Lucian: Deci, se pare că ai scăpat fără să-ți sucesc gâtul pentru că ai trimis acel mesaj, fără acordul meu. Și nici nu te-am sancționat în vreun fel. Spune-mi tu, dă-mi o idee... Ce pedeapsă să-ți aplic?!
Mihai: Aș, comandante... Da, se pare că am scăpat ușor. Oricum, să știi, nici n-ai fi reușit să-mi sucești gâtul!
Lucian: De unde știi că nu?! Nu fi atât de sigur! Oi fi tu campionul, dar...
Mihai: Așa e. Ai dreptate. Tu ești singurul care mă poate provoca, ba chiar și învinge.
Lucian: Aș, de unde?! Mai văzuși?! Te pot învinge, doar cu ajutorul tău. Doar te-ai lăsat învins, nu-i așa?
Mihai: Nu, nu-i adevărat! Nu m-am lăsat deloc! Și să știi că nu glumesc! Nu cedez așa de ușor în fața nimănui, deci, nici în a ta!
Lucian: Vrei să spui că nu m-ai lăsat tu să câștig atunci?
Mihai: Nu, nu te-am lăsat deloc!
Lucian: Sincer, îmi vine greu să te cred, dar dacă spui tu, așa să fie!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lucian: Arăți bine. Dar cam somnoros, după cum mi se pare.
Mihai: Da, ai dreptate. Sunt puțin obosit după petrecerea de aseară.
Lucian: Ce vrei să spui? Doar ne-am retras destul de devreme.
Mihai: Nu, tu te-ai retras destul de devreme, poate și ceilalți...
Lucian: Aha, pricep... Deci tu ai mai întârziat după aceea, golanule! Probabil cu Ly.
Mihai: Exact. Vezi că ai ghicit? Am întârziat. Cu Ly. Și nu doar puțin.
Lucian: Atunci n-ar fi trebuit să te trezești așa de devreme; puteai veni mai târziu, doar nu era o urgență.
Mihai: Lasă, recuperez eu altădată. Acum o să fac față.
Lucian: Deci, cu Ly... Și ce-ați făcut până târziu?
Mihai: Ne-am plimbat prin parcuri și... Știi tu, deci nu fii indiscret! Doar tu m-ai sfătuit să...
Lucian: Așa-i, eu; să exersezi... Deci, ai reușit s-o cucerești în cele din urmă?
Mihai: Așa cred.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: În plus, luni am proba la mate' și mă gândeam că, dacă vrei, m-ai putea ajuta nițeluș. Nu că n-aș ști eu deloc mate', dar tu știi mult mai bine, ești as.
Lucian: Ah... Aici deja ai intrat în domeniul meu forte. Bine. Vino mâine de dimineață pe la mine, să vedem ce putem face, inclusiv cu proiectul tău de diplomă; se uită blondul peste el, se pricepe mai mult la informatică.
Mihai: Blondul?! Cine-i blondul?
Lucian: Tatăl meu.
Mihai: Aaa... Și de ce-i spui așa?
Lucian: Simplu; pentru că e blond. Deci, te aștept de dimineață; o să-ți las adresa mea. Sper că vei ști să ajungi.
Mihai: O să mă descurc eu.
Lucian: Și dacă va mai fi nevoie, duminică o să vin eu la tine.
Mihai: Mulțumesc. M-ai salvat!
Lucian: Nici chiar așa...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Totuși, nu sunt foarte sigur că ar fi așa. Adică... Nu-mi dau seama... De ce ar fi tăcut? Toți? De ce nu mi-ar fi spus? Nici unul? Probabil că știau toți, adică, măcar ei... Mama, blondul, dom' director; și nici unul nu mi-a zis niciodată nimic în acest sens... Deci, nu pricep! Poate că totuși, doar ni se pare nouă, Mihai și-mi fac griji degeaba! Poate că nu-i deloc așa... Sper că nu-i așa! La naiba!
Mihai: Eu... Repet, Luci, nu știu ce să-ți spun! Dar... Stai puțin! Ia uită-te la mine!
Lucian: Poftim?!
Mihai: Privește-mă cu atenție, pentru câteva clipe!
Lucian: Bine.
Mihai: Da, acum îmi dau seama... Mi se părea mie mai demult, dar nu făceam legătura sau credeam că doar mi se pare, însă acum e foarte clar! Nu știu ce înseamnă asta, dar... E sigur!
Lucian: Ce anume îți dai seama? Ce-i atât de sigur, Mihai?
Mihai: Luci, semeni mult cu dânsul; nu cu tatăl tău cel blond, ci cu domnul director. Zău așa, chiar semeni! Mult de tot!
Lucian: Crezi?!
Mihai: Negreșit!
Lucian: Bine, Mihai... Scuze că te-am reținut! Mă retrag acum.
Mihai: Unde pleci?
Lucian: Nu contează... Aiurea, prin oraș, apoi în navă, desigur. Te las să-ți vezi de treabă, aici, cu supercomputerul... Pa! Mai vorbim noi.
Mihai: Bine, Luci, cum vrei... Sigur mai vorbim, oricând. Pa!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Atunci, nu înțeleg... Ce altceva atât de important ai să-mi spui?
Mihai: Ah, păi... Doream să-ți spun că săptămâna trecută am transmis un mesaj acasă.
Lucian: Un mesaj?! Ce fel de mesaj?! Stai puțin! Când spui acasă, la ce anume te referi?! Acasă... Adică, pe Terra?! Acasă, la noi?! Asta încerci să-mi spui acum?!
Mihai: Da, sigur. Pe Terra. Inițial, intenționam să iau legătura cu părinții mei, să vorbesc cu ei în direct, dar nu i-am găsit acasă, deși era devreme, foarte devreme. Așa că m-am hotărât să le las un mesaj pe ecranul monitorului PC-ului meu, de pe biroul din dormitorul meu. Bineînțeles, pentru a reuși acest lucru, am folosit supercomputerul din oraș; am învățat cum să fac acest lucru.
Lucian: Așa, deci... Le-ai lăsat alor tăi un mesaj, acasă, pe computerul din camera ta... Foarte bine!
Mihai: Foarte bine?! Asta-i tot ce ai de spus?
Lucian: Sigur! Ce altceva ai vrea să adaug?
Mihai: Păi, nu știu... Dar având în vedere părerea pe care o aveai tu în legătură cu acest gen de acțiune, mă așteptam să...
Lucian: Să, ce?!
Mihai: Nu, de fapt, eu eram convins că vei reacționa în felul acesta; Ly credea că te vei comporta cine știe cum, sau că vei lua cine știe ce măsuri severe.
Lucian: Pricep; Ly... Încă mă consideră tipul cel rău! Păi, poate că are dreptate. O înțeleg!
Mihai: Chiar o înțelegi?!
Lucian: Poate nu chiar, dar nu o condamn. După ce m-am purtat cu ea ca un dobitoc, cum ar putea să aibe încă o părere bună despre mine? În felul ei, o înțeleg și o aprob. Am fost un ticălos, deci, merit să fiu tratat ca atare!
Mihai: Te rog, Luci, să nu mai amintim de acel incident neplăcut...
Lucian: De acord! Recunosc, nici mie nu-mi face deloc plăcere să-mi amintesc...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Bine. Ești un tip grozav!
Mihai: Așa sper și eu.
Lucian: Te cred...
Mihai: Știi, și tu arăți destul de binișor. Ba chiar minunat, aș putea spune.
Lucian: Normal, doar eu n-am hoinărit până târziu cu iubita mea prin parcuri, ca tine. Haimana ce ești!
Mihai: Iubita ta?! Care? Ai vreuna? Cine este?
Lucian: Nu, voiam să spun dacă aș fi avut vreuna...
Mihai: Haide, fii sincer! Spune-mi! Care-i norocoasa?
Lucian: Nu! Adică, n-am nici una. Nu încă.
Mihai: Lia, ea este! Nu-i așa?
Lucian: Cum?!
Mihai: Despre ea este vorba, nu? Iubita ta, adică Lia.
Lucian: Nu! Cine ți-a spus ție așa ceva?
Mihai: Haide, Luci! Orice prost ar observa. Recunoaște!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Deci, ce fel de mesaj le-ai lăsat părinților tăi?
Mihai: Am vrut doar să-i liniștesc. Așa că le-am transmis să nu-și facă griji inutile, că suntem cu toții bine, sănătoși, că am ajuns pe Proxima, obiectivul misiunii noastre și bineînțeles, că m-am căsătorit de curând, doar că n-am precizat și cu cine. Am mai adăugat faptul că și alți colegi de-ai mei au făcut acest pas important în viață, doar că, de asemenea, fără acordul lor, n-am precizat care ar fi cuplurile formate și le-am spus că singurii care n-au renunțat încă la burlăcie până acum sunt Nis, Lia și... tu!
Lucian: Eu, da... Foarte bine! Și ce-ai vrea să-ți spun?
Mihai: Păi, nu știu... Spune-ți părerea!
Lucian: Mihai, cred că știi foarte bine care-i părerea mea în legătură cu asta. Dar de moment ce tu ai crezut că ai procedat corect, nu-mi rămâne nimic altceva de adăugat, decât să iau la cunoștință și atât!
Mihai: Și chiar nu protestezi deloc?
Lucian: Acum, după ce faptul e deja consumat, ce rost ar avea?! Doar ai trimis deja mesajul... Orice protest de-al meu ar fi absolut inutil!
Mihai: Deci, doar din cauza asta nu protestezi deloc?
Lucian: Campionule... Mi se pare că nici tu nu m-ai înțeles așa cum trebuie! Eu doar v-am spus care este punctul meu de vedere în legătură cu acest gen de acțiune, dar nu v-am interzis niciodată să luați legătura cu cei de acasă, dacă voi considerați că ar fi corect să procedați astfel. Nu v-am impus nimic!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Hmm... Știi că la început îmi spuneai "domnule"?! Ți-amintești? Dintre toți, ai fost singurul care mi-a spus vreodată astfel.
Mihai: Cine, eu?! Ah, da, Luci... Sigur; însă doar atunci, la început, când de abia te-am cunoscut; tu, cu Alex și cu Nis... Ce să-ți spun?! Eram timid, emoționat... Și-mi păreai; nu știu cum... Deosebit? Oricum, o singură dată ți-am spus astfel; după aceea, nu mai; gata!
Lucian: Da; o singură dată...
Mihai: Și?! Ce-i cu asta, comandante? Ai vrea să-ți spun din nou astfel? Să știi, aș putea, nu mi-ar fi greu...
Lucian: Cum?! Nu! În nici un caz, Mihai! O singură dată a fost mai mult decât suficient.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: N-o lua chiar așa...
Lia: Atunci cum? Cum altfel? Spune-mi tu, expertule! De fapt și tu ai condus-o pe Sonya, te-ai plimbat cu ea prin oraș, sigur nu doar o singură dată și nu numai cu ea. Și nici măcar nu te-ai limitat doar la atât, la o simplă plimbare, ca mine. Vrei să adaug ce altceva ai făcut?
Lucian: Ce vrei să spui cu asta? Sună a acuzație!
Lia: Iar ție nu ți-a cerut nimeni niciodată explicații!
Lucian: Off... Ce greu e! Nu ne înțelegem.
Lia: Într-adevăr, nu ne înțelegem deloc. Însă doar din cauza ta! Te întreb din nou, ce vrei de fapt?
Lucian: Nimic! Tu ce crezi?
Lia: Luci, sincer, nici nu știu ce să cred când e vorba despre tine. Vreau doar să înțelegi că dacă m-ai salvat, asta nu-ți dă drept de proprietate asupra mea, deci, nu presupune că ar trebui să vorbesc numai cu tine, să mă plimb numai cu tine, să mă conduci doar tu, mereu... Și din nou repet: Fac orice vreau în timpul meu liber!
Lucian: Desigur. Ai perfectă dreptate.
Lia: Și atunci... Care-i problema?
Lucian: Nici una! Dar de ce tocmai cu Sid?
Lia: De ce te deranjează acest lucru? Ai ceva împotriva lui?
Lucian: Nu mă deranjează deloc. Și n-am nimic împotriva lui. E prietenul meu. Doar că... Eu...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: "Nemilosul" și "Temutul"... Ar fi de preferat compania lor decât prietenia mea?
Lia: Da! Măcar poreclele lor exprimă clar ceea ce sunt ei; în cazul tău, "Don Juan" nu e foarte relevant... Dar dacă te rezumi la partea cu condusul acasă, poți avea șanse; numai dacă nu cumva ai pe altcineva în vedere pentru seara următoare...
Lucian: Te referi la Maria?
Lia: La ea sau la oricare alta...
Lucian: Prefer compania ta; fără body-guarzi.
Lia: Se pare că ești norocos; obții ceea ce îți dorești.
Lucian: De obicei, da; pentru că sunt perseverent, nu mă las învins așa de ușor... Cât despre seara trecută, cu Maria...
Lia: N-am nevoie de explicații.
Lucian: Dar eu vreau să-ți explic.
Lia: Deci, de la ea ai papagalul?
Lucian: Da; mi l-a lăsat mie... E tare drăgălaș. Și mi l-a lăsat doar pentru că așa a vrut el, Rikky. Dacă nu crezi ceea ce ți-am spus, poți chiar verifica.
Lia: Nu-i nevoie.
Lucian: Doar dacă nu mă crezi.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Salut, blondino.
Maria: Ah, Luci... Salut! Dar să știi că m-ai speriat puțin.
Lucian: Mii de scuze! Nu asta mi-a fost intenția.
Maria: Hmm... Dar care-ți era intenția?!
Lucian: Nici una, cred...
Maria: Bine, comandante. Scuzele se acceptă. Însă altădată să nu mă mai iei așa, prin surprindere.
Lucian: Voi încerca. Deci, ești foarte matinală, ca de obicei.
Maria: Nu chiar ca de obicei, dar azi e o zi deosebită.
Lucian: Da, știu. Va trebui să te desparți de mititica ta prietenă, Ema.
Maria: Așa e. Îmi va fi dor de ea.
Lucian: N-ar trebui să-ți fie. Doar știi că va fi bine îngrijită acolo unde o vom duce, iar de altfel, o vei putea vedea ori de câte ori vei dori, nu-ți va interzice nimeni acest lucru.
Maria: Ai dreptate.
Lucian: Bineînțeles că am! Și ești de mult aici?
Maria: Nu, dar nici de prea puțin.
Lucian: Aha... Și ai venit singură?
Maria: Nu, evident. Nick e pe puntea principală, n-a vrut să vină aici, la Ema.
Lucian: Așa, deci...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Ziceai că o să mă scapi de body-guarzi.
Lucian: Da; în schimb, am să-ți cer o favoare.
Lia: Favoare?! La ce te-ai gândit?
Lucian: Vreau să te rog să-mi permiți să te conduc până acasă, cu mașina directorului; încă mai am cheile de la dânsul, mi le-a lăsat până pe 27 iunie. În plus, scap rapid și de body-guarzii mei...
Lia: Să mă conduci până acasă? Nu cumva mă confunzi; cred că altcuiva doreai să-i faci această propunere... Spre exemplu, poate colegei noastre Maria, domnișoara blondă.
Lucian: Nu! Ce vrei să spui, de fapt?!
Lia: Doar n-ai de gând să susții că ieri n-ai condus-o pe ea, cu aceeași mașină?
Lucian: Nu, n-am să te contrazic; dar cum așa, mă urmărești?
Lia: Nici gând; v-am văzut ieri, nu știi? Ați trecut pe lângă mine.
Lucian: Așa-i; n-ai vrut să vii și tu cu noi.
Lia: Poate aș fi fost în plus; v-aș fi încurcat.
Lucian: Tu nu ne-ai fi încurcat deloc; de acest aspect s-au ocupat cei patru body-guarzi care ne-au însoțit tot drumul.
Lia: De ce n-ai scăpat și de ei?
Lucian: N-am vrut.
Lia: Dar acum, de aceștia, cum și de ce ai de gând să scapi?
Lucian: Hai cu mine!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Vai, Luci, îmi pare rău! Sincer; n-ar fi trebuit să-ți spun așa ceva.
Lucian: Nu, n-ar fi trebuit să gândești astfel despre mine! Nu s-o spui... Serios, Lia, să știi, nu sunt un om chiar atât de îngrozitor precum ai tu impresia că aș fi. Nu sunt rău!
Lia: Nu am deloc această impresie!
Lucian: Nu?! Oare?! Cum altfel ar putea fi considerat un om care și-ar putea urî tatăl?! Cum?! Spune-mi tu! Poate știi tu, că eu, nu!
Lia: Ah, am greșit în ceea ce te privește; din nou...
Lucian: Să știi că da. Dar, să nu mai vorbim despre el, altfel voi deveni eu enervant, deși nu sunt deloc blond.
Lia: Cum așa?! De ce ai deveni?
Lucian: Păi, dacă-mi amintesc de el, devin melancolic, trist și foarte probabil, nesuferit. Deci, clar, enervant!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Ia loc!
Lucian: S-a întâmplat ceva, doctore?
Stela: Spune-mi tu dacă s-ar fi întâmplat sau nu ceva!
Lucian: Păi, de ce m-ai chemat totuși aici?!
Stela: Doar pentru niște analize, dar să vedem dacă sunt sau nu necesare... Poate scapi fără ele, dacă-mi răspunzi sincer la întrebări.
Lucian: Ah, niște minunate analize, desigur...
Stela: Minunate?! Comandante, ce-i cu tine?
Lucian: Nimic... Ce-ar putea fi?!
Stela: Te văd prea vesel. Și așa ai fost pe tot parcursul ședinței de azi. De asta te întreb.
Lucian: Ah, da... Păi, chiar sunt vesel. Încalc vreo lege?! Doar nu-i interzis.
Stela: Sigur că nu-i! Ai totuși vreun motiv pentru veselia asta, sau vrei să facem acele minunate analize, care să ne lămurească?!
Lucian: Motiv? Sunt doar fericit, doctore...
Stela: Fericit?! I-auzi! Nu mai spune!? Cu ce ocazie?!
Lucian: Păi... Chiar vrei să știi?
Stela: Doar dacă dorești să-mi spui, iar astfel, dacă ești sincer cu mine, repet, poate scapi fără minunatele analize... Pricepi?!
Lucian: Ah, nu mă deranjează deloc analizele alea de care tot amintești; le poți face... Dar află că sunt îndrăgostit. Atâta tot!
Stela: Îndrăgostit?! Serios?! În cazul ăsta... Felicitări, comandante! Și iată, așa ai scăpat de mine! Te poți întoarce pe puntea principală, chiar acum.
Lucian: Fără minunatele analize, cu care mă amenințai? Nu le mai facem? Repet: Eu sunt dispus să cooperez, doctore!
Stela: Nu e cazul, frumosule! Nu există analize pentru "boala" asta, de care zici că suferi acum. Și nici tratament. Singura recomandare pe care ți-aș putea-o face, ar fi să-ți petreci cât mai mult timp în compania domnișoarei care e responsabilă de această stare a ta.
Lucian: Ah, da?! Păi, ăsta-i un tratament pe care am să-l urmez cu cea mai mare plăcere...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Luci...
Lucian: Ce-i, Mihai?
Mihai: Azi e vineri, spuse acesta.
Lucian: Da. Și?!
Mihai: Săptămâna viitoare, tot vineri, va fi deja 15 iunie și am examenul de licență; rezultatul final o să-l aflu luni, cealaltă săptămână, pe 18 iunie. Și de fapt, săptămâna asta care vine o să am câte o probă în fiecare zi, începând de luni.
Lucian: Și care-i problema? Doar n-o să-mi spui că ți-ar fi frică...
Mihai: Nu chiar, deși am totuși unele emoții... destul de mari.
Lucian: Hai, măi, fii serios! Examenul ăsta o să fie mult mai ușor decât cel pe care l-ai susținut pentru a deveni membru al echipajului nostru; și iată acum: Ești șeful securității misiunii! Deci, n-are de ce să-ți fie teamă. Nu se poate să nu promovezi și acum. La noi în echipaj ai intrat cu notă maximă.
Mihai: Așa-i, dar... Chiar crezi că erau dificile subiectele alea?! Adică, ale mele au fost întocmite de geograful cel înalt...
Lucian: Nis.
Mihai: Întocmai.
Lucian: Și ce crezi, că el ar fi fost mai indulgent?! O părea el cam aiurit, nărod și tăntălău, dar... Nu-i chiar așa! Adică, nu întotdeauna...
Mihai: Și totuși...
Lucian: Spune!
Mihai: Mă gândeam că, dacă vrei, ai putea să... Să te uiți puțin peste proiectul meu de diplomă; să-ți dai părerea.
Lucian: Eu?! Stai puțin! Proiectul tău de diplomă... E vorba despre roboții aceia, pe care-i vom lua în misiune?
Mihai: Exact. Le-am introdus deja în memorie date despre echipaj, despre navă, despre misiune, despre rolul lor...
Lucian: Păi, eu nu prea mă pricep la așa ceva, nu cred că te-ar ajuta părerea mea.
Mihai: Vreau doar să-mi spui dacă, în general, ți se pare bine întocmit proiectul, bine realizat, nimic mai mult. Deci, doar părerea ta.
Lucian: Asta ar mai merge.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Hai, să mergem acum! Presupun că au sosit deja toți!
Mihai: Tot ce se poate să fi sosit.
Lucian: Ah, încă un lucru înainte de a pleca de aici, Mihai! Data viitoare când vei mai dori să transmiți vreun mesaj de genul acesta, acasă, să mă anunți înainte de a-l fi transmis deja, nu după aceea.
Mihai: De ce? Ca să-mi interzici să-l trimit?
Lucian: Nu, normal că n-am de gând să-ți interzic nimic!
Mihai: Desigur, ești foarte subtil... Îmi vei aminti care ar fi impactul unui asemenea mesaj, doar ca să-mi dai serios de gândit asupra acțiunii mele...
Lucian: Anunță-mă doar, atâta tot! Bine?!
Mihai: Nu cred că va fi cazul să te anunț, pentru că nu va mai fi nici o altă dată viitoare. Și nu pentru că ai fi reușit să mă convingi tu cu argumentele tale, sau să mă pui serios pe gânduri... Ci doar pentru că așa am hotărât eu însumi, chiar din momentul în care trasmiteam acel mesaj. M-am gândit să fie primul și ultimul pe care-l voi transmite. Unicul. Chiar i-am avertizat că s-ar putea întâmpla așa.
Lucian: Foarte bine! Dar dacă te vei răzgândi, să mă anunți totuși dinainte. Ne-am înțeles?
Mihai: Fie. Promit că, dacă va fi cazul, te voi anunța. E bine așa?
Lucian: E perfect! Să mergem!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Care Jerry; cel din desenele animate, cu Tom?
Lucian: Nu acel Jerry; altul. Un alt hamster, pe nume Jerry, al colegei noastre blonde, de unde provine și Rikky; știi doar, ea mi l-a dat.
Mihai: Ah...
Lucian: Dar cum așa? Și tu te uiți la desene animate?
Mihai: La cele cu Tom și Jerry, da, uneori; sunt amuzante. Bine, de fapt, nu doar la cele cu Tom și Jerry, dar ai zis "și tu"...
Lucian: Ai dreptate, așa am zis, "și tu", ceea ce înseamnă că da, uneori încă mă mai uit și eu la desene, nu doar cu Tom și Jerry.
Mihai: Vezi; până și Rikky se uită.
Lucian: E tare drăguț hamsterul tău, Pedro, însă cred că am să plec spre casă.
Mihai: Mai stai puțin!
Lucian: De ce?
Mihai: Ți-am spus că i-am terminat pe cei doi roboți; le-am introdus în memorie date despre misiune și echipaj. Aș vrea să-i vezi, să-mi spui ce părere ai despre ei. Le poți pune chiar și întrebări.
Lucian: Întrebări? Roboților? Ce-aș putea să-i întreb?
Mihai: Orice dorești.
Lucian: Bine. Să vedem și roboții.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: Eu nu de asta am venit aici, ca să vorbim despre păpuși; doream să-mi cer iertare pentru comportamentul meu. Îmi pare rău, fiule! Dacă poți, te rog să mă ierți; e foarte important pentru mine!
Lucian: Nu mă mai consideri indisciplinat? Un element rău, care te face de râs în fața celorlalți, îți strică reputația... Nu te-am dezamăgit?
Iulian: Nu m-ai dezamăgit deloc. Îmi pare rău, te-am acuzat doar, fără să te și ascult; trebuia să-ți dau șansa să-mi explici.
Lucian: Nu știu ce-ar fi de explicat. Nu am prea multe argumente în favoarea mea, deci, nu mă pot apăra; indisciplinat însă, nu am fost și asta ar trebui să fie suficient pentru a mă disculpa. Însă tu decizi dacă mă crezi sau nu.
Iulian: Prefer să te cred, fiule. Și să fiu de partea ta, chiar dacă mai cu întârziere. Vreau să te sprijin, dacă accepți.
Lucian: Știi ce, blondule?! În mod ciudat, chiar îmi lipsea sprijinul tău.
Iulian: Ah, Luci... Iartă-mă, te rog!
Lucian: Nu mă mai ruga. Te-am iertat deja, tată.
Iulian: Atunci, ce s-a întâmplat cu "blondule"?
Lucian: Blondule...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ly: Interesant. Aceștia sunt părinții lui Mihai.
Lucian: Da, aceia sunt părinții lui. El avea doar 18 ani, neîmpliniți, atunci, la acea dată.
Ly: Iar aceștia sunt părinții tăi?
Lucian: Da, aceia sunt ai mei.
Ly: Nu semeni cu tatăl tău. Dânsul e blond.
Lucian: Ai dreptate. Nu semăn. Chiar deloc. Și nu mă refer doar la înfățișare!
Ly: Ce vrei să spui? Dânsul e rău? Nu mi s-a părut.
Lucian: Rău?! Nu... Absolut deloc! Dimpotrivă, e bunătatea întruchipată! Adică, e mult prea bun, blând, nepăsător, domol, indulgent, atât de diferit față de mine... Ceea ce nu înseamnă că eu aș fi cel rău! Dar, oricum, nu semănăm, deloc, din nici un punct de vedere!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Sper să nu uiți ce ne-ai promis.
Lucian: N-am să uit. De acum încolo, nu voi mai sta izolat, mă voi întoarce printre voi, acolo unde-mi este locul. Dar nu încă, adică nu chiar din acest moment.
Mihai: Asta-i bine!
Ly: Și tot tu vei fi comandantul? Ah, scuză-mă, n-am vrut să...
Lucian: E-n ordine. Nu-i vina ta. Doar că... Nu vreau să vorbesc despre asta acum; nu încă. Nici cu voi, nici cu altcineva. Și nu știu ce și cum va fi vom vedea ce vom hotărî toți, împreună...
Ly: Înțeleg. Îmi pare rău.
Lucian: Lasă; nu-i nimic grav. Cu bine...
Ly: La revedere, Luci.
Lucian: Pa, campionule.
Mihai: Pa, Luci... Mă bucur că te-am văzut. Mi-ar fi plăcut să rămâi cu noi, dar dacă nu se poate...
Lucian: Poate altădată. Cât de curând; promit...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Mihai, nu aveam nici o urgență, însă doar cu tine puteam discuta, pentru că... Azi e ziua mamei mele și...
Mihai: Doamna Enka?! Ziua dânsei? Nu știam. Păi, la mulți ani! Pentru dânsa, evident, nu ție.
Lucian: Da, mersi...
Mihai: Și câți ani împlinește?
Lucian: 45.
Mihai: 45? Doar atât?!
Lucian: Da, doar atât.
Mihai: E destul de tânără. Și de asta ești trist? Din cauza mamei tale?
Lucian: Nu ți se pare suficient?! După cum i-am spus și Liei, tot așa mă comportam și-n anii trecuți, de ziua ei, doar că nu mă vedeați voi.
Mihai: Ah, te ascundeai de noi... Normal, tipic ție... Bine, gata! Nu te mai necăjesc; văd că oricum, ești destul de necăjit. Totuși... Când ai vorbit cu Lia despre asta?
Lucian: Păi, a venit să vadă de ce nu m-am dus la întâlnirile alea, la care trebuia să particip, ieri și alatăieri, nici astăzi, cu Sid Kelso, în oraș și m-a găsit tot aici, așa cum mă vezi și tu acum, așa că a trebuit să-i explic...
Mihai: Înțeleg.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!