Româncele
Ca temelii în ziduri de cetate
Luptând cu arma pentru dreptul sfânt
Româncele, născând eroi de seamă,
Ne-au dat durată pe acest pământ.
Ele-au fost nume de Ștefani și Țepeși,
De Mircea, Horea, Tudori și Mihai
Și de atâți ce sângerară-n vreme
Pentru această inimă de rai.
Statornice-n iubire, când bărbații
Duși la hotare se băteau aprins.
Arând și culegând, ele ținură
În inimi focul dragostei nestins.
Venindu-le copiii-nvinși din lupte
Nu i-au primit, deși le erau sori,
Ci i-au trimis la oaste: ori să moară,
Ori să se-napoieze-nvingători.
Ca și Carpații au stat în neclintire,
Au sângerat, dar au și muncit cu rost
De-aceea luptă astăzi cu-ndârjire
Să nu mai fie iarăși ce a fost...
poezie clasică de Virgil Carianopol
Adăugat de Elena Brătulescu, Lugoj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre prezent
- poezii despre moarte
- poezii despre graniță
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Ne-a făcut să fim o rouă
Nici n-a fost și nu va fi
Nimenea ca și Isus
Să trăiască cum trăi
Domnul sfânt venit de sus
El a fost pururi curat
Fără pată fără vină
Omului cum nu s-a dat
Să trăisacă în lumină
Doar Isus a împletit
Adevărul cu lumina
Căci a fost desăvâșit
Și iubire-ntodeauna
Numai El este viața
Creatorul în mărire
Ce ne spală-n rouă fața
Și ne-mbracă în iubire
Plin de Duhul Sfânt era
Și în milă și-n răbdare
Pentru oameni El trăia
A vieții vii cărare
El era Lumina lumii
Ce pe om îl luminează
De pe căile minciunii
Pe stâncă El îl așează
Și-l tranmsformă-ntr-o lumină
El însuși să lumineze
O viața mai deplină
În sine el să creeze
Reazim sfânt și sprijin dulce
Pentru om Domnul a fost
În lumina-i ce străluce
Ne-a dat viață ne-a dat rost
Pe cărarea Lui Divină
Pe atâți Domnul ne-a luat
Ne-a spălat și fără vină
Pe stâncă ne-a așezat
Ne-a făcut să fim o rouă
Pentru a Sa împărăție
De e soare ori de plouă
Mire veșnic să ne fie
Glorie dar Lui Mesia
Slavă cinste și onoare
Căci ne arată veșnicia
El fiindu-ne salvare
poezie de Ioan Daniel Bălan (31 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre creștinism
- poezii despre Iisus Hristos
- poezii despre vinovăție
- poezii despre stânci
- poezii despre salvare
- poezii despre rouă
Am fost...
Am fost și somn, și multe răsărituri
Și-adeseori am fost chiar și coșmar
În al meu vis și-n alte nesfârșituri,
La fel de viu sau tot imaginar.
Am râs nebun și-am izbucnit în lacrimi
De-atâtea ori, că nu mai are rost
Să-mi amintesc prin câte mii de inimi
Am fost un zeu sau poate doar un prost.
Am și răbdat de foamea cea mai cruntă
Paradoxal, simțită doar în piept
Și am servit belșugul ca la nuntă,
Deși-n simțiri ades am fost nedrept.
Am cunoscut și frigul îndoielii
Ce mi-a-nghețat și sufletul din mine,
Și-arsura grea de sub nivelul pielii
De dor aprins, cu lava-i de suspine.
Am alergat de când mă știu pe lume
De omul rău și de singurătate
Și am ajuns statuie fără nume,
Când am rămas orfan de jumătate.
Am tot strigat pân-am pierdut și glasul,
Fără urechi ori ființe să m-audă,
Însă oricât de drag mi-a fost taifasul,
Am și tăcut când soarta a fost crudă.
...
Am să mai fiu măcar o bună vreme
Și câtva timp, să nu vă fie dor;
Mă rog la voi păstrați-mă devreme,
Să nu vă fiu târziu când am să mor...
poezie de Vali Iurașcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre urechi, poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre superlative, poezii despre suflet, poezii despre somn, poezii despre singurătate sau poezii despre sculptură
Hornbein și Unsoeld au ajuns pe vârf la ora 18.15, exact când soarele apunea, și au fost nevoiți să petreacă noaptea sub cerul liber, la peste 8500 de metri - bivuacul de la cea mai mare altitudine din vremea aceea. A fost o noapte friguroasă, dar din fericire nu a bătut vântul. Deși lui Unsoeld i-au degerat degetele de la picioare și mai târziu i-au fost amputate, amândoi alpiniștii au supraviețuit.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre noapte, citate despre vânt, citate despre timp, citate despre supraviețuire, citate despre superlative, citate despre picioare, citate despre ore, citate despre metrologie sau citate despre lungime
Neam... de dinainte...
Am fost de viță Burebiști,
De Decebali, nu securiști,
Din viță nobilă de daci,
Primordială, nu săraci!...
Am pus curaj în adevăr
Căci nu știam de-al Evei măr,
Era în noi doar o ființă,
Spre nemurire o credință!...
Am fost și țepele lui Vlad,
Zăgazul unui neam de brad,
Am pus ca temelii Ștefani,
Am fost un zimbru printre ani!...
Nu ne-a ajuns și-am spus Pe cai!
Viteji ca nume într-un Mihai,
Dar nimeni n-a venit cu scuza
Și n-au știut c-am fost și Cuza!...
Am fost prin toate voievozi,
Onești, cuminți dar nu nerozi,
N-am arătat c-am fi novici,
Prin gând am fost Eminovici!...
Am fost de viță... cum am fost,
Obiect pierdut i-acum de rost?
Ni s-a borșit vița... de vie?!
Eu totuși sper că vița-i vie!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (10 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viticultură, poezii despre sărăcie, poezii despre mere, poezii despre gânduri, poezii despre curaj, poezii despre cai, poezii despre brazi sau poezii despre adevăr
Astăzi împlinesc treizeci și șase de ani
Vreau nemișcării inima să-mi dau
Căci alte inimi nu mai pot mișca,
Dar chiar de pentru mine doruri n-au,
Iubesc și-așa.
Mi-s zilele ca galbenele foi
Și duse-s flori și poame de amor,
Azi numai suferințe și nevoi
Mă împresor.
Iar focul ce mă arde aici, în piept,
E ca vulcanul, de cenușă greu,
Nu torțe să aprindă mai aștept
Ci rugul meu.
Speranțe, grijă, teamă, gelozii,
Extazul și puterea dragostei,
Nimic din ele nu mai pot simți,
Doar lanțul ei.
Nu se cuvine însă, nici nu voi
Cu-asemeni gânduri azi să mă frământ,
Când laurii-s pe frunte de eroi
Ori pe mormânt.
Văd spade, flamuri, neamul renăscut
Și-n lupte gloria mânând pe greci,
N-a fost mai liber ca purtat pe scut,
Spartanu-n veci.
Deșteaptă-se! (nu grecul, el e treaz,
Ci sufletu-mi!) e timpul spre izvor,
Spre sângele străbunilor viteaz
Să plece în zbor.
În patimi vechi nu-i slobod să recazi,
Căci ești bărbat! Și fie rânjet crunt
Ori zâmbet dulce, frumuseți, de azi
Totuna-ți sunt.
Junețea de ajungi a-ți regreta
În lume pentru ce ai mai trăi?
Mai bine câmp de luptă-n țărna sa
De te-ar primi...
O să-mi cat deci o groapă de soldat,
(Mai sunt puține, mulți sunt îngropați)
Și am să mă culc în ea ca un bărbat
Între bărbați!
poezie celebră de Byron, traducere de Paul Abucean
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre bărbați, poezii despre Grecia, poezii despre zâmbet sau poezii despre zile
Sunt cea mai norocoasă
Sunt cea mai norocoasă femeie!
Timpul si anotimpul, mereu ne-au testat
Cine a câștigat?... Neașteptat, TU
Ai cedat... deși mereu m-ai căutat.
.
Nimic, nicicând n-am așteptat.... Aj fost
Iubire in iubire si gata.
Dacă -a existat, și azi rezistă
Si -atinge infinitul, persistă...
.
Multumesc mereu Celui de Sus
Că mi-a trimis un "om" pe pământ
Si nu un hot sentimental, de vise,
Sau, pentru femei " apocalipsa"
.
Ori... ce e si mai rău, astazi pe lume,
Un terororist, de suflete bune.
Ce noroc e să ai noroc in lume!
Să ai ce ti-ai dorit, să- ți fie bine!
poezie de Garofița Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre femei sau poezii despre infinit
Lucrul de care mi-a fost frică cel mai tare a fost ca, la un moment dat, când va veni, firește, timpul ca eu să nu mai fiu, fiul meu să nu aibă un gol, o suferință din cauza asta. Atunci am vrut să ne iubim ca aricii. Știm să păstram o anumită distanță. Să nu fie dependent de mine. Deși mi-ar fi plăcut foarte mult să spună "măi tată, eu nu pot fără tine". În egoismul părintesc asta funcționează de foarte multe ori! Pentru răul copilului, și nu spre binele lui. De aceea mi-a reușit acest lucru. Să fie el însuși. Costă teribil! Dar n-are importanță. Sunt foarte bucuros că avem o relație prietenească.
Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tată, citate despre suferință, citate despre prietenie, citate despre iubire, citate despre frică, citate despre copilărie, citate despre bucurie sau citate despre bine și rău
Iubire
m-ai primit la sân de-atâtea ori
de câte ori aripile de vis
dumnezăiește, fato, le-am deschis
cu cei mai puri și dezinvolți fiori.
m-ai plimbat plutind până la sori
din galaxii întunecate, de jais,
pe unde-i mort cuvântul: interzis;
la rădăcina variii splendori...
nicio teamă nu m-ar fi rănit,
sărutam din fugă depărtarea
și treceam ca lancea prin granit;
dar mi-ai ros din inimă, ca sarea...
m-ai primit, dar nu m-ai mai primi;
doar din fiorul mamei de-aș veni!
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Nicolae Vaduva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre plimbare, poezii despre mamă sau poezii despre interdicții
Nelipsita politică
Politica în junglă-a fost,
Totalitară, ca la noi,
Iar animalele-eroi,
Le imităm azi pe de rost
Și ele se băteau pe-un post,
Partidele erau în toi,
Niciunul nu a fost de soi,
Fi'nd care mai de care, prost
Din creangă-n creangă, joc perfid,
Dintr-un partid, în alt partid
Săreau de cât mai multe ori
Iar cel ce le dăduse tonul,
Schimbând culori după culori,
Era și-atunci, cameleonul!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre politică, poezii despre partide, poezii despre prostie, poezii despre jocuri, poezii despre culori sau poezii despre crengi
Și tatăl meu a luptat pentru reîntregire
Basarabia sărmană, pământ și grai românesc
A fost ca mingea de ping-pong împărțită între Imperii
Sub cel Otoman întâi și-apoi sub regim Rusesc,
Ruptă este și acuma din hotarul sfânt al țării
Răstignită ca Isus, a purtat cununi de spini,
A venit la sânul mamei când a fost Marea Unire
Ca și pruncul rătăcit și pierdut printre străini
Cu iubire și speranță și cu lacrimi în privire
România,, Dodoloață'' a fost iarăși dezmembrată
Pentru asta au semnat Molotov și Ribbentrop
În '940 Basarabia, sărmana, a fost iar la ruși cedată
Și de-atunci plânge într-una și adună strop cu strop!
Dar românii curajoși au dat piept cu inamicul
Și-n război au vărsat sânge pe pământ basarabean
Mii de morți căzuți în luptă acolo își au mormântul
Care-au fost loviți de gloanțe de balaurul viclean
Povestea ca pe-un coșmar tatăl meu acele lupte
La Țiganca, Văcărjani... cu gamela ciuruită, rănit la picior și-n mână
Și-n Spitalul din Tiraspol toți flămânzi, cu fețe supte,
Toți în pieptul de țăran aveau inimă română...
Povestea cum schija morții dobora la întâmplare,
Și-amintea cum a căzut un maior, maiorul Doboș,
Cum urlau răniții-n șanțuri pân' la ultima suflare
Și imaginile de groază îl pândeau și când tata era moș...
Și în iulie ''41 printr-o luptă încrâncenată
Basarabia strivită, pustiită de război
De sub jugul sovietic iar a fost eliberată
Și-a venit la sânul mamei pentru scurt timp înapoi...
Ce păcat că n-a durat bucuria reîntregirii
Și din nou ținutu-acesta a fost smuls hulpav din hartă!
Ce păcat de-atâția morți și de sângele Unirii
Basarabia și astăzi bate la români în poartă!....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre unire, poezii despre sânge, poezii despre armată, poezii despre Rusia, poezii despre Basarabia, poezii despre țări sau poezii despre țărani
Va veni iarăși Mesia
când va veni iarăși Mesia
mireasa Lui de aici să-și ia
ce mare va fi bucuria
ce va-ncolți-n mireasa Sa
căci toți acei ce-au ascultat
și au trăit Cuvântul Sfânt
o haină nouă li s-a dat
și-or părăsi acest pământ
nu se are în vedere
de ce moarte au murit
ci doar ce Cuvântul cere
de a fi neprihănit
la răpire așa va fi
toți acei neprihăniți
alte haine vor primi
și la cer vor fi răpiți
ei mireasa Lui Hristos
cu acei ce-au ascultat
nu vor mai rămâne jos
căci Fiul de Împărat
de aici îi va lua
și în ceruri îi va duce
împlinind atunci Scriptura
prin izvorul de pe cruce
Mirele cu-a Lui mireasă
în cer se vor bucura
căci Isus cu-a Lui aleasă
sus în cer s-or așeza
însă vremea va veni
când Ei iar se vor întoarce
Mirele spre a domni
pe pământ Însuși în pace
după ce Ierusalimul
va fi iar eliberat
la luptă porni-va Domnul
cu pământul răsculat
cea mai mare bătălie
va fi la Armaghedon
Mirele din veșnicie
urât de al morții domn
atunci El va trebui
cu-a pământului oștiri
să lupte spre-a birui
toate aceste rătăciri
iar armatele planetei
atunci vor fi nimicite
de-Mpăratul veșniciei
și lucrurile-noite
după ce va birui
oștile de pe pământ
Domnul iar va răsplăti
pe cei care a Lui Cuvânt
l-au iubit și-au ascultat
trăind în neprihănire
și morții au înviat
pentru marea răsplătire
cei uciși aici de fiară
pentru Mirele Hristos
la viață atunci iară
vor fi aduși aicea jos
va fi întâia înviere
a martirilor ce-au fost
morții dați spre-njunghiere
pentru Isus a lor rost
pe scaune de domnie
din mireasă cei aleși
îi vor judeca să știe
cum de moarte au fost culeși
ce răsplată să primească
de Hristos c-au ascultat
pentru patria cerască
ei ce viețile și-au dat
și morții aceștia iată
de la-ntâia înviere
vor primi întâia dată
dreptul de-a fi la vedere
de a fi la-mpărăție
împreună cu Hristos
și în anii cei o mie
vor domni aicea jos
glorie dar Celui Sfânt
Mirelui din veșnicie
ce-a schimba acest pământ
ca un rai întreg să fie
și mireasa cu martirii
împreună cu Hristos
despărțiți de jugul firii
vor trăi aici frumos
iar cei care în viață
vor rămâne pe pământ
vor avea o altă față
dup-al Domnului Cuvânt
și ei se vor înmulți
viața lor fiind schimbată
ani cu sutele-or trăi
dintr-o inimă curată
raiul va fi pe pământ
cu Hristos și-a Lui domnie
sub puterea Celui Sfânt
Împărat ce o să fie
fericirea abia atunci
omenirea o să trăiască
nu-n păcatele adânci
ci-n lumina cea cerească
căci Hristos va stăpâni
tot pământul de sub soare
și-Mpărat doar El va fi
fie-i slavă și onoare
duminică balcon mănăștur 22 iulie 2018
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre vestimentație, poezii despre schimbare sau poezii despre răsplată
Pui de lei
Eroi au fost, eroi sunt încă
Și-or fi în neamul românesc!
Căci rupți sunt ca din tare stâncă
Românii orișiunde cresc.
E vița noastră făurită
De doi bărbați cu brațe tari
Și cu voința oțelită,
Cu minți deștepte, inimi mari.
Și unu-i Decebal cel harnic
Iar celălalt Traian cel drept
Ei, pentru vatra lor amarnic
Au dat cu-atâția dușmani piept.
Și din așa părinți de seamă
În veci s-or naște luptători,
Ce pentru patria lor mamă
Vor sta ca vrednici următori,
Au fost eroi, și-or să mai fie,
Ce-or frânge dușmanii cei răi,
Din coasta Daciei și-a Romei
În veci s-or naște pui de lei.
poezie de Ioan Nenițescu (1891)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dușmănie, poezii despre patrie, poezii despre naștere, poezii despre minciună, poezii despre lei sau poezii despre inteligență
A fost o vreme...
A fost o vreme in vietile noastre,
Cand inimile ne erau astre,
Si vietile ne erau nori de margean,
Iar acum, atat de banal, ne desparte-un ocean.
A fost o vreme si pentru noi,
Cand ne-aratam unul altuia goi,
Ne sarutam pe gura cu foc,
Si luam viata ca pe un joc.
A fost o vreme cand in ger si viscol taios,
Eram langa foc, ofrandele Zeului Eros,
A fost o vreme cand sub lună plina de Mai,
Eu te iubeam, tu ma iubeai.
A fost o vreme ce nu va mai fi,
Si va fi o vreme cand noi vom muri,
Iar sub astre vor mai ramane,
Doar poemele noastre.
Dar va fi o vreme si pentru noi,
Cand amintirile vor deveni strigoi,
Iar prezentul, iubirea mea, ni se va parea firesc.
Atat timp cat nu vei uita, ca eu
TE IUBESC!
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre strigoi, poezii despre poezie, poezii despre ocean sau poezii despre nori
Omenirea este un amestec ciudat de sori și pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai știm unde un om încetează să mai fie piatră și devine soare. Nu știm nici măcar dacă sorii au fost creați pentru nevoia pietrelor de a fi încălzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a răspândi căldură. Știm numai că, sori ori pietre, suntem cu toții fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalți.
citat clasic din Panait Istrati
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre Soare, citate despre diversitate sau citate despre devenire
- omenire
- Omenirea este un amestec ciudat de sori și pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai știm unde un om încetează să mai fie piatră și devine soare. Nu știm nici măcar dacă sorii au fost creați pentru nevoia pietrelor de a fi încâlzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a răspândi căldură. Știm numai că, sori ori pietre, suntem cu toții fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalți...
definiție celebră de Panait Istrati
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Războinicul știe că bătăliile pe care le-a dat în trecut au sfârșit întotdeauna prin a-l învăța câte ceva. Dar învățămintele acestea l-au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată și-a pierdut timpul luptând pentru o minciună. Și a suferit pentru persoane care nu erau la înălțimea dragostei lui.
Paulo Coelho în Manualul războinicului luminii
Adăugat de Andrada
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre învățătură, citate de Paulo Coelho despre învățătură, citate de Paulo Coelho despre timp, citate despre sfârșit, citate de Paulo Coelho despre sfârșit, citate despre război, citate de Paulo Coelho despre război, citate despre minciună, citate de Paulo Coelho despre minciună sau citate de Paulo Coelho despre iubire
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Noi în cel dintâi război
am ajuns prin moarte noi,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
am dat sânge și sudoare
pentru România mare,
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Am dat viață și soldați,
pentru-o patrie de frați,
am dat fapta, am dat zisa
de la Nistru pân-la Tisa.
Dar pe urmă-n patruzeci,
anul marii făr-delegi,
două fiare ne-au mușcat
Ultimatum și Diktat.
Biata lume nu știa
că-ntr-o zi la Moscova
au semnat un pact neghiob
Molotov și Ribbentrop.
Iar fascismul mondial
ne-a luat parte din Ardeal,
și lui Horthy i l-a dat,
fi-le-ar numele spurcat.
Stalin cu teroarea sa
ne-a luat Basarabia
și cu Hitler în acord
Bucovina de la nord.
Cei mai răi tâlhari ne-au frânt,
ne-au luat țară și pământ,
nimenea n-a auzit
plânsul nostru răstignit.
Astfel am intrat și noi
în al doilea război,
haideți, dom-ne Mareșal
în Moldova și-n Ardeal.
Noi de dor de noi luptam
pentru țară, pentru neam,
pentru vechile hotare,
pentru România Mare.
Și-am pierdut și-am fost răpuși
și-am fost ocupați de ruși,
aliații au tăcut,
Stalin a făcut ce-a vrut.
Și-am murit de mii de ori
s-avem iarăși Trei Culori,
și-am plătit cât nu se poate
sfânta noastră libertate.
Țara-i mică vremea grea,
ce-o mai fi om mai vedea,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
de uitat nu vom uita
țara noastră cum e ea,
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Cât o fi român român,
pruncul va primi la sân
adevăru-adevărat
despre tot ce s-a-ntâmplat.
Ține minte fiul meu,
că există Dumnezeu,
uite cum a fost și cum va fi,
și un jurământ te leagă,
țara noastră nu-i întreagă
însă asta doar până-ntr-o zi.
Când vei fi și tu bărbat,
să te simți mereu soldat,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
pentru vechile hotare,
pentru România Mare,
Doamne, ocrotește-i pe Români!
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre teroare
Isus vindecă în Israel
Isus iar cu ucenicii înspre mare s-a-ndreptat
Și atâția din Israel acolo s-au adunat
Cuvântu să i-l asculte căci vorbea de Dumnezeu
Cum Tatăl purta de grijă atunci la poporul Său
S-a strâns o mare mulțime și din Siria vecină
Căci Isus Domnul vieții era soare și lumină
Din Ierusalim Idumea și dincolo de Iordan
Au venit atâția oameni poposind în Canaan
Să asculte de Cuvântul Solului ce-a fost trimis
Să deschidă iarăși calea pentru om în Paradis
La Isus veniră atâția să le ofere vindecare
Să scape de atâtea chinuri să primescă dar salvare
Și Isus a poruncit ucenicilor să-i țină
La-ndemână o corabie până când El o să vină
Îmbulzit de atât norod Domnul Isus să nu fie
Să poată vorbi atuncia de veșnica-mpărăție
Căci atâți se-nghesuiau vindecare să primească
Doar Isus avea putere tuturor să dăruiască
Vindecare sănătate pentru orice boală grea
Înaintea Lui Isus nimic nu putea să stea
Duhurile necurate pe Isus când îl vedeau
La pământ în Fața Lui cu toate ele cădeau
Cu putere dar strigau Tu ești Fiul Lui Dumnezeu
Însă Domnu atunci degrabă poruncea cu glasul Său
Să păstreze dar tăcerea să nu-l facă cunoscut
Căci lucrarea Lui Divină iată abia a început
Glorie dar Lui Mesia căci bolnavii a vindecat
Chiar și orbilor vedere atâtora El le-a dat
Și-a scos duhurile rele din atâția pe pământ
Căci doar El era din ceruri Fiul Tatălui cel Sfânt
Pe leproși i-a curățat pe ologi El i-a făcut
Ca să umble să alerge El fiindu-le doar scut
Orbii și-au primit vederea muții iarăși au vorbit
Căci Isus avea putere pentru cel nenorocit
Chiar și morții au înviat la porunca Lui Isus
Căci Hristosul Sfânt în toate Tatălui era supus
Glorie dar Lui Mesia pentru marea Lui lucrare
Căci în toate omenirii a fost și ne e salvare
poezie de Ioan Daniel Bălan (29 martie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre început, poezii despre vecini sau poezii despre sănătate
Istorie
Am văzut că ea îi iubește pe toți,
Îi latră pe fiecare
Și-i poartă-n piept pe cei cu inimă,
Așa încât le roșesc obrajii
Ori li se alungesc urechile.
Mulți au mai fost împotriva ei...!
Îi ziceau să tacă fiindcă nu tăcea,
Îi ziceau să mintă că ea nu mințea,
Iar când n-au mai putut face nimic
I-au zis: "îți suntem conlucrători"...
Și au numit-o Istorie.
poezie de Mihai Ghidora (22 decembrie 2016)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Mihai Ghidora despre iubire, poezii despre istorie sau poezii despre câini
O necurmată bătălie s-a dat între oameni și ogoare, în umbra grandiosului lanț de piscuri. Ieșind din zorii zilei cu plugul, ei le-au arat o dată, și încă o dată, și ori de cîte ori a fost nevoie, doar se vor trezi la viață, doar vor deveni roditoare. Pentru ca boii să poată trage brazde atît de adînci și înverșunate, i-au ales mari și puternici, dintre cei ce sînt fala Ardealului.
Geo Bogza în Țara Făgărașului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre arat, citate despre viață, citate despre dimineață, citate despre boi sau citate despre Transilvania