iedera urcă
pe crucea bunicilor
undeva în câmp
aprinzând lumânări
umbrele prind viață
tanka de Mircea Teculescu din Albatros (2005)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
drum fără sfârșit -
însoțind Carul Mare
din carul cu fân
haiku de Mircea Teculescu din Romanian kukai (10 iulie 2013)
Adăugat de Mircea Teculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici humă nici lemn
crucea mea
e făcută din lemn de tei
o poartă prin măduvă inocență de miei
crucea mea
e făcută după inima ta
tresare când singură noaptea
inima ta are gust de lapte
cruce ușoară peste crucea mea
păpădie hrănită cu esență de nemoarte
crucea mea
formă tainică de aer presat
slovă, iubite, lumină de cântat
crucea mea
prag de cer
nici humă, nici lemn
numai înger
și mai ales mă minunează
păsările, ramurile,
umbrele lor mă distrează
pădurea toată, vânturile
mă urmează
crucea mea
crucea ta
lăcrimează.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustietate
pe casa vecinilor
urcă iedera.
haiku de Valeria Mahok (31 iulie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
covor zdrențuit -
iedera înverzită
urcă pe casă
haiku de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar iedera
Nu iedera târândă se înalță,
Ea demnă e, purtând de la-nceput,
Tulburătoarea șansă ce te-nalță
Cu sprijin ferm al zidului de lut.
Fasolea cea banală e proptită
Să urce pe-un arac deasupra sa,
Privind spre târâtoare fandosită
Că vrejul ei se-ndreaptă spre o stea.
Păstaia, pe toiagul abundenței,
Se lăfăie cu mare aroganță
Ea crede cu puterea descendenței
Că este nobil snob cu importanță.
Da, iedera umbrește câte-o casă,
Dar are-n mintea ei un ideal,
E alpinista rece, curajoasă,
Ce urcă stânca sură ca pe-un deal.
Cu degetele toate încordate
În micile firide din granit,
Neant pândind din față și din spate
Și suspendată-n timp fără sfârșit,
Doar iedera mai poate să se-nalțe
În lumea asta plină de araci...
Rămâne lut pe talpă să o-ncalțe
Și-n vrejuri de fasole să n-o-mbraci...
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e ca și iedera toamna, urcă până la un punct apoi cade pe spate.
aforism de Teodor Dume din Vitralii pe un interior scorojit (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Viața e ca iedera toamna, urcă până la un punct apoi cade pe spate.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Timpul, zidul dintre generații
Cerul a îngenuncheat în fântâna
din curtea bunicilor
brațele liniștii se încolăcesc
peste chipul uitat sub icoană
îmi pipăi obrajii
și nicio dorință
doar iedera
de pe streșini
sărută cerul
confuz îmi privesc bătrânețea
ca pe o amintire
și plâng...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Urcă iedera
peste casa vecinilor
Pustietate
și ecouri stinse de timp
prin obloanele vechi.
tanka de Valeria Mahok (31 iulie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Unde soarele răsare
Prind și umbrele viață
Răcorind noua speranță...
Însă cel prins într-o stare
De pasivitate sumbră
Face pe pământ o umbră
Dar nu-i încălzit de soare.
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul, zidul dintre generații
Cerul a îngenuncheat în fântâna
de la casa bunicilor
liniștea se încolăcește peste
chipul uitat sub icoană
îmi pipăi obrajii
de jur împrejur
nicio dorință
doar iedera
urcată
peste streșini
sărută cerul
confuz îmi privesc bătrânețea
ca pe o amintire
și plâng...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Undeva
Undeva e un banchet de bucurii
Undeva tăcerea e un zgomot adormit
Undeva fructe exotice distilează în alambicul visului
Undeva culori fragile lunecă printre roci fierbinți
Undeva cântecul alungă spinii cotidieni
Undeva zace pergamentul care a înfruntat Timpul
Undeva (departe) e copilăria poetului secerată iremediabil
(dar nu abil)
Undeva fiecare pas e un semn al mirării
Undeva neliniștea e ca marea neobosită
Undeva așteaptă un buchet de bucurii
Undeva...
Dar unde?
poezie clasică de Sașa Pană din Culoarea timpului (1977)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă gândesc, dând timpul înapoi, și aproape că mă podidesc lacrimile, cum bunica, copil fiind, îmi cuprindea mâinile cu mâinile ei calde și cât de mult se bucura când mă întorceam acasă cu sora mea. Viața lor, a bunicilor, trăită cu simplitate și bucurie, în pofida atâtor greutăți îmi pare acum cea mai prețioasă lecție de viață. A trebuit să ajung la rândul meu părinte pentru a înțelege rostul fundamental al bunicilor în formarea echilibrată a oricărui copil.
citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Scrisoare catre fiul meu" de Cosmin Neidoni este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Umbrele voievozilor
Bătute căi de cai în hamuri
Se reîntâlnesc într-un răscruci
Cu umbre strecurate-n ramuri
Din pădurea bătrână de cruci.
Bătătorite căi sub vechi potcoave
Scot pe tapetul istoriei ce-a fost
Și-ntre coperte roase de hrisoave
Așează totul în ordine, cu rost!
Umbrele lui Mircea, Ștefan și Mihai
Le poartă valuri de Olt, de Prut, de Jii
La trap spre mare cu umbrele de cai...
Și toate-aceste umbre, parcă sunt vii!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătăi de păpădie
Fericirea de a te vedea fericită
Mi-e o lumânare de păpădie
Ce ți-o aprind în inimă ție
Cu iubire de demon curată
Căci mă întreabă îngeri
Cui aprinzi atâta năvălnicie
De trezești în cer euforie
Printre moarte paradisuri
Biet demon de lut nebun...
Ce arzi în puf de păpădie
Pentru crezul tău surghiun
Ce infinit foc o să-ți fie..
De parcă ai avea o datorie
Să aprinzi lumânări de păpădie
Ce sunt întrebate de oricine
Cui sunt aprinse nebune
Când tu umbli prin iaduri diurne
Cu pleata în vânt și inima plină
De dor, cu furibunde supline
Ce te ard in această tină
Aprinzând puful de păpădie
Pentru ce,.. tot cerul știe
O singură ființă..
Ce are putință
Să nască in tine, demone
Lumânări de păpădie..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pâinea
În coș de lauri eu te strâng
de pe un câmp presărat
cu chipuri de femei.
Bărbații aduc soarele din cer
și-l afundă în adâncul
coșului meu.
Vraja a fost rostită
și printr-o minune
coșul a înflorit
pâinea s-a risipit
ca o pulbere de aur
pe masa bunicilor mei.
poezie de Violanda Georgescu din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Domol pășesc
în voia frigului pe pământul a
rid pe față de față
fierbe lumina lunii pe o floare de colț
în colțul buzelor tale
stelele mă prind de mână
și mă urcă la cer
te invit la vals și-mi ciocnesc
cum o făcea vrăjitorul din oz
ciocnesc pantofii domol pășesc
spre iarba albastră - ringul de dans -
luna fierbe fasole
palma mea trece peste linia vieții tale
se întrepătrund
dansul nostru în
cepe apar în fața noastră
și ochii lăcrimează
valsul începe - mă prinde o mână
la cer mă urcă, te prind
de mână te țin strâns
te urc la cer - valsând acolo
în praful arid de stele
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruletă cu lumânări
Adevărat Ai Înviat!
Aprinzând palmei rugine
De pe cruci de oase-ne..
Mergând cu braț ridicat.
Si celălalt dă din mână,
In altă mână,... arginți!
În șirul nostru de sfinți
Vânzând altuia lumină
Zvârlită fad la cruce-ți
Cu smoalele sângelui,
Zi după zi arzându-ti
Trupul în rugă Domnului...
Culegându-ți cenușa
Să ne croim giulgiu iar,
Pe crucea-ni de osuar...
Impingându-ne spre masa
Unde locu-ți este gol!
Să-l cumpărăm si revinde
Predicii ce ne divide,
Ca o ruletă in ocol
De armă, la masa lumii
Cu nucleare lumânări
Ridicate s-ardă ceruri
Să vadă casa-nvierii.
Cu candele cremoatoare!
Si copii trasi-n obuze!
Cu noi prelinsi pe buze!
Cu sânge-Ți să sature...
Setea lumii de-nviere
Din scrumul a tot ce piere
Amestecat potirului
Sângerând trup aproapelui
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unor producători de umbrele
Chiar de nu-i deloc cârpită
Ploaia trece ca prin sită
Prin umbrela-acum plătită,
Care pare că-i găsită!
epigramă de Mircea Micle (noiembrie 1997)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecții
Privesc la voi,
simple cruci
și totuși atât de diferite!
Crucea de marmură
înconjurată cu gărduleț de fier,
crucea de lemn, neîngrădită.
La cimitir, ca în viață:
avuția îngrădită de conveniențe,
simplitatea, frumusețea, libere ca pasărea...
La cimitir odihnește, în viață trudește!
Și toate astea pe același pământ
și sub același soare...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!