Traian: Luci, ce-i cu tine? Ce te-a întristat atât de mult? Așa de rău te-a răvășit vestea asta în legătură cu funcția pe care o vei avea în echipaj? Dacă știam cum vei reacționa, nu-ți mai spuneam nimic.
Lucian: Ah, nu, dom' director, nu-i vorba de asta, deși, să știți, dacă aș fi aflat că ați fi intervenit în favoarea mea, aș fi renunțat rapid la orice funcție de conducere.
Traian: Iar începi?!
Traian: Nu, dom' director, am înțeles că nu v-ați amestecat și vă mulțumesc că ați fost corect. Am să accept deci să fiu comandantul misiunii; nu mă înspăimântă deloc acest gând. Știu sigur că am să mă înțeleg cu colegii mei. Vă asigur că voi face tot posibilul să nu vă dezamăgesc, să fiu demn de funcția și de încrederea ce mi-a fost acordată, deși recunosc că personal nu mi-aș fi dorit această funcție de mare responsabilitate. M-aș fi mulțumit cu calitatea de simplu membru al echipajului; mi se pare mai mult decât suficient.
Traian: Că nu vei dezamăgi pe nimeni sunt foarte sigur, Lucian. Dar de ce spui că nu ți-ai fi dorit această funcție?
Lucian: Pentru că mă tem de reacția celorlalți. Sper să mă înșel, dar tare mă tem că toți vor considera rapid că n-am fost numit pe merit în această funcție, ci doar din cauza dumneavoastră.
Traian: Probabil e normal să considere astfel, de moment ce tu însuți ai fost înclinat să crezi același lucru, dar ai 13 ani la dispoziție pentru a le dovedi că ești capabil, că ți se cuvine să fii comandantul, că meriți această funcție.
Lucian: Nu la colegii mei mă refeream, deși s-ar putea ca și ei să aibă această impresie...
Traian: Ah, nu la colegii tăi te refereai, ci la ceilalți. Cu ce te afectează pe tine părerea celorlalți? Ce-ți pasă ce cred ei? Dă-i încolo! Ignoră părerea lor! Tu vei pleca, ei vor rămâne aici; lasă-i cu convingerile lor cu tot, iar tu vezi-ți de treaba ta! Știu că ești profesionist, știu că te poți descurca în aproape orice situații. Când te simți depășit de situație, ai alături niște colegi minunați, care să te sprijine... Arată tot ce știi, scoate la iveală tot ce-i bun în tine și vei reuși! Vei vedea, flăcăule: Totul va fi bine! Așa că nu-ți mai amărî zilele cu probleme pe care, de fapt, nici măcar nu le ai; le inventezi... Relaxează-te!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lucian: A rămas să mă lămuriți cum e cu comandantul misiunii.
Traian: Cum ai vrea să fie? E clar: Tu vei fi acela! Asta-i decizia Comisiei și-ți pot spune că sunt foarte mândru de tine că ai fost numit în această importantă funcție; nu m-ai dezamăgit deloc! Și sper să nu mă dezamăgești nici acum, începând să-mi reproșezi că aș avea vreo legătură cu numirea ta; vreau să înțelegi și să mă crezi că alegerea ta n-a depins deloc de părerea mea; n-am putut influența cu nimic decizia finală, chiar dacă sunt directorul acestei instituții și normal, pe tine te-aș fi susținut, asta se știe, nu e o noutate.
Lucian: Deci, sigur nu pentru că sunt preferatul dumneavoastră?
Traian: Luci, te rog încă o dată, nu interpreta totul greșit, nu gândi astfel; n-ai fost ales din cauza mea, ci fiindcă ai fost considerat cel mai potrivit de majoritatea celor din Comisia care a hotărât cine va fi comandantul misiunii și trebuie să știi că eu n-am făcut parte din acea Comisie, tocmai din cauză că toți sunt conștienți că te-aș fi ales pe tine. Reține, deci; te-aș fi ales, nu doar te-aș fi propus! Însă n-am fost membru al acelei Comisii care s-a ocupat cu stabilirea conducerii misiunii. Cei din Comisie au fost chiar foarte exigenți, iar decizia finală depindea în mare măsură și de indicația computerelor.
Lucian: Iar computerele m-au indicat pe mine ca fiind potrivit pentru această funcție?
Traian: Nu numai că te-au indicat; mesajul lor a fost foarte relevant în această direcție: Ai fost unicul propus!
Lucian: Mda... Ce plăcut! Dumneavoastră credeți că ar trebui să sar în sus de bucurie?
Traian: Nu știu; treaba ta cum te vei manifesta. Personal, cred că totuși poți fi mândru că ai fost ales comandant. Asta înseamnă că vei avea anumite responsabilități și în general, de tine va depinde reușita misiunii, succesul vostru, de modul în care te vei descurca, de deciziile pe care le vei lua, de felul în care vei ști să te înțelegi cu colegii tăi; cu toți, nu doar cu Alex și cu Nis, care-ți sunt prieteni apropiați. Ei sunt datori să-ți dea ascultare, iar tu cred că știi foarte bine ce ai de făcut, nu trebuie să-ți spun eu care vor fi îndatoririle tale.
Lucian: Da, cred că știu...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Încă mă mai pot considera membru al echipajului?
Traian: Bineînțeles; ești comandantul! Nu s-a modificat nimic din cauza celor petrecute; n-a fost vina ta. Ai uniforma la tine?
Lucian: Cred că da; era în rucsac, pe care l-am protejat mereu, să nu-l pierd sau să se rupă. Am avut mare grijă de el.
Traian: Bine, va trebui să te îmbraci cât mai curând în uniformă. Poți merge în rezerva ta...
Lucian: Dom' director, nu s-ar putea să mă schimb la dumneavoastră, în cameră; n-aș vrea să mă vadă colegii așa...
Traian: Regret, Luci, nu se poate la mine acum. În biroul meu se află deja numeroase personalități, care mă așteaptă și nu pot fi deranjate. Cred că și apartamentul meu este cam ocupat. Mai bine să te vadă colegii astfel, decât acei domni...
Lucian: Atunci, dacă ieșiți dumneavoastră și dom' profesor, m-aș schimba chiar aici, în jeep.
Traian: Nu se poate, Luci, trebuie să te cureți înainte, altfel vei murdări uniforma. Ești roșu de tot, n-ai observat? Doar o batistă n-ar face față.
Lucian: Aveți dreptate.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Și ceilalți?
Traian: N-am idee ce vor fi ceilalți; totul a fost deja stabilit, dar eu m-am interesat doar de tine...
Lucian: Dom' director, dacă într-adevăr nu dumneavoastră ați aranjat ca eu să fiu comandant, am să accept și această funcție, bineînțeles, numai dacă și ceilalți colegi ai mei vor fi de acord cu numirea mea. În caz contrar, prefer să rămân doar membru al echipajului; e suficient!
Traian: Luci, ești enervant! De câte ori vrei să-ți repet că nu puteam aranja nimic, nici dacă aș fi vrut?! Dar, pentru liniștea ta, am să te informez că nici dacă aș fi avut posibilitatea, n-aș fi procedat astfel, pentru că de obicei, îmi place să fiu corect, nu să stabilesc regulile jocului după bunul meu plac, doar pentru că sunt directorul. În plus, în asemenea cazuri, nu mă las deloc influențat de sentimente. Poți să pricepi atâta lucru?! Respect ceea ce trebuie respectat, nu impun numănui să-mi dea ascultare orbește! E adevărat: Sunt directorul în acest Institut, dar asta nu înseamnă că am putere deplină aici, că-mi pot face de cap cum vreau eu și că toți ceilalți trebuie să execute fără să crâcnească orice spun! Prefer să-mi fac datoria așa cum se cuvine, fără a da nimănui posibilitatea să-mi reproșeze cine știe ce. Când se va întâmpla acest lucru, am să-mi dau singur demisia și-am să mă retrag cu fruntea sus, fără să aștept să mi se ceară să plec. Am demnitatea mea și ar fi bine să înțelegi asta!
Lucian: Mă scuzați, dom' director...
Traian: E-n ordine, Luci! Pungaș ce ești; de fapt, știai sigur de la început că vei fi scuzat, că altfel nu s-ar putea...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Recunosc, mi-e și dor de ei, nu s-ar putea altfel...
Sonya: Păi, e timpul să te întorci la ei, să-ți reiei locul care-ți revine în cadrul echipajului, să începi să-ți faci din nou datoria, să iei în serios rolul pe care-l ai, în calitate de comandant al misiunii; asta-i funcția în care ai fost învestit, se pare, tot de directorul Institutului vostru.
Lucian: Funcția?! Nu știu dacă dom' director m-ar fi învestit în această funcție, dar sper că nu l-am dezamăgit niciodată; n-aș vrea... În plus, această funcție a fost pentru mine întotdeauna ceva facultativ și inutil. Datoria mea în cadrul misiunii e cu totul alta, iar eu cred că mi-o îndeplinesc destul de bine.
Sonya: Nu-i adevărat. În ultimul timp, nu ți-ai onorat deloc îndatoririle, în nici un fel. Trebuie să pui totul la punct. Ai un rol foarte important, nu poți nega acest lucru și nu-ți poți abandona colegii; ei au nevoie de tine, îți simt lipsa, toți, nu doar Lia. Și tu le simți lor lipsa, să nu-mi spui că n-ar fi așa. Trebuie să te întorci printre ei, n-ai încotro. De altfel, tu știi foarte bine că de tine depinde, în mare măsură, reușita acestei misiuni; nu te poți separa total de ei, fiindcă astfel veți da greș. Și n-ai vrea să se întâmple una ca asta.
Lucian: Nu știu ce să cred. Poate ai dreptate. Mai greșesc și eu uneori, nu pot fi perfect; sunt doar un om, nu altceva... Nu știu ce să spun. Trebuie să mă mai gândesc.
Sonya: Tocmai asta e problema. Nu mai ai timp să te gândești; ai stat destul singur, separat. Nu mai poți întârzia, nu mai poți sta retras, deoparte. Colegii tăi au nevoie de tine în mijlocul lor acum, nu altădată! Trebuie să te aduni, să-ți revii!
Lucian: Poate... Am să încerc.
Sonya: Nu încerca deloc! Fă-o! Acum, când e nevoie de tine! Nu mai târziu!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Bună seara, dom' director.
Traian: Iarăși, Luci?!
Lucian: Poftim?!
Traian: Obrajii tăi, băiete, obrajii... În ultimul timp, mereu îți sunt roșii. Și nu din cauza emoțiilor!
Lucian: Aaa... Secretarele dumneavoastră din birou sunt de vină pentru asta. Dar, vă rog, nu le certați!
Traian: Nici n-aveam de gând... Ce să mă fac oare cu tine?!
Lucian: De ce m-ați chemat, dom' director?
Traian: Ia loc! Citește!
Lucian: Ce-i aici, dom' director? Declarații de amor?
Traian: Citește! Și nu mai tot zâmbi, e vorba despre ceva foarte serios...
Lucian: Ce-i asta, dom' director?
Traian: Citește totul cu mare atenție!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Dar...
Traian: Să mergem; așa am zis! Sus! Curaj, Luci! Nu dispera! În final, va fi bine. N-am să te abandonez. Nu știu cum, dar nu voi permite să pățești nimic! Anularea misiunii, destituirea ta din funcție, eliminarea din echipaj? Cei ce au asemenea gânduri, își pot lua adio de la ele! Hai! Curaj, domnule comandant! Nu da înapoi la prima piedică ivită în cale! Luptă! Demonstrează că ești tare, capabil! Că meriți, că ți se cuvine ceea ce ai primit!
Lucian: Am să încerc, domnule!
Traian: Luci, ce-i cu tine? Nu-mi place să te văd așa. Adună-te, te rog! rostea blând directorul. Curaj, băiete! Fruntea sus, comandante! Se va rezolva cu bine totul, vei vedea! Vei reuși! Hai, să mergem! Ți-am spus, te duc eu acasă.
Lucian: Dar, dom' director, sunteți obosit și foarte ocupat, protesta tâ-nărul, abia șoptit. În plus, e târziu...
Traian: Ce oboseală?! Luci, ți-am mai spus de nu știu câte ori: Pentru mine, tu ești mult mai important decât orice altă ocupație! Haide...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Ce zici de asta?
Lucian: Nu știu; nici nu vreau să-mi închipui... Să fiu destituit din funcție; asta aș mai accepta, ar merge, dar... Să fiu exclus definitiv din echipaj?! La naiba! Ce-și închipuie?! Doar e nava mea; "Pacifis"... Și n-ar fi vorba nici de asta, dar... Și tot drumul a tăcut, n-a zis nimic, deși știa, știa ce-a făcut... De ce oare?! Nu înțeleg...
Traian: Știi ce-ar însemna dacă ai fi exclus din echipaj?
Lucian: Alex și Nis s-ar retrage din proprie inițiativă, brusc, imediat.
Traian: Desigur, ei s-ar retrage, iar fără voi trei, "Pacifis" n-ar mai pleca deloc, nicăieri. Misiunea voastră s-ar anula.
Lucian: Asta ar însemna o mare pierdere pentru dumneavoastră, din punct de financiar; ați investit atât...
Traian: Poftim?! Cine se gândea la pierderile de acest gen?! Pe mine mă preocupă cel mai mult persoana ta, starea în care te afli. Pricepi?
Lucian: Eu, dom' director?! Am să-mi revin...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Alo? Ce-i, Luci?
Lucian: Dom' director, mă scuzați că...
Traian: Lasă vrăjeala! Ți-am spus să mă suni la orice oră din zi sau noapte. Oricând dorești; sunt la dispoziția ta!
Lucian: Dar nu mi-ați spus la ce număr să vă sun.
Traian: Memorează-l pe acesta, iar când mai ai nevoie de mine, la acest număr să mă cauți. Spune-mi care-i problema acum; dacă ai necazuri, vin imediat!
Lucian: Nu, dom' director, stați liniștit! Doream doar să vă rog ceva.
Traian: Spune! Te ascult.
Lucian: În legătură cu body-guarzii noștri...
Traian: Luci, oamenii aceia se află acolo în interesul vostru!
Lucian: Știu, am înțeles; dar nu s-ar putea să mă scăpați de ei, măcar în seara asta? Vă rog; doar o să plec cu mașina dumneavoastră, deci, ce-aș putea păți? În plus, aș dori s-o conduc pe domnișoara consilier Lia, deci, ar fi bine ca și cei doi body-guarzi repartizați ei să plece singuri în seara asta. Ce ziceți?
Traian: Să vedem ce pot face... Unde ești acum?
Lucian: În Institut.
Traian: Ah, n-ai plecat încă?! Mai așteaptă pe acolo câteva minute, maxim un sfert de oră, până dau niște telefoane, apoi vei putea pleca liniștit cu domnișoara; nu veți mai fi însoțiți în seara asta. Ești mulțumit?
Lucian: Sigur, dom' director. Vă mulțumesc.
Traian: Mai vorbim mâine.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ah, dom' director... Dumneavoastră cum ați vrea să fiu?
Traian: Așa cum te știu: vesel, simpatic, plin de viață!
Lucian: Momentan nu pot fi așa...
Traian: Dar când vei putea fi din nou astfel?
Traian: Nu știu.
Traian: Luci, cum complici tu totul!
Lucian: Dom' director, nu complic nimic; doar știți ce i-am spus...
Traian: Mamei tale?! Știu. Dar asta nu schimbă situația; ar trebui să iei măsuri, altfel nu ajungem nicăieri. Nu vezi care-i rezutatul? Tu suferi, ea suferă, ba chiar și eu; cum crezi că mă simt văzând-o tristă și înlăcrimată? Iar mai târziu pe tine; și tu, tot trist... Ar trebui să punem capăt acestor suferințe; soluția ne e la îndemână.
Lucian: Mai bine să vorbim despre altceva.
Traian: Nu-i bine, Luci; fugi de problemele cu care te confrunți, în loc să le înfrunți!
Lucian: Să le înfrunt?! Nu acum, dom' director; poate altădată...
Traian: Bine. Să fie ca de obicei, cum vrei tu.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: O iubești, nu-i așa?
Lucian: Poftim?! Dom' director, eu... N-am spus așa ceva.
Traian: Nici nu-i nevoie; ce crezi, că eu sunt prost și nu-mi pot da seama?
Lucian: Dumneavoastră, nu! Dar... Poate că e și din cauza dumneavoastră; mă refer la reclamație... Prea spuneți peste tot că sunt preferatul dumneavoastră; s-ar fi putut s-o deranjeze și asta. Zilele trecute mi-a reproșat că ați avut mare grijă să-mi acordați mie, fiind preferatul dumneavoastră, o funcție importantă în cadrul misiunii, de mare răspundere; s-ar putea să fi avut dreptate.
Traian: Cum?! Așa ți-a zis domnișoara?! Și tu preferi să mă acuzi pe mine și s-o aperi pe ea; s-o crezi pe ea?! Ți-am mai zis, destul de clar, de la bun început, că n-am avut nici un amestec; nu pot să cred că încă mai ai îndoieli în privința asta! Ce vrei, cumva să-ți dau vreun document scris, cu martori și semnături?! Sau ce?
Lucian: Nu, dom' director, dar...
Traian: Luci, te rog, nu mă supăra! Știi ce?! Hai chiar acum la această domnișoară acasă, amândoi, împreună, să ne lămurim odată, să ne spună ce vrea de fapt să obțină. Poate doar așa ar mai exista o șansă pentru tine, doar așa te-aș putea ajuta, doar așa ai putea fi salvat; încă nu s-a ajuns foarte departe, nu s-au făcut demersurile necesare, ancheta n-a fost demarată, iar dat fiind că la mijloc mai sunt și zilele astea două, sâmbătă și duminică, deci, totul va porni în forță de abia luni... Hai!
Lucian: Nu!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Și toate astea se întâmplă doar din cauza acestei domnișoare capricioase; consilierul misiunii... Nu înțeleg! Ce naiba are cu tine fata asta?
Lucian: Nu știu, dom' director.
Traian: Ce i-ai făcut? Cu ce-ai supărat-o?
Lucian: Eu, dom' director? Nicicând, cu nimic.
Traian: Stai puțin; ai condus-o acasă, cu mașina mea, de trei ori până acum, în ultimele zile, fără body-guarzi, pentru că m-ai rugat pe mine să vă ajut... Chiar nu i-ai făcut nimic?
Lucian: Nu, dom' director! Jur!
Traian: Bine, te cred... Și atunci, de ce? Ce are împotriva ta?
Lucian: Cine știe?! O avea ea motive, deși eu n-o înțeleg, deloc.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Și cu domnișoara cum a fost? Ai impresionat-o sau nu?
Lucian: Ea susține că nu, eu nu știu ce să cred... Sigur e doar că mi-a refuzat prietenia.
Traian: I-ai cerut să-ți acorde prietenia?
Lucian: Măcar atât; dar m-a refuzat categoric.
Traian: Poate te-ai grăbit puțin cu propunerea asta.
Lucian: Nu, deloc; o cunosc pe domnișoara...
Traian: Știu foarte bine de când o cunoști; sau ai uitat cumva?
Lucian: Nu, domnule, n-am uitat nimic. I-am mai propus de vreo câteva ori același lucru de când o cunosc, dar m-a refuzat de fiecare dată...
Traian: Pricep... Și chestia asta te deranjează, te întristează, nu doar problema cu mama ta.
Lucian: Eu n-am spus nimic de acest gen.
Traian: Nici n-ar fi nevoie. Și acum, la culcare! Ar fi cazul să te mai și odihnești, comandante.
Lucian: Pot merge în navă; am acolo rezerva mea.
Traian: Nu; ce navă?! Dar dacă te-ai săturat de cămăruța asta, hai cu mine! Îți pun la dispoziție întregul meu apartament; important e ca tu să te simți cât mai bine.
Lucian: Dom' director, mi-e bine și aici.
Traian: Hai, Luci! Mai faci câte o mică schimbare de decor. Iar în rezerva ta din navă vei sta destul, după 27 iunie...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Poftim?! Cum adică, nu?!
Lucian: N-are rost, dom' director. Să n-o supărăm...
Traian: Să n-o supărăm, zici?! Tot noi?! Dar ea pe tine? Ce-ți face oare? Ți-aduce cumva doar bucurii?
Lucian: Nu chiar, dom' director, dar... Vă rog, să n-o deranjăm; părinții ei sunt niște oameni foarte cumsecade.
Traian: Știu, Luci; îi cunosc foarte bine pe amândoi, de mult timp încă...
Lucian: Și atunci, de ce-am merge?
Traian: Nu contează! Haide! Oricum, tot vor afla și dânșii la un moment dat.
Lucian: Nu, dom' director, lăsați! N-are decât să se pornească o anchetă; nu mi-e frică! N-am nimic de ascuns! Ce-ar avea de descoperit atât de grav încât să se ia asemenea măsuri împotriva mea? Comportament necorespunzător?! La ce s-ar putea referi?! Am fost indisciplinat?! Eu n-am idee să fi avut vreodată comportament necorespunzător... Nu! Mai bine plec acasă, acum. Nu vreau să vă mai rețin. Sunteți destul de ocupat în această perioadă; n-aveți nevoie și de problemele mele, de o belea ca mine!
Traian: Nu spune prostii, băiete! De altfel... Să pleci acum acasă? Singur, în starea în care ești, cu mașina mea?
Lucian: Dom' director, dacă vă e teamă că ar putea păți ceva mașina dumneavoastră, o las aici, nu merg cu ea; și vă înapoiez cheile.
Traian: Poftim?! Mașina?! Dă-o încolo! Cine naiba se referea la ea? Eu mă gândeam la tine; nu vreau să pățești ceva...
Lucian: Ce-aș putea păți?!
Traian: Acum; nu se știe. Și ca să mă asigur că nimic, am să merg cu tine. Haide!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Bun; deci pare în ordine. Cel puțin până aici; sigur nu lipsește nimic?!
Lucian: Sper că nu, dom' director; din câte reușesc eu să-mi dau seama, nu lipsește nimic. Avem și jucării; ba încă foarte multe.
Traian: Poate vă vor folosi și acelea.
Lucian: Adică ne considerați copii?
Traian: După ce-am văzut în dimineața asta, împreună cu președintele, nu mi se pare absurd; de altfel, vă știam eu destul de bine dinainte de întâmplarea asta, însă nu chiar la voi mă gândeam...
Lucian: Nu?! Atunci, la cine?!
Traian: Luci, e vorba de cel puțin 13 ani; nu se știe niciodată ce se poate întâmpla, deci trebuie luate în calcul toate variantele...
Lucian: La ce variante vă referiți, dom' director?!
Traian: Eh, parcă n-ai ști... Voi toți sunteți tineri și e posibil să...
Lucian: Ce anume, dom' director?! Sugerați cumva că s-ar putea să avem copii?
Traian: N-ar fi deloc exclus.
Lucian: Cine?! Noi?! Mai înainte de asta ar trebui să ne căsătorim... Credeți că am să mă întorc cu o extraterestră simpatică?
Traian: Nu cred nimic, deși... N-ar fi exclus să se întâmple și astfel.
Lucian: Și astfel... Ah, deci dumneavoastră nu la extratereștrii vă gândeați...
Traian: Nu; dar hai să revenim la listele noastre.
Lucian: Să revenim...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Gardă de corp personală?! Dom' director, mi se pare o exagerare.
Traian: Deloc, Luci. Crede-mă, în perioada următoare, veți avea nevoie chiar și de așa ceva. Desigur, cheltuielile vor fi asigurate de Institut, nu veți scoate bani din buzunarul vostru.
Lucian: Nu despre plata body-guarzilor e vorba, dom' director.
Mihai: Eu în mod sigur n-am nevoie de gardă personală de corp.
Traian: Îmi dau seama că te-ai descurca și singur cu protecția, tinere, sau că i-ai putea "aranja" rapid pe body-guarzii repartizați ție, dar nu cred că-ți poți permite un asemenea comportament. Trebuie să te conformezi situației existente și să accepți ajutorul persoanelor autorizate legal să se ocupe de protecția unor cetățeni, altfel ne vom confrunta cu alt gen de neplăceri. Închipuie-ți că ziariștii, reporterii și alți reprezentanți ai mass-mediei de abia așteaptă subiecte de genul "șeful securității misiunii s-a luat la bătaie cu X sau Y" sau altceva asemănător și nu ne putem expune atenției lor prin astfel de manifestări.
Mihai: Domnule director, vă rog... Nici nu mi-aș fi permis să mă comport astfel; e împotriva a tot ceea ce am învățat. Nu sunt un bă-tăuș de rând, nici măcar unul profesionist. Cum vă puteți închipui una ca asta?
Traian: Bine, tinere. Scuză-mă, te rog; n-am vrut să te jignesc! De altfel, nu mi-am închipuit deloc așa ceva, pentru că dacă aș fi gândit astfel, m-aș fi împotrivit categoric numirii tale în această funcție, ba chiar prezenței tale în echipaj; dar nu este cazul. Știu că ești foarte civilizat și corect.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Frumoasă nava ta; frumoasă și îngrijită. Se vede că ții mult la ea.
Lucian: Poate, dar la ce bun, dacă nu-mi folosește la nimic?
Traian: Încă nu-i totul pierdut.
Lucian: Dar în curând va fi. Nici nu vreau să-mi imaginez ce se va întâmpla începând de mâine.
Traian: Așa-ți trebuie, dacă nu m-ai lăsat să te ajut; știi că puteam. De acum încolo deja e prea târziu. Ar fi cazul să te pregătești serios pentru ceea ce va urma; va fi destul de neplăcut pentru tine, dar vreau să știi că voi fi mereu alături de tine, orice s-ar întâmpla. Luci, te asigur de sprijinul meu necondiționat, deși ți-am spus, mare lucru nu mai pot face. Sper totuși ca membrii Comisiei să fie cât mai corecți.
Lucian: Mulțumesc, dom' director. E bine să vă știu alături, asta mă va ajuta să trec mai ușor peste cele petrecute.
Traian: Asta aș vrea, să te ajut... Domnișoara consilier; știi că am mai discutat noi doi despre ea și cu alte ocazii?
Lucian: Da; anul trecut, când am întâlnit-o prima oară, iar dumneavoastră m-ați ajutat să-i aflu numele.
Traian: Și anul trecut; dar nu la acea discuție mă refeream. Am mai vorbit parcă și altă dată despre această copilă, dacă-ți amintești; pe atunci n-o cunoșteai încă, n-o întâlnisei.
Lucian: Ah, da, parcă-mi amintesc ceva; e cumva vorba despre discuția avută după ce-am absolvit Institutul, când am prezentat proiectul meu de diplomă "Pacifis"?
Traian: Exact; acea discuție... Iată acum proiectul tău de diplomă, această navă, falnică, albastră și frumoasă; ne aflăm chiar în interiorul ei... Ce-ți amintești de atunci?
Lucian: Destule, dom' director; mi-ați vorbit parcă despre proiectul dumneavoastră de diplomă, tot o navă, "Vulturul".
Traian: Întocmai, ți-am vorbit despre "Vulturul".
Lucian: Dom' director... Și atunci, de fapt, "Pacifis", misiunea asta inedită... Plecăm într-o misiune de salvare, în căutarea navei dumneavoastră, care s-a pierdut, foarte probabil, tot în drum spre această misterioasă planetă Proxima?
Traian: Nu, Luci, nu chiar, sau depinde cum privești lucrurile... "Pacifis" nu a fost trimisă spre Proxima într-o misiune de salvare. Cât despre "Vulturul", nu se știe nimic sigur; n-a plecat de aici într-o misiune oficială, organizată de Institut, deci se pot face doar simple presupuneri, nimic concret... Nu se știe dacă s-a pierdut sau nu, iar despre pasagerii ei... Cred că ți-am vorbit destul în urmă cu trei ani, după absolvirea Institutului.
Lucian: Da, mi-ați vorbit destul; n-am uitat.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Porți uniforma albastră...
Lucian: Da; ni le-a adus dom' profesor în seara asta.
Traian: Te prinde culoarea, afurisitule! Mâine seară, la oficializarea misiunii, de reverul acestei haine pe care o porți acum vom prinde șase mici buline aurii; sper că știi ce semnifică ele...
Lucian: Însemnele comandantului?! De ce, dom' director?
Traian: Ce nu-ți convine?
Lucian: Păi... De ce tocmai eu? Numai pentru că sunt preferatul dumneavoastră? Nu trebuia să faceți asta!
Traian: Luci, te rog, nu mă acuza pe mine mereu, ori de câte ori ți se pare ceva suspect!
Lucian: Păi... Nu dumneavoastră ați intervenit? N-ați aranjat dumneavoastră astfel?!
Traian: Nu! A fost decizia finală a Comisiei pentru Zboruri Spațiale a Institutului, decizie pe care eu n-o puteam influența cu nimic, dar pe care, fiind directorul, am avut privilegiul de a o afla mai din timp. Am vrut să fiu primul care-ți va comunica acest lucru, dar constat cu surprindere că mă superi! Și nu pricep de ce.
Lucian: Mă scuzați, dom' director.
Traian: Mda... Știi că-i inutil să-ți ceri scuze de la mine, nu-i așa?! Știi foarte bine că niciodată nu mă supăr prea rău pe tine, orice ai face sau ai zice? Hai să căutăm odată cheile alea afurisite, comandante! Să n-o lăsăm pe domnișoara să aștepte prea mult.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Ce-i cu tine, Luci? De ce nu ești îmbrăcat în uniformă?
Lucian: Bine că nu sunt îmbrăcat în uniformă, altfel nici nu vreau să-mi închipui ce-ar fi pățit uniforma mea, zise el, ținând capul în jos.
Traian: De ce nu m-ai anunțat că ai probleme?
Lucian: Aș fi reușit oare?
Traian: Uite, ia telefonul meu! Când mai întâmpini greutăți, de orice fel, nu ezita să mă suni, la orice oră din zi ori noapte!
Lucian: Bine, dar dumneavoastră...
Traian: Nu-ți face griji pentru mine; am alt telefon, acesta îmi este de prisos; ți-l las ție, definitiv!
Lucian: În misiune nu voi avea nevoie de el.
Traian: Treaba ta ce faci cu el; îl poți arunca, dacă vrei! Eu ți-l las ție. Ne-am înțeles?!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Atunci la ce-ți trebuie mașina mea?
Lucian: Aș vrea s-o conduc acasă pe o domnișoară, una dintre colegele mele.
Traian: Ah, pricep... O domnișoară; cumva cea la care mă gândesc eu?
Lucian: Nu știu, dom' director, nu-mi închipui la cine vă gândiți dumneavoastră.
Traian: Să zicem, la acea domnișoară psihiatru; știi tu care... Cea despre care-mi spuneai că ai dori sigur să-ți devină colegă.
Lucian: Exact. Cum v-ați dat seama?
Traian: Intuiție, băiete... Înseamnă că domnișoara a reușit totuși performanța de a-ți deveni colegă?
Lucian: Dacă a reușit sau nu; sper că n-aveți nici un amestec aici! Mi-ați promis că nu veți face uz de funcția dumneavoastră pentru a interveni în favoarea domnișoarei.
Traian: Luci, te rog, nu mă acuza pe nedrept! Ți-am promis ceva și m-am ținut de cuvânt, cum altfel?! Ai fi putut să-ți dai singur seama de acest lucru din faptul că nu știam dacă domnișoara a reușit la testări. De altfel, tu i-ai alcătuit subiectele și tot tu i-ai acordat notele, deci, cum puteam oare interveni fără știrea ta?
Lucian: Mă scuzați, dom' director.
Traian: Da, lasă...
Lucian: Ce căutați, dom' director?
Traian: Cheile mașinii, ce crezi? Unde le-oi fi pus? La cât de des folosesc eu mașina asta, ar putea să ruginească pe undeva și să ajungă la fier vechi, cu tot cu chei...
Lucian: Nici chiar așa, dom' director; e o mașină bună.
Traian: Vrei s-o impresionezi pe domnișoara?
Lucian: Nu știu; poate, dar dacă nu găsiți cheile, lăsați...
Traian: Nu. Hai cu mine până în apartamentul meu, trebuie să fie pe acolo.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Încotro, dom' director? Unde mergem?
Traian: La mine, Luci, unde altundeva?
Lucian: De ce? Ce aveți cu mine atât de urgent, încât nu puteați aștepta până la 12.00, când veneam noi acolo?
Traian: Tu ce crezi?
Lucian: Nu știu; nu-mi dau seama.
Traian: Îți dau un indiciu: Cine crezi că te așteaptă suspinând și vine zi de zi, rugându-mă cu lacrimi în ochi să o ajut?
Lucian: Mama?! V-ați ostenit degeaba, dom' director! Nu vreau s-o văd! N-am ce discuta cu ea!
Traian: Luci, stai! Nu fii rău! Mama ta suferă cumplit din cauza ta, pentru că nu te-a văzut de o săptămână.
Lucian: E vina ei. Am avertizat-o doar...
Traian: Uită ce s-a întâmplat atunci și hai cu mine! Acordă-i încă o șansă; nu se poate s-o refuzi. De altfel, știu foarte bine că și tu suferi din cauza ei. Nu te mai prostii! Nu fii îndărătnic! Lasă ranchiuna în urmă!
Lucian: V-a spus ea cumva că n-ar mai fi împotrivă? Acceptă ideea plecării în misiune?
Traian: Nu; încă este împotrivă, dar nu te va mai cicăli. Nu va mai încerca să te convingă să renunți la misiune, se va adapta la noua situație. Te rog, Luci, hai cu mine; n-o lăsa îndurerată! De ce vrei să prelungești această suferință? Cât crezi că mai pot suporta s-o văd înlăcrimată, implorându-mă s-o ajut? Astăzi a îngenuncheat în fața mea, deși nu era nevoie să procedeze astfel, doar ca să mă convingă să te aduc să vorbești cu ea.
Lucian: Mama a îngenuncheat?!
Traian: Da. Închipuie-ți doar... Spunea că dacă o să vină ea să te caute, o să fugi și o să te ascunzi, de aceea a apelat la mine.
Lucian: Are dreptate; așa am procedat în ultimul timp... Am evitat-o intenționat.
Traian: Și de ce? De ce oare? Hai! Cred că e cazul să renunți la acest comportament infantil și să dai dovadă de mai multă maturitate. Dovedește că ești capabil să-ți înfrunți și să-ți rezolvi problemele, doar vei fi comandantul misiunii...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!