Mihai: E a ta?
Lucian: Bijuteria asta albastră?! Nu. E a directorului.
Mihai: Poftim? Cum? A cui? A... cărui director?!
Lucian: Directorul Institutului nostru, desigur, Traian Simionescu.
Mihai: Cum așa?! Adică domnul director ți-a împrumutat ție mașina dânsului?!
Lucian: Da; și nu-i prima oară când mi-o împrumută. Eu și dom' director ne înțelegem foarte bine, ca să zicem așa... Îmi e prieten.
Mihai: Ah... Și de ce te duceai spre Institut; să-i înapoiezi mașina domnului director cumva? În cazul ăsta, n-ar trebui să mă mai duci pe mine în oraș; mai bine oprește, să cobor, îmi pot continua drumul spre oraș așa cum l-am început, singur.
Lucian: Stai liniștit! Dom' director mi-o lasă la dispoziție oricât doresc; mi-a spus că i-o pot înapoia chiar și... peste 13 ani. Desigur, glumea, dar nu-i nici o grabă.
Mihai: Ah...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lucian: Totuși, nu sunt foarte sigur că ar fi așa. Adică... Nu-mi dau seama... De ce ar fi tăcut? Toți? De ce nu mi-ar fi spus? Nici unul? Probabil că știau toți, adică, măcar ei... Mama, blondul, dom' director; și nici unul nu mi-a zis niciodată nimic în acest sens... Deci, nu pricep! Poate că totuși, doar ni se pare nouă, Mihai și-mi fac griji degeaba! Poate că nu-i deloc așa... Sper că nu-i așa! La naiba!
Mihai: Eu... Repet, Luci, nu știu ce să-ți spun! Dar... Stai puțin! Ia uită-te la mine!
Lucian: Poftim?!
Mihai: Privește-mă cu atenție, pentru câteva clipe!
Lucian: Bine.
Mihai: Da, acum îmi dau seama... Mi se părea mie mai demult, dar nu făceam legătura sau credeam că doar mi se pare, însă acum e foarte clar! Nu știu ce înseamnă asta, dar... E sigur!
Lucian: Ce anume îți dai seama? Ce-i atât de sigur, Mihai?
Mihai: Luci, semeni mult cu dânsul; nu cu tatăl tău cel blond, ci cu domnul director. Zău așa, chiar semeni! Mult de tot!
Lucian: Crezi?!
Mihai: Negreșit!
Lucian: Bine, Mihai... Scuze că te-am reținut! Mă retrag acum.
Mihai: Unde pleci?
Lucian: Nu contează... Aiurea, prin oraș, apoi în navă, desigur. Te las să-ți vezi de treabă, aici, cu supercomputerul... Pa! Mai vorbim noi.
Mihai: Bine, Luci, cum vrei... Sigur mai vorbim, oricând. Pa!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Dom' director, repede, cheile de la mașină!
Traian: Poftim?! Ce-ai zis, Luci?
Lucian: Îmi trebuie urgent cheile de la mașina dumneavoastră.
Traian: Mai întâi de toate, bună seara, dragule!
Lucian: Ah, mă scuzați... Bună seara, dom' director.
Traian: Așa... Acum să trecem mai departe.
Lucian: Plecați undeva în seara asta, în afara Institutului? Prin oraș sau în altă parte?
Traian: Din câte știu eu, nu; și nu-i nevoie să-mi consult agenda pentru a verifica.
Lucian: Înseamnă că n-aveți nevoie de mașină acum, urgent.
Traian: Nu, n-am.
Lucian: Atunci mi-o puteți împrumuta mie?
Traian: Vrei să mergi acasă?
Lucian: Nu, dom' director, nici gând; acasă m-aș fi dus fie cu taxiul, fie pe jos, nu v-aș fi deranjat...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Ce se întâmplă, Luci?
Lucian: Dom' director, ce bine că ați sosit!
Traian: Măi, vezi cum greșești? Tu mă pui să te scap de pază, când de fapt...
Lucian: Lăsați, dom' director!
Traian: Cine erau domnișoarele? Dacă le-ai recunoscut, să-mi dai o listă cu numele lor; vom lua măsuri împotriva lor!
Lucian: Nu, dom' director; vă rog, iertați-le!
Traian: Dar ar trebui să procedez astfel, pentru ca asemenea scene să nu se mai repete.
Lucian: Când am să le văd, am să le explic eu situația; sper să înțeleagă... Nu-i nevoie să le sancționați.
Traian: Bine... Și acum... Știi ce-ar trebui să fac acum?! Să-i chem imediat pe body-guarzii aceia, să te supravergheze, chiar dacă mă vor înjura că-i tot sucesc de colo-colo!
Lucian: Nu, dom' director, vă rog eu.
Traian: N-ar trebui să cedez mereu în fața ta, dar... Fie! Treacă de la mine și de data asta; ar trebui să-mi mulțumești că-ți îndeplinesc toate voile.
Lucian: Păi, eu vă mulțumesc.
Traian: Mda... Și colega ta unde-i?
Lucian: Nu știu; sper să nu fi plecat fără mine...
Traian: Ai fi vrut să te mai și aștepte?
Lucian: Poate nu, dar n-a trecut încă sfertul de oră. Iat-o! N-a plecat.
Traian: Bine. Atunci vă las... Ne vedem luni.
Lucian: Luni, dom' director.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Ar mai fi un lucru de lămurit, dragul meu. Tot de la distinsul tău prieten am aflat un amănunt care m-a pus serios pe gânduri: Domnul director mi-a spus că ai fi îndrăgostit de domnișoara consilier, cea care te-a reclamat Comisiei Disciplinare a Institutului.
Lucian: Poftim?! Ți-a spus dom' director așa ceva?
Diana: Da... Eu așa am înțeles.
Lucian: Nu, mamă; poate ai înțeles greșit. Nu cred că dom' director a spus una ca asta.
Diana: Poate nu astfel formulat, dar ideea în sine era aceeași. Și te rog, Luci, dacă ești cumva îndrăgostit, de ea sau de altcineva, spune-mi! Nu-mi ascunde un amănunt atât de important.
Lucian: Mamă... Nu pot să-ți spun decât că... Dacă aș fi îndrăgostit de ea, ar ști și ea acest lucru, pentru că i-aș fi spus până acum, dar o poți întreba de dimineață, să vezi ce-ți va răspunde.
Diana: Nu, dragul meu. Nu-i nevoie! Mi se părea absurd să fii îndrăgostit tocmai de ea. Poate de domnișoara cea blondă, ea e foarte drăguță.
Lucian: Într-adevăr, foarte...
Diana: Nu știu de ce domnul director mi-o fi spus așa ceva.
Lucian: Nici eu...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ce zici, acum?
Mihai: Ai dreptate, e ciudat... Tu, ce crezi? Care-i bănuiala ta?
Lucian: Eu aș vrea să aflu mai întâi părerea ta, dacă nu te superi...
Mihai: Păi, se refereau clar la tine, ca la un secret al dumnealor, păstrat de-a lungul anilor, care acum ar fi aici, în siguranță, pe Proxima... Luci, crezi că ar fi posibil ca domnul director să fie, de fapt... Adică, dânsul... Tatăl tău?! Domnul director, Luci?!
Lucian: Da, asta bănuiam și eu, dar speram că doar mi se părea mie...
Mihai: Nu, nu ți se părea, asta reiese clar din cuvintele acelea.
Lucian: Ah, nu... Nu se poate!
Mihai: Luci...
Lucian: Sunt bine, n-am nimic... Deci, de fapt din cauza asta mă considera dânsul mereu favoritul dumnealui, nu din alt motiv...
Mihai: Păi, eu nu știu ce să-ți spun.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Spune, blondule, mergi cu Nis în oraș, sau nu?
Iulian: Depinde... Eu ce câștig la afacerea asta?
Lucian: Păi, în primul rând, mai ieși din casă și-n al doilea rând, te poți plimba chiar și până diseară cu mașina directorului.
Iulian: Ah, cu mașina aia vrei să-l duc pe "domnul kilometru"?!
Lucian: Exact, blondule.
Iulian: Păi, de ce nu spui așa de la început? Bine, în cazul ăsta, normal că merg; s-a rezolvat. Mulțumit, Nis?!
Nistor: Foarte, domnule.
Iulian: Bine, mă îmbrac și...
Lucian: Peste un sfert de oră, blondule. Atunci va trebui să plecați.
Iulian: Fără body-guarzi, sper.
Lucian: Bineînțeles, fără.
Iulian: Deci, ați rezolvat și cu chestia asta; bun sunteți foarte eficienți. Și într-adevăr, chiar aveam nevoie de o ieșire prin oraș; dacă-i cu mașina directorului, cu atât mai bine. Știi, distinsul tău prieten ne-o fi promis el un concediu de un an, plătit, cu salarii duble, dar nu cred că am să rezist să rămân acasă atâta timp. Am nevoie de activitate; n-am ajuns încă la vârsta pensionării... Poate am să mă întorc mai curând la lucru, la Institut.
Lucian: Treaba ta, blondule...
Iulian: Luci, ești sigur că prietenul tău ar fi de acord să-și lase mașina pe mâna mea?
Lucian: Dom' director mi-a lăsat mie mașina dânsului până pe 27 iunie, deci, pot face ce vreau cu ea...
Iulian: Tocmai; ți-a lăsat-o ție, nu mie! Poate se va supăra sau n-o să-i convină când va afla că mi-ai dat-o mie.
Lucian: Aș...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Bună seara, dom' director.
Traian: Iarăși, Luci?!
Lucian: Poftim?!
Traian: Obrajii tăi, băiete, obrajii... În ultimul timp, mereu îți sunt roșii. Și nu din cauza emoțiilor!
Lucian: Aaa... Secretarele dumneavoastră din birou sunt de vină pentru asta. Dar, vă rog, nu le certați!
Traian: Nici n-aveam de gând... Ce să mă fac oare cu tine?!
Lucian: De ce m-ați chemat, dom' director?
Traian: Ia loc! Citește!
Lucian: Ce-i aici, dom' director? Declarații de amor?
Traian: Citește! Și nu mai tot zâmbi, e vorba despre ceva foarte serios...
Lucian: Ce-i asta, dom' director?
Traian: Citește totul cu mare atenție!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Luci, ce te mai preocupă acum?
Lucian: Păi, în legătură cu dom' director...
Mihai: Ce-i cu dânsul?!
Lucian: Ai înregistrat cumva totul, adică, doar ceea ce am văzut noi?
Mihai: Sigur, am înregistrat. De fapt, oricum totul se înregistrează automat, fără a fi nevoie să înregistrez eu.
Lucian: Bine. Și poți găsi acele imagini?! Vreau să-ți arăt ceva, poate înțelegi tu mai bine decât mine, sau, nu știu...
Mihai: Da, le pot găsi.
Lucian: Atunci, încearcă, de la momentul sosirii domnului director, cu mașina dumnealui, în curte...
Mihai: Bine, Luci. Hai să vedem despre ce e vorba!
Lucian: Uite! Acum dom' director ori într-adevăr nu găsea cadoul pentru mama, ori se prefăcea doar că nu-l găsește, ca un pretext ca dom' profesor să nu-l aștepte în zăpadă... Oricum, așa s-a asigurat că pe holul de la intrare nu va fi nimeni, după ce dom' profesor va fi intrat deja în casă, deci, vor rămâne doar mama și dom' director... Și acum ascultă cu atenție ce-și spun! La început, auzindu-i, mi se părea clar că dom' director flirtează cu mama, iar ea chiar îi răspundea avansurilor lui și chestia asta mă umpluse de nervi; de abia m-am abținut, să nu izbucnesc atunci, de față cu Ly... Dar am reușit, m-am stăpânit! Apoi, discuția a luat o întorsătură ciudată... Oricum, și-au vorbit mereu de parcă ar fi fost doi buni prieteni, pe numele mic, tutuindu-se, doar până au intrat în camera în care erau și ceilalți musafiri... Ascultă doar, cu multă atenție!
Mihai: Bine, ascult...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Și dacă s-ar ajunge la concluzia că domnișoara ar avea dreptate și se vor lua măsuri împotriva ta?
Lucian: Destituirea din funcția de comandant n-ar fi o pagubă prea mare, de nereparat; nu țineam cu tot dinadisul la această funcție, dar excluderea mea definitivă din echipaj... Asta chiar ar avea urmări imediate, destul de neplăcute.
Mihai: Cum ar fi?
Lucian: Anularea misiunii.
Mihai: Cum așa? De ce?
Lucian: Fără mine, Alex și Nis s-ar retrage amândoi rapid din echipaj.
Mihai: De când îi cunoști?
Lucian: De când aveam vreo 6 ani, de când m-am înscris la școală aici, în Institut; eram nedespărțiți, măcar după ore, împreună zi de zi. Și făceam groaznic de multe nebunii. Și cine crezi că ne scăpa mereu de pedepse?
Mihai: Cumva... directorul?
Lucian: Chiar el.
Mihai: Și atunci tot dânsul era director?
Lucian: Da; închipuie-ți, avea doar vreo 24 de ani... aproape 25, sau cam așa ceva.
Mihai: Uau... Impresionant!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Și toate astea se întâmplă doar din cauza acestei domnișoare capricioase; consilierul misiunii... Nu înțeleg! Ce naiba are cu tine fata asta?
Lucian: Nu știu, dom' director.
Traian: Ce i-ai făcut? Cu ce-ai supărat-o?
Lucian: Eu, dom' director? Nicicând, cu nimic.
Traian: Stai puțin; ai condus-o acasă, cu mașina mea, de trei ori până acum, în ultimele zile, fără body-guarzi, pentru că m-ai rugat pe mine să vă ajut... Chiar nu i-ai făcut nimic?
Lucian: Nu, dom' director! Jur!
Traian: Bine, te cred... Și atunci, de ce? Ce are împotriva ta?
Lucian: Cine știe?! O avea ea motive, deși eu n-o înțeleg, deloc.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ah, dom' director... Dumneavoastră cum ați vrea să fiu?
Traian: Așa cum te știu: vesel, simpatic, plin de viață!
Lucian: Momentan nu pot fi așa...
Traian: Dar când vei putea fi din nou astfel?
Traian: Nu știu.
Traian: Luci, cum complici tu totul!
Lucian: Dom' director, nu complic nimic; doar știți ce i-am spus...
Traian: Mamei tale?! Știu. Dar asta nu schimbă situația; ar trebui să iei măsuri, altfel nu ajungem nicăieri. Nu vezi care-i rezutatul? Tu suferi, ea suferă, ba chiar și eu; cum crezi că mă simt văzând-o tristă și înlăcrimată? Iar mai târziu pe tine; și tu, tot trist... Ar trebui să punem capăt acestor suferințe; soluția ne e la îndemână.
Lucian: Mai bine să vorbim despre altceva.
Traian: Nu-i bine, Luci; fugi de problemele cu care te confrunți, în loc să le înfrunți!
Lucian: Să le înfrunt?! Nu acum, dom' director; poate altădată...
Traian: Bine. Să fie ca de obicei, cum vrei tu.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu după mult timp, tânărul comandant, cu papagalul său pe umăr, se afla din nou la volanul mașinii albastre; pe bancheta din spate stăteau cei doi body-guarzi. Dar Lucian îndreptă mașina spre ieșirea din oraș; mergea la Institut. De ce? Nu-i era nici lui foarte clar de ce, dar simțea nevoia de a-l vedea pe director, de a-l avea aproape, de a-i vorbi. Steaguri tricolore fluturau în adierea vânticelului cald de vară. Poarta Institutului se deschise imediat pentru mașina albastră, dar înainte de a fi intrat, cei doi body-guarzi coborâră. Lucian opri mașina la locul ei; acesta nu era ocupat. Nu-l anunțase pe director de sosirea lui, dar spera să-l găsească acolo, deși era posibil ca dânsul să fi plecat pe undeva. Dar Lucian nu renunță la ideea de a-l căuta. Se opri doar în fața ușii pe care scria "Director", ciocăni discret și intră fără a mai aștepta vreun răspuns. Directorul era acolo, la biroul său. Își aranjase singur hârțoagele; acum le completa, nu mai avea mult până să le termine. Vru să reproșeze ceva noului sosit, dar când își ridică privirea și-l zări pe favoritul său, îi zâmbi îngăduitor.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Ai făcut rost de mașină?
Lucian: Da.
Lia: Unde-i? În buzunar cumva?
Lucian: Mașina sigur nu, dar cheile, da. Să mergem, colega!
Lia: Oare ce prieten ți-a împrumutat mașina lui?!
Lucian: Unul foarte apropiat.
Lia: Bine, dar... Asta-i mașina directorului Institutului!
Lucian: Da; și?! Care-i problema?
Lia: Ai spus că-i a unui prieten apropiat.
Lucian: Întocmai. Nu te-am mințit. Urcă, te rog, cu încredere! Nu i-am furat mașina directorului. De fapt, din cauza dânsului am întârziat puțin; nu găsea cheile...
Lia: Dacă ți-ai propus cumva să mă impresionezi astfel, să știi că nu reușești! Consideră această tentativă drept una eșuată.
Lucian: Foarte bine! Nu intenționam deloc să te impresionez; aș fi preferat mersul pe jos... Astfel am mai mult succes, decât cu mașina, de obicei...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Și cu mașina directorului cum e; încă n-am înțeles prea bine... Ce caută cheile de la mașina dânsului la tine?
Lucian: Ai spus că vei lămuri problema mâine, chiar cu dom' director.
Diana: N-ai putea să mă lămurești tu mai înainte?
Lucian: Nu!
Diana: Ah... Ești enervant!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Luci...
Lucian: Dom' director... Ce ținută! Vă stă bine.
Traian: Crezi? E duminică seara; îmi permit să nu arăt a director. De mâine, lucrurile se schimbă iar... Mă mai bucur de puținul timp rămas.
Lucian: Cum? Completând la hârțoage?
Traian: Trebuie să mă ocup și de ele; n-am încotro. Acum însă, că ai venit tu, dă-le încolo... Văd că l-ai adus și pe prietenul tău înaripat.
Lucian: Da; vă deranjează?
Traian: Deloc. Pe cine sau de ce ar deranja? Nu înțeleg însă de ce tot vrea chei de la mine?!
Lucian: El vrea chei de la oricine. Dar în cazul dumneavoastră, e vorba de cheile mașinii. Rikky, cheile directorului sunt la mine; nu ți le dau!
Traian: Drăguț papagal.
Lucian: Rikky? Întotdeauna.
Traian: Hai, Luci! Să mergem!
Lucian: Unde, dom' director?
Traian: Oriunde, numai aici nu; să nu rămânem în acest loc. Ce zici de "Pacifis"?
Lucian: E bine. Haideți și-n "Pacifis"...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Acum spune-mi ce-ai făcut cu domnișoara; ai întârziat destul de multicel.
Lucian: Ce-aș fi putut face? Am condus-o până acasă și atât.
Traian: Cum doar atât? Atunci unde ai stat până la ora asta?
Lucian: Dom' director, când mă întorceam spre Institut, l-am observat pe noul meu coleg, Mihai, pe marginea șoselei și mi-am permis să-l iau și pe el în mașină.
Traian: Foarte bine. Ia loc! De ce stai în picioare? Nu te-am pedepsit, să știi... Avem destul de multe de vorbit împreună. Sau te simți cumva obosit și vrei să te odihnești?
Lucian: Nu chiar. Dar dumneavoastră nu stați? Ori sunteți pedepsit...
Traian: Ai dreptate.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Ați văzut ce-i afară?
Maria: Da. Foarte multă lume. Agitație mare.
Mihai: Și-n plus, încă un transport.
Traian: Ah, acesta-i cu hârtia igienică. V-a sosit....
Nistor: Hârtia... Care hârtie, dom' director?
Traian: A voastră, desigur. Aseară eu și Luci am observat că vă lipsea, atât de pe liste, cât și din magazii; ați uitat-o!
Nistor: Am uitat-o?! Hârtia igienică?
Traian: Nu râdeți! E ceva foarte serios! Ce v-ați fi făcut în următorii ani fără hârtie igienică la bord?
Alex: Nu știm. Nu ne-am pus problema asta.
Traian: Nici nu va fi cazul, pentru că am reparat această greșeală prin această comandă.
Lucian: 20000 de suluri, dom' director?
Traian: Nu, Luci. Mi-am permis să măresc cifra.
Lucian: 40000?
Traian: Nu; 50000.
Lucian: 50000?! Dom' director, nu-s prea multe?
Traian: Ba da, dar nu se strică, iar dacă aveți suficient spațiu de depozitare, prezența lor nu vă incomodează. Dar dacă nu vreți atâtea, vor fi aduse la bordul navei doar câte considerați voi că vă vor fi necesare. Restul pot rămâne în Institut.
Lucian: Nu. Le vom lua pe toate.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Traian mi-a spus că...
Lucian: Cine?!
Diana: Domnul director, dragul meu.
Lucian: I-ai spus Traian.
Diana: Doar e numele dânsului.
Lucian: Prenumele, mamă!
Diana: Sigur, prenumele...
Lucian: De când îți permiți să-i spui pe numele mic directorului, mamă?!
Diana: Am greșit, dragul meu.
Lucian: Desigur, ai greșit...
Diana: Evident. A fost doar o greșeală de exprimare.
Lucian: Sper să fi fost doar atât...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Dom' director, să știți că...
Traian: Luci, ești un băiat isteț; în plus, matematician: Rezolvă cumva!
Lucian: Păi, da, dar...
Traian: Stop! Până aici! Nu mă interesează aceste amănunte banale, lipsite de orice sens. Din partea ta nu vreau să aud nici un "dar". N-ai nici o scuză. Ți-am spus destul de simplu și clar: Rezolvă! Și atât. Ce nu pricepi?
Lucian: Înțeleg, dom' director.
Traian: Bine, mai vorbim noi, în curând.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Alo? Ce-i, Luci?
Lucian: Dom' director, mă scuzați că...
Traian: Lasă vrăjeala! Ți-am spus să mă suni la orice oră din zi sau noapte. Oricând dorești; sunt la dispoziția ta!
Lucian: Dar nu mi-ați spus la ce număr să vă sun.
Traian: Memorează-l pe acesta, iar când mai ai nevoie de mine, la acest număr să mă cauți. Spune-mi care-i problema acum; dacă ai necazuri, vin imediat!
Lucian: Nu, dom' director, stați liniștit! Doream doar să vă rog ceva.
Traian: Spune! Te ascult.
Lucian: În legătură cu body-guarzii noștri...
Traian: Luci, oamenii aceia se află acolo în interesul vostru!
Lucian: Știu, am înțeles; dar nu s-ar putea să mă scăpați de ei, măcar în seara asta? Vă rog; doar o să plec cu mașina dumneavoastră, deci, ce-aș putea păți? În plus, aș dori s-o conduc pe domnișoara consilier Lia, deci, ar fi bine ca și cei doi body-guarzi repartizați ei să plece singuri în seara asta. Ce ziceți?
Traian: Să vedem ce pot face... Unde ești acum?
Lucian: În Institut.
Traian: Ah, n-ai plecat încă?! Mai așteaptă pe acolo câteva minute, maxim un sfert de oră, până dau niște telefoane, apoi vei putea pleca liniștit cu domnișoara; nu veți mai fi însoțiți în seara asta. Ești mulțumit?
Lucian: Sigur, dom' director. Vă mulțumesc.
Traian: Mai vorbim mâine.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!