Opriţi timpul...

Ascult respiraţia sacadată
a secundelor
care se scurg
prin clepsidra nemiloasă
a Zeului Chronos
şi mă întreb:
oare ar fi posibil,
ca şi timpul,
să facă un stop respirator?

măcar pentru vreo... 20 de ani!

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare din timp

M-am apucat să răsfoiesc timpul
cu aprobarea tacită a lui Chronos
aflat undeva în neant

îi simt privirea infinită
şi aud cum întoarce secundele
una câte una

eu însă devin rebel
protestez împotrivă legilor
Zeului Chronos

mă opun să mai investesc în eternitate
şi continui sa răsfoiesc paginile trecutului
oprindu-mă la capitolul copilărie
vârsta neprihănirii şi a inocenţei

nu se mai aud secundele...
doar zâmbete şi chicotiri de copii
am redevenit pur inocent şi sincer

sfidez autoritatea lui Chronos
refuz să mai dau paginile timpului înainte
am reuşit să evadez din tunelul timpului
am plecat adult şi m-am întors

copil...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvon

acoperit de gânduri
de ani, de timpuri
ce trec, se scurg
zac pe o stâncă
la margine de mare
pierdut într-o zare
acolo jos, în depărtare
sunt mai bătrân ca anii pierduţi şi risipiţi
aiurea, haihui
pleoapele mi-au acoperit sufletul
să nu mai plâng
nu clipesc, nu privesc
am ochii acoperiţi cu promoroacă
orb într-o lume oarbă
stropi cad pe frunte
unul, doi...
sunt lacrimile timpului trecut
încet-încet
întind mâna către cer
pipăi muguri de stele
tac, ascult...
e zarvă, e vuiet, e cânt
şi mă întreb la margine de veac
e oare primăvară

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-ale plagiatului

Copiem şi imităm, de la americani mimăm,
Sărbători şi obiceiuri... şi-nvăţăm să ne dopăm.
Stau şi sincer mă întreb: Oare chiar ar fi un bai,
Să-nvăţam să plagiem... şi un alt nivel de trai?

epigramă de Viorel Vintila
Adăugat de Dan Z
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul este singurul muritor ce refuză cu obstinaţie să se închine zeului Chronos, adică timpului.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trece pentru toţi, însă nu toţi trecem prin timp la fel.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ să tac, că să pot să-ţi ascult tăcerea...

Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu... timpul

Stătea de vorba cu timpul,
însă,
nici el, nici timpul,
nu ziceau nimic...
se înţelegeau doar
din priviri...
şi din amintiri...
răsfoind prin albumul
cu fotografii...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar întreb

Mă întreb şi întreb
cu de-a sila mă întreb
şi întreb
dacă nu ar exista mirosul ierbii oare
spun oare din răutate
oare am mai descălţa noi luna de lumină?
Mă întreb şi întreb
cu aceeaşi silă întrebătoare
dar mai bine
întreb deci
dacă nu ar exista sângele
am mai vedea noi răsăritul cum naşte
în iarbă puşca unui soldat?
Mă întreb şi vă întreb pe voi
cu toată sila pricinuită de întrebarea
ce o întreb
când nu îţi pasă
dacă nu ar exista strigătul mamei
când te cheamă pe lume
ar mai fi în iarbă împuşcătura unui soldat mort?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă scurg prin propria-mi clepsidră...

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Şi sunt total neputincios,
E clar că soarta este-o hidră,
Iar timpul prea alunecos.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Şi nu ştiu când va fi întoarsă,
Un gând adesea mă frământă,
Că nu primim a doua şansă.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Crezând că nu-i decât un vis,
Dar e realitate pură,
Pământul nefiind paradis.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Particulă, iubire, vers,
Doar gândul pur o să-mi rămână,
Pe undeva, prin Univers.

E legea scrisă în celulă,
Manualul vieţii pe Pământ,
Deasupra noastră-i o pendulă,
Ce se opreşte când şi când...

poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scribul

Mă vizitează tot mai rar
Respiraţia -
Nu mai respir - deci nu mai scriu
Prin urmare nu mai trăiesc.

Şi acum întreb:
Porţia mea de aer - rămasă
(Că m-am dus înainte de vreme)
Foloseşte la ceva?
Măcar să se fi împărţit la săraci
(Dacă ar fi posibil)
Dar e o economie de neînţeles
A neantului -

Şi mai departe:
Ce mai aveam eu de scris
Cine va scrie? Că nici firele de nisip
Nu seamănă unul cu altul
Ce pană să se înnoade exact
La firul meu început?

Şi tocmai căzusem
Pe-o mină de subiecte, teme grozave -
Îmi încropisem - zbârnâia - stilul
Sau măcar cine îmi va înţelege notele
Pe care n-am reuşit să le pun în ordine?

Răspunzi tu
La aceste întrebări simple, de bun-simţ,
Neantule pur?

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii îmbătrânesc la 20 de ani, în timp ce alţii redevin adolescenţi la 40 de ani.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Îmi dau cuvântul meu de onoare!"... Mă întreb: "Odată dat, ce valoare mai are?"

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan Zehan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot să conving un prost să facă lucruri deştepte, dar pot convinge un om deştept să nu facă alegeri proaste.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trăieşti în concubinaj cu singurătatea pentru prea mult timp... şi timpul se plictiseşte.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai frumoşi ani ai vieţii sunt anii în care ai fost fericit.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita

Îmi trăiesc singurătăţile
Călcând peste secundele în stop respirator
Alunec pe firele de nisip
Devastate de tornadele rebele
Şpagat sinucigaş
Înghiţit de zâmbetul însângerat al clovnului
Răstignită pe sufletul tău

poezie de Liliana Hinoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

nu, nu întreb
de ce doare lacrima ucisă de vânt
chircit între gânduri, în nefirescul cotidian
de care azi nimic nu am habar
toate se învălmăşeau aleatoriu în mine
prinsesem gust de uitare
de viaţă, de mine, de toate
sinapsele ruginiseră rătăcite între circumvoluţiuni obosite
o lume tocită, de singurătate
ploaia se îngusta spre răsărit
la apus, nu mai era nimic de spus
plecase timpul, anotimpul
azi nu întreb nimic
doar zic în cuvinte nerostite
paşii se scurg încet în neant
spăl sufletul cu lacrimile cerului
apoi pot să plâng, nu...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul din Clepsidră

Mă despart de tine
de fiecare dată
când nisipul din clepsidră
uită să mai curgă...

Întorc mereu clepsidra...
Păcat că timpul nu se întoarce
odată cu ea...

E un alt timp...
... poate fi timpul potrivit,
sau Nu.
Pentru a reînnoi sentimentele...

Care?

Care nu mai pot să se scurgă
prin clepsidra vieţii...

Mă despart de tine de fiecare dată...
Dar te revăd mereu....
şi atunci...
Zâmbesc ochii. Ştiu ei de ce...

Uneori...
îmi amintesc...

Întorc clepsidra,
dar nu îmi ajută...

Când nu mai pot
să mă despart de tine...
Ud nisipul cu lacrimi
şi mă simt....
De mine însumi, despărţită.

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp imperfect

Firele de timp mi se scurg printre degetele aspre
E-un timp vid, noncolor, e timpul meu nebun
Si pleaca, si nu vine
Dar oare, timpul meu si-al tau se vor intalni?
E timpul nostru
Asculta-l cum trece
Dar oare, de ce-l calculam?
Hai sa-l pierdem amandoi
Sa evadam si sa plutim in neant
Timpul zambeste si-asterne linistea peste tot
Timpul, of, ce oroare, n-are resetare
Timpul meu nu e timpul tau..

poezie de Raluca Alexandra Pasăre
Adăugat de Raluca Alexandra Pasăre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra – poem diamant

Măsoară
mereu timpul
prin curgerea nisipului
ieri, azi şi mâine,
zilele trec prin orificiul îngust
totul repetându-se în rutină
doar până când
clepsidra se
sparge...

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!