Lucian: Stați puțin, încă n-am terminat!
Maria: Dar ai zis că vei încheia.
Lucian: Da, am zis că voi încheia cu scuzele, nu de tot. Vă rog, încă puțină răbdare! Pentru că n-ar mai fi multe de spus, dar e foarte important! Luați loc, vă rog și ascultați-mă, cu mare atenție! Deci, nu în ultimul rând, poate cel mai important lucru... Am să vă rog mult doar să mă ascultați și să nu mă întrerupeți, deloc, pentru că... Eu, Enka Lucian, comandant al navei spațiale "Pacifis", al echipajului acestei nave, cât și al întregii misiuni spre planeta Proxima, vă promit solemn, dragi colegi, vouă, tuturor, azi, duminică, 27 ianuarie 2092, că, începând din acest moment, indiferent de motivele pe care le-aș avea, n-am să mă mai comport niciodată prostește sau într-un mod neadecvat poziției mele! Deci, mi-am luat angajamentul acum, aici, la modul cel mai serios posibil, în fața voastră, că n-am să repet asemenea greșeli și nici n-am să comit altele asemănătoare! Sper din tot sufletul să-mi pot respecta această promisiune pe care v-am făcut-o acum, pentru că dacă nu voi reuși, atunci... Nu știu ce să mai cred! Dar dacă v-am promis, puteți fi siguri că voi face tot ce-mi stă în putere pentru a mă ține de cuvânt! Să țineți minte această zi, în care eu, comandantul vostru, v-am făcut această promisiune, pentru că eu sigur o voi ține. Iar ție, Stela, îți promit, tot acum, aici, de față cu toți colegii noștri, că nu voi mai încerca niciodată să umblu fără știrea ta prin dulăpioarele cu medicamente din cabinetul medical și nu mă voi mai atinge niciodată de pastile sau de orice altceva din cabinetul tău, fără a avea permisiunea și recomandarea ta!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lucian: Deci, ce fel de mesaj le-ai lăsat părinților tăi?
Mihai: Am vrut doar să-i liniștesc. Așa că le-am transmis să nu-și facă griji inutile, că suntem cu toții bine, sănătoși, că am ajuns pe Proxima, obiectivul misiunii noastre și bineînțeles, că m-am căsătorit de curând, doar că n-am precizat și cu cine. Am mai adăugat faptul că și alți colegi de-ai mei au făcut acest pas important în viață, doar că, de asemenea, fără acordul lor, n-am precizat care ar fi cuplurile formate și le-am spus că singurii care n-au renunțat încă la burlăcie până acum sunt Nis, Lia și... tu!
Lucian: Eu, da... Foarte bine! Și ce-ai vrea să-ți spun?
Mihai: Păi, nu știu... Spune-ți părerea!
Lucian: Mihai, cred că știi foarte bine care-i părerea mea în legătură cu asta. Dar de moment ce tu ai crezut că ai procedat corect, nu-mi rămâne nimic altceva de adăugat, decât să iau la cunoștință și atât!
Mihai: Și chiar nu protestezi deloc?
Lucian: Acum, după ce faptul e deja consumat, ce rost ar avea?! Doar ai trimis deja mesajul... Orice protest de-al meu ar fi absolut inutil!
Mihai: Deci, doar din cauza asta nu protestezi deloc?
Lucian: Campionule... Mi se pare că nici tu nu m-ai înțeles așa cum trebuie! Eu doar v-am spus care este punctul meu de vedere în legătură cu acest gen de acțiune, dar nu v-am interzis niciodată să luați legătura cu cei de acasă, dacă voi considerați că ar fi corect să procedați astfel. Nu v-am impus nimic!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Să înțelegem, deci, că prin tine vom avea un comandant bun, blând și indulgent, care nu ne va impune niciodată nimic, nu va fi rău sau exigent cu noi și ne va permite să facem absolut orice ne trece prin cap, fără a ne certa câtuși de puțin?
Lucian: Ah, nu, nici chiar așa; nu vreau să înțelegeți nimic de genul acesta. După cum v-am spus, n-am de gând să mă schimb deloc, rămân același care am fost și până acum, indiferent că vouă vă place sau nu; rămâne la aprecierea voastră dacă am fost, sunt sau voi fi bun, rău, indulgent sau exigent; fiecare dintre voi e liber să-și formeze orice părere dorește în privința mea, să tragă concluziile, fiecare în felul său, după cum a înțeles, iar eu vă asigur că indiferent care va fi părerea voastră despre mine, n-am să mă supăr. Dar după cum v-am mai spus și deja mă repet de prea multe ori, n-am să mă schimb; voi rămâne mereu același, nimic nu mă va determina să devin altfel, nici măcar comanda misiunii. Deci, nu vă faceți griji în acest sens, nu mi se va urca șefia la cap... Totuși, am să mă străduiesc să fiu un bun comandant, îmi iau acest angajament în fața voastră, deși îmi dau seama că nu vă pot promite nimic concret, căci nu pot ști dinainte ce ne așteaptă, însă voi încerca să vă fac mereu pe plac.
Lia: Dacă vrei să ne faci pe plac, ce-ar fi să începi încă de pe acum și să ne lași să plecăm acasă; părinții ne așteaptă.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Lia, te rog, insist... Sper că n-ai uitat ce v-am spus când am plecat de pe Terra în această misiune. V-am cerut să nu aveți nimic de ascuns față de ceilalți, printre altele. Credeam că am vorbit destul de clar, pe înțelesul tuturor, chiar și pentru tine. Nu vreau secrete!
Lia: Nu face pe comandantul cel dur cu mine; nu-ți merge...
Lucian: Nu fac deloc pe comandantul, deși e sigur că eu sunt acela. Dar n-am făcut niciodată uz de funcția mea, decât în cazurile de strictă necesitate, deși... Nu-mi amintesc de vreun asemenea caz! Deci nu-i vorba de comandantul tău, dar ce-ai zice de... colegul tău? Sunt sau nu colegul tău?
Lia: Mda, ești. Trebuie să recunosc.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: De moment ce mi-am încălcat deja acea promisiune și astfel nu mi-am respectat cuvântul dat, nu mai contează, din momentul în care, fără voia mea, s-a întâmplat totuși. Acum mă poți acuza oricând că n-am cuvânt și nu-mi țin promisiunile, pentru că oricum nu-mi pasă. Și nu regret deloc că m-am eliberat de acea promisiune stupidă! Pentru că astfel pot face oricând asta...
Lia: Ah, Luci...
Lucian: Iar asta e foarte plăcut, cel puțin pentru mine. Și cred că acum poți adăuga în raportul tău despre mine, că, pe lângă faptul că sunt indisciplinat, incult, inutil și incompetent, mai sunt și neserios, n-am cuvânt, îmi încalc întotdeauna promisiunile făcute și mă comport în continuare necorespunzător față de domnișoarele ca tine. Grozavă caracterizare; sau groaznică. De nota 10, n-am ce zice... Halal comandant!
Lia: Off... N-are absolut nici o legătură cu raportul ăla afurisit sau cu faptul că ești comandantul nostru.
Lucian: Ba bine că nu. Orice are legătură și cu asta. Dar, așa cum am spus deja, nu mai contează deloc. Nu mă interesează dacă raportul acela va prezenta un om total lipsit de orice caracter, sau... Nu știu, depinde de tine, de modul în care-l întocmești.
Lia: Exact. Depinde de mine, deci nu mai presupune tu cam cum ar arăta acel raport afurisit. E treaba mea cum îl întocmesc. Și am eu grijă de el.
Lucian: Mda; ai tu grijă... Ce liniștitor! Foarte încurajator pentru mine.
Lia: Poate...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Serios, chiar nu-mi convine deloc faptul că ai umblat cu jurnalul meu, fără acordul meu; de altfel, nu ești la prima abatere de acest gen. Ești recidivist.
Lucian: Poftim?! Eu?! Nu... N-am umblat și altădată cu jurnalul tău.
Lia: Nu la jurnal mă refeream, Luci, ci la albumul meu foto.
Lucian: Ah... Da, ai dreptate. Și atunci am umblat fără știrea ta. Păi, nu știu ce să-ți spun; scuză-mă, te rog!
Lia: Sigur, pot trece cu vederea, cu condiția clară să nu se repete.
Lucian: Nu se va repeta. Promit!
Lia: Bine. Ascultă, chiar ar trebui să mă întorc în oraș acum.
Lucian: Nu, nu încă. Pentru că mai avem de discutat. Și cred că e ceva destul de important.
Lia: Mai ai ceva de spus?
Lucian: Da, destul de multe... Iar pentru asta, dacă nu vrei să intrăm totuși în navă, ți-aș sugera ca, cel puțin să ne așezăm pe treptele navei.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șerban: Deci, ce am, domnișoară?
Stela: Nu vă speriați, nimic grav... Am să vă prescriu o rețetă, însă ceea ce urmează va fi, probabil, mai dificil de acceptat pentru dumneavoastră, pentru că recomandarea mea ar fi să renunțați cât mai curând la această meserie pe care o practicați acum.
Șerban: Poftim?! Cum așa?! Adică nu mai pot fi body-guard în continuare?
Stela: Nu! În nici un caz.
Șerban: Bine, dar... Nu se poate! Sunteți sigură?
Stela: Domnule drag, dumneavoastră mi-ați solicitat această consultație, iar eu mi-am spus părerea. Desigur, dacă nu sunteți mulțumit de recomandarea pe care v-am făcut-o, puteți merge să consultați și alți medici, doar nu este interzis.
Șerban: Ah, nu, domnișoară...
Stela: Deci, v-am spus: N-ar fi în interesul dumneavoastră să continuați să exercitați această meserie și ar fi bine să renunțați de îndată după 27 iunie, după ce vă expiră contractul semnat cu Institutul, pen-tru a mă păzi pe mine. Sper că nu va trebui să înfruntați pe nimeni până atunci.
Șerban: Să înțeleg că treaba asta este serioasă.
Stela: Chiar foarte serioasă!
Șerban: Și eu, care credeam că sunt doar niște dureri trecătoare, pe care le pot ignora.
Stela: Ar însemna să vă ignorați sănătatea; sunteți încă foarte tânăr, aveți toată viața înainte, n-aveți motive să riscați atât. N-ați consultat un alt medic până acum?
Șerban: Nu, n-am considerat necesar... Dar dacă nu body-guard, atunci ce; ce altceva aș putea face? Ce altceva aș putea fi? Cum mi-aș putea câștiga existența?! N-am suficiente cunoștințe, ca dumneavoastră, n-am studii superioare, ca să-mi pot găsi altceva de lucru.
Stela: Sunt sigură că se va găsi totuși ceva, ceva care să vă cores-pundă; în condițiile actuale, ceva care să nu vă solicite prea mult efort fizic și bineînțeles, va trebui să evitați meserii dure, riscante, periculoase; va trebui să vă protejați. Vă puteți continua studiile; nici asta nu e interzis. Și ar fi de preferat să vă găsiți ceva de lucru la bi-rou, sau pe computer; repet, fără efort fizic.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Deci, mama ta împlinește mâine de abia 45 de ani... Era foarte tânără când ai apărut tu pe lume, în viața ei.
Lucian: Da, așa e... Avea de abia 17 ani, era practic o copilă! N-am înțeles niciodată de ce s-a grăbit atât de mult, de ce s-a căsătorit atât de devreme; practic, nu existau motive.
Lia: Poate pentru că-l iubea prea mult pe tatăl tău și n-a vrut să-l piardă.
Lucian: Probabil, dar... Avea doar 16 ani! Era pur și simplu un copil! N-am îndrăznit niciodată s-o întreb de ce... Pentru tatăl meu, nu era deloc prea devreme, el e cu 11 ani mai mare ca ea. Dar putea să aștepte câțiva ani, măcar până la majoratul ei, dacă o iubea cu adevărat!
Lia: Poate, dar privește partea bună a lucrurilor. E mult mai bine că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Mai bine? De ce? Care ar fi partea bună a lucrurilor, în toată chestia asta?
Lia: Pentru că, altfel, n-ai mai fi fost tu acum, aici, cu noi. N-ai fi putut participa la această misiune. Ai fi fost poate prea mic la data lansării. N-ai mai fi fost tu comandantul nostru!
Lucian: Mda... Cum să nu?! Ce pierdere dezastruoasă pentru voi! Mare scofală, nu-i așa?!
Lia: Păi, mare, pentru că, cine știe cine ar fi fost în locul tău și cum s-ar fi purtat cu noi... Deci, o iubești foarte mult pe mama ta.
Lucian: Da, o iubesc, normal. Dar nu i-am spus-o niciodată, sau cel puțin nu-mi amintesc să-i fi spus și nici nu m-am străduit să-i arăt acest lucru. De obicei, eram doar foarte încăpățânat și nu îi dădeam niciodată ascultare.
Lia: Nu mă surprinde deloc! Acest comportament te caracterizează, în general.
Lucian: Ah, te rog... Nu-i momentul să-mi amintești și tu! Ce-ai vrea, am defectele mele...
Lia: Așa e, le cam ai.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Lia, te rog, vino aici!
Lia: Da?!
Stela: Se pare că ai deja un pacient care ține de competența ta, de specialitatea ta. Instabil psihic... Eu n-am ce face pentru el! Ocupă-te tu de el, te rog, în calitate de psihiatru, nu de psiholog, sau consilier al misiunii! E al tău acum!
Lia: Stela, te rog, nu exagera! Nu-i cazul...
Stela: Eu exagerez?! Eu?! Uită-te la el! Uită-te bine! Așa e, cum îți spun, fără nici o exagerare! Instabil psihic! Nimic altceva!
Lucian: Îmi pare rău. N-am vrut... Nu știu ce m-a apucat. Nu doream altceva decât să dorm liniștit vreo câteva ore și nu reușeam acest lucru fără ajutorul acestor pastiluțe. Sincer, nu sunt instabil psihic... Nu încă... Sper...
Stela: Ah, nu reușeai să dormi fără pastiluțe... Și ai îndrăznit să le iei de unul singur, cu voia ta, fără permisiunea sau recomandarea mea măcar. Desigur, doar tu ești marele comandant, n-ai nevoie de permisiune, din partea nimănui! Nici din a mea, normal! Ce nevoie ai avea tu, marele comandant, de părerea medicului?
Lucian: Nu, nu din cauza asta...
Stela: Nu te aștepta la înțelegere din partea mea! Prostule! Știi ce sunt astea?! Știi oare?! Parcă ți-am spus...
Lucian: Păi... Somnifere?!
Stela: Hmm... Somnifere, zici?! Voi știți ce sunt astea?! Știe vreunul dintre voi? Nu, desigur, nu știți... Dar am să vă spun eu, ca să știți de acum încolo! Aceste pastile, cât sunt de micuțe, sunt într-adevăr somnifere, dar unele foarte puternice, eficiente și foarte periculoase! Nu pot fi consumate ca niște bombonele, cum face Nis cu dulciurile sale, pentru că, din nefericire, pot fi fatale!
Lucian: Pentru mine, n-au fost. De fapt, n-au fost deloc, nici măcar eficiente, pentru că n-am putut dormi, n-am avut un somn liniștit. Ce vă uitați așa la mine?! Doream doar să dorm, atâta tot!
Stela: Bietul de tine... Doar să dormi?! Atâta tot?! Și ai reușit foarte bine acest lucru! Prostule! Scuză-mă că-ți spun așa, dar în aceste momente, asta ești! Un prost! Un prost mare de tot! N-am văzut altul mai mare ca tine! Prost, cu literă mare, cât Nis de mare și alta nu!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Zău, șefu', totuși... Da' ce-ai pățit? Nu ne poți spune și nouă? E secret? Din câte știm noi, tu nu te îmbolnăvești așa de repede, cu una cu două; ești rezistent din punctul ăsta de vedere, deci nu pricepem ce-ai pățit. Și cum nimeni nu vrea să ne spună...
Lucian: Nis, nu știu de ce ar trebui să intrăm în amănunte, ce rost ar avea să aflați toți motivul îmbolnăvirii mele, dar dacă tot sunteți atât de curioși, am să vă spun adevărul, pentru că n-am nimic de ascuns.
Lia: Nu, Luci, taci!
Lucian: Repet, n-am nimic de ascuns față de colegii mei. Dacă ei vor să știe adevărul, îl vor afla direct de la mine, fără ocolișuri, nu din alte surse, nu pentru că aș fi dator să le dau explicații, ci doar pentru că n-am nimic de ascuns. Îmi recunosc faptele, nu mi-e rușine de greșelile mele, sunt sincer... Ce v-am spus înainte de a pleca în această misiune, când încă eram pe Terra? Fără secrete! Foarte bine; fără... Deci, Nis, înțeleg că vreți să aflați motivul așa zisei îmbolnăviri; nu știu dacă toți vreți să aflați asta, dar se pare că da, deci am să vă spun. Păi, e simplu: Adevărul e că m-am îmbătat și atât!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: O mare familie?! A noastră?! O familie al cărui cap ești tu, nu-i așa? Șeful familiei?
Lucian: Convențional, da, eu sunt capul acestei familii; dar numai convențional.
Lia: Ce vrea să însemne asta, "convențional"? Și nu mă refer la semnificația cuvântului, care-mi este cunoscută, ci la sensul pe care înțelegi tu că-l ia acest cuvânt acum, în această situație?!
Lucian: Dacă înțelegi semnificația cuvântului, nu știu de ce crezi că ar putea lua un alt sens acum, în această situație. E suficient să înțelegeți toți doar că am rămas același Enka Lucian pe care l-ați cunoscut până acum mai mult sau mai puțin, indiferent că vă convine sau nu și nu intenționez deloc să mă schimb. Deci, sunt șeful familiei noastre, sau comandantul misiunii oficial, dar convențional, pentru că n-am să vă dau ordine stricte, pe care să aștept să le îndepliniți întocmai, doar pentru că așa am spus eu; n-am să mă folosesc de funcția în care am fost învestit decât în cazurile de strictă necesitate, ceea ce înseamnă ceva cu totul deosebit, dar nu pot ști de acum ce anume, nu pot ști ce se va întâmpla pe parcursul misiunii noastre. Iar dacă nu va fi necesar, nici măcar nu mă voi folosi vreodată de această funcție, asta să vă fie clar! Și aș vrea să punem la punct unele amănunte de acum, mai din timp, chiar dacă mai e până la lansare...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Vom începe, deci, în mod logic, cu conducerea echipajului, iar funcția cea mai importantă în acest sens este cea de comandant al misiunii. În acest plic sigilat se află numele tânărului desemnat în această funcție de către Comisia pentru Zboruri Spațiale a Institutului nostru și vom afla imediat ce vom desface plicul cine este norocosul posesor a șase bulinuțe aurii... A fost desemnat de către Comisia pentru Zboruri Spațiale a Institutului nostru în funcția de comandant al echipajului, al navei spațiale "Pacifis" și al întregii misiuni spre Proxima... Lucian Enka! Felicitări, Luci... Domnule Comandant!
Lucian: Mulțumesc, domnule.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Și totuși, de ce s-ar putea ajunge la anularea misiunii noastre?
Lucian: Pentru că, evident, fără mine, Alex și Nis, "Pacifis" nu va pleca nicăieri. Noi trei suntem totuși membrii de bază ai echipajului, în plus, constructorii navei.
Mihai: Ah, pricep... Nava voastră, de fapt, mai mult a ta...
Lucian: Poate... Doar nu-ți închipui că am fi lucrat ca proștii toți trei timp de cel puțin trei ani de zile, fără concedii în această perioadă, pentru ca apoi s-o vedem plecând fără noi la bord? Nici gând! Proiectul meu de diplomă; l-am făcut pe tot doar cu mâna, deloc pe computer... N-am să accept niciodată ca "Pacifis" să plece fără ca eu să fiu la bord, cu alții și să aștept ca tâmpitul să se întoarcă peste 13, 14, 15 sau cine știe câți ani, dacă se va mai întoarce vreodată! Și oare altul ar avea grijă să nu pățească nimic, sau va fi indiferent?! Eu însă, evident, fie doar și ca simplu membru al echipajului, aș îngriji-o mereu cu multă atenție, n-aș neglija-o nici o clipă!
Mihai: N-ai fi de acord să plece în misiune nici dacă, spre exemplu, eu aș fi numit comandantul?
Lucian: Scuză-mă, dar fără mine la bord, nu, n-aș fi de acord; nu din cauză că n-aș avea încredere în tine, știu că ai îngriji-o, dar "Pacifis" e mult prea importantă pentru mine... Iar voi, ceilalți patru membri ai echipajului, fără "Pacifis" n-ați putea pleca, nu în această misiune; poate în alta. La ora actuală, e singura navă capabilă să întreprindă această călătorie.
Mihai: Ar fi păcat ca totul să se termine atât de repede, înainte de a fi început cu adevărat.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: La naiba! Dom' director...
Lia: Ce-i cu dânsul?
Lucian: Dânsul trebuia să fie comandantul acelei misiuni, a navei dumnealui, "Vulturul".
Lia: Și?!
Lucian: Și... Asta mă pune serios pe gânduri. Prea multe coincidențe deodată! Pe de o parte, "Vulturul" proiectul dumnealui de diplomă, misiunea spre Proxima, a cărei comandant trebuia să fie... Pe de altă parte, "Pacifis" proiectul meu de diplomă, aceeași misiune spre Proxima, eu comandantul... Și atunci?! Oare chiar n-a intervenit dânsul cu nimic pe lângă Comisie, să aranjeze astfel încât eu să fiu numit în funcția de comandant, doar pentru că eram preferatul dânsului? Chiar a făcut asta?!
Lia: Luci, iar începi?! Nu te mai chinui! Credeam că ai depășit faza asta. Sunt convinsă că n-a fost așa. Îmi pare rău pentru ce ți-am spus anul trecut. Mi-am cerut scuze, de mai multe ori chiar...
Lucian: Nu, Lia... Nici tu n-ai priceput nimic... Nu-i din cauza a ceea ce ai spus tu! Întotdeauna am avut această bănuială și n-am reușit încă să scap de ea; e prezentă în mintea mea. Pe naiba! Dacă dânsul chiar a făcut asta, n-am să-l iert niciodată!
Lia: Luci, calmează-te, te rog! Nu vorbi astfel! Nu era nimic rău în faptul că domnul director te considera favoritul dânsului. De-a lungul acestor ani, am avut ocazia să te cunosc destul de bine și pot spune că-l înțeleg perfect! Și n-ar fi nimic rău nici dacă dânsul ar fi încercat să intervină în vreun fel în favoarea ta. Dar nu cred că a făcut acest lucru, pentru că tu n-ai nevoie de favoruri din partea nimănui, nici măcar din partea dânsului...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Totuși, mă ierți, cu adevărat?
Lucian: Sigur! N-ai înțeles încă? Te-am iertat deci, deși ceea ce ai spus rămâne, nimic nu poate schimba acest lucru și sper să înțelegi că m-a durut foarte mult. Încă mă doare, dar nu contează. Nu vreau să mă mai gândesc. Ce-a fost, a fost, trebuie să uităm. Timpul merge înainte, nu se oprește-n loc, iar înapoi nu se întoarce. Trebuie să privim spre ce va fi de acum încolo.
Lia: Și ce va fi? Vei reveni acum printre noi?
Lucian: Așa, brusc?! Uff... Nu se poate. Mi-e greu, dar am să în-cerc. Cred că da, voi reveni în cele din urmă. De ajuns cu separările inutile! După șase luni, m-am săturat de singurătate!
Lia: Deci, chiar nu ești supărat, deloc?
Lucian: Nu! Și te rog să nu mai vorbim despre asta. Eu sunt dispus să uit totul. De fapt, am și uitat deja. Putem pretinde că nu s-a întâmplat nimic, niciodată. Te-aș ruga să gândești și tu la fel. Să ștergem totul cu buretele. S-o luăm de la început.
Lia: Am să încerc, dar nu-i așa ușor. Rămân cele șase luni, care nu pot fi șterse cu buretele; e jumătate din perioada care a fost stabilită pentru această misiune pe planeta Proxima... În orice caz, îți mulțumesc. Acum pot fi liniștită, dacă știu de la tine că m-ai iertat. Înseamnă foarte mult pentru mine. Dar ești sigur că...
Lucian: Da, sunt foarte sigur. Te rog încă o dată, nu vreau să vorbim despre asta! Dacă tot ai venit până aici, să vorbim despre altceva, orice altceva. Ar fi mult mai plăcut.
Lia: Bine. Doream doar să mă asigur...
Lucian: Poți fi foarte sigură! Te rog...
Lia: Da, bine. Am înțeles. Nu mai vorbim despre asta, pentru că nu-ți face plăcere. Nici mie.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Știi, anul trecut aveai o părere total diferită despre mine. Aș vrea ca lucrurile să fie din nou la fel ca atunci.
Ly: Da, dar știi că nu mai pot fi la fel ca atunci!
Lucian: Știu... Ia loc, te rog! Și relaxează-te! N-am să te mănânc, pe cuvânt! Serios, nu sunt chiar un monstru... Nu mă privi atât de speriată; n-am de gând să-ți fac absolut nimic! Nici să te sărut. Promit! Jur! Ce vrei mai mult de atât de la mine?
Ly: De ce-aș avea încredere în tine?
Lucian: De ce n-ai avea?! Ți-am dat vreodată vreun motiv?
Ly: Da, mi-ai dat, atunci...
Lucian: Ah, atunci... Știu, am fost un dobitoc! Și-mi cer mii de scuze față de tine, Ly, pentru acel gest necugetat! Chiar nu mă poți ierta? Nu poți trece peste ceea ce s-a întâmplat atunci? Te rog, din nou...
Ly: Nu știu... Nu știu ce să mai cred despre tine, Lucian! După ce te-am văzut la supercomputer, de ziua mamei tale... Mă derutezi continuu!
Lucian: Sunt un ciudat...
Ly: Nu chiar un ciudat. Și totuși, ce făceai pe aici?
Lucian: Nimic deosebit. Înainte de a intra tu, de abia sosisem și... Răsfoiam puțin albumul cu fotografii al Liei.
Ly: N-ar trebui să umbli prin lucrurile ei, dacă ea nu este aici.
Lucian: Știu foarte bine asta, dar tocmai am stabilit că sunt un ciudat, deci, nu mă comport normal... Crezi că am greșit chiar atât de mult, dacă i-am răsfoit puțin albumul?
Ly: Nu, probabil că nu. Știi, de fapt, cred că aș vrea să-l văd și eu, pentru că ea nu mi l-a arătat niciodată. Crezi că s-ar supăra dacă voi arunca și eu o privire?
Lucian: Nu, n-ar avea de ce.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Norocul tău... Și ce intenționezi acum? Ai de gând să le spui și celorlalți despre mesajul pe care l-ai trimis sau nu?
Mihai: Nu știu, nu m-am gândit. Tu ce crezi?
Lucian: Că ar fi mai bine să le spunem. Nu există motive să le ascundem acest lucru.
Mihai: Da, dar dacă le spunem, nu crezi că vor dori și ei să vorbească acasă, cu cei dragi, sau să le lase mesaje?
Lucian: Treaba lor! Nu mă interesează! Au tot dreptul să facă orice doresc. Eu nu le pot interzice!
Mihai: Nu te înțeleg deloc, comandante! Parcă tocmai spuneai că asta ne-ar distrage total de la activitatea noastră pe această planetă, că nu ne-am mai concentra la ceea ce avem de făcut aici, că ne-ar provoca suferință, atât nouă, cât și lor...
Lucian: Da, așa este. Dar nici asta nu-mi dă dreptul să le interzic să ia legătura cu cei de acasă, dacă ei doresc acest lucru. Desigur, am să le expun din nou punctul meu de vedere în ceea ce privește această problemă delicată, nu pentru a-i influența în decizia pe care o vor lua, ci doar pentru a le da serios de gândit. Apoi să hotărească ei singuri cum ar fi mai bine să procedeze. Am încredere deplină în judecata lor. Știu că oricare ar fi decizia lor, ar fi cea corectă.
Mihai: Ah, acum te înțeleg... Ești foarte subtil! Nu le interzici direct, dar le expui punctul tău de vedere, pentru a le da serios de gândit, deci într-un fel, tot a interdicție seamănă.
Lucian: Poți s-o consideri cum vrei tu, dar oricum ar fi, nici unul dintre voi nu va putea să-mi reproșeze nimic, pentru că nu v-am interzis deloc acest lucru, nici unuia, niciodată. Înțelegi?
Mihai: Da, așa e... După cum am spus, foarte subtil!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: A rămas să mă lămuriți cum e cu comandantul misiunii.
Traian: Cum ai vrea să fie? E clar: Tu vei fi acela! Asta-i decizia Comisiei și-ți pot spune că sunt foarte mândru de tine că ai fost numit în această importantă funcție; nu m-ai dezamăgit deloc! Și sper să nu mă dezamăgești nici acum, începând să-mi reproșezi că aș avea vreo legătură cu numirea ta; vreau să înțelegi și să mă crezi că alegerea ta n-a depins deloc de părerea mea; n-am putut influența cu nimic decizia finală, chiar dacă sunt directorul acestei instituții și normal, pe tine te-aș fi susținut, asta se știe, nu e o noutate.
Lucian: Deci, sigur nu pentru că sunt preferatul dumneavoastră?
Traian: Luci, te rog încă o dată, nu interpreta totul greșit, nu gândi astfel; n-ai fost ales din cauza mea, ci fiindcă ai fost considerat cel mai potrivit de majoritatea celor din Comisia care a hotărât cine va fi comandantul misiunii și trebuie să știi că eu n-am făcut parte din acea Comisie, tocmai din cauză că toți sunt conștienți că te-aș fi ales pe tine. Reține, deci; te-aș fi ales, nu doar te-aș fi propus! Însă n-am fost membru al acelei Comisii care s-a ocupat cu stabilirea conducerii misiunii. Cei din Comisie au fost chiar foarte exigenți, iar decizia finală depindea în mare măsură și de indicația computerelor.
Lucian: Iar computerele m-au indicat pe mine ca fiind potrivit pentru această funcție?
Traian: Nu numai că te-au indicat; mesajul lor a fost foarte relevant în această direcție: Ai fost unicul propus!
Lucian: Mda... Ce plăcut! Dumneavoastră credeți că ar trebui să sar în sus de bucurie?
Traian: Nu știu; treaba ta cum te vei manifesta. Personal, cred că totuși poți fi mândru că ai fost ales comandant. Asta înseamnă că vei avea anumite responsabilități și în general, de tine va depinde reușita misiunii, succesul vostru, de modul în care te vei descurca, de deciziile pe care le vei lua, de felul în care vei ști să te înțelegi cu colegii tăi; cu toți, nu doar cu Alex și cu Nis, care-ți sunt prieteni apropiați. Ei sunt datori să-ți dea ascultare, iar tu cred că știi foarte bine ce ai de făcut, nu trebuie să-ți spun eu care vor fi îndatoririle tale.
Lucian: Da, cred că știu...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Virgil: Înțelegi că nu pot fi tocmai liniștit știind că fiica mea va călători împreună cu dumneata timp de cel puțin 13 ani, chiar dacă ești comandantul misiunii.
Lucian: Înțeleg, dar vă asigur că nu aveți de ce vă teme. Eu și domnișoara Lia, fiica dumneavoastră, am încheiat deja un soi de, să-i zicem armistițiu, prin care mi-am luat angajamentul față de ea că n-am să depășesc limitele colegialității în relația dintre noi doi. Și vă spun că îmi voi respecta acest angajament. În plus, am să vă promit și dumneavoastră același lucru, deci, puteți considera că fiica dumneavoastră va fi în siguranță mereu, nu va păți absolut nimic.
Virgil: Nu face asemenea promisiuni, tinere... Sincer, îmi pari un băiat foarte cinstit, onest, dar fata mea e totul pentru mine! Am să te rog doar să nu-i rănești sentimentele, pentru că e tare sensibilă; deci, să n-o faci să sufere!
Lucian: Eu, domnule?! De ce credeți că ar putea suferi din cauza mea?
Virgil: Ești singurul care ar putea să-i cauzeze asemenea neplăceri, de ordin sufletesc, tocmai datorită reputației tale... Încă o dată însă, te rog insistent s-o lași în pace! Nu vreau ca în momentul întoarcerii să mi se plângă, din cauza ta; nu vreau să sufere!
Lucian: Domnule, vă asigur că n-am nici un interes să-i provoc suferință.
Virgil: Te cred. Însă te avertizez: O las să plece în această misiune, chiar împreună cu tine, însă dacă la întoarcere, fata mea îmi va spune că totuși a avut ceva de suferit de pe urma ta, vei avea de-a face cu mine și nu-ți doresc să cunoști vreodată furia unui tată care-și apără fiica; nu e deloc plăcut!
Lucian: Nu, domnule; voi fi foarte corect cu domnișoara Lia.
Virgil: Bine, tinere; cam asta ar fi tot ce aveam de spus. Nu uita, te rog! Încearcă să te ții de cuvânt și astfel să eviți eventualele neplăceri pe care le-ai putea întâmpina la întoarcere. În orice caz, îți doresc mult succes și tot binele din lume! Ești comandantul, deci, ai grijă de membrii echipajului; ei depind totuși de deciziile tale.
Lucian: Puteți fi liniștit, domnule!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Și cu asta, declar ședința de azi încheiată. Puteți rămâne să-l ascultați în continuare pe colegul nostru, Nis, citind raportul meu... Eu vă mulțumesc pentru participare și pentru înțelegerea de care dați dovadă. Iar acum am să vă rog să mă scuzați, iar cu permisiunea voastră, am să mă retrag în rezerva mea, să mă odihnesc, pentru că sunt foarte obosit... Vă mulțumesc încă odată pentru prezență și pentru tot. La revedere! Pe data viitoare.
Stela: Stai puțin! Unde crezi că pleci?
Lucian: Doctore, tocmai am spus... În rezerva mea, ca să mă odihnesc, puțin.
Stela: Nu ți se pare că exagerezi cu odihna asta? Până acum, pe tot parcursul ședinței, ai dormit mereu și sunt sigură că n-ai auzit nimic din ce-am vorbit noi.
Lucian: E adevărat, recunosc, n-am auzit nimic, însă n-am făcut-o intenționat, ci numai din cauză că sunt prea obosit, de aceea v-aș ruga să nu o luați drept o lipsă de considerație din partea mea. Oricum, nu era nevoie să aud, pentru ca să-mi dau seama că v-ați făcut treaba, cu profesionalism, în mod admirabil, ca de obicei, așa cum știu foarte bine că procedați. Și acum, vă rog din nou să mă scuzați...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Ah, deci, asta te-a deranjat atât de mult, că i-ai văzut împreună, la masă, la restaurant.
Lucian: Nu, doar asta, nu... Dacă ar fi fost doar atât, tot nu m-ar fi de-ranjat atât de mult, însă la un moment dat, ea l-a îmbrățișat și l-a sărutat! Chiar acolo, la restaurant! De față cu mine, poate special ca s-o văd eu, sau... nici nu știu de ce. Și am reacționat cum n-ar fi trebuit!
Mihai: L-a... sărutat?! Lia?! Pe... Sid?!
Lucian: Da... La naiba! Chiar l-a sărutat... Nici acum nu-mi vine să cred că într-adevăr a făcut asta! Curată nebunie! Mă tot întreb de ce, dar nu înțeleg...
Mihai: Luci, calm, te rog!
Lucian: Sunt foarte calm, Mihai. Sau voi fi, de îndată... Lasă-mă, că-mi revin imediat... Pentru că nu mai vreau să mă gândesc la nimic! Toate astea sunt lipsite de orice sens. Și v-am promis solemn, vouă și-n primul rând chiar mie, că nu voi mai face nimic prostește și am de gând să-mi țin cuvântul dat, așa că, gata! Rămân indiferent la orice; nu mă mai interesează! Nimic! Sau așa ar trebui, să nu mă intereseze, deloc. Nu știu în ce măsură reușesc, însă mă străduiesc, serios...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!