Vertiginos
Deși limfatic de o vreme
La tot ce-i sex, legat de os
Și munca e motiv de-a geme...
Rămân de fel, vertiginos.
Chiar dacă uit de azi pe mâine
Și doar în gând mai sunt frumos,
Utilul zilnic ca o pâine...
Mă coc la foc, vertiginos.
Și în păreri de am motive
Cum câinele de arțăgos,
Mă exprim fără invective...
Doar mă lătrând vertiginos.
Am simțul încă, cred, un bun
Să mă conduc după miros;
Să știu de e rahat, magiun...
Și să nu-nghit vertiginos.
Sunt chiar la zi și cu jargonul
Și mă prezint un tip bengos;
Mă cultiv să nu fiu afonul
Inept... cu iz vertiginos.
Călit de-atâtea experiențe
Timidul nu mai e fricos;
Mă titulând în competențe
Mă delivrez vertiginos.
Mai stoic, mult mai taciturn,
Nu mai sunt veșnic bucuros
Și vânzători de vis conturn...
C-am încă tact vertiginos.
Și strălucesc de sănătate
Cum mărul roșu găunos
Și-n cod grav de calamitate
Mă prăbușesc vertiginos!
În aer de celebritate
Respir, tânjindu-l norocos
În endorfinele umflate...
Ce-mi dau vertij vertiginos.
Să nu mai prelungesc suspansul
'n emblema ce-am de caraghios,
Consider ce v-am dat avansul...
De-un expirat vertiginos.
Așa că-mi iau timp să inspir,
Să mă vând veșnic amoros
De muze; pe femei să-nșir
Într-un carnaj vertiginos...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Democrația noastră se îndreaptă vertiginos spre sinistra comedie!
aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Suie vertiginos
Până la treapta de jos
Pe urmă așteptă
Pân' la ultima treaptă.
catren de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pendula istorică a mers vertiginos de la teză la antiteză. Sinteza contrariilor este pe cale de realizare.
citat din P. Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaful unui crai
A plecat un crai din Tei
Dintre îngeri de femei
Și-a ajuns vertiginos
La drăcoaicele de jos!
epitaf epigramatic de George Zarafu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu cât mai vertiginos este urcușul, cu atât mai teribilă poate fi căderea. Pe vârf, e dificil să-ți menții echilibrul.
Dorian Furtună
Adăugat de Dorian Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ajung vreodată incredibil de bogată, cumpăr fabrica toată! Pe cuvântul meu de dulce fată! Rata șomajului vertiginos va scădea și mese îmbelșugate oamenii vor avea!
Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scade vertiginos vârsta la care tinerii își încep viața sexuală (ziarele)
Curând, vedea-vom, domnilor
Ceva... să te-nfiori:
"Film interzis persoanelor
Sub șapte anișori"!
epigramă de Ion Bucheru din Spinii trandafirului (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Când diverși "războinici ai luminii" urcă vertiginos în sondaje, țintind puterea, fantomele istoriei jubilează...
Marasmul care te-nconjoară
Ți-aduce aminte, vrei - nu vrei,
De-un Adolf, dintr-o mare țară,
Prin '933...
epigramă de Ion Bucheru din Spinii trandafirului (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanul este un vehicol vertiginos. Instalat comod între două pagini el te duce dincolo de realitate. Sportul acesta îl practică cu pasiune fetele de pension și tinerii bărbieri repetenți la mandolină.
Geo Bogza în Romanul - Revista Urmuz, an. I, nr. 3, martie 1928
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geamătul
din cripticul poem
se transformă într-o logoree
hipnotică e marea moc
nind vertiginos
pașii alungă plânsul
vântul stingher alungă valul rece
frunză-n geamăt
visul în vânt
grația în forme fierbinți
totul e mai trist
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Datorită progresului tehnic vertiginos, cartea pe suport de hârtie va dispărea cu timpul și va deveni relicvă de muzeu precum s-a întâmplat cu tăblițele sumeriene din lut sau cele scrise în vechime pe papirus sau pergament. În schimb, omenirea va fi în câștig: vor fi salvate pădurile, plămânii planetei noastre dragi.
Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea de azi
Când totu-n lume e întors pe dos
Și ne conduc, ocult, ciudate legi,
E inutil, ba chiar periculos,
Ca adevărul să îl înțelegi.
De vezi minciuna și încerci s-o negi,
Ești izolat, efortu-i de prisos,
Căci totu-n lume e întors pe dos
Și ne conduc, ocult, ciudate legi.
Suntem împinși în ritm vertiginos
Spre moarte, n-ai putere să alegi,
Căci la butoane sunt senili moșnegi,
Manipulați de cei cu teancul gros...
Și totu-n lume e întors pe dos!
hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Expansiune
Mă apropii iar timid, vertiginos, de soare,
Ca un bolid pe pista la Nascar, în șablon
Într-un complot mecanic cu Sirius, Orion...
La rându-ne pe-o boltă de-alți ochi de admiratoare.
Parcă aș fi tot elan de-o praștie romană
Într-un căuș de piele, tot plin nisip, grăunțe
Încă încorsetate în inert, fără s-anunțe
Descătușat probabil, din strâns... de pică în pană.
Infinitatea-mi certă, cât la Pământ proton,
Îmi lasă totuși spațiu să-mi întind timp elastic
În nanofemto curs, ca proba în salt gimnastic...
Să judec, în scurt zbor, ursit de infim pion.
Mă întreb de-a mea mișcare e-n cumul rezonanță,
Ce-o zi în neștiut va crește apocaliptic
Să poată împrăștiere contractual, chiar scriptic...
Deznodământ să-și schimbe, să pier cu importanță.
La "gaura de vierme" pot găsi poartă, clanță?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
țipăt în tăcerea iernii
știam că sunt vinovat
de singurătatea ta pe Pământ,
mi-era dor de tine
ca de un țipăt în tăcerea iernii.
un lac înghețat era împărțit în două,
o jumătate arzând,
o jumătate de fier,
orgoliile noastre
nu mai încăpeau în același
ibric clocotind,
iar dragostea noastră
aluneca vertiginos pe gheața
unui lac,
care fierbea
în adâncuri.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iesirea la lumina
si ce fac e doar simulacru de umbre
care rastalmacesc clipe sufocate
si nenascute; nu imi imaginez ce ar fi lumea fara de ele
ci doar eu fara de mine. si
adulmec un aer de rarefiata instanta.
e clipa un icon al firii?
o intamplare a ei...
entropicele sufletului urcand vertiginos
si nemilos
retele neurale si tot paienjenisul acesta incifrat de
sange si iubire
in crestetul mintii, cuvantul tau Doamne
iesind stramtorat la lumina
poezie de Șerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cîțiva munți, după ce au crenelat cu vinețeala lor ore întregi orizontul, încep să se strîngă unii în alții, luînd forma unei colosale broaște țestoase, ce se transformă la rîndul ei într-o cetate cu multe turnuri, asupra căreia hoarde sălbatice dau năvală. Firul întîmplărilor curgînd în acest moment vertiginos, ea e repede nimicită, iar din mormanul de ruine o mie de cocori țîșnesc în panică spre miazănoapte
Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În treizeci de ani de haos(crație) s-a dezvoltat vertiginos societatea multilateral șpagalistă, economia de consum duduie, sără-lucie este mândra noastră patrie, Republica Șpagalistă România stat de drept al șpăgarilor care au dovedit incontestabil că șpagalitatea este vir(us)tute de viță națională ''Pentru o Românie Normală''... România trece la Etapa Se(mi)lenară.
Ștefan Radu Mușat în 'Pentru o Românie Normală''
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor
Ce sărbătoresc rândunelele
sau ce jelesc rândunelele azi,
zburând ca scoase din minți
în jurul zidului 'nalt,
izbindu-se una de alta,
zdrobindu-și de ziduri delicatele aripi?
Vertiginos coboară și urcă
ocolindu-se, căutâdu-se între ele,
înconjurând ca pe o sfântă iesle
zidul incandescent în soare.
De ce se-ndepărtează și se-ntorc în același loc,
parcă ar căuta ceva,
parcă cineva mult așteptat n-a mai venit,
parcă nu vor să creadă în astfel de sfârșit.
poezie clasică de Margareta Sterian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet asimptotic
Mi-e viața o spirală, de Tine-orînduită.
Vin din genuni și neguri,
din mările amare.
Și mă îndrept în cercuri curbate asimptotic
spre punctul arhimedic,
carele ești Tu, Doamne.
Pe-orbite nesfîrșite se scurge a mea viață
Tronconic suferindă, spre punct arhetipal
Vertiginos alunec și feeric străluce
Al meu profil angelic, și iarăși, iar și iar
Mă-ntorc și gem, cuvîntul
Prin sînge-mi curge rar.
Și-n ultimul vîrtej al vremii rătăcite
Vreau să aud al țipătului flutur.
sonet de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericire albastră
vertiginos înaripat îmi este avântul
umple golurile din destinul meu
în vârtej tumultuos dezvolt cuvântul
drumul spre extaz îl caut mereu.
doruri câteodată sunt simple rătăciri
pasiuni pornite pe drumul cu stele
zvâcniri demiurgice alungă năluciri
rodiri de viață sunt iubirile mele.
dorințe ascunse răbufnesc ca focul
gânduri arzătoare scot aburi din idei
storc iar norii să plouă norocul
fericiri albastre să curgă din condei.
din cerul absolut semne culeg
cu zâmbete de raze să mă aleg.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!