Lia: Cât despre tine, acum, doar din cauza faptului că mâine e ziua mamei tale treci prin această perioadă "delicată", ești atât de nesuferit și ai aceste toane?
Lucian: Exact. Din această cauză.
Lia: Ca să vezi; băiețelul mamei cel răsfățat...
Lucian: Lia, te rog! Ți-am mai zis, nu mă lua peste picior! Nu-mi place.
Lia: Nici n-o făceam, Luci. Deci, te înțeleg. Dar parcă spuneai că asta-i doar una dintre problemele cu care te confrunți acum. Iar cealaltă? Sau celelalte, dacă ar fi mai multe...
Lucian: Despre acelea, prefer să nu discut, momentan!
Lia: Ah, preferi să nu... Atunci, te las singur. Dar încă nu m-ai lămurit asupra unui aspect. Și anume, când vei veni la întâlnirile noastre obișnuite?
Lucian: Păi, sincer, nu știu. Mai bine nu mă întreba.
Lia: Atunci, nu te voi întreba.
Lucian: Lia, mă bucur că ai venit! Prezența ta mi-a făcut bine. Serios! Mulțumesc. Și te rog, păstrează brățara, nu mai încerca să mi-o înapoiezi altădată!
Lia: Bine. După cum vezi, o păstrez totuși. La urma urmei, am primit-o de la... adevăratul Moș Crăciun, nu de la tine.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lia: Și de ce nu mi-ai răspuns apelurilor?
Lucian: M-ai căutat?
Lia: Nu doar odată, desigur. Eram îngrijorată.
Lucian: Îngrijorată? Pentru mine? N-ar fi trebuit, serios... Scuză-mă, nu te-am auzit, nu purtam uniforma; în plus, minitransmițătorul meu e decuplat și așa a fost în tot timpul ăsta.
Lia: N-o purtai nici atunci și ți-ai decuplat minitransmițătorul?! Luci, ce se petrece cu tine?
Lucian: Nimic deosebit!
Lia: Nimic?! Văd că nu se poate discuta normal cu tine! Nu știu de ce m-am ostenit să te caut și te-am așteptat totuși... Ești la fel de nesuferit.
Lucian: Stai! Nu pleca încă, te rog! Știu că sunt nesuferit, dar ți-am spus că trec printr-o perioadă dificilă.
Lia: Nu; ai spus delicată.
Lucian: Dificilă sau delicată, ce contează?! Scuză-mă, te rog, nici nu știu ce spun; sunt atât de confuz...
Lia: Azi vei veni, la ora 14.00?
Lucian: Nu, în nici un caz!
Lia: Dar mâine?
Lucian: Nici mâine! Nu mă așteptați degeaba!
Lia: Dar când vei veni?
Lucian: Nu știu, nu m-am hotărât încă.
Lia: Luci... Ce-i asta, o altă separare? Una neanunțată și fără motiv, de data asta?
Lucian: Nu, nici gând! Nu-i nici o separare.
Lia: Atunci... Nu te înțeleg.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Mihai, nu aveam nici o urgență, însă doar cu tine puteam discuta, pentru că... Azi e ziua mamei mele și...
Mihai: Doamna Enka?! Ziua dânsei? Nu știam. Păi, la mulți ani! Pentru dânsa, evident, nu ție.
Lucian: Da, mersi...
Mihai: Și câți ani împlinește?
Lucian: 45.
Mihai: 45? Doar atât?!
Lucian: Da, doar atât.
Mihai: E destul de tânără. Și de asta ești trist? Din cauza mamei tale?
Lucian: Nu ți se pare suficient?! După cum i-am spus și Liei, tot așa mă comportam și-n anii trecuți, de ziua ei, doar că nu mă vedeați voi.
Mihai: Ah, te ascundeai de noi... Normal, tipic ție... Bine, gata! Nu te mai necăjesc; văd că oricum, ești destul de necăjit. Totuși... Când ai vorbit cu Lia despre asta?
Lucian: Păi, a venit să vadă de ce nu m-am dus la întâlnirile alea, la care trebuia să particip, ieri și alatăieri, nici astăzi, cu Sid Kelso, în oraș și m-a găsit tot aici, așa cum mă vezi și tu acum, așa că a trebuit să-i explic...
Mihai: Înțeleg.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ah, dom' director... Dumneavoastră cum ați vrea să fiu?
Traian: Așa cum te știu: vesel, simpatic, plin de viață!
Lucian: Momentan nu pot fi așa...
Traian: Dar când vei putea fi din nou astfel?
Traian: Nu știu.
Traian: Luci, cum complici tu totul!
Lucian: Dom' director, nu complic nimic; doar știți ce i-am spus...
Traian: Mamei tale?! Știu. Dar asta nu schimbă situația; ar trebui să iei măsuri, altfel nu ajungem nicăieri. Nu vezi care-i rezutatul? Tu suferi, ea suferă, ba chiar și eu; cum crezi că mă simt văzând-o tristă și înlăcrimată? Iar mai târziu pe tine; și tu, tot trist... Ar trebui să punem capăt acestor suferințe; soluția ne e la îndemână.
Lucian: Mai bine să vorbim despre altceva.
Traian: Nu-i bine, Luci; fugi de problemele cu care te confrunți, în loc să le înfrunți!
Lucian: Să le înfrunt?! Nu acum, dom' director; poate altădată...
Traian: Bine. Să fie ca de obicei, cum vrei tu.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Deci, Luci, ce era atât de important, încât nu suferea amânare?
Lucian: Cu excepția faptului că te iubesc și că ți-am găsit jurnalul, iar astfel am reușit să aflu că, de fapt și tu ții la mine?
Lia: Păi, da; cu excepția acestor amănunte... Poți trece peste ele?!
Lucian: Cred că da; pot.
Lia: Atunci, spune-mi!
Lucian: Păi... Nu știu cum sau cu ce să încep.
Lia: De preferință, cu începutul.
Lucian: Cu începutul?! Bună idee. Păi, să vedem... În cazul ăsta, ar trebui să stabilesc exact care ar fi începutul. În mare parte, e vorba despre domnul To Kuny.
Lia: Ah, despre dânsul...
Lucian: Da, întocmai, despre dânsul. Ți se pare interesant sau nu?
Lia: Bineînțeles că e interesant!
Lucian: Încă vrei să pleci în oraș sau nu?
Lia: Luci, vezi bine că stau aici, cu tine, așa că spune-mi o dată!
Lucian: Desigur... Deci... Luna trecută, de 1 aprilie a fost ziua dumnealui, iar datorită tabloului în care i-am pictat chipul, mi-am amintit vag unele lucruri referitoare la dânsul; ți-am povestit atunci, imediat. Însă, în plus față de atunci, mi-am amintit multe alte amănunte. Spre exemplu, numele dânsului; pe când atunci îi știam doar inițialele, P. V. Acum îi știu întreg numele.
Lia: Serios? Și care ar fi acesta?
Lucian: Victor... Preda Victor!
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Dar atunci, nu înțeleg, Luci... De ce și eu...? Adică... Și pe mine... Tu... De ce m-ai sărutat? De mai multe ori chiar?!
Lucian: Cum?! Pe... tine?!
Lia: Da, pe mine. Adică... Eu ce reprezint pentru tine? Sunt și eu, tot la fel ca celelalte, doar una dintre multele tale cuceriri, menită să mărească lunga ta listă cu prenume feminine? Vezi, mă interesează... Doar din cauza asta, pentru că e vorba și despre mine, pentru că sunt și eu implicată. Poate că de asta te-am și urmărit în seara aceea, poate că asta doream să aflu, să înțeleg... Și încă vreau... Răspunde-mi, te rog!
Lucian: Tu?! Nu... Tu nu ești ca toate celelalte, ca nici una dintre ele. Deloc... Ești cu totul altfel. Diferită. Total. Ești deosebită. Dar... Nu despre asta discutam.
Lia: Luci, sincer, te rog, vreau să știu adevărul... Mă interesează... De ce m-ai sărutat? Și încă nu o singură dată... Ce însemn eu pentru tine?!
Lucian: Tu?! Ce însemni pentru mine?! Adică... Vrei să spui că nu știi?! Nu-ți dai seama ce simt?! Cum se poate? Lia, ești psiholog și psihiatru... Asta ar trebui să te ajute să înțelegi. Ar trebui să știi sigur.
Lia: Poate că ar trebui, dar... Nu știu. Și aș vrea să știu.
Lucian: Deci, nu știi... Atunci, gândește-te mai bine! Încearcă să-ți dai seama! Ghicește! Să vedem... Iată o temă pentru tine, domnișoară psiholog: Ce anume crezi tu că simt eu când procedez astfel? Când fac acest lucru? Sau pe acesta? Ce anume crezi tu că simt eu acum, în aceste momente?!
Lia: Nu știu... Dar... Dă-mi drumul, te rog! Singurul lucru pe care-l pot spune e că... Te pricepi să săruți, cu adevărat.
Lucian: Serios?!
Lia: Da... Dar să nu-ți închipui cumva că mi-ar plăcea! Nu, domnule comandant! Doar că...
Lucian: Nici n-am afirmat că ți-ar plăcea.
Lia: Știu că n-ai afirmat deloc acest lucru. Doar că...
Lucian: Lasă... Nu trebuie să-mi explici nimic. Ai uitat acest lucru?
Lia: Nu încercam să-ți explic nimic. Doream doar să... Adică... Încercam doar să-ți spun că... Să nu cumva să-ți închipui că mi-ar plăcea de tine, sau altceva de genul acesta. Asta-i tot!
Lucian: Nu-mi închipuiam nimic. Nici măcar nu încercam.
Lia: Nici să nu încerci vreodată!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Uluitor! Cum ai făcut asta?
Stela: Nu mă întreba, ți-am spus! E micul meu secret, deci, n-am să ți-l dezvălui.
Lucian: Spune-mi, te rog!
Stela: Luci, asta-i meseria mea. Pricepi? Mi-am făcut doar datoria.
Lucian: De ce n-ai făcut chestia asta mai devreme? Imediat, atunci după ce ne-ați scos din peșteră?
Stela: Nu începe cu reproșurile, frumosule! Oare cine n-a vrut deloc până acum să mă ocup de el?
Lucian: Așa-i, doctore, eu... Nu-ți reproșam nimic. Dar dacă știai că o să mă simt mult mai bine, nu trebuia să iei seama la împotrivirile mele.
Stela: Mai întâi de toate, frumosule, nu eram sigură ce ai sau dacă îți va fi mai bine, pentru că nu mi-ai dat voie să văd despre ce este vorba, așa că...
Lucian: Bine, am înțeles.
Stela: Te mai doare?
Lucian: Nu. Chiar deloc. Incredibil! Parcă ai fi făcut vreo magie...
Stela: Magie?! Te rog, frumosule, sunt doar medic, nu magician, sau vreun soi de vraci.
Lucian: Nu te supăra, doctore...
Stela: Nici o șansă de supărare. Și acum, dacă nu mai ai probleme cu brațul, întinde-te!
Lucian: Cum spui tu.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Bine, Luci. Mersi. Asta-i tot ce doream să aud. Acum sunt mult mai liniștită. Tu-l cunoști bine pe Alex, deci, am încredere în tine. Sper doar că nu mi-ai spus toate astea numai ca să mă faci pe mine să mă simt mai bine.
Lucian: Nici gând! Nu mi-aș permite. Dar tu, doctore? Ce simți pentru Alex? Tu nu l-ai acceptat oare în viața ta numai pentru că n-ai avut pe cine altcineva?
Stela: Vai, Luci, cum poți să crezi așa ceva despre mine? Chiar las eu o impresie atât de proastă?
Lucian: Nu, doctore. Nu din cauza asta, bineînțeles. Însă Alex e pentru mine, nu doar un foarte bun prieten, ci chiar ca un fel de frate mai mare, deci, n-aș vrea să sufere...
Stela: Luci, nu-ți face griji pentru el. Nici eu nu sunt genul ăsta de om. Chiar îmi place de el, sincer! Și de ce spui că nu aveam pe cine altcineva alege? Spre exemplu, chiar pe tine; de ce nu?
Lucian: Poftim?! Cum?! Ăăă... Ah, eu...
Stela: Da, tu, doar ești liber, nu?
Lucian: Ah, păi, eu; să vezi...
Stela: Deci, de fapt, nu ești chiar așa de liber precum pari.
Lucian:...?!... Ce să-ți spun, doctore?! M-ai prins pe picior greșit.
Stela: Și eu ce să înțeleg de aici?
Lucian: Înțelegi ce vrei, doctore. Eu... Mai bine tac!
Stela: Hmm, deci, ești îndrăgostit... N-am să te întreb cine ar fi norocoasa, deși am o bănuială. Bun; în cazul ăsta și tu ieși din discuție, la fel și Mihai. Atunci ar mai fi doar Nis.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Sper să nu uiți ce ne-ai promis.
Lucian: N-am să uit. De acum încolo, nu voi mai sta izolat, mă voi întoarce printre voi, acolo unde-mi este locul. Dar nu încă, adică nu chiar din acest moment.
Mihai: Asta-i bine!
Ly: Și tot tu vei fi comandantul? Ah, scuză-mă, n-am vrut să...
Lucian: E-n ordine. Nu-i vina ta. Doar că... Nu vreau să vorbesc despre asta acum; nu încă. Nici cu voi, nici cu altcineva. Și nu știu ce și cum va fi vom vedea ce vom hotărî toți, împreună...
Ly: Înțeleg. Îmi pare rău.
Lucian: Lasă; nu-i nimic grav. Cu bine...
Ly: La revedere, Luci.
Lucian: Pa, campionule.
Mihai: Pa, Luci... Mă bucur că te-am văzut. Mi-ar fi plăcut să rămâi cu noi, dar dacă nu se poate...
Lucian: Poate altădată. Cât de curând; promit...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Hai, domnișoară, te rog, urcă.
Lia: Poftim?! Nu, mulțumesc, mai bine nu.
Lucian: Și totuși, domnișoară... Te pot duce până acasă, doar e în drum. Vezi doar... Toarnă cu găleata.
Lia: Bine, dar...
Lucian: Nu sunt deloc supărat pe dumneata, din cauza reclamației.
Lia: Și totuși, îmi vorbești cu "dumneata" și cu "domnișoară".
Lucian: Ai vrea altfel?
Lia: Da; așa cum ne-am înțeles, ar fi mai bine.
Lucian: Fie. Atunci, te rog, Lia... Deocamdată, încă mai suntem colegi și nu sunt supărat pe tine.
Lia: Credeam că ești.
Lucian: Așa ți s-a părut?
Lia: Nu; așa ar fi trebuit.
Lucian: Să zicem că nu sunt supărăcios. Nici răzbunător. Dacă vrei să mergi cu mine, te rog să urci mai repede în mașină; ne udă ploaia prea rău. Sau cel puțin, hotărăște mai repede ce vrei de fapt.
Lia: Bine. Merg...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ce faci?! Lia, te rog, explică-mi, ce înseamnă asta?!
Lia: Luci, răule... Vezi ce mi-ai făcut?! E numai vina ta... Uite în ce hal am ajuns, din cauza ta! N-aș fi crezut niciodată că eu... Că mie mi se va putea întâmpla așa ceva...
Lucian: Nu înțeleg... Ce vrei să spui?!
Lia: Nu înțelegi?! Te prefaci doar că nu înțelegi. Hai să-ți explic, totuși, domnule comandant... M-ai învățat cu prezența ta în viața mea, te-ai amestecat mereu, m-ai învățat cu îmbrățișările tale, cu săruturile tale, iar de la un timp, mă lași să-mi fie dor de tine, nu mă cauți deloc, nici măcar nu-mi vorbești, de parcă brusc n-aș mai exista pentru tine; mă ignori complet... M-ai lăsat singură și chiar nu știu de ce. Nu înțeleg... Ce s-a întâmplat, de fapt, Luci? Ce se petrece cu mine? Cu tine? Cu noi?
Lucian: Singură, Lia?! Credeam că ești împreună cu Sid, cu el te-am lăsat, nu singură! Și... Nu știu ce se petrece cu tine, dar nu mă acuza pe mine! Nu eu sunt vinovat de starea ta!
Lia: Cu Sid?! Ce tot vorbești, Luci?! Spui numai prostii!
Lucian: Prostii, eu?! Prea bine! Hai atunci să uităm de Sid, să pretindem că n-ar exista! Deci, fără a-l amesteca pe el în ecuație, să vedem... Te întreb, pentru a nu știu câta oară, Lia, ești dispusă să-mi accepți prietenia? Vrei să fii prietena mea?
Lia: Ah, asta... Nu!
Lucian: Nu?! Și atunci, cu sau fără Sid, cum ai vrea să meargă bine, între noi?! Dacă mereu mă respingi, mă îndepărtezi cu refuzurile tale repetate?!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Luci, stai puțin!
Lucian: Ce-i, Mihai?
Mihai: Spune-mi, sincer, acum, că Ly nu mai e aici, doar pentru asta m-ai chemat?! Din cauza mamei tale? S-o vezi în imagini, pe supercomputer, de ziua dânsei?
Lucian: Da, desigur...
Mihai: Nu te cred! O fi și asta, dar mai e și altceva. Nu-i așa?! Ce te frământă, Luci?! În toți ceilalți ani, de ziua mamei tale, probabil că ai fost trist, fără să observăm noi, dar nu erai chiar așa, ca acum; tocmai de asta nici n-am observat, nici unul. Deci, ce altceva te supără?!
Lucian: Ah, nu mă-ntreba...
Mihai: Păi, cred că nici nu e nevoie să-mi răspunzi; îmi dau și singur seama... E vorba de Lia, desigur. Ea și Sid, presupun...
Lucian: Mihai, te rog, vreau să mă liniștesc, nu să... De ce încerci să mă agiți mai rău?!
Mihai: Păi, da, e clar acum. Dar, Luci, de ce complici totul? Dacă i-ai spune, sunt sigur că lucrurile ar lua brusc o altă întorsătură, evident, favorabilă ție. Cum altfel?! De ce tot taci? Te încăpățânezi și nu știu de ce! În plus, parcă spuneai că nu-ți faci tu griji din cauza lui Sid Kelso. Ce s-a schimbat între timp?!
Lucian: Ce s-a schimbat?! Multe... În ultimul timp, ori de câte ori am căutat-o prin oraș, am găsit-o în compania lui... La ea în cameră, învățându-l să danseze, la el acasă, când am fost s-o caut pe Sonya, prin oraș... Nu știu de ce tot dau de ei, mereu, ca un făcut! N-aș putea să mă întâlnesc cu altcineva, cu oricine altcineva?! Nu, normal, decât cu ei doi, mereu împreună! De parcă ar ști că asta mă deranjează!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Arăți bine. Dar cam somnoros, după cum mi se pare.
Mihai: Da, ai dreptate. Sunt puțin obosit după petrecerea de aseară.
Lucian: Ce vrei să spui? Doar ne-am retras destul de devreme.
Mihai: Nu, tu te-ai retras destul de devreme, poate și ceilalți...
Lucian: Aha, pricep... Deci tu ai mai întârziat după aceea, golanule! Probabil cu Ly.
Mihai: Exact. Vezi că ai ghicit? Am întârziat. Cu Ly. Și nu doar puțin.
Lucian: Atunci n-ar fi trebuit să te trezești așa de devreme; puteai veni mai târziu, doar nu era o urgență.
Mihai: Lasă, recuperez eu altădată. Acum o să fac față.
Lucian: Deci, cu Ly... Și ce-ați făcut până târziu?
Mihai: Ne-am plimbat prin parcuri și... Știi tu, deci nu fii indiscret! Doar tu m-ai sfătuit să...
Lucian: Așa-i, eu; să exersezi... Deci, ai reușit s-o cucerești în cele din urmă?
Mihai: Așa cred.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Salut, blondino.
Maria: Ah, Luci... Salut! Dar să știi că m-ai speriat puțin.
Lucian: Mii de scuze! Nu asta mi-a fost intenția.
Maria: Hmm... Dar care-ți era intenția?!
Lucian: Nici una, cred...
Maria: Bine, comandante. Scuzele se acceptă. Însă altădată să nu mă mai iei așa, prin surprindere.
Lucian: Voi încerca. Deci, ești foarte matinală, ca de obicei.
Maria: Nu chiar ca de obicei, dar azi e o zi deosebită.
Lucian: Da, știu. Va trebui să te desparți de mititica ta prietenă, Ema.
Maria: Așa e. Îmi va fi dor de ea.
Lucian: N-ar trebui să-ți fie. Doar știi că va fi bine îngrijită acolo unde o vom duce, iar de altfel, o vei putea vedea ori de câte ori vei dori, nu-ți va interzice nimeni acest lucru.
Maria: Ai dreptate.
Lucian: Bineînțeles că am! Și ești de mult aici?
Maria: Nu, dar nici de prea puțin.
Lucian: Aha... Și ai venit singură?
Maria: Nu, evident. Nick e pe puntea principală, n-a vrut să vină aici, la Ema.
Lucian: Așa, deci...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Nu înțeleg; până acum, în ceilalți ani n-ai reacționat astfel, de ziua mamei tale.
Lucian: Nu?! Așa crezi tu?! Ți-am mai spus, Lia, cât de puțin mă cunoști; aproape deloc, chiar...
Lia: Adică...?!
Lucian: Ce-ai vrea să-ți spun? Da, tot așa m-am comportat de fiecare dată, în fiecare an, de ziua ei... Doar că, desigur, nu de față cu voi...
Lia: N-am observat.
Lucian: Nu mă mir...
Lia: Dar nu înțeleg, de ce te chinui?
Lucian: Ți-am spus, i-am zis unele cuvinte care nu-mi dau pace, chiar dacă ea m-a iertat, ba chiar m-a asigurat că n-a fost supărată deloc, că n-a luat seama la câteva cuvinte rostite în acele momente tensionate. Dar știi bine cum sunt eu, cum mă comport în asemenea momente, adică, exact cum n-ar trebui, prostește, iar cuvintele rămân, nu pot fi șterse; de aceea, ar trebui să ne gândim mai mult înainte de a le rosti.
Lia: Ce puteai să-i fi spus, atât de grav? Cred că exagerezi!
Lucian: Exagerez?! Nu, deloc... Cum aș putea să exagerez? Atunci, da, într-adevăr am exagerat, însă nu și acum.
Lia: Dacă-mi povestești, poate te vei simți mai bine după aceea.
Lucian: Nu cred, dar dacă ești dispusă să mă asculți...
Lia: Te ascult, Luci.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Știi, Nis, de fapt, trecusem pe la tine cu un scop anume, nu doar așa, din curtoazie...
Nistor: Serios? Cu ce scop, șefu'?!
Lucian: Păi, nu știu... Te simți bine?
Nistor: Sigur. Super... De ce nu m-aș simți bine? Nu-s bolnav!
Lucian: Bolnav, nu, dar zilele trecute, la ședință, îmi păreai preocupat de ceva. Te rog, spune-mi sincer, ai vreo problemă? Te pot ajuta cu ceva?
Nistor: Ce probleme să am, șefu'?! Nimic serios; poate doar niște denumiri lipsă, dar le adaug eu pe toate, cât de curând. Altfel nu s-ar putea...
Lucian: Sigur, mă?! Doar despre atât e vorba?
Nistor: Păi, despre ce altceva?!
Lucian: Hai, mă, chiar atât de mult te-a deranjat faptul că ți-am atras atenția în ședință despre denumirile alea?! Dacă știam, tăceam!
Nistor: Lasă, șefu'... De ce să fi tăcut? Totuși, sunt un bun geograf, măcar atâta, dar nu aflasem încă despre denumirile astea... Ar fi trebuit să mă interesez din timp, nu să aștept să-mi atragi tu sau altul atenția. Acum însă știu, așa că mă ocup serios de ele!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonya: Așa-i mult mai bine.
Lucian: Desigur. Și arăți mult mai bine. Cu costumul ăla pe tine, nici nu-ți distingeam chipul. Doar după glas am reușit să te recunosc, să-mi dau seama că ești tu. E chiar atât de incomod costumul protector, de nu-l poți suporta pe tine?
Sonya: Nu chiar, dar nu mă simt bine încorsetată cu el; am impresia că aș fi privată de libertate. Mi-e mult mai bine fără el.
Lucian: Pricep. Deci, nu costumul e incomod, ci faptul că ești obligată să-l porți.
Sonya: Cam așa. De ce nu încerci să porți și tu un costum din ăsta câtva timp, să vezi cum e? Poate așa ai înțelege mai bine...
Lucian: Aș putea încerca, dar nu, mulțumesc, prefer să stau așa, fără.
Sonya: Păi, vezi... Ce bine e de tine, de voi; voi sunteți cu adevărat liberi, noi avem doar falsa impresie de libertate, când, de fapt, trăim mereu izolați de mediul extern, fie într-o lume artificială, fie în costume protectoare.
Lucian: Lasă, nu-i chiar atât de grav cum ți se pare. Dar cum, n-ați găsit o altă posibilitate de a supraviețui?
Sonya: Nu, pentru noi asta pare unica modalitate de supraviețuire.
Lucian: E bine că ați găsit totuși o soluție.
Sonya: Care nu pare deloc a fi cea mai potrivită.
Lucian: Totuși, e destul de bine. Dar să nu mai vorbim despre asta, dacă nu-ți convine subiectul și te indispune...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Bine, bine... Deci, rămăsesem singur în navă, iar în final, plictisit de atâta singurătate, am decis să ies în oraș, deși cred că aș fi procedat mult mai bine dacă aș fi rămas în continuare liniștit în navă. Pentru că, ajuns aici, evident, am căutat-o pe Lia, însă la ușa camerei ei se afla deja Sid. Ea l-a întâmpinat zâmbitoare și l-a invitat să intre. Însă nu au stat mult înăuntru. Iar când au ieșit, ea l-a luat de mână, ba l-a și sărutat, deși, e adevărat că numai pe obraz.
Maria: Deci, asta-i tot?! Doar pentru atât ești tu atât de trist?
Lucian: Păi, ți se pare puțin?
Maria: Sigur! Cine știe ce au discutat ei doi în cameră, deci, l-a sărutat pe obraz în semn de recunoștință. Și eu aș fi procedat la fel în locul ei, chiar dacă Nick ar fi fost de față în acel moment.
Lucian: Chiar ai fi procedat astfel? Și?!
Maria: Și nimic! Nick trebuie să înțeleagă că așa sunt eu, am o fire năvalnică, deci, nu are motive să fie gelos, iar el este soțul meu; cât despre tine, tu ce motive ai? Să vedem! De moment ce presupun că încă nu i-ai spus nimic Liei...
Lucian: Nu, nu i-am spus nimic.
Maria: Luci, te bat! Când ai de gând să-i spui?
Lucian: Nu știu, blondo...
Maria: Păi, vezi?! Atunci, ce pretenții mai ai?! Cât despre faptul că ea l-a luat de mână, nu văd nimic rău nici în asta! Și eu te-am luat pe tine acum, nu de mână, ci de braț, până am ajuns aici, în părculeț.
Lucian: Serios?! Chiar m-ai luat pe mine de braț? Tu?!
Maria: Da, pentru că te opreai după fiecare doi-trei pași.
Lucian: Ciudat, nu-mi amintesc partea asta!
Maria: Păi, parcă erai în transă...
Lucian: Bine, e posibil să mă fi luat de braț... Dar vezi, eu m-am plimbat de multe ori cu ea, însă numai o singură dată am luat-o de mână, iar atunci i-am cerut voie. Și nu cred că Sid a procedat astfel. De fapt, el sigur nu i-a cerut voie, pentru că ea l-a luat pe el de mână!
Maria: Zău, Luci, te legi de orice amănunt, cât de minor ar fi el... Serios, n-ai motive să te porți astfel!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Bine. Ca să vezi, încă mai am încredere în tine.
Lia: Ar trebui să ai... Luci, cum era relația ta cu tatăl tău, domnul Iulian Enka?!
Lucian: Poftim? Ce-ți veni să mă întrebi acum de blondul ăla enervant?!
Lia: Hmm... Deci, chiar îl urăști?!
Lucian: Cum?! Să-l urăsc?! De unde ai dedus tu așa ceva?!
Lia: Păi, dacă ori de câte ori vorbești despre domnul Enka, spui "blondul ăla enervant"... Ce crezi că reiese de aici? Ce altceva?
Lucian: Lia, te rog... Nu-mi răstălmăci cuvintele! Chiar nu înțelegi nimic?! Ce fel de om mă crezi?! Cât de groaznic aș putea fi?!
Lia: Luci, nu te supăra; eu doar așa am înțeles.
Lucian: Ca de obicei, ai înțeles total greșit! Auzi la ea, să-l urăsc... Cum ai putea oare să-ți închipui vreodată așa ceva despre mine?!
Lia: Păi, doar din cauza ta, dacă așa spui mereu...
Lucian: Lia, nu ești atentă, niciodată, la nimic! Ascultă-mă doar, poate o să pricepi totuși, poate auzi ce spun eu mereu... Blondul ăla enervant...
Lia: Ah... Vai, scuză-mă, Luci! Acum pricep; de fapt, spui asta cu multă admirație pentru cel la care te referi, cu afecțiune chiar...
Lucian: Exact! Văd că ai priceput, în cele din urmă. Ah... Ce idee nebunească și pe tine! Să-l urăsc?! Cum aș putea oare?! E tatăl meu! La naiba, îl iubesc! Enorm. Nespus de mult. E un om minunat! Absolut minunat! Și mi-a dovedit asta, mai ales în ultimul timp, înainte de plecarea în această misiune afurisită. Uneori mi-aș dori atât de mult să pot fi ca el, atât de calm, de liniștit, de blând, nepăsător, mai ales în unele situații; mi-ar prinde bine. Dar, sigur, cu temperamentul meu, asta ar fi imposibil!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: N-o lua chiar așa...
Lia: Atunci cum? Cum altfel? Spune-mi tu, expertule! De fapt și tu ai condus-o pe Sonya, te-ai plimbat cu ea prin oraș, sigur nu doar o singură dată și nu numai cu ea. Și nici măcar nu te-ai limitat doar la atât, la o simplă plimbare, ca mine. Vrei să adaug ce altceva ai făcut?
Lucian: Ce vrei să spui cu asta? Sună a acuzație!
Lia: Iar ție nu ți-a cerut nimeni niciodată explicații!
Lucian: Off... Ce greu e! Nu ne înțelegem.
Lia: Într-adevăr, nu ne înțelegem deloc. Însă doar din cauza ta! Te întreb din nou, ce vrei de fapt?
Lucian: Nimic! Tu ce crezi?
Lia: Luci, sincer, nici nu știu ce să cred când e vorba despre tine. Vreau doar să înțelegi că dacă m-ai salvat, asta nu-ți dă drept de proprietate asupra mea, deci, nu presupune că ar trebui să vorbesc numai cu tine, să mă plimb numai cu tine, să mă conduci doar tu, mereu... Și din nou repet: Fac orice vreau în timpul meu liber!
Lucian: Desigur. Ai perfectă dreptate.
Lia: Și atunci... Care-i problema?
Lucian: Nici una! Dar de ce tocmai cu Sid?
Lia: De ce te deranjează acest lucru? Ai ceva împotriva lui?
Lucian: Nu mă deranjează deloc. Și n-am nimic împotriva lui. E prietenul meu. Doar că... Eu...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Deci, suntem, în sfârșit, prieteni? Cel puțin prieteni?
Lia: Da, Luci, eu așa am spus; suntem... Prieteni, desigur... Ți-am acceptat prietenia, nu-i așa?! Dar ai trișat cu toastul tău; tu l-ai acceptat pe al meu, deci, logic, nici eu nu te puteam refuza. Oricum, Luci, știai deja, doar ți-am spus data trecută că nu te amăgesc, nu-ți dau speranțe false, deci, trebuia să te aștepți că te voi accepta, în cele din urmă. Însă de atunci până acum, nu mi-ai mai propus, deși ți-am zis clar că nu mă joc cu tine, că ești pe drumul cel bun și că ai șansa ta, la care nu vei fi nevoit să renunți.
Lucian: Da, știu... Nu ți-am mai propus până acum, pentru că mă temeam că mă vei refuza din nou.
Lia: Să te refuz, din nou?! Nu după ce ți-am spus că n-am să te amăgesc. Luci, n-am glumit, ți-am vorbit serios; acum ai dovada, nu mă joc deloc cu sentimentele tale, nici cu tine! Deci, da, te-am acceptat... Ești prietenul meu, în cele din urmă.
Lucian: Așa-i. Și nu contează cum; mă bucur că am obținut prietenia ta, chiar dacă aș fi trișat cu toastul meu.
Lia: Da, ai obținut-o, în cele din urmă. Sper că ești mulțumit. Și... Să nu mă faci să regret vreodată această decizie.
Lucian: Bineînțeles. Sunt mai mult decât mulțumit. Și niciodată n-o să te fac să regreți!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!