Alfabetul... dinozaurilor!

A

Ankylosaurus blindat
E-un tanc viu, neînfricat,
O măciucă-n coadă are,
Ce-i osoasă, foarte tare.

Archaeopterix are
Pene multe, dinţi şi gheare,
E o pasăre ciudată
Şi reptilă-nnaripată.

Cel mai mare dinozaur
E un Argentinosaur;
Un sauropod-namilă
Chiar şi-n stadiul de fosilă!

Iară Allosaurus
Şi Albertosaurus
Sunt teribili prădători,
Nişte aprigi vânători.

B

Erbivorul dinozaur
Cu numele Brontosaur
Este mare, dar vioi,
Chiar dacă este greoi.

Brachiosaurus, să ştiţi,
N-are gheare şi nici dinţi.
E un erbivor flămând,
Plante ar mânca oricând.

C

Corithosaurus cel vestit
La cântat e iscusit.
Are o creastă şi un cioc
Nu ne-nspăimântă deloc!

Centrosaurus cu un corn
C-un rinocer ar semăna,
Sigur nu-i un unicorn,
Plante multe ar mânca.

Raptorul cel timpuriu,
Coelophysys numit,
Cu gheare de bisturiu,
În Triasic a trăit.

Carcharodontosaurul
În Africa stăpân era;
Nu exista dinozaurul
Ce de teama-i nu "tremura".

D

Gâtul lung, coada subţire,
Diplodocus – ce uimire!
Oricâte plante ar mânca,
El tot nu s-ar sătura!

Deinonychus cel teribil,
Cu gheare ca de secure,
Nu e nici el invizibil,
Umblă ţanţoş prin pădure.

Văr cu Regele-Tiran,
Dasplaetosaurus numit,
Un neînfricat titan
Ce-n Cretacic a trăit.

E

Iar în apă, printre peşti,
Chiar şi-un monstru întâlneşti.
El este un dinozaur,
Se numeşte Elasmosaur.

F

Fabrosaurus erbivor
De plante lacom mâncător,
Dacă şi acum trăia
Pomi şi iarbă devora.

G

Giganotosauru-i
Un feroce carnivor,
Nu se satură c-un pui,
E un aprig prădător.

H

Hypsilophodon micuţ
E un rapid alergător,
Un dinozaur drăguţ
Dac-ar fi doar erbivor.

I

Prin iarbă – Iguanodon
Într-una ar tot mânca,
O ferigă, chiar şi-un pom,
Să-l oprească cineva!

Ichtyosaurus din mare
Nu-i un delfin oarecare,
Ci un peşte-dinozaur,
Pofticios ca un balaur!

J

Jaxartosaurus cu creastă
Nu trăieşte-n lumea noastră,
Însă dacă ar mai fi
După plante s-ar "topi".

K

Kentrosaurus hai-hui
Umblă doar cu turma lui,
E ţepos nevoie mare,
Mulţi ţepi poartă pe spinare.

M

Maiasaura – bună mamă
Pe toţi puii-i bagă-n seamă,
Îi iubeşte şi-ngrijeşte
Până ce mari îi va creşte.

Mososaurus fioros
În ape-i periculos;
De el peştii n-au scăpare:
Nu iartă nici mic, nici mare!

În Jurassic prădător
Megalosaurus era,
Un teropod vânător
Ce pe mulţi înspăimânta.

N

Nodosaurus ţepos
Este foarte noduros,
Este bine protejat
De inamici apărat.

O

Oviraptor fură ouă
Pentr-o masă sau chiar două.
Apoi de părinţi el fuge,
Să îl prindă – Cin' l-ajunge?

P

Pteranodon-nnaripat
E foarte bun la zburat,
Iar Pachycephalosaurul
Dă cu capul – "taurul"!

Sus pe cer – Pterodactyl,
Pterozaur-proiectil,
Iară jos – un cântăreţ:
Parasaurolophus cel isteţ.

Plesiosaurus înoată
Prin oceane şi prin mări,
Nu e un dragon de apă
Şi nu scoate fum pe nări.

Q

Quetzalcoatlusul zboară,
Dar să ştiţi, nu e o cioară,
Ci un pterozaur mare,
Aripi de-avion el are...

R

Rhamphorhynchus ştie să zboare
Ca un liliac cu gheare,
Cu pieliţe alungite
Ce-s de corpul său lipite.

S

Stegosaurus frumos,
Cu plăcuţe-mpodobit
Multe plante are de "ros" –
Le mănâncă liniştit.

Styracosaurus are
Capul plin de ţepi osoşi,
Nu-i un dinozaur mare,
Dar ţepii-i sunt periculoşi.

Spinosaurus cel mare
C-o creastă osoasă pe spinare,
Are dinţi şi are gheare,
Înspăimântă pe oricare!

T

Ty Rex mare şi puternic
E un monstru fioros,
Un necrofag autentic
Şi vânător periculos.

Triceratops tricornut,
De prădători e temut,
Fiindcă nu este fricos
Şi are un scut osos.

Troodonul inteligent
Era foarte vigilent;
Dacă ar mai fi trăit
Sigur ne-ar fi înlocuit.

U

Ultrasaurus e greu,
Dinozaur-paraleu,
De vegetaţie mâncător,
Fiindcă este erbivor.

Utahraptor prădător,
Un gigantic vânător,
Prin păduri alergător,
Terifiant carnivor.

V

Velociraptor – negreşit
E-un hoţ rapid şi iscusit.
Nu o fi el foarte mare,
Însă dinţi şi gheare are!

W

Semăna c-un Stegosaur,
Însă era Wuerhosaur,
Plăci pe spate el purta
Şi în China vieţuia.

X

Un teropod cam feroce
Xenotarsosaurus e,
Gata oricând să atace,
Niciunul n-are scăpare.

Y

Iar în China din Jurassic
Yunnanosaurus trăia
Şi fiindcă nu era pitic
Plante multe tot "toca".

Z

Zephyrosaurus micuţ,
Sigur nu-i un zmeu drăguţ,
Dar e un mic erbivor
Tot de plante mâncător.

Carnivorul primitiv,
Zupayzaurus numit,
Avea gheare la "activ"
Şi pe toţi i-a îngrozit!

Şi cu ei am încheiat
Alfabetul cel ciudat,
Al acestor creaturi
Din îndepărtate vremuri.

poezie pentru copii de Cornelia Georgescu din Tăcere...
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinozaurii

Dinozaurii au fost
Creaturi care au trăit
În vechime, cu un rost
Ce ne dă mult de gândit.

Şopârle înfricoşătoare,
Cu sânge rece sau cald,
Creaturi înfiorătoare,
Ce-au populat acest meleag.

Erau mai mari ca o casă,
Sau chiar un bloc cu terasă,
Însă deloc minte n-aveau,
Mai proşti ca o mâţă erau.

Aveau kilograme multe,
Cântăreau tone zeci sau sute,
Zeci de metri în lungime
Şi tot atât înălţime.

Foarte mari ei au crescut,
Ajungând chiar de temut;
Unii erau ierbivori,
Iară alţii carnivori.

Aveau arme în dotare:
Fălci cu dinţi, labe cu gheare;
Trup robust şi cozi mobile,
Braţe şi picioare agile.

Văzul bun, auzul fin
Şi mirosul dezvoltat,
Pentru inamici – un chin,
Pentru amici – de bază aliat.

Erau creaturi cam dure
Şi micuţe, şi mature,
Curajoase, fără teamă,
Fără milă – bag de seamă.

Ty Rex – Regele Tiran,
Brontosaurus, Diplodocus,
Velociraptor cel viclean,
Stegozaurus, Deinonychus.

Cântăreţul Parasaurolophus,
Ţanţoşul Corythosaurus,
Înaripatul Pterodactylus,
Cap tare – Pachycephalosaurus.

Blindatul Ankylosaurus,
Gât lung – Brachiosaurus,
Sauroniholestes, Coelurosaurus,
Coelophysis, Procompsognathus.

În văzduh – Pteranodon,
Plesiosaurus în mare,
Prin ieburi – Iguanodon,
Se răpuneau; care pe care?

Archaeopterix – primitive păsări,
Triceratops cu trei coarne,
Nu erau balauri cu flăcări,
Nici din poveşti, nici din basme.

Ci dinozauri din carne şi oase,
Monştri vii, mai mari decât case,
Lacomi mâncători de alte vietăţi,
De ierburi, pomi şi alte crudităţi.

Nimeni nu ar fi dorit
Aşa monştri să-ntâlnească;
Să-i vadă doar ca pe un mit,
Fosile multe să găsească.

Aşa speră paleontologii,
Geologii, arheologii;
Să dezgroape oase multe,
Pentru schelete complete.

Care să ne poată "spune"
Acele fiinţe cum erau,
Să ne arate, să ne-ndrume,
Să-nţelegem cum trăiau.

Demult, demult, în trecut,
Totul cu Triasic a-nceput,
La mijloc era Jurasic
Şi s-a sfârşit cu Cretacic.

65 de milioane de ani în trecut
Atunci ei au dispărut,
După ce au înspăimântat
Toate vieţuitoarele de pe uscat.

Dar şi din ape sau cer
Timp de vreo 160 milioane de ani,
Iar astăzi, mai sunt, sper,
Doar păsări din acei titani.

Păsări ce-au evoluat
Din familia raptorilor,
Micşorându-se, au zburat,
Cu ajutorul penelor.

Nu erau deloc pterozauri
Cu membrane de corp lipite,
Ci arhaice păsări-dinozauri,
Cu plisc, dinţi şi gheare alungite.

Într-o eră demult apusă,
Mezozoic se numea,
De asteroid distrusă,
Ce pe dinozauri îi răpunea.

Iată, aşa se presupune
Că ar fi sfârşit dinozaurii,
Deşi nu ştim dacă-s bune
Toate aceste nesigure teorii...

Care nu ne lămuresc
De ce-au fost şi-au dispărut
Şi nici cum, în mod firesc,
În timpul lor au apărut.

De ce erau aşa mari?
De ce minte nu aveau?
De ce erau cam barbari?
Şi de ce cam proşti păreau?

De ce n-au supravieţuit?
De ce n-au evoluat?
Iar dac-ar mai fi trăit,
Cum ar mai fi arătat?

S-ar fi micşorat sau nu?
Oare s-ar fi îmbunat?
Poate ar fi fost un dezastru
Printre noi de-ar fi umblat.

Poate că aşa-i mai bine,
Fără creaturi bizare;
Mari, fioroase reptile,
Să rămână în uitare...

Într-o lume demult apusă,
Inaccesibilă oamenilor,
Prea îndepărtată, dusă,
Pierduta eră a dinozaurilor...

poezie pentru copii de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Als: Şi crezi că ai să mă poţi lămuri tu în privinţa dinozaurilor?
Rena: Trebuie. Măcar esenţialul, Als!
Als: Esenţialul? Ştiu cam cum ar trebui să arate un Ty Rex şi un Tricer, deci cred că e de ajuns.
Rena: Ba nu-i deloc suficient! Acolo, afară, nu te vei confrunta doar cu Ty Rex şi cu Tricer. Sunt o mulţime de alte specii, pe care n-ai cum să le recunoşti, doar prin simpla comparare cu aceştia.
Als: Dar ce nevoie aş avea să le recunosc?
Rena: Nu se ştie niciodată. Poate vei avea.
Als: Eh, dacă are gheare şi dinţi, înseamnă că e un carnivor feroce, periculos şi trebuie să mă feresc din calea lui; dacă nu, e din celălalt, un ierbivor mai puţin periculos şi nu trebuie să-mi fac probleme...
Rena: Nu te poţi ghida doar după aceste amănunte! Dinozaurii ierbivori şi-au perfecţionat numeroase modalităţi de apărare contra atacatorilor.
Als: Bine, hai să încercăm să învăţăm puţină paleontologie. Instruieşte-mă, şefa!

replici din romanul "Speranţa"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: E greu de crezut că ai putea avea duşmani.
Lucian: Aşa ţi se pare ţie, din cauză că eşti foarte bună. Cum reuşeşti?
Maria: Explicaţia ar fi simplă: Trăind mereu printre plante şi animale, iubindu-le, preţuindu-le şi îngrijindu-le cu drag, am devenit poate sufletistă şi bună. În plus, aş putea afirma că am reuşit să înţeleg adevărata valoare a vieţii.
Lucian: Adevărata valoare a vieţii?! Şi care ar fi aceasta?
Maria: Nu ştiu dacă într-adevăr am dreptate şi chiar aş fi descoperit această valoare inestimabilă, dar, după umila mea părere, ea constă în existenţă însăşi.
Lucian: Adică?!
Maria: Adică fiece vietate e importantă pentru că există; şi nu mă refer doar la fiinţele vii, ci şi la plante, pentru că şi ele trăiesc, chiar dacă n-au posibilitatea de a se deplasa singure, prin mijloace proprii, dintr-un loc în altul. În plus, nu e deloc corect ca noi să ne autoconsiderăm superiori tuturor celorlalte fiinţe, doar pentru că aşa ni se pare nouă. Nu suntem cu nimic mai presus decât celelalte creaturi cu care convieţuim, doar pentru că noi avem impresia că putem fi stăpâni, că totul ni s-ar cuveni; nu-i chiar aşa! Chiar şi o muscă, o floare sau un microb este la fel de important şi poate revendica aceleaşi drepturi. De ce? Pur şi simplu, pentru că există! Dacă n-ar fi importante, n-ar exista, iar lucrurile s-ar simplifica, reducându-se doar la existenţa noastră, a speciei umane. Ar fi însă monoton, plictisitor şi deloc interesant dacă n-ar exista nimic altceva cu excepţia oamenilor. De aceea îndrăznesc să afirm că fiecare îşi are rolul şi rostul bine determinat.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea vieţii mele

Valurile mării se-agită şi se-înalţă,
Dau în clocot cu-înspumate creste;
Nu au tihnă, unul nu se odihneşte,
Fac tot ce pot, în adânc sau la vedere,
Să-oficieze-un spectacol de putere.

Pe marea vieţii mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colţuri pândesc primejdii cu-ascuţite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul să ne numărăm. Este timpul să fii brav.

Pentru mine-acesta-i momentul
Să îmi revendic locul pe pământ,
Să dovedesc pe omul care sunt.
Pentru că ştiu că stau pentru dreptate,
Eu voi lupta, nu mă voi da deoparte.

Pe marea vieţii mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colţuri pândesc primejdii cu-ascuţite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul să ne numărăm. Este timpul să fii brav.

Chiar dacă apele se învolburează
Şi mânia lor mă va lăsa fără-adăpost,
Eu ştiu că mâine-n zori, la prima rază,
Toate se vor linişti, de parcă nici n-au fost.

Pe marea vieţii mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colţuri pândesc primejdii cu-ascuţite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul să ne numărăm. Este timpul să fii brav.

Pe marea vieţii mele iertare nu-i, nici îndurare,
Sunt singur. Rezist. După colţuri pândesc primejdii cu-ascuţite gheare.
Stau de neclintit pentru libertatea mea, luptând fără-încetare.
Este timpul să-îndrăzneşti, este timpul să fii tare.

poezie de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decaloguri comparative...

Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreţie, fără a lui împărăţie.
Nici un drum cu ocoliş, nu e fără ascunziş...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credinţa nu-i credinţă, dacă n-are stăruinţă.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viaţa nu e viaţă, de nu, îţi zâmbeşte în faţă.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carasul (Carassius gibelio)

E-ntâlnit, de multe veacuri,
În canale, iazuri, lacuri,
Râuri cu mişcare lentă,
Unde specia-i prezentă.

Colorat în argintiu,
Uneori slab auriu,
Sau oranj, uşor verzui,
După mediul dumnealui,

Peştele numit caras
Nu-i nici slab, dar nu-i nici gras,
Nu-i nici mare, nici prea mic,
Însă este foarte şic.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decaloguri comparative

Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreţie, fără a lui împărăţie.
Nici un drum cu ocoliş, nu e fără ascunziş.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credinţa nu-i credinţă, dacă n-are străduinţă.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viaţa nu e viaţă, de nu îţi zâmbeşte în faţă.

poezie de Valeria Mahok (august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orătăniile (poezie pentru copii)

Zarvă mare în grădină:
Ţipă tare o găină,
Ţipă raţele... mac, mac!
Ţipă tare... şi-un gânsac!

Ce credeţi că s-antâmplat?...
A intrat, vulpea în sat!
O vulpe îmfometată
Şi de câinii toţi, lătrată!

Vulpea noastră-mfometată
A uitat, că e lătrată
A uitat, că-n sat mai este
Vânătorul ce-o pândeşte.

- Uite vulpea-n bătătură!...
Fuge cu raţa în gură!...
- Vai de noi, astăzi murim!
De vulpe ne prăpădim!

De la larmă şi lătrat
Vânătorul, s-a sculat:
Vânător mare vestit
De sătenii toţi iubit.

Vulpea noastră păcătoasă:
O vulpe foarte frumoasă,
De foame şi de calică
Nu avea nici pic de frică.

Ea-l ştia pe vânător:
Un duşman al vulpilor,
Dar acum, năval' a dat
Şi de toate a uitat:

În coteţ, iute intra
Orătănii omora
Avea fulgi prin nas şi gură
Şi tot, nu era sătulă.

Nesătula, s-a trezit
Cu vânătorul vestit:
Vânător, care-a văzut
Ce dezastru a făcut.

- Vai de mine, ce mă fac?
Am sărit din puţ în lac!
A ţipat vulpea calică
Miorlăind, ca o pisică

Şi făcând ea pe... pisica
A-nceput, s-o prindă frica:
Vânătorul iscusit
Nu s-a lăsat păcălit.

Vulpea, toată cufurită
De puşcă îi aţintită:
Vânătorul, pac! şi pac!
Şi vulpea a împuşcat.

- Vai ce mai găinărie,
Ţipă vulpea-n agonie:
Decât vulpe împuşcată
Mai bine, îmfometată!

Şi zicând vulpea aşa
Sufletul că şi-l trăgea
Să îi fie de învăţ
Cu blăniţa,-i pusă-n băţ!

Şi ce mare bucurie
Şi ce mare vulpărie
Şi ce nuntă mare-n sat
Orătăniile-au dat.

***
Zarvă mare în grădină!
Ţipă, iarăşi... o găină:
"Cotcodac, şi cotcodac",
Speriată... de un "ac".

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politică de trei parale

Ne dăm pe mâna orişicui, că iată, nu avem ce-alege,
Toţi sunt o apă şi-un pământ, ei n-au credinţă şi nici lege.
Ne tot lăsăm îmbrobodiţi, când vin din patru-n patru ani,
Cu vorbe mari, sforăitoare şi cu discursuri de doi bani.
Promisiuni de viaţă bună şi miere multă peste tot,
Nu au măsură la minciună să prindă cât mai mulţi la vot.
Iar după-aceea... noroc bun! De noi, în cot pe toţi îi doare,
Prioritatea-i pentru ei s-apuce osul cel mai mare.
Se sfâşie ca nişte fiare, pe viaţă şi pe moarte-i lupta
Se folosesc de orice arme şi crâncen îşi păzesc reduta.
Ca nişte stoluri de lăcuste rod tot ce întâlnesc în cale,
În urma lor, pe trupul ţării rămâne doar potop şi jale,
Un biet popor încovoiat de-atâtea biruri şi ponoase,
Abia mai poate respire în case mici şi friguroase.
E sărăcie peste tot şi deznădejdea-i tot mai mare;
La ştiri auzi că un biet om s-a sinucis din disperare.
Nici Dumnezeu nu te mai scapă, nici toată inchiziţia
De-o să ajungi prin tribunale afla-vei ce-i justiţia.
Pe-un amărât de cum l-au prins, c-un sac de boabe c-a furat -
Adio, sfânta libertate! La puşcărie l-au băgat...
Cam vreo cinci ani, ba chiar mai mult, justiţia e foarte dură,
Doar legea este pentru proşti, nu pentru grangurii ce fură
Şi-atâtea au devalizat: uzine-ntregi, maşini, vapoare,
Pământul ţării l-au furat şi din păduri mii de hectare.
Ei nu acceptă că sunt hoţi, voi, însă, ştiţi cum se numesc,
Ei spun că fac " privatizare " când faptic fură cât poftesc.
Şi dacă-aşa,... dintr-o "eroare", un avocat "nepriceput",
Mai bagă vreunul la-nchisoare... se ştie ce e de văzut:
Cum se găseşte câte-un doctor, ce foarte prompt ne dovedeşte-
Că are-o mare suferinţă şi închisoarea nu-i prieşte.
Pe loc, e pus în libertate şi ne sfidează clar, pe toţi.
Se-aplică legea la cei mici, ea nu e pentru marii hoţi.

poezie de Mariana Dobrin din Ţara lui Papură-Vodă (2000)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Mai aveţi nelămuriri?
Maria: Da, ar mai fi ceva.
Eugen: Spuneţi, domnişoară.
Maria: De fapt, aş vrea să ştiu dacă... Dacă ar fi posibil să... Să luăm animale la bordul navei, în misiune?!
Eugen: Animale?! Nu ştiu dacă s-ar putea... N-am discutat despre asta cu nimeni. Personal însă, nu v-aş sfătui.
Maria: De ce?
Eugen: Nu că v-ar încurca cu ceva; sunt tare drăgălaşe, dar mă gândeam la faptul că nu trăiesc prea mult, adică, durata vieţii animalelor de companie nu e foarte lungă, iar asta ar putea ridica probleme; ar fi de preferat să le evitaţi.
Maria: Dar plante?
Eugen: Plante?! Desigur, da... Cred că astea nu încurcă pe nimeni, cu nimic. În cazul lor, altfel stă treaba. Deci, plante cred că puteţi lua.
Maria: Şi... Dacă ar fi vorba de mai multicele, aş avea unde să le depozitez? Şi li s-ar asigura toate condiţiile necesare?
Eugen: Eu cred că da, dar aici mai bine îţi poate răspunde unul dintre cei trei elevi ai mei. Luci, lămureşte-o tu pe domnişoara, te rog!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Un moment! Vrei să spui că toate aceste plante existente aici, nu au în structura lor celulară acizii nucleici?
Dick: Exact. Nu au ADN, nici ARN.
Lucian: Dar asta e imposibil! ADN-ul este esenţa tuturor organismelor vii.
Dick: Aşa o fi pe Pământ, dar nu şi aici, Lucian. Toate aceste plante obţinute de noi pe căi artificiale nu au ADN, dar ele există. La fel se întâmplă şi-n cazul animalelor şi pomilor din pădurea artificială.
Lucian: Asta nu se poate! Fără molecula de ADN, acestea nu pot exista; e de neconceput să poată exista plante fără ADN. Ce să mai spunem despre animale? Animale, fiinţe vii, fără ADN?!
Dick: Nu au ADN, Lucian! Dacă ar avea, n-ar mai fi deloc artificiale, chiar dacă ar fi create de noi, în laboratoare. Ar fi naturale, reale, normale, sau cum să mă exprim ca să înţelegeţi mai bine? Dar nu au ADN, deci sunt artificiale; n-am avut de unde să procurăm ADN-ul lor. Poate mai mult din cauza asta putem afirma că ar fi artificiale, nu în sensul că ar fi de plastic, iluzii, holograme sau altceva de genul acesta.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă ne certăm, eu te iubesc

Chiar dacă ne certăm, eu te iubesc
Şi cred că ne certăm că miza-i mare
Poate de multe ori înnebunesc
Însă în sinea mea plâng foarte tare.
Eu simt nevoia să te controlez
Să fiu destinul tău şi steaua ta
Şi uneori chiar să te modelez
Fiindcă sunt trufaş în iubirea mea.
Dar tu să mă iubeşti chiar de m-aprind
Precum un foc ce urcă pân' la lună,
Căci recunosc că vreau ca să mă schimb
Şi firea să-mi devină mult mai bună.

De multe ori e greu şi nu te poţi opune
Când îţi iubeşti femeia cu-atâta pasiune.

poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul este cel mai mare prădător al uscatului, vulturul este este cel mai mare prădător al aerului, iar rechinul este este cel mai mare prădător al apelor.

aforism de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora a treia am avut geografia. Şi eu care credeam că geografia e cine ştie ce obiect greu! Ca aritmetica, de pildă. Da' de unde! E foarte uşor! Geografia este ştiinţa despre pământul pe care trăim noi, despre munţi, mări şi oceane. Până acum îmi închipuisem că pământul nostru e drept şi întins ca o foaie de clătită. Olga Nikolaevna ne-a spus însă că nu e întins, ci rotund. Rotund ca un glob! Mai auzisem eu aşa ceva, dar am crezut că e cine ştie ce poveste sau născocire. Acum însă se ştie sigur că asta nu-i poveste. S-a stabilit că pământul nostru este un glob mare, mare de tot, şi că oamenii, trăiesc peste tot, de jur împrejurul lui. Pământul atrage spre el oamenii şi animalele şi tot ce se află pe pământ, şi iată de ce vietăţile care trăiesc dedesubtul nostru nu cad niciodată! Mai e ceva foarte ciudat: cei care trăiesc dedesubt merg cu picioarele în sus, adică cu capul în jos, numai că ei nu bagă de seamă asta şi-şi închipuie că merg aşa cum trebuie; pentru că, nu-i aşa, dacă lasă capul în jos şi se uită la picioare, văd pământul pe care stau, iar dacă înalţă capul, văd cerul. De aceea li se pare că şi ei merg cum trebuie.

Nicolai Nosov în Vitea Maleev la şcoală şi acasă, Capitolul I (1951)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de ceară cu gheare

zarea senină
e albastră pasăre
cu aripi de lumină
şi oameni gheare

ce-o ţin de cadavre
de religii rugină
penelor de lumină
cu agheasme de disperare

nedorind să zboare
in a noastră apusă chemare
spre căderea-n întunecare
cu corzi de body jumping, inversare

a elasticitaţi care
pare cădere
cu aripi spre zare
legat cu funii de ceare

alungite până aproape
la topire
răsărind stropi alungiţi în casape
gheare din a noastră strigare

ce urlă că e doar cădere
trăgându-l napoi cu disperare
părându-ne o salvare
dintr-o cădere...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speciile de guvizii

Sunt pe lume specii multe;
Cine poa' să le "consulte"?
În acest "familion"
Nu sunt chiar un milion,

Însă Domnul din tării
A făcut vreo 2000.
Sunt de ape curgătoare
Şi de ape stătătoare,

Sunt de apă dulce unii,
Mulţi de mare, ca barbunii.
Ei au nume fel de fel,
Că poţi umple un tabel:

E "guvid cu capul mare",
E "de baltă", e "de mare",
"Negru", "vânăt", "străveziu",
"Mare", "mic", "gigant", gălbiu,

"De lagună", "transparent",
Chiar "de iarbă" (evident),
"De nisip", "de mâl", "de piatră",
Mai lipseşte... "care latră".

pamflet de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (12 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jeremy Grey: Ai mai împuşcat aşa ceva înainte?
John Beckwith: În toţi aceşti şaptesprezece ani de când ne ştim m-am furişat ca să merg la vânătoare în jurul lumii. Nu, nici măcar nu ştiu ce este o prepeliţă!
Jeremy Grey: Mă simt ridicol. De ce a trebuit să ne camuflăm? Ca să nu ne vadă prepeliţa cea mare şi rea?
John Beckwith: Ştiu. De ce nu putem să vânăm ceva normal ca un şoim sau un vultur, ceva cu gheare?
Jeremy Grey: Ar fi minunat. Am putea vâna ceva mai mare, de exemplu. Ceva în genul unei gorile sau a unui rinocer sau a unui nenorocit de om! Asta chiar tne-ar ţine în priză.
John Beckwith: Esti puţin cam dur.
Jeremy Grey: Vreau să spun că ar fi un joc periculos să vânăm un om chiar acum. Un adversar care să merite. Nu un om înarmat, ci un om deştept, un om care să cunoască jungla. Sau pădurea.

replici din filmul artistic Spărgătorii de nunţi
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini

dacă ţi-aş lua P
rânzul, nu-i aşa c-ai mânca Rădăcini
cu R foarte mare? nu-i aşa
că aşa s-ar afla, s-ar cunoaşte
Răutatea şi Pofta din noi?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger sau demon? (Traian Băsescu, preşedintele României între 2004-2014)

Ce-i Băsescu, vă-ntreb eu,
Înger de la Dumnezeu?
Este el un heruvim,
Ori e, poate, serafim,
Spuneţi, este vrun arhanghel
Dintre cei din Tetravanghel?

O fi, cumva, Mihail,
Sau arhanghelul Gavril?
Ori e, poate, Rafael,
Sau vestitul Uriel?
E un înger păzitor
Pentru-al nostru brav popor?

Aură vedem că n-are,
Cu lumină ca din soare.
N-are aripi înstelate,
Lungi şi albe, minunate,
Şi nu l-am văzut să zboare
În lumină orbitoare.

O fi, cumva, Belzebut,
Sau alt demon de temut?
Dar vedem că n-are gheare,
Nici copite la picioare,
Coadă nu-i, nu i-a crescut,
Şi nici coarne n-am văzut!...

Este, oare, el un sfânt,
Sau Mesia pe Pământ?
Oricât l-aţi diviniza,
Oricât l-aţi demoniza,
Este om, la fel ca voi,
E din carne, ca şi noi.

Hăhăieşte, varsă lacrimi,
Cu păcate-i, plin de patimi.
Că-i un cinic, un ingrat,
Uneori chiar deplasat,
Cine poate contesta?
Nici chiar el, nu este-aşa?
..................................
Orice-am spune – pamfletarii,
Şi-a învins toţi adversarii.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (11 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate elementele de o importanţă critică pentru plante, fosforul se găseşte de obicei cel mai puţin, iar sursele sale sunt rareori disponibile pe plan local. Dintre toate îngrăşămintele fosfatice folosite Europa şi America de Nord consumă 75% şi obţin mai puţine recolte de la această amendare datorită folosirii lor exagerate, a irigării exagerate şi a economiei slabe a solului. Dacă vrem cu adevărat să reducem foametea în lume, redirecţionarea acestor fosfaţi care sunt în surplus către solurile sărace din Africa şi India sau oricare altă zonă săracă în mâncare ar rezolva problema. Uitaţi de plante miraculoase; avem nevoie de etici globale pentru toate aceste resurse esenţiale pentru sol. Atâta timp cât cultivăm şi aruncăm resturile, cea mai mare parte din această resursă esenţială şi rară va ajunge în mare.

citat din Bill Mollison
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!