Se întâmplă uneori ca doi oameni care s-au cunoscut, dar nu au devenit apropiaţi unul de celălalt, să se împrietenească dintr-odată în decursul a câtorva momente, iar percepţia acestei apropieri să se reflecte în priviri, în zămbetele amicale şi liniştite pe care le schimbă între ei, în înseşi mişcările lor.

Ivan Turgheniev în Un cuib de nobili, XXIV
Adăugat de Cristiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisul este probabil cea mai grozavă invenţie umană, legându-i pe oameni unul de celălalt, cetăţeni din epoci îndepărtate, care nu s-au cunoscut unul pe celălalt niciodată. Cărţile rup cătuşele timpului. Cartea reprezintă dovada că oamenii sunt capabili de magie.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om îşi are sufletul lui, pe care nu poate să-l amestece cu altul. Doi oameni se pot îndrepta unul către celălalt, pot vorbi unul cu altul şi pot fi foarte apropiaţi. Dar sufletele lor sunt ca nişte flori, fiecare a prins rădăcini în locul lui şi nici unul nu poate veni la celălalt, altminteri ar trebui să-şi părăsească rădăcina şi asta nu poate s-o facă. Florile îşi împrăştie mireasma şi sămânţa pentru că doresc foarte mult să fie împreună; dar floarea nu poate face nimic pentru ca sămânţa să ajungă la locul potrivit, acest lucru îl face vântul, iar acesta vine şi pleacă mereu cum şi când îi e voia.

Hermann Hesse în Knulp
Adăugat de 107
Comentează! | Votează! | Copiază!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria este o alianţă între doi oameni, dintre care unul nu îşi aduce aminte niciodată aniversările, iar celălalt nu le uită niciodată.

definiţie de Ogden Nash
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am întâlnit bărbaţi care s-au căsătorit cu femei pe care le iubeau, dar nu le considerau neapărat "sufletul lor pereche". Asta până treceau împreună prin diverse momente dificile, abia în urma acelor experienţe realizau cât sunt de apropiaţi.

citat din Arielle Ford
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între doi şahişti, din care unul cu nevastă frumoasă

Aşa se-ntâmplă cu unii,
Dacă nu-şi dau bine seama
Unul i-a luat nebunii
Celălalt i-a luat... dama.

epigramă de Petre Gigea-Gorun din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

X2

Se caută, dar nu se regăsesc,
Se văd, dar nu se pot atinge,
Încearcă tot ce e ceresc
Pe timp şi clipa ce se stinge.
Trăiesc ca să reflecte timpul,
Cum corpurile lor o cer
Şi schimbă ritmic anotimpul
În jocul nostru auster.
Renasc din apă şi pământ
La margine de azimut
Şi se revarsă în cuvânt
Cu jocul lor frumos şi mut.
Sunt doi copii cu ochi de miri,
Ce veşnic stau în colţ opus
Şi se ating doar din priviri
În răsărit sau în apus.

poezie de Liviu Crinel Reti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cunoscut o mulţime de oameni bogaţi şi absolut plictisiţi de familie şi am întâlnit şi persoane cu o viaţă modestă, dar care erau fericiţi că se au unul pe celălalt.

citat din Roxana Ionescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat de mult gustul atâtor trupuri pe care le-am cunoscut. Asta se întâmplă aproape tuturor bărbaţilor: să n-aibă amintiri calde, să nu mai păstreze nimic din toată magia aceea a dragostei fizice. Cred că femeile uită mai greu; trupurile lor păstrează îndelung prezenţa bărbatului pe care l-au iubit sau cunoscut cândva. Dar se întâmplă în viaţa oricărui bărbat un miracol de câteva clipe: întâlnirea unei priviri, o sărutare, o atingere care nu se aseamănă cu nimic din tot ceea ce a fost până atunci.

Mircea Eliade în Nunta în cer (1938)
Adăugat de Lois Lane
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi mari învăţaţi

Odinioară în anticul oraş Afkar trăiau doi mari învăţaţi
care se urau şi care-şi luau în râs unul altuia învăţăturile,
iar asta pentru că unul dintre ei nega existenţa zeilor,
în vreme ce celălalt era un credincios.

Într-o zi cei doi s-au întâlnit în piaţă şi, în mijlocul susţinătorilor,
au început să conteste şi să argumenteze foarte convingător
existenţa sau non-existenţa zeilor.
După îndelungi dispute s-au despărţit.

În acea seară necredinciosul a mers la templu
şi s-a închinat înaintea altarului,
şi-a rugat zeii să-i ierte rătăcirile de până atunci.

În aceeaşi oră celălalt mare învăţat,
cel care ţine zeii în mare cinste, şi-a ars cărţile sfinte.
Iar asta pentru că devenise un necredincios.

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un sat odată erau doi oameni pe care îi chema la fel. Pe amândoi îi chema Klaus; unul însă avea patru cai, iar celălalt numai un cal. Ca să-i poată deosebi unul de celălalt, lumea spunea aceluia care avea patru cai Klaus cel mare, iar aceluia care avea numai un cal, Klaus cel mic.

începutul de la Klaus cel mic şi Klaus cel mare de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă doi porci se bat, unul învinge, celălalt fuge şi totul s-a terminat şi e uitat. Oamenii sunt mult mai răi ca porcii: dacă doi oameni se bat, unul învinge, celălalt fuge, dar niciunul nu uită toată viaţa şi toată viaţa fiecare îl urăşte pe celălalt şi caută să-l distrugă.

aforism de George Budoi din Bătaia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (13 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori ochii mei

Uneori ochii mei sar!
Se întâmplă la mijlocul lui august
fiindcă atunci coasele sunt cosite de iarbă.
În locul lor
pun două ciuperci otrăvitoare.
Uneori ochii mei sar ca o apă
aruncată razant într-o piatră
curgătoare.
Uneori ochii mei păşesc desculţ în iarbă
şi nu se mai cunosc
şi nu mai privesc
şi au culoarea unei priviri arzătoare
scuturată de braţele
unor ruguri.
Uneori ochii mei
sunt doi grauri
din care rup cu coaja lor acră
stiluri de struguri.
Uneori ochii mei
sunt pantofii unei femei
fără picioare.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o perioadă în care nimic nu este mai sigur decât schimbarea, ataşamentul a doi oameni unul faţă de celălalt a devenit un lucur rar şi dificil. Totuşi, datorită rarităţii sale, frumuseţea şi valoarea acestui schimb nu a făcut decât să se intensifice.

citat din Robert Sexton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întâmplă uneori ca două suflete să se întâlnească pentru a nu mai forma decât unul singur. Şi-atunci depind pentru totdeauna unul de celălalt. Sunt de nedespărţit şi se vor căuta neîncetat, din viaţă în viaţă. Dacă, în cursul unei existenţe terestre, o jumătate ar ajunge să se separe de cealaltă, să rupă jurământul care le leagă, cele două suflete s-ar stinge de îndată. Unul nu-şi poate continua călătoria fără celălalt.

Marc Levy în În altă viaţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a spune adevărul e nevoie de cel puţin doi oameni - unul care să îl spună şi celălalt care să îl asculte.

citat clasic din Henry David Thoreau
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a spune adevărul, e nevoie de cel puţin doi oameni - unul care să îl spună şi celălalt care să îl asculte.

citat clasic din Henry David Thoreau
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există momente în care viaţa îi desparte pe unii oameni doar pentru că amândoi să înţeleagă cât de importanţi sunt unul pentru celălalt.

Paulo Coelho în Învingătorul este întotdeauna singur
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

dragoste (vezi şi iubire)

Dragostea este o bătălie de a deschide noi uşi. Lumea se schimbă atunci când doi oameni se pot uita unul la celălalt şi se pot vedea cu adevărat.

definiţie clasică de Octavio Paz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încrucişare a două priviri. Încrucişarea a două priviri, o clipă de tăcere între doi oameni, un simplu cuvânt care nu ajunge până la urechile celuilalt, pot să fie un strop de istorie universală.

aforism celebru de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul, e lucru ştiut, zboară uneori ca pasărea, alteori se târăşte ca viermele; dar omul se simte bine atunci când nu ia în seamă trecerea lui.

Ivan Turgheniev în Părinţi şi copii (1862)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!