Furtuna toamnei
în satul de vacanţă
a culcat doi plopi —
la fel ca şi oamenii
nu toţi rezistă la greu.

tanka de Radu Patrichi din Haiku: Magazine of Romanian – Japanese Relationships (2008)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era să uit
să cobor din troleu...
Ce ochi frumoşi!

senryu de Radu Patrichi
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii devin pentru mine posturi de televiziune. Toţi oamenii sunt ziare. Toţi oamenii sunt ştiri. Din când în când, câte unul pare om: când nu mai emite.

citat din Radu Cosaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

de o săptămână
la fereastra vecinei
e doar pisica -
motivul sper să fie
vremea nestatornică

tanka de Radu Patrichi din revista "Albatros" (2004)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire cu satul strămoşesc

Întâlnirea mea cu satul strămoşesc
I-a fiului cu mama sa cea bună,
O parte dintr-o patrie străbună,
Pe care ne-ntrerupt o regăsesc.

Aci, simt echilibrul strămoşesc
Cu anii ce-n imagini se adună,
Cu oamenii şi locuri împreună,
Din nou copilăria o trăiesc.

În poarta casei văd copilăria,
Cu farmecul nespus din acei ani,
În ochii mamei mele, bucuria.

Văd şirul lung de plopi şi de castani,
Simt permanenţa vieşii, trăinicia,
În strămoşeasca vatră de ţărani...

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

câteva zile
o furtună nebună
răscoli marea -
a adus din adâncuri
o coloană de marmură

tanka de Radu Patrichi din revista "Albatros" (2004)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi fiindcă românul zice că nu e nicăieri mai bine ca în satul lui, Păcală se întoarse şi el în satul lui şi începu cum încep toţi oamenii care n-au nimic, adică făcu ce făcu de-şi agonisi o viţeluşă şi o trimise la păşune în izlazul satului.

Ioan Slavici în Păcală în satul lui
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ritmul toamnei

În ritmul toamnei, trec toţi anii mei,
În ritm de vals, cad frunze pe-alei,
În trei culori, în zeci de nuanţe,
Împlinesc vise ce nasc speranţe...
Copacul plânge, când frunza ce pleacă
Îi fură IUBIREA de-o vară întreagă.
Cu apă de ploaie îşi spală tristeţi,
Zâmbind primăverii, în noi dimineţi.
Aflând reînvierea, 'şi păstrează IUBIREA,
Nimic neştergându-i din sevă-amintirea...
LUMINA 'i-alină cântecul stins
De iarna tristeţii-n tăcerea ce-a nins...
În ritmul toamnei, trec toţi anii mei
Ce-mi numără paşii, mereu, tot mai grei...
Se-aşază cu mine, la ceas de amurg,
Pe banca IUBIRII... senini, lacrimi curg...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape toţi oamenii rezistă nenorocirilor. Dacă vrei să testezi cu adevărat caracterul unui om, dă-i putere.

citat celebru din Abraham Lincoln
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Wilhelm Kunde: Asta fac ei. Rezistă furtunii. Dar această furtună e diferită, este furtuna gărzilor SS.

replică din filmul artistic Lista lui Schindler
Adăugat de Chermaneanu Stefania-Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

În furtuna toamnei

Furtuna vine când e linişte
şi alungă tăcerea copacilor
iar luna nu mai trimite raze
şi râsetele seminţelor zboară
spre inimi uşoare cu suspine-n suflet
şi vântul coboară spre mărăcini de spini,
iar fluturii s-ascund sub ramurile florilor,
aşteptând din nou apusul de soare.
Vântul păzeşte cheia toamnei,
pe care o deschide când norii apar
şi zboară fără oprire spre apus,
iar toamna îşi desface poala cu o moştenire,
ce te face bogat de vise
pe care nu ştii să le uiţi
pentru a redescoperi fericirea ei.

poezie de Eugenia Calancea (3 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu

Satul meu mă farmecă discret,
cu uliti drepte, pline de copii,
cu batrâni la porţi, cu pălării
ce nu dau doi bani, pe un poet.

În centru, oamenii, bârfesc încet,
şi beau tării ori bere-n prăvălii;
satul meu mă farmecă discret,
cu uliţi pietruite, pline de copii.

Pe Şoseaua Mare paşesc încet,
flăcăi voioşi şi fete durdulii;
în parcul verde, te îmbie melodii,
şi alei de flori şi paşnic tineret;

satul meu mă farmecă discret.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară de vară, mă duceam, ca elev aflat în vacanţă, la bunica, la ţară, în satul Cot. Îmi amintesc cum porneam din zori la cules de plante medicinale, pe care, pe înserat, le aduceam la şcoală. Doamne, ce şcoală mare şi frumoasă şi curată era acolo, în satul ăla mărunt, din Basarabia! Tot acolo, timp de două luni de zile, împreună cu verii mei, păşteam caii şi vacile, ne jucam de-a "Radio Romania" şi "Radio-Bucureşti".

Iurie Darie în Formula As (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama în vacanţă

Dacă epigrama-ar fi
O "damă de ambianţă"
Cei ce-o fac s-ar înmulţi.
N-ar pleca nici în vacanţă!

epigramă de Toma Gross-Rocneanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vacanţă.la munte

De când mă ştiu, eu îmi doresc
să-mi duc sufletu-n vacanţă.
inima să-mi răcoresc,
să-mi pun cugetu-n balanţă.
Să văd dacă am nevoie
de linişte şi sănătate.
Sau, aşa cum zice Stroe,
să scap de multe păcate.
În aerul curat de munte,
culcat la umbră de brad,
Să-mi liniştesc gânduri multe,
răul din mine să-l ard.
În şipotul izvoarelor-
muzică de suflet,
Îmi scald mădularele
după prea mult umblet.
Pitorescul îmi adapă
ochii obosiţi.
Cu energie mă-încarcă,
munţii înverziţi.

poezie de Dumitru Delcă (august 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerry: Uneori, când oamenii fac treaba aia, se simt obligaţi să rămână peste noapte. Când de fapt nu prea este vorba despre culcat. Culcatul e separat de treaba aia şi nu văd de ce s-a făcut o legătură între culcat şi treaba aia.

replică din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În surâsul Florilor de vânt

Tăcerile-s aruncate în cuvinte
Minţire de lumină-n tăciuni –
Aezii orbi încercând verdicte
Îmblânzând trufia în îngeri nebuni!
De-aatâta realitate suntem captivi
În repetarea propriului real –
Suferim dimpreună cu Timpul, guralivi
Şi exponenţiali în trucaj abisal!
Dumnezeu ne sfărâmă fiece plecare
Din din suflet ne ia puţin câte puţin –
Ne minţim cu propria de-cristalizare
A atomilor de raţiune şi de dor divin
A atomilor de raţiune şi de dor divin!

SATUL: în carnea argintie a florilor de nea!

SATUL: tristeţea e-mpotriva tuturor!
fericit e cel ce-şi refuză trufia
şi se condamnă la propriile metafore A Fi!

SATUL: Iubirea greu dobândită
şi mereu la schimb cu iluziile
şi cu toţi îngerii corupţi ai fericirii posibile!!

SATUL: cuvinte incluse în metafore
câte-o nouă plecare
pentru fiecare alt Fiu risipitor!

poezie de Constantin Anton din Credinţa din Inima mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni

Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,
oamenii sunt inimi, doruri, visuri, cânt.
Oamenii sunt nori, ploi, vânt şi durere,
într-un fel în Ceruri, altfel pe Pământ.

Oamenii culeg gânduri semănate,
pentru visteria sufletului lor.
Cu ele plătesc zilele-adunate...
Bani... strânşi pentru pleoape ce se-nchid când mor.

Copiii de ieri, sorii dimineţii,
ca îngeri sau demoni asfinţim, pe rând.
Toţi venim Lumini, dar în dansul vieţii,
ne stingem c-un zâmbet sau sfârşim urlând.

Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,
oamenii sunt nori, ploi, vânt şi durere...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara se scurge greu. Oamenii merg pe stradă de parc-ar înota în miere. Cotropit de arşiţă, oraşul e bleg ca un ecler storcoşit.

Radu Paraschivescu în Amor, restanţă, Sironica
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiducii

Zburau dinspre dealuri, cu pletele-n vânt,
spre satul din vale, spre locul lor sfânt,
din care-au plecat, toţi cei şapte flăcăi,
spre codri, prin munţi şi sălbatice văi.

Puternici şi tineri, se-aud chiuind,
priviţi de fecioare la ei jinduind,
se pierd într-un tropot şi-n norul de praf
rămas ca pe-o cruce un vechi epitaf.

Doar câinii îi latră din greu, ca la lupi,
în rest e tăcere ce-i greu să o rupi,
căci oamenii-aşteaptă la locul ştiut
un dar preţios, obicei cunoscut,

O parte din munca ce li s-a furat,
întoarsă, prin luptă-‘napoi, pentru sat,
de tineri ce zboară, cu pletele-n vânt,
spre satul din vale, spre locul lor sfânt.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu

Satul meu - gură de rai,
Satul meu - cuib de dor.
Eşti un picior de plai,
Eu sunt al tău mândru fecior.

Viaţa e grea, e şi uşoară,
Satul meu - meleag sfânt.
Dar când mă întorc la tine iară,
Îmi pare că m-am născut din nou pe pământ.

Vremea trece, vremea vine.
Sunt cărunt şi eu deja.
Dar tu, satul meu, veşnic tânăr vei rămâne,
Prin tine tânăr şi eu voi rămânea.

poezie de Vladimir Potlog (23 mai 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!