemenea scânteierilor fulgerului printre nori albi,
La miezul nopţii când este lună plină.
Ele vin când eşti singură sau poate
Când stai cu prietenul tău şi, pe negândite,
O tăcere grea cade peste cuvinte, şi ochii lui
Fără să clipească strălucesc privindu-te.
Atunci, voi doi aţi văzut împreună secretul.
El vede în tine şi tu vezi în el.
Şi rămâneţi acolo înfioraţi că misterul
Care stă în faţa voastră vă va lovi şi ucide
Cu o splendoare ca aceea a Soarelui.

Fiţi fără teamă, ca toate sufletele care au asemenea viziuni,
Aşa cum trupul vostru este viu, iar al meu mort,
Tocmai aţi prins o adiere din mireasma subtilă a eterului,
Rezervată lui Dumnezeu Însuşi.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul tău sexy

Mă stârneşti într-o clipă numai când mă priveşti,
Chiar când stai pe fotoliu şi o carte citeşti
Poţi tasta la computer şi tot sexy rămâi
Trupul tău e o minune şi pe jar tu mă pui.

Vreau să-ţi fac nişte lucruri care-s rele se spune
Trupul tău mă îngheaţă, dar mă simt de minune.
Mă gândesc doar la tine, buzele mi le ling
Văd cum pielea-ţi luceşte şi aş vrea să te-ating.

Trupul tău e prea sexy, toţi şoferii opresc
Mă atragi cu putere, nici nu pot să gândesc.
Ai un piept de vedetă, sânii tăi sunt săltaţi
Fundul este bombat, pantalonii mulaţi.

Eşti păcatul din mine, trupul tău îl vreau mult
Îmi vorbeşti la ureche şi atent te ascult.
Vino-n braţele mele, simt că o să erup
O să fac tot ce vrei pentru al tău sexy trup.

Şi din baie când ieşi şi păşeşti pe covor
Îţi privesc pielea udă şi aplaud sonor
Iar a mea sărutare peste tot o s-o simţi
Nu cumva să dispari să mă scoţi iar din minţi.

Trupul tău foarte sexy e un premiu luat greu
Cu-aşa şolduri divine toţi te-admiră mereu
Ce noroc că posed acest trup minunat
Dumnezeu a fost bun că în dar mi l-a dat.

poezie de Matthew Poetic, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo au stat timpurile mele toate

de sus a picurat un bob de albastru
jos s-a întrupat clipa revenirii, fără durere
dincolo de orizont s-a spart tăcerea în fragmente
îmi văd timid braţul ce trupu-ţi în trecut îl cuprinde
cum tresare acum prin cuvinte
un tren şuieră şi îşi duce străinii nopţii, în tăcere
melcul neobosit şi-n paşi de fantomă
în întuneric soarta şi-o duce
la marginea oraşului iubirea se zbate-n noapte
şi strigă cu ghearele, scrijelind trup alb
în cearceafuri de linişti şi-n tainică plăcere
destinul s-a fragmentat pe cărări multimple
împletind trup în fuior de viitor, în timp
am luat la braţ o taină de noapte care mă arde
iar acum aştept să vii încet după mine, pe deal acolo sus
unde cândva în acea casă, au stat timpurile mele toate

poezie de Viorel Muha (iunie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi în doi

iubirea,
dans mirific
paşi lini, sublimi
pe scena lumii
un trup se frânge în iubire
celălalt e flacără aprinsă
e vis nestins, întins şi necuprins
croit într-un cuvânt
iubire
o dulce frământare în fierbinte îmbrăţişare
un sân dezgolit, miraj ivit
un pas în doi
ea, nimfă, dansează uşor
el, centaurul
o prinde dur într-un aprig dor
dorinţă nebună
cum poate să o spună
el, ea
ei se iubesc
aşa cum sunt
aşa cum simt
între graţie fragilă şi patimă nebună
păşesc încet spre tine
a mea, te cer a fi
o clipă pură, un strop de nebunie
offf, mi-e sufletul răscolit
te pierd, te regăsesc mereu
un tainic joc pe alei de dor
în parcul acela de castani
suntem noi doi
un singur trup, o singură dorinţă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bând singur sub lumina lunii

Eu aici printre flori – cu o singură cupă de vin;
Fără prieteni apropiaţi, îmi torn singur.
Ridic cupa către luna plină, îi implor compania,
Apoi mă întorc cu faţa către umbra mea – şi deja suntem trei.
Luna nu ştie cum să bea,
Iar umbra mea nu poate decât să-mi urmeze trupul.
Totuşi, pentru o vreme fac luna şi umbra tovarăşii mei;
Pentru a avea bucuria întreagă, ea trebuie să ţină până în zori.
Cânt – luna se leagănă încoace şi încolo.
Dansez – umbra se răsfiră şi tremură.
Cât sunt treaz, ne bucurăm împreună;
Când mă îmbăt, fiecare o apucă pe drumurile lui.
Fac legământ să călătoresc întotdeuna liber de sentimente,
Dându-le întâlnire departe, în Calea Lactee.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pur şi simplu

Până unde?
Până când?
Mă pătrunde,
Trup arzând
Şi plăpând.

Până ce,
Până colo,
Farmece,
Un tremolo,
Dintr-un solo.

Până peste,
Oare cum?
Aromeşte,
Zbor nebun,
Izul brun,
De tutun.

Oare cum?
Şi de când?
Gând de fum,
Trup arzând,
Cânt cântând.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tolănit pe-o mângâiere

M-aş culca, spre zori cu tine,
Pe un câmp de rouă plin,
Printre frunzele puţine,
Şi-ntr-un vis mereu carmin.

Te-aş întinde -n dimineaţă,
Pe albi fulgi de păpădie,
Când lumina ne dă viaţă
Şi sărutul... ne învie.

M-aş păstra parfum şi taină,
Înflorind în flori de mac,
Ce se ascund pe dup-o haină,
Când atâtea clipe tac.

Te-aş privi, ca pe-o-ntrebare
Când mai zboară câte -o gâză,
Căutând mereu o floare
Şi-un sărut uitat... pe-o buză.

M-aş lăsa în nemişcare,
Tolănit... pe -o mângâiere
Şi pe razele de soare,
Risipite în tăcere.

Te-aş cuprinde cu petale
Şi cu valuri de iubire,
Trupul tău îmi este cale,
Clipă, timp, nemărginire.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!