Singurătate
Eu cred că fiecare așteaptă
Să-i bată careva la poartă
Nu doar acei bătrâni, părinți
Ci chiar și tineri mai cuminți.
Ei poartă o deschid mereu
Dar intră numai... Dumnezeu!
Ar da tot ce-au mai bun pe masă
Să vină mulți la ei în casă
Dar fiecare se grăbește
Cu altul de se întâlnește...
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre tinerețe, poezii despre singurătate, poezii despre religie, poezii despre bătrânețe sau poezii despre Dumnezeu
Citate similare
Fiecare om își poartă crucea, dar din ce în ce mai mulți și-o poartă la gunoi.
aforism de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi și aforisme despre cruce
Se spune că fiecare om e o insulă, dar nu cred că e adevărat, fiecare om e o liniște, da, o liniște mai degrabă, fiecare om poartă în el liniștea lui...
citat clasic din Jose Saramago
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre insule sau citate despre adevăr
NOROCUL
NOROCUL
autor Ludmila Maciuga
Fiecare câte-o dată,
Mai oftează cu suspin,
Vrea norocul ca să-l bată,
Să mai scape de un chin.
Dar norucu-i fără vină,
Știe care-i drumul lui.
Își caută singur grădina.
Și nu spune nimănui.
Care-l are-n buzunare,
Spune că nu la văzut,
Având un oftat durut.
Īnsă-l are fiecare,
Care-n studii, sănătate,
Care-n soră ori în frate.
Care-n rude ori părinți,
Care-n sufletul de sfinți,
Care-l are-n libertate,
Caută credit cu rate.
Care-l are în iubire,
Caută și fericire.
Cine-l vrea un pic mai mult,
Îl mai ia cu împrumut
Dacă ai pace în casă,
Tot norocul e pe masă...
Septembrie 2019 Italia
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sănătate
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre rude
- poezii despre pace
- poezii despre noroc
- poezii despre nevinovăție
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Șapte zile
Întineresc în fiecare noapte
Și-mbătrânesc în fiecare zi
Dar ce folos? Că zilele sunt șapte
Iar noaptea numai una poate fi.
Te văd în vise, tânăr, tot mai rar
Și tot mai rar oglinda o privesc,
Am degete și suflet în zadar
Să număr am uitat și să iubesc.
Iar când primesc în dar un vis cu tine
Mă-ntreb ce să-i mai cer lui Dumnezeu
Să te visez o viață? Sau mai bine
Să fii o săptămână doar al meu?
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre noapte, poezii despre viață, poezii despre uitare sau poezii despre săptămâni
Casa cu însemnul soarelui
Există o casă cu un soare pe poartă
În New Orleans, în orașul meu,
O casă care a ruinat mulți tineri sărmani
Și, Doamne, unul dintre aceștia sunt eu.
Mama era croitoreasă
În casa-nsemnată și-mi cosea jeans,
Tata dădea prea rar pe acasă,
Fiind unul dintre cei mai mari bețivi din New Orleans.
Un bețiv are o sticlă și-o valiză
Și o pereche de cărți de joc,
Nu-i fericit decât atunci când bea,
Când uită de timp și de noroc.
Mama are grijă de ceilalți copii,
Să nu facă ce am făcut eu,
Trăiește în casa cu însemul soarelui,
În păcate ce-o apasă greu.
Cu-n picior sunt aici pe peron,
Cu celălalt de-un tren mă agăț,
Mă-ntorc înapoi la New Orleans,
Cu cătușe și lanțuri, cu tot.
Mă întorc cu memoria la New Orleans,
Cu sufletul rupt, într-o casă
Cu însemnul soarelui sculptat pe poartă,
Unde nimeni nu mă așteaptă.
O casa cu un soare pe poartă,
În New Orleans, în orașul meu,
O casă care a ruinat mulți tineri sărmani
Și, Doamne, unul dintre aceștia sunt eu.
cântec interpretat de The Animals, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alcoolism, poezii despre Soare, poezii despre trenuri, poezii despre tată sau poezii despre sculptură
Îmbătrânim tăcut
Și-mbătrânim, îmbătrânim tăcut,
Sperând că o vom lua de la-nceput,
Cu fiecare ceas îmbătrânim
Și ca un jar în zări ne risipim.
Îmbătrânim cu fiecare ceas
Pe care, să-l trăim, ne-a mai rămas.
Pe cerul nostru nu mai sunt cocori,
Doar noi zburăm cu gândul uneori.
Dar a fi prunc în suflet e un țel
Un punct lucind pe-al vieții carusel.
Chiar dacă-n timpuri ne vom risipi
Pruncul din noi, etern va străluci.
Clepsidra un hotar de veșnicii
În alte timpuri, iar ne va uni.
Vom fi copii?! Vom fi bătrâni mereu?!
Răspunsu-l știe numai Dumnezeu.
Ni se deschide-n ceruri un alt drum
Și-mbătrânim, îmbătrânim de-acum.
Cuminți pornim spre alte veșnicii
Peste un an, o lună, poate-o zi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre bebeluși, poezii despre zbor, poezii despre tăcere sau poezii despre gânduri
Nu mai vreau
Numai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie
Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău
Numai vrea să te aud
Te aud in fiecare pasăre și adiere de vânt
Numai vreau să te imbrătișez
Te simt in tot ce țin in palme
Numai vreau să-ți ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc
Numai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta
Nu mai vreau in mine
Să fie vreun colț fără vocea ta
Nu mai vreau să te iubesc o secundă de viață
Vreau tot timpul din univers
Și tot nu mi-ar ajunge să-ți spun cât te iubesc
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre vânt, poezii despre voce, poezii despre sânge, poezii despre secunde, poezii despre păsări sau poezii despre păr
Poeme noi
Poemele din tagma aceasta
se poartă mai pe sus
și sunt implementate de îngeri
fiecare are un nimb
și poartă nume sacru
un început veșnic
că să nu le afecteze sfârșitul
fiecare adresează
întrebări și are răspunsuri
gupă o noimă divină
cât să deschidă o poartă
spre alte eden-uri în serie.
poezie de David Boia (16 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre îngeri, poezii despre început sau poezii despre sfârșit
Anica nebuna
Anica lui Petre Strâmbu, femeie frumoasă
Dar veșnic nesătulă de cele lumești
Așteaptă să-i plece bărbatul de-acasă
Și iese la poartă să ademenească drumeții;
Aceștia, la început, sunt mulți și foarte bucuroși
Dar repede îi stoarce de vlagă
Și-și caută alții, mereu mai flămândă
Și oricât de mulți, nu pot să-i ajungă.
Atunci Anica lui Petre Strâmbu descoperă grădina cu castraveți
Îi sapă, îi udă cu apă și-i crește mari
Se plimbă seara printre ei cântându-le îndrăgostită, îi mângâie și îi sărută
Și castraveții cresc mari și puternici cât niște armăsari
Anica lui Petre Strâmbu după ce face dragoste cu fiecare
Îi șterge frumos și așezându-i pe un șervet la poartă
Îi scoate spre o perfidă vânzare neputincioșilor drumeți de altădată.
Când s-a aflat
Un sat întreg și-a vărsat mațele toată noaptea
Și pândind-o, au prins-o a doua zi la spurcata-i îndeletnicire;
Anica lui Petre Strâmbu n-a murit sub ploaia de pietre
Trăieste și azi mai departe în comuna Buștenari
E undeva închisă între ziduri reci de piatră
E mare, bea țuică, miroase urât
Și vorbește numai despre domnul nostru Iisus Hristos.
poezie clasică de Geo Bogza din Poemul invectivă (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre drumeție, poezii despre frumusețe, poezii despre creștinism, poezii despre creștere, poezii despre castraveți, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre vorbire
Dorul de casă...
Oraș frumos, București,
Capitala țării ești.
Dar în fiecare zi, tu
Bucăți, îmi faci sufletu'.
Și când seara se lasă,
Îmi e dor de casă.
Nu prea am bănuit eu,
Cât o să-mi fie de greu.
Aici, nu ești ca acasă,
Când stai cu ai tăi la masă.
Dar singură mă consolez
În viață, ceva să realizez.
De părinți, mi se face dor
Și atunci simt că mor.
Asta se întâmplă cam mereu,
În rest, sunt bine eu...
Galați, de tine nu am uitat,
Te port în suflet, necondiționat.
Niciodată nu mă lasă
Dorul, de-a mea casă.
Pentru mulți, nu însemni nimic,
Te văd doar un oraș mic.
Eu de aici, departe am plecat,
Totul în urmă, am lăsat.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre țări, poezii despre seară, poezii despre oraș sau poezii despre moarte
Ce rost?!
Destinul meu n-a fost prea blând,
Prea mulți în viață mi-au intrat,
S-au adunat în ea pe rând,
Fără măcar să fi-ntrebat.
Am încetat să mă mai plâng,
Că unii intră și nu-ntreabă
Dar parcă tot mai mulți se strâng
În viața mea, cei fără treabă.
Și nu-ncetează să tot vină
Se-ntrec cu toții dând năvală
Cu cât, de ei, este mai plină
Cu-atât e viața mea mai goală!
Numai acei ce eu i-aș vrea
Nu sunt pe-aproape când mi-e dor
Și atunci când vin unde să stea?
Că alții stau pe locul lor!
Unii s-au instalat în lege,
Alții voința mi-o supun
Dar niciunul nu-nțelege
Că viața mea nu-i bun comun!
Abia putând să mai respir
De câți se-nghesuie în ea
Mă dau deoparte și mă mir:
Ce rost am eu în viața mea?!
poezie de Ion Roșca din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns sau poezii despre legi
Copii sărmani
De ce în suflete avem atâta răutate
Și mame ce au sufletele blestemate
Care dau viață la copii
Apoi îi lasă ai nimănui
Nu au nici suflet, nici conștiință
Acei ce condamnă doar la suferință
Nu se gandesc la legea omenească
Copilul l-au făcut că să trăiască
E tot mai plin pământul de orfani
Copii abandonați, sărmani
Femei lipsite de omenie și iubire
Copii fara copilărie
Prin plâns își strigă al său dor
Sunt prea firavi sa ceară ajutor
Sunt tot mai mulți copii îndurerați
Prin gări și prin spitale abandonați
Sunt tot mai mulți copii lipsiti de mângâiere
Ce poartă în suflete poveri grele
Cuvântul mamă pentru ei înseamnă răutate
Copilul e un dar de la divinitate
Nu este un animal de soi
Să-l aruncam prin lada de gunoi
Nu-i un ziar, o pungă reciclată
Să obligăm statul să îl crească.
Chiar Dumnezeu ne plânge din icoane
de un copil ce suferă de frig și foame
E tot mai plin pământul de cretini și ipocriți
De acele bestii ce pretind că sunt părinți.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre zoologie, poezii despre suferință sau poezii despre răutate
Mi s-a rătăcit și urma...
Pe cărarea de la Rediu mi-am pierdut pașii în timp,
Mi s-a rătăcit și urma către casa părintească,
De vreo șapte ani încoace pe cărarea de pe câmp
Nu mai trec și-au început spini și bălării să crească
Am bătătorit cărarea-n ierni cu ger și-n veri fierbinți
Prin mireasma de rășină de la crengile de pin
Nu simțeam nici ger, nici ploi când mergeam către părinți
Ca să fac din toamna mea, toamna lor cu cer senin
Parcă-i văd cum așteptau cu privirea înduioșată
Și împovărați de ani păreau umbre a tot ce-au fost
Aveau ochii plini de rouă ațintiți mereu spre poartă
Doar ca să-și vadă copiii... altfel viața n-avea rost...
Dar s-au dus în zbor cu îngeri lăsând umbrele sub cruce
Împăcați cu soarta lor și credința-n Dumnezeu
Au lăsat a nimănui casa lor de la răscruce,
Eu am rătăcit cărarea, dar îi port în gând mereu...
Astăzi fac cărări spre stele cu privirea către cer
Și prin casă ard tămâie cu miros ca de rășină
Dar nu pot oricât aș vrea să-i mai protejez de ger
Doar aprind o lumânare și plec capul spre țărână...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre toamnă sau poezii despre rouă
Satul pierdut
Atât am dorit să vin la tine
să privesc în Beica cea curată,
să uit că a trecut prea multă vreme,
de când din sat am fost plecată...
Te-am găsit mai trist și mai pustiu,
arde într-un par lumină chioară,
iar în praful răspândit pe drum,
trece o căruță de la moară...
Pe la poartă sunt câțiva bătrâni,
mai vorbesc de una și de alta,
copiii au plecat în țări străine,
unul chiar așteaptă să îi vină fata...
Le dau bună seara și-i întreb,
ce mai fac pe aici în seri cu lună,
ei se uită, dubios, la mine,
având în pahar țuică de prună...
Mai are-n gură fiecare 2-3 dinți,
stau cuminți cu mâinile în poală,
nicidecum nu mă mai recunosc,
și-mi aruncă, tâmp, privirea goală...
Plec din sat cu inima pustie,
oare-n el oi fi copilărit?
Odată cu tinerețea dusă,
satul, pentru mine, e pierdut...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre tristețe sau poezii despre trecut
Trecea un om pe drum
Trecea un om pe drum aseară,
Trecea cântând încet pe drum,
Știu eu? Poate cânta să-i pară
Drumul mai scurt, ori poate cum
Era așa frumos aseară,
Poate cânta ca să nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum ?
Trecea, și eu eram la poartă
Și și-a văzut de drumul lui,
Dar ce mi-o fi venit deodată
De am oftat, n-oi ști să spui.
Și nu-mi venea să plec din poartă,
Și parc-un dor de viața toată
M-a prins privind pe urma lui...
Așa ne-o fi la fiecare,
Că stăm în poartă, și nu știm
Pe călător măcar de-l doare
Ceva, și de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simțind departe tare
De-un drum pe care-am vrea să fim.
poezie celebră de Elena Farago din Versuri (1906)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Elena Farago despre viață, poezii despre muzică, citate de Elena Farago despre muzică, citate de Elena Farago despre frumusețe sau citate de Elena Farago despre dor
Tinerii bătrâni
Ca dintr-o energie inversată,
În lumea noastră plină de restriști,
Împovărați de-o vină asumată,
Se nasc bătrânii tot mai mulți, mai triști.
Îi vezi mergând pe străzi, îi vezi oriunde,
Le calci pe pasul gârbov, îi aștepți,
Nu mai găsesc nici loc de-a se ascunde
Și parcă te imploră să-i accepți.
Nu știu nici ei de fapt ce vină poartă,
Afară doar de vina de a fi...
Poate-au avut o mult prea lungă soartă,
Poate că e un termen de-a muri.
În cuibul lor de ochi adânc sclipește,
Ca un reproș, un bob de hiacint,
Înfricoșat el tremură și crește
Fără speranța vreunui cald alint.
Acești bătrâni care ne sunt bunicii...
Acești bătrâni care ne sunt părinți...
Cum de-i lăsăm să cadă-n gheara fricii
Pe cei dintâi și primii dintre sfinți?
Are o soartă fără de scăpare
Și este-n veci, de-a pururi, blestemat
Acel popor ce nu simte că-l doare
Atuncea când bătrânii i se zbat.
Priviți-i cum abia de mai trec strada,
Cu mersul prea încet și legănat...
A nins pe capul lor prea mult zăpada,
Ca să-l mai țină gâtul ridicat.
Frisoane vor cuprinde tot pământul
Și chiar un vânt de gheață-l va izbi
Când va seca în inimi zăcământul
De a iubi bătrâni și a-i cinsti.
Nu vă speriați de-o țară prea bătrână,
Oricând copii pe-aici vor fi destui,
Lăsați-i pe bunici să mai apună,
Vor sta destul icoană într-un cui.
Sătui de tragedii, sătui de toate,
Făcând popas în drumul lor cel drept,
Se vor mai odihni bătrânii, poate,
Culcându-și capul blânzi la noi pe piept.
Și, contopiți în vis, în adâncime,
Ca o revanșă, tineri s-or trezi,
În timp ce noi, întorși înspre vechime,
Ca ei, de-odată, brusc, bătrâni vom fi.
poezie de Dragoș Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre zăpadă sau poezii despre tragedie
Portret de lume
Minciuna azi e rege, stă la masă,
Toți oamenii în jurul ei roiesc,
Mulți uită să mai meargă pe acasă,
Iar alții cred că doar așa-i firesc.
Despre cei sfinți vorbesc cei cu păcate,
În fața celor mulți să pară sfinți,
Voindu-și lor să-și poată da dreptate
Că sunt părinți pentru ai lor părinți.
Sunt judecați cei ce-și cunosc greșeala
Lăsați în pace sunt cei vinovați,
Și chiar când e absurdă socoteala,
La întrebări chiar și cei morți sunt luați.
Ne luminează cei ce văd lumina
Doar dacă-n nori e soarele ascuns,
Cei ce găsesc apusurilor vina
Că se grăbesc și ei n-au timp de-ajuns!
Acei ce-s mulți și spun că știu de toate,
Pe cei ce știu ce spun îi fugăresc,
Valoare dând doar datului din coate,
Cumva, înnobilat, de-un râs grotesc.
Sunt tot mai mulți ce se doresc la masă,
Nici nu le pasă că sunt doar lachei,
Și nici de viața lor nu le mai pasă,
Crezându-se ei înșiși dumnezei.
Se tot rostesc și se tot scriu cuvinte
Despre ceea ce ar putea fi sfânt
Și scrie, cu nesaț, cel care minte
Pentru a fi un "ceva" pe Pământ.
Pe la biserici, unii, vindecarea
Și-o vor, prezența zi de zi făcând,
De parcă totul își doresc urmarea
A tot ce-i pun, lui Dumnezeu, în gând.
Firescul nu mai poate să se-ntâmple,
Pus sub consemn de cei ce văd firesc
Să își ascundă albul de la tâmple
Ca să se-ntâmple ceea ce-și doresc.
Și-așa minciuna ia în stapânire
Întregul neam, ce-și zice, omenesc,
Lăsându-l chiar pe om în părăsire,
De-a dreptul rob acestui trai prostesc.
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (13 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre valoare
Nu mai vreau
Nu mai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie
Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău
Nu mai vreau să te aud
Te aud in fiecare pasăre și adiere de vânt
Numai vreau să te imbrătișez
Te simt in tot ce țin in palme
Nu mai vreau să-ți ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc
Nu mai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta
Nu mai vreau in mine
Să fie vreun colț fără vocea ta
Nu mai vreau să te iubesc o secundă de viață
Vreau tot timpul din univers
Și tot nu mi-ar ajunge să-ți spun cât te iubesc
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da, e foarte frumos să vă iubiți, dar să vă amintiți că Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc pentru fiecare dintre voi. Apoi iubirea după care voi și abia în final relația voastră. Așadar, mai ales la început, orice ar fi nu locuiți împreună cel puțin 10 ani. E mai mult decât suficient să vă vedeți la fiecare sfârșit de săptămână, dar chiar și atunci faceți astfel încât Prezența, Dumnezeu să primeze. După care, dacă doriți, puteți locui împreună, dar fiecare în jumătatea lui de apartament sau casă. Dar dacă doriți să ucideți dragostea veți face din ea o afacere, o să vă mutați de la început împreună sau și mai rău vă veți căsători și totul se va duce ușor, ușor de râpă fără ca măcar să bănuiți. Pentru că mintea tare se mai grăbește la început să zică: "Nouă nu ni se poate întâmpla nimic. Ne iubim atât de mult!" și din atâta "dragoste" care aduce cu ea și bucătăria, despărțirea este inevitabilă.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre iubire
- citate despre timp
- citate despre sfârșit
- citate despre dorințe
- citate despre început
- citate despre săptămâni
- citate despre religie
- citate despre frumusețe
- citate despre căsătorie
Cel mai frumos mărțișor? Nu se poartă prins în piept, ci în inimă. Nu se poartă și nu se dăruiește doar la începutul primăverii, ci în fiecare zi. Cel mai frumos mărțișor? Un zâmbet. O îmbrățișare. O mângâiere. Un "te iubesc!". Un "mi-e dor de tine!". Un "îți mulțumesc că exiști!" Un gând bun. O mică bucurie oferită din inimă.
citat din Irina Binder
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zâmbet, citate despre superlative, citate despre primăvară, citate despre mulțumire, citate despre inimă sau citate despre gânduri