A fost scuipat capul unui peşte şi el a spus: “Marea întreagă nu a putut să mă spele!”

proverbe arabe
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost scuipat capul unui peşte şi el a spus: "Marea întreagă n-a putut să mă ude!".

proverbe arabe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi putut săgeta cu privirile-i scânteietoare inima oricărui bărbat cu capul pe umeri şi cu mintea întreagă.

Eloisa James în Atingerea dragostei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A scuipat, fără să fi spus ceva. Să-i fi fost acesta răspunsul?

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-i unui om un peşte şi va fi sătul; învaţă-l să pescuiască şi va fi sătul o viaţă întreagă.

citat din Lao Tse
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea şi peştii

Marea este furtunoasă,
Dar în ea peştii-s acasă;
Marea e înşelătoare,
Dar în ea prinzi peşte mare.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În coadă de peşte

Mi-ai vorbit în şoapte
Visul să nu-l spulberi
Şi-am croit în noapte
Drum fără de pulberi.

Şi-a fost vânt pe mare
A fost vreme rea
Marea în turbare
Calea a fost grea.

Valuri cât un munte
S-au pornit în cânt
Bocaporţi' n punte
S-au închis de vânt.

Vântul rece-obrazul
L-a tăiat, ca lama,
Negreşit talazul
A scornit şi dama
Ce-n coadă de peşte
M-a lăsat fireşte...
La cheremul vântului!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei trei doctori de pe insulă, cei mai renumiţi, au venit să mă vadă. Unul a mirosit ce am scuipat eu, al doilea a pipăit cu mâna ce am scuipat şi al treilea m-a ascultat în timp ce scuipam. Primul a spus că sunt mort, al doilea că sunt pe moarte, al treilea că o să mor.

citat din Frederic Chopin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire sau minciuna

Am trimis o stea sa te gaseasca,
C-am fost un cer in viata ta
Sa-ti aminteasca,
Mi-a spus ca a-ntalnit tristetea,
Ca esti langa o alta,
Ca ti-este bine langa ea.

Am trimis si luna sa-ti vorbeasca
Si mii de sarutari sa-ti dea
Din rosul buzelor florii din glastra,
Dar tu o sarutai pe ea...
Pierduta-n zori in marea cea albastra
Nici luna nu a mai fost a mea.

Am trimis vantul sa mi te aduca
Si printr-un cantec agatat de al sau zbor,
Sa-ti spuna dorul de de tine ma apuca,
Cata durere simt cand plange-un nor...
Dar mi-a spus ca-n pieptul tau, ca o naluca
S-a cuibarit alt dor.

Am trimis o lacrima sa-ti spele gandul,
Sa nu mai pui pe esafod iubiri,
Din ochii tai sa-ti spele si pamantul
Care-a-ngropat atatea amintiri...
Tu n-ai vazut-o si ma rog la Sfantul
Sa mi-o topeasca din albe pustiiri.

Am trimis iubirea sa te intrebe daca vreodat'
La tine a fost iubire sau numai un joc,
De m-ai iubit cu-adevarat,
Ori poate mi-a fost soarta fara de noroc,
Insa din visul tau m-ai aruncat
Si-n suflet mi-ai lasat doar rani de foc.

Nu cred ca am sa mai trimit, nicicand,
Nici lacrimi de iubire si nici stele,
Nici curcubeul ce-mi zambea de pe o stanca stand,
A fost doar o minciuna
In pieptul vietii mele
Ce mi-a facut din suflet, o ruina.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De obicei, când merg la operele de artă contemporane plec ca şi cum am fost scuipat încă odată. Plec cu capul în jos, mă simt mai nefericit, mă simt mai deprimat, mai pesimist decât am intrat. Nu pentru asta vreau să merg la teatru. Ideea de catharsis a fost uitată total.

citat din Andrei Şerban
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toast

Aş fi putut fi posesoarea unui paşaport
Diplomatic,
Cum la fel de bine
Aş fi putut patrona o mare companie navală,

Aş fi putut intra în arbori integrându-mă
Circuitului perfect al naturii,
Cum la fel de bine
Aş fi putut împleti cosiţele inţelepciunii
Trimiţând-o la şcoală.

Aş fi putut ucide toţi cerbii de zaţ ai destinului
Cum la fel de bine m-aş fi putut aşeza pe soclu
Ca loc de odihnă al albatroşilor,
Dar...

Prefer să-ncerc să continui să fac
Ceea ce n-aş putea!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracula: O capodoperă! Agonia unui oraş în flăcări. Marea nelinişte care precede marea linişte. A fost o agonie de mare succes!

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau binevenite-n credinţa şi-n a lor părere

Durerea ar fi putut crede că era durere.
Îngrijorarea că era îngrijorare.
Ele erau binevenite-n credinţa şi-n a lor părere,
Perechea dându-şi o importanţă mare.

Nu. A fost nevoie ca toate zăpezile atârnând
De-acoperişul odăii lui să-şi picure-întristarea,
Începând de când era doar un copil plăpând,
Pentru a se-aşterne şi pe capul lui ninsoarea.

Ori de câte ori acoperişul se-albea sub geana bolţii,
Dedesupt capul lui în bezna din cocioabă
Era tot mai puţin negru decât catranul nopţii,
O nuanţă aproape de culoarea zăpezii, gri-albă.

Îngrijorarea-ar fi putut crede că era îngrijorare,
Durerea că era durere.
Dar niciuna dintre ele n-a fost tâlharul care
I-a furat părul negru, singura avere.

poezie de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme

Aş fi dorit ca inima mea
să fi fost o plajă,
astfel ca marea
să-ţi fi putut şterge
urmele
lăsate acolo.

poezie de John Green, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană şi nu găsise nicăiri. Făcându-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului şi se culcă sub o tufă, gândindu-se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare. Şăzând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de peşte. Atunci ea rădică puţin capul şi, uitându-se la vale, în lungul drumului, zăreşte venind un car tras de boi.

Ion Creangă în Ursul păcălit de vulpe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescărească

O balenă din ocean
Urmărea un banc de peşte
Dar un peştişor viclean
Ia spus că se otrăveşte,
Peştele având nu glumă
O boală gravă postumă!
Balena crezând minciuna
S-a îndreptat către mal
Dar a eşuat nebuna
Prinsă de un val normal.
Morala se-adevereşte
Nu crede-n bancuri cu peşte!

fabulă epigramatică de Constantin Enescu (19 martie 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A prins o umbră

de peşte în râul suspect de umed
apoi altă umbră de peşte cu solzii
care ieşeau uneori din apă să se zvânte
la vânticelul ce făcea fente printre arinii
şi salciile pletoase cum erau rockerii
când erau ei la modă şi îndopaţi
cu toate tipurile de droguri luate
în căutarea fericirii din visul făcut scrum
nici nu-şi aminteşte câtă umbră de peşte
a prins în locul acela amorţit de plute
cârlige şi ancore cu femei păianjen
femeile curăţau umbrele de peşte
şi despărţeau cu ajutorul unui satâr
umbra de peşte atât de precis încât
puteai să juri că nu era real ce vedeai

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ȋntr-o zi

i-am spus aşa:

în secunda premergătoare
morţii tale
tatăl tău va sparge capul
crucii de metal
armat

din flintă-n flintă
sunt copiii tăi
dar el o va face

mi-a spus aşa:

el este capul crucii mele
de metal

să-nchin un pahar

pentru asta

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Cea Mai Mare

Ne-am dus, eu şi sufletul meu, să ne-mbăiem în mare cea mare,
Ajungând la ţărm am început să căutam un locşor pustiu şi liniştit.
Cum mergeam, am văzut un om stând pe o stâncă cenuşie;
Lua dintr-un sac praf de sare şi-l arunca în mare.

"Acesta este un pesimist," a spus sufletul meu,
"Să părăsim acest loc. Nu putem face baie aici."

Am mers până când am dat de-un golfuleţ.
Acolo am văzut un om stând pe o stâncă albă;
Ţinea-n braţe o cutie pentru bijuterii,
Din care lua zahăr şi-l arunca în mare.

"Iar acesta este un optimist," a spus sufletul meu,
"Nici acesta nu trebuie să ne vadă trupurile goale."

Am plecat mai departe.
Pe o plajă am văzut un om ridicând un peşte mort
Şi, cu infinită grijă, depunându-l iarăşi în apa mării.

"Nu putem face baie-n faţa lui," a spus sufletul meu,
Acesta este un filantropist."
Şi-am plecat mai departe.

Am ajuns într-un loc unde un om îşi urmărea umbra pe nisip.
Veneau valuri uriaşe şi i-o ştergeau,
Dar el tot continua îndârjit s-o urmărească.

"E un mistic," a spus sufletul meu, "Hai, să-l lăsăm în pace."

Şi-am plecat, şi-am mers până când am văzut un om care, tăcut,
Aduna spuma mării şi-o depunea într-un potir de alabastru.
"El este un idealist," a spus sufletul meu,
"În nici un caz nu trebuie să ne vadă goi."

Şi-am tot mers. Deodată, am auzit o voce plângând,
"Aceasta este marea. Aceasta este marea cea adâncă.
Aceasta este mare cea vastă şi atotputernică."
Iar când am ajuns în locul de unde venea vocea am văzut un om
Cu spatele întors spre mare şi cu o scoică la ureche,
Ascultându-i acesteia murmurul.

Şi sufletul a spus, "Să mergem mai departe. Acesta este un realist,
Omul care întoarce spatele întregului pe care nu-l poate cuprinde
Pentru a da atenţie unui fragment.

Am mers încă mai departe. Şi într-un loc buruienos, printre pietre,
Era un om cu capul băgat în nisip.
I-am spus sufletului meu, "Putem face baie, el nu ne poate vedea."
"Dimpotrivă," mi-a răspuns sufletul, "E cel mai letal dintre toţi.
Acesta este un puritan."

Atunci o tristeţe mare s-a lăsat pe chipul sufletului meu
Şi-n vocea lui.

"Să plecăm," a spus, "Pentru că nu există niciun loc
Îndeajuns de ascuns şi de singuratic unde să putem face baie.
Nu vreau ca acest vânt să-mi ridice părul auriu
Sau să-mi dezgolească pieptul alb,
Nu vreau ca lumina să-mi dezvăluie goliciunea trupului sacru."

Aşa că am plecat să căutăm Marea Cea Mai Mare.

poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a mă naşte am fost o veşnicie întreagă nimic. De ce mă tem acum de aceeaşi neexistenţă cu care am avut o veşnicie întreagă prilejul de a mă obişnui şi în care am fost deja? Nu înţeleg.

Lucian Blaga în Zări şi etape
Adăugat de NICOLE COSMA
Comentează! | Votează! | Copiază!