Povestea iernii

Povestea iernii este albă, tristă
Mereu aceeaşi, dincolo de timp;
Noroc de brazi şi sănii că există,
De schiurile ce alunecă pe dâmb...!

Uitate sunt azi florile. Zăpada
Acoperă grădina şi ogorul
Iar vântul mătură grăbit ograda.
Se-aud copii umblând cu pluguşorul.

Dochiana îşi mai pune un cojoc
Şi deapănă poveştile cu zâne
Iar noi, ne strângem lângă foc
Şi aşteptăm bucatele străbune.

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea iernii

Pudră albă de cenuşă
Risipită peste plai,
Gerul strecurat sub uşă,
Vântul şuierând prin nai...

Rar mai vezi câte-o nălucă
Trecând drumul către casă
Iar pisica stă uitucă
Privind ghemul de sub masă.

Jocul nu-şi mai are rostul.
Chiotul îngheaţă în gât.
A-nceput de ieri şi postul...
Iarnă, trişti ne-ai mai făcut!

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi ploioasă

E-o zi rece, tristă şi întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Viţa de vie se-agaţă de putredul gard,
Iar la fiecare rafală frunzele moarte cad.
Ziua este tristă şi întunecată.

Îmi simt viaţa rece, tristă şi întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Gândurile se-agaţă încă de trecuta viaţă,
Iar visele cad, cad ca perlele de pe o aţă.
Ziua este tristă şi întunecată.

Fii tare, inima-amară, renunţă la oftat;
Dincolo de nori soarele n-a scăpătat;
Soarta este aceeaşi pentru toţi, ştirea nu-i nouă,
În viaţa fiecăruia trebuie să şi plouă,
Să mai fie şi câte-o zi tristă şi întunecată.

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

te aştept cu pom
desfrunzit
cu zăpada imaculată
ca o pânză albă
din războiul de ţesut
al timpului
te aştept cu foc aprins
şi pâine caldă
cu poarta ruginită
si poveştile bunicului
cu glasul pământului
care te-a zămislit
te chem
ca pe o rază de soare
lumină în asfinţit
ştiu... nu m-ai uitat
niciodată
pădurea de brazi
a imbrăcat argintul iernii
s-a pregătit de sărbători
te-aştept să vii....
mai mult ca oricând.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nomazii

se-adună lângă foc ţiganii
şi mâinile întind să se-ncălzească
le suflă vântul fustele-nflorate
iar caii pasc nedeshămaţi
inrourata iarbă de pe şanţ

se risipesc apoi pe uliţe golanii
cerşind din poartă-n poartă
îi latră printre garduri câinii
dar ei nepăsători mai bat încă o dată

spre seară se-ntâlnesc iar lângă foc
la cortul ridicat în câmp
azi au avut o zi cu mult noroc
de toate vor avea un timp
*
pe feţele-obosite flăcările joacă
şi fumul se ridică-n blânde adieri
purtând un cântec de ţigancă
al ne-mplinitelor iubiri

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluieraş de soc...

Fluieraş de soc,
Cântă-mi iar cu foc,
Ca să am noroc,
Să stea Luna în loc,
Cu a ei mirare,
Când doineşti sub soare,
Dis de dimineaţă,
Cu roua pe faţă,
Sub stejari bătrăni
Lacrimi şi suspini,
Printre flori de câmp,
Amintiri în timp...
Adunate în doine,
Codrii să răsune
Inima să-mi salte
De dor fără frâne.

Doină cântec de jale şi dor,
Flacăra românilor
Pe plaiuri străbune,
Ca la noi la nimeni.

Fluieraş de soc,
Cântă-mi iar cu foc,
Căci dorul e greu,
Dar cântat mereu.

poezie de Valeria Mahok (30 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa şi moartea

Şi viaţa
Şi moartea
Luate împreună,
Dospesc
Pâinea vieţii
La bine
Şi rău.
Iar Omul
Tot rupe
Din ele
O fărâmă
În timp ce-si străbate
Grăbit
Drumul său.

El pâinea o sărează
Cu vorbe
Să-i ţie
De saţ
Iar când
Sufletul cere
Îşi bea,
Din ulcior
Însetat

Apa vie
Să-i treacă
Şi dor
Şi durere.

poezie de Mariana Bendou din Poezia culorilor (2012)
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna din cuvânt

Ce iarnă stranie cade-n cuvânt...
De-un timp, ninge cu versuri peste noi.
Se-aud poveşti în vaietul de vânt
E primăvară-n lumea de apoi!

Un frig se lasă-n filele de carte,
Tăcerile cuvintele-au învins.
De-un timp încoace îngerii au parte
De glasul poeziei din cuprins.

Ce-şi plânge coala tristă neputinţa...
Că încă-o pană-n zori a amorţit;
Îşi poartă poezia nefiinţa
Spre cerul blând, azi, de poeţi spuzit!

Şi nu-i nici un descântec să desfacă
Tăcerea din poveştile nescrise,
Ideea de cuvinte se dezbracă
Iar Muzele, de Moarte, sunt învinse...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teiubescurile noastre adormite

Sunt dimineţi în care te iubescul se aşază liniştit lângă micul dejun iar noi zâmbim ca doi copii bosumflaţi.

Sunt după-amiezi în care te iubescul ia foc şi nu ştim nimic de noi. Naivul dinăuntru joacă piese de teatru cu sufletul la gură.

Sunt seri în care te iubescurile se pierd în paturile noastre reci care înmormântează oameni.

Sunt te iubescuri care încep să cadă precum nişte petale dintr-o floare care se ofileşte, iar noi strângem din dinţii pe care nu îi mai avem.

Un soldat stătea mizilic la marginea te iubescului
îşi încălzea degetele degerate şi repeta.

Te iubesc că un străjer care nu se întreabă de ce.

Te iubesc simplu, curat, nădăjduit.

Te iubesc desculţ.

poezie de Gabriel Nicolae Mihăilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grădina mea există un mare spaţiu rezervat sentimentelor. Grădina mea cu flori este în acelaşi timp grădina mea cu gânduri şi vise. Gândurile cresc la fel de libere precum florile, iar visele la fel de frumoase.

citat din Abram L. Urban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara azi e tristă

N-a mai plouat de mult aşa
Iar vântul se-nteţeşte!
Ce liniştea ne prevestea
Azi chiar se împlineşte.

Se-adună chiciura pe ram
Copacii par de gheaţă,
Iar primăvara ce-o doream
Lipsită-i de verdeaţă.

Şi gazele au amorţit
Din nou în hibernare,
O zi sau două s-au minţit
Cu razele de soare.

Primăvara azi e tristă
Varsă lacrimi la fereastră,
"Te credeam mai optimistă!"
I-au zis florile din glastră

poezie de Nicolae Panait Nicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura căzută

Soarele geme-n aerul senin şi cald,
florile de cais încearcă din nou să dea în floare,
şi prunele neculese se usucă pe ram,
iar tu simţi căldură-n inima plină de viaţă.
Frunzele cad, zilele scad şi ele,
iar zeiţa toamnei îşi pune mantaua pe pământ,
în timp ce tu te rogi Domnului,
s-aducă apa necesară pentru plantele noastre.
Orele zilei sunt mai puţine decât ale nopţii
şi vânturile reci din nord încep să cânte,
dar soarele încă îşi pune amprenta pe puterea naturii.
Nu vrem primăvară fără recoltă,
pentru că nu există viaţa fără moarte.
Doamne binecuvinteză natura căzută
şi dune-n călătoria de pe meleagurile iernii
împreună cu zeiţa imaculată a zăpezii.

poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveştile cu zâne sunt mituri, iar miturile sunt doar mituri, deoarece există un grăunte de adevăr în ele.

citat din Silas Weir Mitchell
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o dimineaţă albă

Într-o dimineaţă
nu am putut să mă scol,
zăpada îmi acoperise gândurile
iar schiurile cu care încercam s-alunec
se înfundau tot mai adânc
într-un somn alb
şi simţeam o dorinţă totală
să ajung la poalele dealului
de sub picioarele mele,
iar mama încerca zadarnic
să mă convingă că soarele e sus
şi visul căzuse din pat...

poezie de Sorin George Vidoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Crăciun grăbit

Crăciunul se grăbeşte azi:
Românul grabnic porcu-şi taie,
Se-aud colinzi, se fură brazi
Chiar de la Sfântul Nicolae!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna...

Soarele şi-ascute dinţii, sub tălpi scârţâie zăpada,
Gerul iernii flori pictează şi împodobeşte geamuri,
Cu steluţe de cleştar se inundă iar livada,
Pomii-n somn îşi ţes inele tremurând uşor din ramuri...

Ţurţurii par gene lungi care-atârnă pe la streşini,
Franjuri de cristal din care iarna plânge când e soare,
Candelabre transparente ca esenţa de răşini
Sau cercei modelul punk la urechi de domnişoare...

Fumul pe acoperişuri se învăluie, se zbate,
Semn că viaţa dăinuieşte şi în case arde focul
Iar prin curte, zgribulite, câteva înaripate
Boabele de prin zăpadă le tot caută cu ciocul...

S-a pornit viscol din nou, pe la dosuri cresc troiene,
Cerul pare acoperit cu o pânză întunecată
Şi din nourii de plumb iarna cu zăpadă cerne,
Iar prin infinitul alb vântul colţii şi-i arată!...

Satul se cufundă-n noapte şi se sting lumini la geamuri
Iar pe uliţă nici urmă, nici copii cu sănii nu-s,
Vântul şuieră năprasnic şi cu biciul dă în ramuri,
Nimeni nu îl mai aude. Satul doarme,... doarme dus!...

poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieţii mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea florilor

Nu putem admira în acelaşi timp
luna, zăpada, pădurea şi florile.

Stropii de ploaie, fraţii celor de rouă,
odihniţi pe clopotele bisericii
şi pe florile de trandafir
nu-mi lasă zilele să ruginească,
dar serile îmi apun pe ape fără valuri,
iar movilele le folosesc drept faruri
şi nu-mi vând dimineţile niciodată.

Florile primăverii sunt visele de iarnă,
pe ruine cresc doar flori capricioase,
pletele cărunte ascund florile tinereţii,
iar o simplă floare de câmp e perfecţiunea.

Dacă vrei fructe, nu rupe florile!

Mireasă ascunsă printre flori,
în gând îţi şoptesc că te iubesc
ca să mă vezi că sunt lângă tine.

Este oare o ureche atât de fină
ca să audă suspinul florilor
care se ofilesc?

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de foc

Si cade frunza iar
Copaci-s goi
Am sufletul de jar;
Dar cred in noi!

Ma-nalt la bratul tau
Ca un fior
Si-am sa te am mereu
N-al meu decor.

Te vad acum in noapte
Te am in viata mea
Te-ascult vorbind cu soapte
Azi... n-am ce regreta!

Si ochii tai de foc
Scinteietori
Azi mi-au adus noroc
Imi dau fiori.

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori cu parfum de tei

Alunecă într-un vis
Florile cu parfum de tei.
Se risipesc la marginea sufletului de copil,
Ca maiapoi să alerge sub umbrela pleoapelor grele,
Căutând libertate,
Dincolo de prezent.
Peştii prezentului se prind
În undiţa de lumină.
Este atâta surâs în inima noastră
Ca a evadat în grădina în care
Curcubeul şi-a făcut leagăn.
Haideţi cu mine, copii,
Să alergăm prin parcul
Cu vise şi jucării!
Este lumină în noi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albă ca Zăpada: Perfect! Doamnelor, fiţi pe poziţii! (Frumoasa din Pădurea Adormită adoarme, Albă ca Zăpada se aşează în sicriul ei de sticlă, iar Cenuşăreasa se aşază pe podea visând cu ochii deschişi.)
Prinţesa Fiona: Ce faceţi?
Frumoasa din Pădurea Adormită (se trezeşte brusc): Aşteptăm să fim salvate. (Adoarme din nou.)

replici din filmul artistic Shrek al Treilea
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept

Mi-e candela mereu aprinsă
Pentru toţi cei care nu au venit.
Păstrez mereu masa întinsă
Am multe bunăţăţi de oferit...

Nu-mi este inima nicicând prea ninsă
Eu sufletul nu mi-l simt obosit.
Aştept în prag cu mâna caldă, întinsă,
Pe toţi aceia care n-au venit.

Încă-i aştept şi nu sunt tristă
Că au întarziat din nou la cina mea;
E important şi faptul că există
Atâţia oameni, vină când or vrea...!

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!