Anti-poem
Soare și anti-soare, umbră și anti-umbră,
De ce nu ar fi și anti-poemul o chestie valabilă?
Pafnutie-antipafnutie, oamenii adevărați s-au rărit
precum copacii, unii aleargă stând pe loc,
alții își văd ceafa și le place, trăsura ne lasă la nr. 4,
acolo sunt patru morți, joacă șeptic, i-am trezit,
istoria faptelor nu este exactă, morții visau că sunt morți,
ne-au blestemat că i-am trezit, erau născuți
în același an cu mine, eu visam că sunt viu,
anual ne întâlneam "La mama", fain restaurant,
peștii se uitau cu jind la noi, gândeau,
de-ați fi voi n farfurie, ei?
Slava cerului cădea pe pământ ca o grindină
Libertatea este o rara avis, de câte ori nu i-am sucit gâtul?
Pentru cine scriem? Stăm cu genunchii pe pământ,
Cu brațele palpăm aerul, ce așteptăm?
Fanfara repetă marșul lui Chopin, ce așteptăm?
Morcovul este bun la toate. Morcov cu clopoței.
Ori mergem la fete ori facem o revoluție, tot aia este.
Vă invit la un slip-cocktail. Scoși de guler
ori cu un picior în fund, tot balet se cheamă.
Iar eu iubesc "Spărgătorul de nuci",
Prea mulți spărgători de dinți pe lumea asta.
Câmp cu maci jur-împrejur, vântul bate în amurg,
Eu am părul tot mai sur, pe sub stele ape curg.
Tu ești goală, eu alerg, ești nebună, eu sunt bleg,
Vreau să spun ceva, încerc, suntem singuri, nu aleg.
Ne iubim că e prea larg spațiul, prea e androfag,
Pe ocean aș fi catarg, ești fragilă, eu sunt fag.
Astfel viața ne-a trecut, în contract termenu-i scurt,
Cimitirul nu e mut, deși mort, eu nu sunt surd.
Sunt paznic la castelul Măriei Tale, Doamnă,
Împart bilete celor care doresc să doarmă
În brațele divine ale Măriei Tale, nu Ți-am vorbit vreodată
și nu Ți-am stat în cale. Sunt duhul Tău ce toarce
În Tine visuri roșii, să se desfete-n patul Tău moale, ticăloșii.
N-am fost gelos, nici rece, doar paznic eu Ți-am fost,
Cum să ridic privirea la Tine, eu, un prost?
Ți-am fost iubit odată, în secolul trecut,
Acum fumez o pipă și mint că nu Te-am vrut.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre fumat
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Numai iubire?
Motto-
Cum poți iubi o fantomă?
Poate nu este o fantomă, este un om,
o femeie este un om, o fantă-om.
Sunt paznic la castelul
Măriei Tale, Doamnă,
Împart bilete celor
Care doresc să doarmă
În brațele divine ale Măriei Tale,
Nu Ți-am vorbit vreodată
și nu Ți-am stat în cale.
Sunt duhul Tău ce toarce
În Tine visuri roșii,
Să se desfete-n patul
Tău moale, ticăloșii.
N-am fost gelos, nici rece,
Doar paznic eu Ți-am fost,
Cum să ridic privirea
La Tine, eu, un prost?
Ți-am fost iubit odată,
În secolul trecut,
Acum fumez o pipă
și mint că nu Te-am vrut.
---------------------------------
Aici e locul meu, i-am spus câinelui credincios,
Aici voi fi îngropat, nu-mi trebuie fanfare,
Nici zgardă de aur și nici marmură,
Să pot auzi clinchetul tramvaielor,
Urletul sălbatic al motocicletelor,
Vocile rândunicilor, voi gusta quiche cu somon afumat,
O felie de lună, voi transporta dulapuri vechi,
Cu costume de gală din vremea lui Napoleon III,
Voi râde de listele laureaților, medaliaților,
De istoriile literare voi râde în hohote,
Trece în goană un pâlc de călăreți,
Sunt oamenii lui Alaric, caii lor fumurii
Cântă imnuri imperiale, guillaume iar face glume,
Iar noi mai avem puterea să râdem,
Trăiască, strigă sufletele slabe,
Pe ritm de samba, apoi adio.
Vom naviga fără dureri, departe de noi înșine,
Precum un Sindbad, Don Quijote, Magellan
Sau Olandezul Zburător fără de moarte.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre râs, poezii despre zbor sau poezii despre voce
Prietenului de pe Facebook
Nu ți-am spus
La primul tău like
Încântat de cunoștință,
Nici mulțumesc nu ți-am spus,
Nici că am fost mângâiat
De o rază
Izvodită de aura ta.
Nu ți-am spus cât de mult
Mă distrezi cu glumele tale,
Nici cât de tare mă încălzește
Lumina gândului tău.
Nu ți-am spus,
Nu ți-am spus...
Doar mă bucuram că ești,
Mă bucuram că sunt,
Mă bucuram că suntem...
Și plâng acum
Și sunt trist
Ca acest sfârșit de noiembrie
Când văd
În locul pozei tale de profil
O panglică neagră...
poezie de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre umor
- poezii despre tristețe
- poezii despre sfârșit
- poezii despre prietenie
- poezii despre plâns
- poezii despre negru
- poezii despre mulțumire
- poezii despre gânduri
Pădurile Înțelepciunii
Pentru ori de câte ori am pierdut,
Pentru ori de câte ori am dat-o-n bară,
Pentru ori de câte ori am spus "Îmi pare rău",
Pentru ori de câte ori n-am spus
Pentru fiecare inimă care a suferit din pricina mea,
Pentru ori de câte ori n-am întors și celălalt obraz,
Pentru fiecare om căruia i-am provocat pagube
Datorită faptelor sau vorbelor mele:
Nu, nu sunt un ratat.
Știu că nu sunt o cauză pierdută.
Unele lecții se învață mai greu.
Acum am toate lucrurile puse-n ordine.
Regrete? Am multe.
Dacă mi-a fost uneori silă de mine? Mi s-a-întâmplat.
Am plecat de multe ori departe,
Încercând să mă apropii de ceva inedit.
Știu încotro mă-îndrept, știu și calea.
Poate călătoria durează un pic prea mult,
Dar nu toate regresele sunt eșecuri,
Ci doar ocolișuri prin Pădurile Înțelepciunii.
poezie de Aaron Stone, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înțelepciune, poezii despre învățătură, poezii despre păduri, poezii despre pagubă, poezii despre lecții, poezii despre inimă, poezii despre eșec sau lecții de engleză
Floarea mea de dor
dedicat fiicei mele Izabela-Alina, la 3 ani după nașterea și plecarea ei dintre noi
Sunt tot mai tristă,
Lacul nu-mi mai zâmbește
Sunt singură cum am fost in prima zi a vieții
Probabil că nici anii nu pot acoperi
Tristețea din inima mea și a ta,
Floarea mea de dor, floarea mea de foc, floarea mea de nea.
Ai plecat atât de repede ca nici ochii nu ți-i i-am putut privi Nici brațele nu te-au putut cuprinde... o atât de trist...
Înca mai simt degetele tale în palmele mele...
Încă te mai văd, deși ești printre îngeri și stele
Iubita mea, Izabella-Alina anii au trecut
Frații tăi încă te mai caută, se joacă și te strigă...
Tu ești aici? Iartă-mă că nu ți-am pus flori la mormânt....
Iartă-mă că nu am timp să stau de vorba cu tine...
Iartă-mă ca nu poți simți dragostea de mamă,
Dragostea de tată și de frați. Iartă-mă de mii de ori... Iartă-mă.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet sau poezii despre tată
Balada unuia ca tine
Nu sunt erou, dar nici vreaun vagabond,
Nu am iubit și nici n-am fost iubit...
Mereu fost-am îndrăgostit,
Când prea roșcat, brunet, sau poate blond.
Nu am cules doar o singură floare,
Nu m-am oprit doar la frumos și blând;
Ori mult am mers, ori mult prea stând,
Am cunoscut și dulci și-amare.
N-am fost vreun prototip care să-l placi,
Dorit, de nepătruns, fără s-aleg...
Tot de isteț pe cât am fost de bleg,
Printre bogați și printre săraci.
N-am fost văpaie, dar nici un invizibil
Și am trecut prin viețile a mulți...
Lipsit fiind, le-am dat tot la avuți
Văzut ca-nflăcărat, sau impasibil.
Nu sunt iubirea cuiva, cum n-am iubire...
Nu caut să mă vezi, sau să mă șterg.
Nu stau... dar poate nici nu merg,
La fel ca toți și unic prin trăire.
Mă poți cunoaște dacă te uiți în tine.
Sunt genul cel iubit și cel respins...
Pe cât de intangibil, cât cuprins,
Ascuns, sau la vedere, întru sine.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Vezi mai multe poezii despre vagabondaj, poezii despre sărăcie, poezii despre păr roșcat, poezii despre păr blond, poezii despre frumusețe sau poezii despre eroism
Ți-am spus că te iubesc...
ți-am spus că te iubesc,
știu, ți-am spus și sigur știi,
atât de mult mă răscolești și amăgești
și eu, nebunul, mai mult te doresc.
ți-am spus de ochii tăi dogoritori,
cum mă înțeapă, cum îi simt,
cum mă topesc atunci când mă mai mint,
cum ard tăciunii lor scânteietori.
ți-am spus, sunt sigur că ți-am spus,
cum trupul tău îndeamnă, mă îndeamnă...
cum trupul meu îl doare și te cheamă,
să vii furiș, să ne iubim într-un apus.
ți-am spus și taci, zâmbești tacit
și pieptul meu e tot o rană,
prea mult el a sorbit licoarea ta din cană,
licoarea otrăvită care m-a vrăjit.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre ochi, poezii despre nebunie, poezii despre minciună sau poezii despre dorințe
Nistor: Ești prea indulgent, șefule! Dac-aș fi în locul tău, nu i-aș permite nici ei, nici altcuiva să-mi vorbească astfel. N-aș îngădui una ca asta!
Lucian: Numai că eu nu sunt Nistor, iar tu nu ești Lucian, așa că las-o baltă; n-ai cum să te compari cu mine, nici eu cu tine. Iar în privința indulgenței mele, Nis, că tot veni vorba despre asta, nu crezi că și cu tine sunt cam prea indulgent, de foarte multe ori, nu doar cu Lia?
Nistor: Ba da, șefule, așa este, ai dreptate; și cu mine.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire sau citate despre dreptate
Iisus Hristos: Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau și Mie Mi i-ai dat și cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Și toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele și M-am preaslăvit întru ei. Și Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt și Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; și i-am păzit și n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine și acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei. Eu le-am dat cuvântul Tău, și lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzești pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr. Dar nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Și le-am făcut cunoscut numele Tău și-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu în ei.
replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli și pentru toți credincioșii. - 17:6-26 de Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre creștinism, citate despre adevăr, citate despre iubire, citate despre cuvinte, citate despre Iisus Hristos, citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre perfecțiune sau citate despre cunoaștere
Dorul meu sunt eu
Mi-e dor de tine, mi-e dor de un cuvânt
E dorul care vine, se scurge în pământ.
Și dorul meu e foc, e foc nestăvilit
Și mă opresc în loc, am lacrimi în privit.
M-am săturat de dor, de el nu scap nicicum
M-am săturat să mor, să lăcrimez pe drum.
Voi coborî la vale, mergând îngândurat
Voi coborî agale, de dor să fiu scăpat.
Văd peisaj frumos, ajuns-am la izvor
Sunt foarte secetos, de apă mi-este dor.
Izvorul s-a oprit, probabil nici n-a fost
Dar, dorul n-a pierit mă simt un mare prost!
Mi-e dor de tine, apă, de ce ai dispărut?
Setea în mine crapă, mai vreau al tău sărut.
Mi-e dor, și ți-am greșit, mă iartă, nu am vrut
Am lacrimă-n privit, spune-mi, ce ți-am făcut?
Mi-e dor... mi-e dor-mi-e dor, și simt un pic de vânt
Vreau apă de izvor, țâșnească din pământ.
Și iată ce minune, izvorul izvorește
Apa să se adune, un semn... că mă iubește.
Beau apă de izvor, e limpede și rece
Și mi-a trecut de dor, acum... poate să sece!
Mi-e dor acum de ducă, aș vrea să mă opresc
Și dorul mă usucă, chiar simt... că-nebunesc.
Of, dorule... doruțule, de tine n-am scăpare
Of... dorule, drăguțule, doresc o alinare.
Mi-e dor acum de... mine, aș vrea să mai trăiesc
Să mă-ntâlnesc cu tine, și mult să te iubesc.
Mi-e dor de-al tău cuvânt, sunt foarte întristat
Trăiesc pe-acest pământ, de doruri sărutat.
M-ai vreau al tău sărut, mai vreau înc-o dorință
Spune-mi, ce ți-am făcut, de nu mai ai putință?
Și dorul îmi arată, mi-arată un izvor
Ființă însetată, și lângă ea un dor.
Și dorul, sunt chiar eu, cel care dă să plece
Ființa,-i Dumnezeu, izvorul să nu sece.
Ființa, se preface, în chipul tău frumos
Iar dorul, plânge, zace, cu sufletul milos.
De ce i-am spus să sece... o, Domne, am greșit!
Simt o durere rece, și dorul a pierit.
M-avânt către izvor, nimic nu mai contează
De mine mi-este dor, și dorul meu visează.
Viseaz'-a ta ființă, ființă însetată
Având a mea dorință, să fie sărutată.
Și te sărut cu dor, căci mă sărut pe mine:
Ființă la izvor, când mă gândesc la tine.
Cu dor mi te sărut, te mai doresc precis
Și dorul, mi-a trecut, a fost, numai, un vis.
poezie de Paul Preda Păvălache (16 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre dor, poezii despre apă sau poezii despre văi
Abby Richter (bătându-și joc): Sunt Mike Chadway. Și îmi plac fetele în jeleu. Îmi place să mă împerechez ca o maimuță. Să nu te îndrăgostești. Este înfricoșător.
Mike Chadway: Da, este înfricoșător. Este înspăimântător. Mai ales că sunt îndrăgostit de o psihopată ca tine.
Abby Richter: Nu sunt o psihopată!
Mike Chadway: Tocmai ți-am spus că te iubesc și tot ce ai auzit a fost "psihopată". Tu ești întruchiparea nevrozei.
Abby Richter: Nu! Întruchiparea nevrozei este cel care suferă de anxietate, gânduri obsesive, acțiuni compulsive, și indispoziții fizice fără vreun motiv anume.
Mike Chadway: Taci! Ți-am spus încă o dată că sunt îndrăgostit de tine, iar tu te uiți la mine și îmi dai o lecție de vocabular.
Abby Richter: Ești îndragostit de mine. De ce?
Mike Chadway: Nu știu de ce, dar sunt!
replici din filmul artistic Adevărul gol-goluț
Adăugat de Dana Țugui MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate despre spaimă, citate despre maimuțe, citate despre lecții, citate despre jocuri, citate despre gânduri, citate despre fete sau citate despre cutremure
Să vreau...
Să vreau să-ți fiu ce nu ți-am fost
Din prea puținul vieții rost,
Să-ți dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.
Să vreau să-ți fiu un tainic dor
Atât cât sunt și-atât cât mor,
Să vreau să-ți dau crezare iar
Din ce mai sunt și ce nu par.
Să vreau să-ți spun ce nu ți-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ți dau din ce nu am
Măcar puțin din ce puteam.
Să vreau să-ți cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit și n-am trăit,
Să vreau să-ți fiu și nu aș vrea
Din tot ce-a fost și ar părea.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești primăvara mea
Tu ești primăvara mea,
Emoțiile mele înfloresc,
Când sunt cu tine iubirea mea.
Tot ce simt este firesc
Ești dulce ca o bezea,
Tu ești toată lumea mea!
Sunt îndrăgostită lulea
Fără tine nu aș mai putea
Ori de câte ori te văd inima-mi tresaltă
Simt o grămadă de fiori deodată.
Nu uita, scumpa mea iubire
Că tu ești totul pentru mine
Fără tine nu vreau să trăiesc
Și momentul de față să rămână amintire.
poezie de Petruș Ida-Andreea (1 februarie 2022)
Adăugat de Petruș Ida-Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre amintiri
Unde ești copilărie?
Copilărie, unde ești?
Mi-e tare dor de tine.
Vreau să te îmbrățișez,
vreau să mă joc cu tine,
vreau să alerg...
Cu tine,
întotdeauna mă simt bine.
Au trecut mulți ani de când m-ai părăsit.
Vreau să fim iar împreună.
Știu. Sunt un visător.
Alături de tine am fost fericit.
Întotdeauna eu te-am iubit.
Tu, copilărie, ești mai frumoasă decât frumusețea.
În tine m-aș întoarce chiar și din rai.
Știu. E prea mult spus
și tot prea mult,
de când te-ai dus.
Rămas bun, copilărie!
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre jocuri sau poezii despre fericire
Doar tu
Privește-adânc în ochii mei, să înțelegi că strălucești,
Acolo este frumusețea, acolo afli cine ești,
În ei te poți vedea pe tine și poți afla cât te doresc,
Ești mai frumoasă decât pare, iar chipul tău e îngeresc
Eu nu te văd doar prin tipare și n-aș putea să te confund
Cu standarde ce-au fost impuse, de cei ce nu iubesc profund,
Tu pentru mine ești perfectă, ba chiar mai mult decât doream,
Așa cum ești, îmi ești iubirea, ești absolut tot ce visam
Vreau doar să știi ce frumusețe văd eu atunci când te privesc,
Ești raza mea strălucitoare și tot albastrul meu ceresc,
Vreau să mă crezi, să crezi în tine, noi doi defecte nu avem,
Suntem frumoși dansând alături și ne iubim ca-ntr-un poem
Te rog alungă orice teamă, ai înflorit la brațul meu,
Trăiești a doua tinerețe, de fapt... ești tânără mereu,
Și chiar de ai uitat vreo clipă, eu sunt aici să-ți amintesc,
Că te-am ales din cele multe, să te alint... să te iubesc
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre uitare, poezii despre standard sau poezii despre poezie
Zi de sărbătoare - cadoul umanității
(dedicat tatălui meu, Ionel Necșuțu)
Visez cum am visat,
Sunt eu, fetița tatei iubitoare ce-n prag te aștepta să vii
Te descălța și te chema la masă
Să-i povestești ale tale amintiri din copilărie
Dar ai plecat... Departe...
Mult prea departe să te mai pot atinge, zi de zi
Acum masa-i tot mai goală
Iar eu nu mai sunt fata nimănui..,
Am să te chem să ma ajuți, dragul meu tată
Țara mă cheamă să o slujesc cu inima deschisă,
Precum tu mă chemai la masă
Sunt singură și tot ce vreau e să iubesc
Precum acel copil iubit de părinții-i afectuoși.
Îți multumes tată pentru tot
Îți mulțumesc pentru cadoul țării românești
În zi de mare sărbătoare, Unirea Țării Românești
Îți mulțumesc de mii de ori pentru sacrificiul tău divin
Și te iubesc, deși am evitat ați spune de multe ori..
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre copilărie, poezii despre Țara Românească, poezii despre unire, poezii despre sărbători sau poezii despre sacrificiu
Eu n-am avut niciun motiv - sfârșit
Motto: "Singura prietenie de preț este cea care s-a născut fără motiv." Arthur van Schendel
Dumnezeu este Olarul iar noi suntem vasele de lut. Toți am fost creați pentru un scop.
"El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea." (Romani 9:18)
și a venit și vremea, să-ți dau drumul să zbori,
să strălucești în soare, asemeni unei flori...
și ceasul a bătut, zicându-mi să te las...
de-acum, tu să mergi singur,
lucrând ca și un vas...
orice sfârșit dă lacrimi,
chiar de un început
se-arată și pornește, lăsând ce-a fost... trecut.
și doare și apasă, deși e tot ce-ai vrut,
răscolind momentul, când noi...
ne-am cunoscut.
nimic accidental n-a fost cu noi vreodată,
însă destinul acum, deschide altă poartă...
eu simt și știu ce vine,
oricât m-aș bucura...
în suflet ard suspine,
ce vor elibera.
mult te-am iubit pe tine,
tu, suflet mult ales...
și venele-mi sunt pline
de plânset nelumesc.
ai să-nțelegi prin vreme
ce eu ție ți-am fost...
precum și-a mea iubire,
ce ți-a fost adăpost.
și te-am iubit pe loc, cum nu credeam să fie...
deși, inima mea... plângea în colivie.
și ți-am întins o mână,
iar tu, n-ai ezitat...
ce-a fost... o să rămână,
deși... totu-i schimbat.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre suflet sau poezii despre schimbare
Noaptea...
Noaptea, este-o poezie, ziua-i trecătoare
Ochii, ațintiți să-ți fie, la o mândră floare;
Această floare a-nflorit, are și bobocei
Pentru c-am fost îndrăgostit, de rădăcina ei.
- Te-am iubit, Liană floare, și tu ai înflorit
Ești veselă acum sub soare, și-ți cauți un iubit?
- Aș vrea iubitul să-l găsesc, îl caut și în foc
Degeaba eu mai înfloresc, cu el de nu mă joc.
- Eu te-am jucat neștiutoare, să poți să înflorești
Liana, mi-e iubita floare, și vreau să mă iubești.
- Iubirea ta m-a răvășit, căci n-am știut de tine
Acum, iubitul mi-am găsit, și-n brațe el mă ține.
- N-am să te las din cingătoare, și te sărut cu foc
Aș vrea să-mi fii mirositoare, iarăși, să mi te joc.
- Prinsoarea ta este iubire, și rodul tău e mare
O să rodesc și alte fire, căci tu, îmi dai culoare.
- Eu sunt o floare colorată, culoarea-i curcubeu
Tu ești o floare-nmiresmată, și te iubesc mereu.
- Iubește-mă la rădăcină, nu vreau să mă usuc
Udată sunt: o floare fină, să pot să mi te țuc.
- Brațele tale m-au cuprins, și eu ți-am scânteiat
Iubirea-n tine, s-a aprins, și este minunat.
- Iubitul meu, îl mai doresc, am să-l aștept să vină
Tânără floare, să iubesc, din vârf, la... rădăcină.
poezie de Paul Preda Păvălache (14 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre noapte
Dimineața ori seara
Să fi fost doar chimie și doar ochii vinovați
pentru tot ce s-a întâmplat, să nu fi fost nimic
din ce ar putea fi divin, să fi fost doar
întâmplare, trup și carne, toate numite destin?!
Să fi trecut atâtea decenii degeaba... și totuși
ceva de neînțeles s-a întâmplat în momentul
acela în care am anulat timpul, în momentul
acela când ți-am citit gândul, s-a născut poezia!
Să fie acesta prețul plătit unei muze rebele,
răzvrătită de soartă, prețu-i prea mare să fie...
să cred că-i doar întâmplare și nimic din ce ține
de suflet nu poate... nu există pe acest pământ!
E prea mult gând între Noi, e prea fără timp ce
se întâmplă cu Noi, nu văd începutul, nu
întrăzăresc nici sfârșitul, pare că nici timp nu
există de atâta prezent ori de atâta absent!
Poate greșesc ori mă-nșel, dar cum rămâne cu
timpul, cum rămâne cu Noi, suntem mult prea
prezenți, ieri erai în brațele mele, azi te,, scalzi"
în ochii mei, ieri îmi vorbeai de iubire iar azi...
Azi taci și asculți iubire, ziua de mâine ne dă
întâlnire, vom zâmbi, poate chiar vom și râde de
Noi ori de timp, în priviri vom fi și mai,, vii" chiar
dacă pe trupurile noastre au trecut decenii!
Au trecut anotimpuri, chiar, câte au trecut, te
invit într-o zi la numărat anotimpuri, te invit la
numărat timpul, chiar, cum ar fi reîntâlnirea de
după o zi trecută ori după o viață trecută!?
Noi doi, față în față, cred că și cuvântul și
lacrima ar îngheța, de trup nu mai vorbesc, ar
reînvia fluturii, s-ar crucii Demonii, s-ar reîntâlni
două vieți, alege Tu, dimineața ori seara! miha
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre trup și suflet
Minciună? Sau adevăr aprins?...
Și totul a fost numai minciună?
Doar te-ai jucat cu mine și atât...?!
Doreai ca între noi să nu rămână,
Decât o aventură, minus cât...?
De ce nu m-ai lăsat totuși în pace...?
Știai că ești indisponibil și mințeai,
Ai sentimentele așa sărace,
De numai la tine te gândeai...?!
De ce ai insistat să fii cu mine,
Și m-ai îndrăgostit până la nori...?
Chiar n-ai simțit nimic profund în tine,
Să te gândești la mine până-n zori...?!
De ai știut că nu ești în putere,
Să îți schimbi viața, s-o iei de la-nceput...
Nu trebuia să îmi provoci durere,
Să intri-n viață mea cum tu ai vrut!
N-a fost corect nici drept cum ai jucat,
Eu sinceră ți-am fost întotdeauna...!
M-ai sfâșiat când eu secretul ți-am aflat,
Și de atunci inima plânge ca nebuna!
Și tot tu necontenit mă căutai...!
Deși descoperit ai fost de mine!
De ce în pace oare nu mă lăsai,
De ce mi-ai dus inima în ruine?...
Ori egoist, ori nu știu ce ai fost...!
Ori parșivism a fost ascuns în tine!
Cum ai putut să-ntorci viața-mi pe dos,
Și să-mi răpești ce nu îți aparține?...
Și multe se lovesc în contradicții...
N-am înțeles nici azi ce ai făcut...!
Ori decăzut-ai tare în perdiții...
Ori m-ai iubit, și nu ai știut...!
O joacă, un capriciu, o iubire...
Atât a fost, sau ce a fost de fapt?!
Dar ce a fost, mi-a dat nemulțumire,
Când fals trăiai rolul tău din act!
Vreau să-nțelegi impactul ce-ai lăsat!
Eu nu mai pot să fiu la fel vreodată...
N-am fost eu cea care te-a chemat,
Și altceva ți-am fost eu ție toată!
De ce nu te-ai uitat atent la mine?...
N-ai remarcat că eu sunt altceva?!...
Nu ai văzut structurile-mi divine,
N-ai sesizat nimic?! Orice! Ceva!!!
Fost-ai așa de orb la mine oare...
De n-ai văzut cât pot și ce sunt eu?!
Trebuia să mă iubești tare,
Să mă ții lângă tine tot mereu!
Și la final perplexă m-ai lăsat!
Lovit-ai crunt în inimă și cuget...
Cum ai făcut, mult m-a îndurerat,
În cioburi ai lăsat un suflet...!
Minciună?!... Sau adevăr aprins?...
Ce-a fost în inima-ți vicleană?
Doar te-ai jucat până ai fost prins?
Și n-ai gândit că mi-ai lăsat o rană!...
Ce-a fost, s-a dus... dar pentru mine-i viu!
Nu pot uita și merge mai departe...
Sufletul rănit, plânge în pustiu,
Și toate rănile mi le adun în carte...
De n-ai iubit defel, doar te-ai jucat,
Mă rog să suferi mult... așa ca mine!
Nu pot să iert mai mult de am iertat,
Să mă distrugi atunci când îți convine...!
Și înțelege că nu ai fost corect!...
Și nici iertare n-ai învățat a cere!
Schimbă-ți caracterul mult infect,
Și inima amară ca o fiere...
Lumina să se-abată asupra ta...!
Să înțelegi că viața nu-i o joacă...
Nu-ți bate joc în viață... treaba ta!
Dar roata se întoarce ca o placă!
Și să înveți iubirea și iertarea...
Să le oferi cu suflet luminat,
Ascultă-ți din inimă mereu chemarea,
Că să trăiești cinstit, corect, salvat!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare sau poezii despre sinceritate
Dacă am fi fost Dumnezeu
Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
Nu te-am fi făcut din lut,
Și nu te-am fi lăsat să putrezești în el, după moarte.
Nu te-am fi îmbătrânit cu timpul,
Nu te-am fi petrecut "dincolo" ridat, bolnav,
Neputincios și urât mirositor.
Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi făcut tristețea
Și nu ți-am fi spus:
"Ia-o, noi nu avem nevoie de ea!"
Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
Nu i-am fi ucis copiii lui Iov,
Consolându-l că i-am dat alții în schimb.
Am fi știut că pentru părinți
Fiecare copil este un unicat.
Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi creat microbacterium leprae
Și n-am fi avut satisfacția
De a te lăsa în afara cetății, flămând și gol,
Putrezind de viu.
Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi blestemat femeia cu durerile nașterii,
Printr-o opțiune univocă,
Misogină și perpetuă.
Noi oamenii, fără să fim Dumnezeu,
Te-am creat, imaginându-te veșnic.
Am fost ospitalieri și te-am primit îngenunchiați,
În noi, în case și temple,
De proști ce suntem,
Fiindcă ne place să ne iluzionăm.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre naștere sau poezii despre lut