Mi-e dol de sălutalea ta
Ialtă-mă mamă n-am știut
Când elam mică și-am celut
Tu nu mi-ai dat că n-ai avut
Cu sufletul îndulelat
Ai luat pământu'-n lung și-n lat
M-ai lăsat mamă și-ai plecat
Ial azi când nu mai sunt fetiță
De-acuma melg la gladiniță
Mi-ai tlimis mamă și lochiță
Și mie... și la flățioli
Ne-ai tlimis mamă pantofioli
Când le plimesc la piept le stlâng
Sunt male mamă nu mai plâng
Dal te iubesc măicuța mea
Și-olicât de multe aș avea
Mi-e dol de sălutalea ta
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Citate similare
Din lacrimă m-ai plămădit
(Cameliei Rogojinaru)
Din lacrimă m-ai plămădit, mamă,
Fiindcă fecior ți-ai fi dorit, mamă.
Tu n-ai știut, când am să cresc,
Iubire c-am să-ți dăruiesc, mamă.
În leagăn mi-ai pus busuioc, mamă,
În viața eu să am noroc, mamă.
Știai cât suferă o fată
De n-are noroc de la soartă, mamă.
Mi-ai pus arnici cules din ie, mamă
Și-n păr floare de păpădie, mamă
În leagăn, mamă mi-ai cântat,
De tine, mamă, m-ai legat, mamă.
În cântul meu ți-aduc cinstire, mamă,
Căci mi-ai dat viață și iubire, mamă.
M-ai legănat cu drag și dor,
Iar azi îți sunt de ajutor, mamă.
Măicuță, mâna îți sărut, mamă,
Și pentru tine îngenunchi la icoană.
Îți dăruiesc inima mea,
Măicuță bună, mama mea, mamă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine, mamă (variantă)
Când ești departe mamă,
La tine mă gândesc.
Mi-e dor de tine, mamă,
Mi-e dor să te-întâlnesc.
Hai, vino-acasă, mamă!
La piept să mă-încălzești.
Cu lacrima ta, mamă,
Tot doru-mi potolești.
Când ești acasă, mamă,
Nimic nu mă mai doare.
Mă uit la tine, mamă,
Mă uit ca la un soare.
De când ai plecat, mamă,
Eu nu știu să zâmbesc.
Mi-e dor de tine, mamă,
Mi-e dor să te iubesc.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mamă, raza mea de soare
Mamă,
Ies afară și mie frig.
Intru-n casă și mi-e frică.
Din puteri mamă te strig,
dar speranța îmi e mică.
Întoarce-te la mine mamă,
la pieptul tău să mă-ncălzești.
Fără tine-mi este teamă
când doar din cer mă privești.
Pe băncuța de la poartă
zi de zi, mamă te-aștept.
Spre tine gândul mă poartă,
inima mă doare-n piept.
Sufletul... ce să mai spun;
a plecat din pieptul meu.
Pribegește pe alt drum,
să urce la Dumnezeu.
Noaptea privesc mândra lună
și îmi pare zâmbitoare.
Mie parcă ar vrea să-mi spună
cât ești de strălucitoare.
Mamă raza mea de soare!
Mamă icoană mare și sfântă,
îngerii să te-nconjoare,
că mi-ai fost o mamă scumpă.
poezie de Dumitru Delcă (8 martie 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți mulțumesc, iubită mamă
Frumoasă ca un răsărit,
În viața mea ai apărut,
Când viață tu mi-ai dăruit,
Iubită mamă, te sărut!
Îți mulțumesc, iubită mamă,
Că m-ai născut și m-ai crescut,
Întreagă fi'nța mea te cheamă,
Iubită mamă, te sărut!
O, câte nopți tu n-ai dormit,
Copil fiind, tu mi-ai fost scut,
Te rog, mă iartă c-am greșit,
Iubită mamă, te sărut!
O, fie-ți numele slăvit,
Primește astăzi drept tribut,
Prinosul fiului iubit,
Iubită mamă, te sărut!
poezie de George Budoi din Părinții și copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 aprilie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mamă
Foaie verde, flori de mirt, mamă,
La Covid m-am convertit, mamă,
Că vor mamă să mă ducă,
În Italia la muncă, mamă.
Doamne, cât îmi e de greu, mamă,
Plânge portofelul meu, mamă,
Nu mai am nici mărunțiș,
Mi-e gândul la măritiș, mamă.
Lasă mamă că nu mori, mamă,
Iei Covid de sărbători, mamă,
Și le dai pe card la toți,
Fată dragă, cât mai poți, mamă.
Bani în cont ai cu lopata, mamă,
Fiindcă ești fata lui tata, mamă.
Și-apoi tot te-ai mărita
Cu Covid, de ziua ta, mamă.
Nașa Carantina știe, mamă,
De folos ce-are să-ți fie, mamă.
Stai aici și nu pleca,
Acolo n-ai ce căta, fato!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă, azi e ziua ta
Mamă, azi de ziua ta,
Vreau să-ți dau în dar ceva,
Un buchet de floricele
Care să-ți șoptească ele
Cât de mult eu te iubesc,
Mama mea, chip îngeresc.
Mamă m-ai adus pe lume
Mi-ai dat viață, mi-ai pus nume.
An de an eu mare cresc
Să-ți spun ție te iubesc.
Bucuria vieții tale
Sunt a florilor petale.
Eu sunt o mândră fetiță
Scumpa ta de garofiță.
poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România-i mama sfântă
Mamă, mamă, mamă, mamă,
N-am avut să, mă iubească,
M-a născut și a plecat
Sub țărâna românească.
Altă mamă mi-a dat lapte,
M-a-nvelit în tricolor,
Am crescut, nu sunt orfană,
Dar de mama-mi este dor.
Merg la mormântu-i din zare
Să iau un pumn de pământ
Ca să-l duc la Alba Sfântă
Unde totul este sfânt.
Acolo au fost bunicii
Și-au făcut Marea Unire,
Mama mea e România
Și în trup și în simțire.
Nu-s orfana cea orfană,
România-i mama sfântă
Unde-naintașii dorm
Dar inima le cuvântă.
Mamă, mamă, mamă, mamă
Sunt și eu și-alte femei,
Înălțăm întru iubire
Cruce-n zbor de porumbei!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare mamei
Unde ești, Tu, mamă dragă?!
De nu vrei să ne vorbești,
Vei pleca-n curând în ceruri,
De-acolo să ne iubești.
Mi-ai dat viață, mi-ai pus nume,
Ai avut grijă de mine.
Sfaturi bune tu mi-ai dat,
Iar eu ți-am făcut pe plac.
În tristețea mea și-n gând
Te am mamă... Stau și plâng!
Mamă dragă, unde ești?
Să spui la nepoți povești...
Amândoi m-ați condamnat,
Faceți la nepoți pe plac.
Nu mai sunt copilul vostru?!
Acum voi mă vedeți monstru!
Mamă, sunt acum om mare,
Nu mă jucați în picioare!
Eu sunt rupt din trupul vostru,
Iar voi mă vedeți un monstru!
Rana voastră... e și-a mea
Mă veți căuta cândva?!
Mamă, chipul tău îl port,
De tristețea ta... sunt mort.
Vei muri! Eu, voi uita,
Toată bătrânețea ta.
Dacă mori, mamă, de mâine,
Cine te plânge pe tine?!
poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te rog, mamă, vino-acasă
Dă-mi mâna, mamă, s-o sărut,
că multe-n viață-ai petrecut.
Mai întâi viață mi-ai dat
și apoi m-ai legănat.
M-ai crescut, m-ai făcut mare,
eram pentru tine soare.
Ai plecat de lângă mine,
ai vrut ca să-mi fie bine.
Printre străini ai plecat
și de mine ai uitat.
Când pun geană peste geană
dorul la tine mă cheamă.
Mamă,
În fiece dimineață
mă rog să mai fii în viață.
Tristețea greu mă apasă.
Te rog mamă, vino-acasă!
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
Mamă, de ce m-ai născut om
și m-ai lăsat să rătăcesc
în tărâmul de ceață al iluziilor?
De ce m-ai adus în lume, mamă
și m-ai transformat din energie în carne și sânge
și m-ai făcut să gândesc?
Mi-ai dat ochi ca să nu pot vedea,
urechi ca să nu aud,
simțuri pentru a nu simți
și gură ca să mă pierd în cuvinte.
Aici nimic din ceea ce există
nu este ceea ce pare a fi!
Și te urăsc, mamă
că m-ai chemat din neant
ca să mă întrupezi în locul
unde fericirea nu înseamnă cunoaștere
și cunoașterea nu înseamnă mântuire.
Nenăscut să mă fi lăsat, mamă!
Și astăzi aș fi fost fericit.
poezie de Cosmin Soames
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
La tine, mamă...
La tine, mamă, mă gândesc mereu
De câte ori durerile m-apasă.
În clipe de tristețe și de greu
Trimit un gând la tine, către casă.
Te văd în amintiri cum ne zâmbeai,
Chiar și atunci în clipe de durere.
Cu-o lacrimă, furiș, ne mângâiai,
Cu sufletul... și sfânta lui tăcere.
Aș vrea să pot în vise să te țin.
Ca tine mamă... să-mi răpun necazul.
Să cred doar în speranțele ce vin
Și-n lacrima ce-mi mângâie odrazul.
La tine mamă... doruri de se frâng,
Tu știi să le acoperi cu tăcerea.
La tine mamă gândurile plâng,
Dar numai tu le-mpărtășești durerea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
De când ai plecat, mamă
De când ai plecat mamă, multă vreme a trecut
și tare-mi este teamă, că în lume te-ai pierdut.
O veșnicie-i timpul, de când nu te-am văzut,
îți caut chipul mamă și noaptea-n așternut.
Te vreau alături mamă, să simt căldura ta,
să nu-mi mai fie teamă, de lumea asta rea.
Cu o îmbrățișare, să-mi dai iubirea ta,
să nu mai simt în palmă, strivită lacrima.
Târziu, pe prispa casei, stau noaptea și te-aștept,
inima-mi te cheamă, gata să sară din piept.
Eu încă mai cred mamă, că mâine vei veni
și știu prea scumpă mamă, că mult mă vei iubi.
poezie de Dumitru Delcă (2 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă - dulce nostalgie
N-am uitat privirea blândă, cu care tu m-ai primit
Când ajuns acas' la tine, eram tare obosit.
M-ai luat, mamă, de mână și pe pat m-ai așezat
Cu căldura-îmbrățișării, pe frunte m-ai sărutat.
Te-ai așezat lângă mine, m-ai întrebat cum mă simt,
Eu ți-am spus că-mi este bine, savurând al tău alint.
Mi-am adus atunci aminte, de copilăria mea,
Când iubirea ta de mamă, niciodată nu-mi lipsea.
Doamne, cât era de bine, când la masă ne chemai.
Ne puneai mâncare-n blide, să mâncăm ne îndemnai.
Unde ești copilărie? Unde ești măicuța mea?
Tot umblând prin țări străine, greu mă apasă vremea.
Acum, când mă-întorc în sat, găsesc casa părăsită,
Curtea numai are gard, ograda e neîngrijită.
Mi-e dor de tine mamă! Mi-e dor de copilărie.
Dorul către voi mă cheamă, fără voi, viața-i pustie.
Port în buzunar la piept, mica ta fotografie,
Semn că încă te aștept, MAMĂ - DULCE NOSTALGIE.
poezie de Dumitru Delcă (10 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau o mamă!
Am bătut din poartă-n poartă
Și-am cerut la fiecare
Cu-mprumut să-mi dea o mamă.
Dar n-am găsit îndurare.
Vreau o mamă cu-mprumut
Capu-n poală ei să pun.
Să plâng tot ce m-a durut,
Supărările să-i spun.
Vreau o mamă, cin' mi-o dă?
Să-i sărut mâna cea dreaptă,
Să m-alint în vocea-i caldă,
S-o mai strâng în brațe-odată.
Vreau o mamă ce mă cheamă
Să-mi sting dorul ce mă doare
Vreau o mamă să-i zic MAMĂ!
Cine-o are de vânzare?
Vreau o mamă de vândut
N-aș plăti-o cu bani grei.
Din suflet mi-aș da tribut
Și-aș plăti-o-n anii mei!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă
Doare, încă, și mă arde
Vântul ce te-a secerat,
Spune-mi, mamă, de pe unde
Mi-ai strâns apa de-mbăiat?
Mamă, n-avea ursitoarea,
La ea, bine niciun pic
De-am rămas, curând, cu mine,
Rătăcită prin nimic?
Zorii gri, calea făcută
Să încapă pasul meu,
Prea devreme m-ai pus, mamă,
Să mă duc, de mână, eu.
Orizont de strâmbătate,
Rugi murite pe sub cer,
Mamă, n-am avut la cine
Mângâierea ta s-o cer.
Mers împins prin vremea dusă
Până-n crucea toamnei seci,
Sângeri, mamă,-n rana veche
Și în în golul palmei reci!
Înțelesuri fără noimă,
Dorul verde-n lemn uscat,
Mamă, doare și mă arde
Vântul ce te-a secerat...
poezie de Maria Trif
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plănge mamă
Mi-e dor de tine mamă, ca și ție.
Departele ne-apas'-acum pe toți.
Aici, pământul nu miroase-a glie
Iar tu iți plângi privirea către porti.
Nu plânge, mamă, nu strivi tăcerea,
Cu plânsul, depărtarea n-o scurtăm.
Ne-ai învățat de mici ce e durerea
Și cât de grea e crucea ce-o purtăm.
Și o purtăm, chiar dacă ne desparte,
Spre ziua-n care vom fi iarăși toți,
Departele va fi și el departe...
Nu plânge, mamă, fiindcă știu că poți.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!
La tine, mamă, vin
La tine vin când mă topesc
În multe lacrimi și dureri,
La tine mamă poposesc
Să mă înveți cum e să speri.
La tine vin când obosită
Renunț la vise și comori
Iar tu-mi șoptești că sunt sortită
Și cu nădejde mă-mpresori.
La tine mamă găsesc apă
Când sufletul mi-e însetat,
Și-mi dai avânt de pe o rampă
Într-un destin aici lăsat.
La tine mama mea iubită
Gândul mă cheamă neîncetat
Și mă găsesc așa-mplinită
Când dragostea iar ți-am aflat.
La tine vin să mă alinți,
Când clipe grele mă doboară
O mamă, numai tu mă simți
Și-alungi furtuna-mi de afară.
O, mamă dragă scump cuvânt
Îți mulțumesc c-ai fost și ești
Nu este alt cuvânt mai sfânt,
Decât în mama ce-o iubești.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Nu plânge, mamă...
Nu plânge, mamă, pentru mine,
Nu plânge, zău nu are rost,
Sunt val ce strigă ziua lumii
Și noaptea uitå de ninsori
Nu plânge, mamă, nu e bine,
O lacrimă de-a ta, e mult
Mai bine lasă-mă pe mine
Să-mi duc necazul început!
Nu plânge, mamă, trece toamna
Și frunzele se pierd pe drum,
Simt rodul dragostei în mine
Ce-ascunde amintiri de mult!
Nu plânge, mamă, n-am så mor,
Când vântul bate dinspre nord
Și sufletul mi-e înghețat
De dorul mare ce îl am!
Nu plânge, mamă, lasă așa...
Sau hai să plângem împreună,
Ne ștergem lacrimile-n zori
Și până-n seară se usucă!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine, mamă
Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.
Măicuța mea: grădină
Cu flori, cu nuci și mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!
Măicuțo, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor și omenie
Și cântec fără moarte!
Vânt hulpav pom cuprinde
Și frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale brațe,
Mi-e dor de tine, mamă.
Tot cască leul iernii
Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ți caldă,
Mi-e dor de tine, mamă.
O stea mi-atinge fața
Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrân aproape,
Mi-e dor de tine, mamă.
poezie celebră de Grigore Vieru (17 octombrie 1994)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mie dor de-acasă...
Mi-e dor de iarba crudă, din poteci,
Pe care mi-am pășit copilăria,
De iernile sălbatice... și reci,
De crângu'-n care cântă ciocărlia.
Mi-e dor de tine mamă... și de voi,
Mi-e dor de teiul frunzărind în geamuri,
De lacrima căzută... dintre ploi,
Mi-e dor de vânt, de umbre și de ramuri.
Mie dor de teama sărăciei crunte
De care am fugit așa departe,
Azi, piatra ei, s-a transformat in munte,
Stă mamă, între noi... și ne desparte.
Aici, departe, mamă, sângerez...
Mi-e sufletul... arzândă vâlvătaie
N-am timp, în noapte, nici să mai visez,
În zi, n-am timp să mai ascult o ploaie.
Aici, singurătatea-i peste tot,
Mă strâng nespus cătușele tăcerii,
Am obosit... și mamă, nu mai pot
O stavilă și-un frâu să-i pun durerii.
Mi-e dor de-acasă, mamă... tare dor,
De pâinea care sta cu noi, la masă,
Mușcata înflorită, din pridvor...
Mi-e tare dor, mi-e dor... mi-e dor de-acasă.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!