Omul sfinţeşte locul!

proverbe româneşti
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropo de proverbe

O spun verde, româneşte,
Că e rost de dumirit:
Omul locul îl sfinţeşte
De-i la locul potrivit!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot vorbi pentru alţii, sunt mulţi care şi-au realizat visul. Cred că omul sfinţeşte locul. Totul cere timp, pasiune, aptitudini şi multă muncă. A fi omul potrivit la locul potrivit, răspunzând cerinţei de piaţă, este problema cheie.

Margareta Pâslaru în Un Crăciun de neuitat dăruit copiilor!
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târnosire. Omul sfinţeşte locul.

aforism de David Boia (5 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Omul sfinţeşte locul", sfinţii îl umanizează.

aforism de N. Petrescu-Redi (8 septembrie 2014)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul sfinţeşte locul, dar spurcă raiul...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul sfinţeşte locul, apoi cheamă popa să o facă.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce răspândit e mitul lui Dracula! Încă o confirmare că omul sfinţeşte locul.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Microfabulă

Omul, ştim, sfinţeşte locul,
Dar decide tot Fortuna:
Gheata-şi face pururi jocul
Şi opinca... rabdă-ntr-una.

fabulă epigramatică de Ion Berghia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul sfinţeşte locul

De n-ar fi fost Caragiale
Ca să lovească-n parveniţi
Am fi rămas cu Haimanale...
Plus cei ce azi sunt nou veniţi!

epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O amintire despre viitort

Omul sfinţeşte locul
iar poetul
poezia

Am zis
Maria Oprea
şi
lumea s-a-ncheiat
c-un
haiku

Restu-i Japonia

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2 aprilie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacru şi profan

Zic cei vechi, bată-i norocul,
Că: omul sfinţeşte locul.
Mai nou treaba se încurcă,
Vin din ăia răi şi-l spurcă!

epigramă de David Boia (15 iulie 2012)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca sfinţeşte locul.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se naşte fără voia lui şi moare împotriva voinţei sale, dar în ultima clipă a vieţii totdeauna îşi aduce aminte de locul unde s-a născut. Omul e ca rândunica: nu-şi uită niciodată vechiul cuib. Moartea îl mână pe om către locul său de baştină...

Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel înţelept mişcă un picior şi stă pe celălalt. Omul să nu-şi părăsească locul său de mai înainte fără a cerceta locul străin.

în Hitopadeca
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa, cu cele 5 locuri ale sale: locul natal, locul de joacă, locul de muncă, locul de odihnă şi... locul de veci.

aforism de Ananie Gagniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La omul cu suflet bun
hoţia nu-şi are locul.
Dar la omul care-i hun,
e prezentă, arzo focul.

catren de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun şi omul rău

Omul bun, şi de-i faci rău,
E tot bun, la locul său;
Omul rău, şi de-i faci bine,
E cu răul după tine.

epigramă de George Budoi din Răul şi răutatea (28 iulie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care nu-şi găseşte locul în starea de meditaţie este omul care fuge de conversaţiile cu sufletul său.

aforism de Ionuţ Caragea din Întreita suferinţă (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca ne sfinţeşte locul

La noi în Bărăgan, vara,
E de aur câmpul-
Grâul şi secara,
Le sărută vântul.

Soarele blând aureşte
Lanul de grâu şi secară.
Cuptorul, pâinea dospeşte
Pentru truditori de-o vară.

Cerului ei mulţumesc
C-a plouat când le-a fost sete.
Pe Dumnezeu îl slăvesc,
Şi muncesc pe îndelete.

La noi, aici, în Bărăgan,
Curge grâul an de an
Cum curge apa în val,
Dintr-un munte, sau un deal.

Satul hambarele umple,
Pâinea e asigurată.
Rău nu are să se-ntâmple.
La noi criza e plecată.

Ziua recoltei sărbătorim
Şi încingem tare jocul.
Cu ce facem, ne mândrim:
Munca ne sfimţeşte locul!

poezie de Dumitru Delcă (24 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul

(cugetare versificată)
"Ce capodoperă este omul
... Frumuseţea lumii!"
Shakespeare

Dă-ţi seama omule ce eşti,
Ca visul unei umbre pământeşti.
Ca pâinea caldă omul este
Dacă e bun şi locul îl sfinţeşte.

Ca o vioară-n lume omu-i dat
Şi merge când e încordat.
Când coardele viorii i-au căzut
Rămâne ca vioara-lemn tăcut. -

Şi ca un ghem de aţă omu-i dat,
Un ghem sunt clipele aici de stat
Ghem încâlcit ce trebuie descurcat,
Şi nu toţi să-l desfacă au apucat.

Şi-i dat mult lumea a nu privi;
Privind-o mult, n-o poate suferi
Şi omu-i bun atât cât e sărac
În bogăţii altfel oameni se fac.

Doreşti să şti caracterul în el pus,
Pune-l să stea un rang mai sus,
Şi vei vedea ce ascunde-n trup,
Căci deseori om pentru om e lup.

Pomul după roade îl cunoşti
Oameni după fapte buni sau proşti
Metalul după sunet poţi a şti
Şi omul când începe a vorbi.

El înfloreşte ca floarea în câmpie,
Sfârşitul zilelor însă nu-şi ştie
Zilele lui ca iarba-şi au tăiat,
Pe urmă oricare ai fi-tot eşti uitat. -

Cu ce se poate om să se mândrească
Atunci când viaţa este ca o iască?
Un trecător nu se poate mândrii cu avere,
Omul se poate; viaţa e trudă şi durere.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!