Iubire roşie

ochii mei întorc-n priviri, jeanşii tăi de aseară
rochiile sau diluat în roşu
şi ard
memorii în mii de bărbaţi

o gură sărutată adună nopţile
îmbrăcate în nuduri albe

ning copacii, lumini printre ei
rădăcinile lor scriu cu cer, pentru noi
casele oamenilor privesc pitic încăperile noastre
o bicicletă-şi plimbă roţile, de copil, prin jăratecul căminului
alergând în flăcări, herghelii
eram, am fost

un câine ne latră la lună, trecutul
nu-i pare rău, n-am fost strigoi
un colţ de bloc, o scară, o stradă, din umbră
ne pândeşte, prima-ncleştare-n sărut
frunzele parcului îndragostit, ne plimbă prin minte
mirosuri de după ploaie

pe-o bancă, o primă strângere de mână
încă ne doare
o carte jerpelită de pe o etajeră se uită ironic la noi
i-am uitat poveştile, astăzi avem tablete
şi câteodată căte un fum
acum bem clipe intense, de vin roşu, dintr-un pahar de cristal
hai să nu-l spargem, goleşte-l

nu am uitat ce mi-ai spus
chiar dacă
am numărat fără cuvinte şi tăceri
de ieri
pentru o altă noapte, alte aşteptări

să întoarcem într-o singură clipă totul
şi îmbrăţişaţi
să ne contopim într-o supremă iubire
inimile să le ardem împreună, în ultima cenuşă
în roşu spre cer, pentru încă-un mâine
fără a uita că nu ne-am iubit, de ieri

poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire roşie

ochii mei întorc-n priviri, jeanşii tăi de aseară
rochiile s-au diluat în roşu
şi ard
memorii în mii de bărbaţi

o gură sărutată adună nopţile
îmbrăcate în nuduri albe

ning copacii, lumini printre ei
rădăcinile lor scriu cu cer, pentru noi
casele oamenilor privesc pitic încăperile noastre
o bicicletă-şi plimbă roţile, de copil, prin jăratecul căminului
alergând în flăcări, herghelii
eram, am fost

un câine ne latră la lună trecutul
nu-i pare rău, n-am fost strigoi
un colţ de bloc, o scară, o stradă, din umbră
ne pândeşte, prima-ncleştare-n sărut
frunzele parcului îndrăgostit ne plimbă prin minte
mirosuri de după ploaie

pe-o bancă, o primă strângere de mână
încă ne doare
o carte jerpelită de pe o etajeră se uită ironic la noi
i-am uitat poveştile, astăzi avem tablete
şi câteodată căte un fum
acum bem clipe intense, de vin roşu, dintr-un pahar de cristal
hai să nu-l spargem, goleşte-l

nu am uitat ce mi-ai spus
chiar dacă
am numărat fără cuvinte şi tăceri
de ieri
pentru o altă noapte, alte aşteptări

să întoarcem într-o singură clipă totul
şi îmbrătişaţi
să ne contopim într-o supremă iubire
inimile să le ardem împreună, în ultima cenuşă
în roşu spre cer, pentru încă-un mâine
fară a uita că nu ne-am iubit, de ieri

poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-ne Doamne!

lemn dur de piatră
poartă corp
în cruce zdrucinat
care tresare şi doare

spre lut frământat
capul plecat se-ndoaie
iar fruntea se-nclină
spre pământ şi ţărână

în roşu de sânge
ochi privesc în jos
iar carnea se zbate
în cuie bătută

păcatul nostru
El duce pe cruce
iar ce nu a fost ieri
vrea să fie mâine
pentru noi în răstignire
ca să poată duce

spre lumină se-n dreaptă
şi-n rugă El se-n-chină
Tatălui cu suflet
pentru noi cu iubire
şi-n iertăciune

pentru mari păcate
El spre cer se-ndreptă
şi-n fiecare noapte
va cere
Tatălui cu milă
să ne ierte

poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre necitiri

vântul bate-ntr-o fereastră, fără chipuri
zăvorâtă o uşă a îngheţat
în aşteptare
un hol pustiu nu mai ascultă voci
o oglindă prăfuită şi-a uitat chipul
serile îngheţate au rămas fără şoapte
dimineţile nu se mai pot trezi
apusul tresare şi este prea roşu
o noapte-şi plimbă fantomele, umbrelor în paşi
fără sens

te caut printre crengi prea uscate de timp
nu vreau ca mâine o mână albă să nu mai fie
o lacrimă uscată pe-o amintire şi-o foaie
necitită de timp

acum în mână mai am încă cu o carte de viaţă
nescrisă

poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mine

plouă cu suflete, cerul este plin de fluturi nouri
aripile nu mai zboară, luna câteodată prin umbre zămbeşte
îndrăgostiţii sub parfumul teilor, renasc, sunt atingere
iubirea adună puful alb, zburdând, al plopilor
eu merg singur pe-o alee de parc, cu capul plecat
o bancă, o frunză, un crâmpei de cer, un copilaş
trec umbre prin mine de timp, încă nu am venit
aştept o roată să se desfăşoare, fără drum
încălţările am uitat să le pingelesc, casa bunicii
mai are fusul vechi al pânzei în care încă
înfăşoar faţa trupului meu, nu am uitat
am o uliţă în priviri, pe care merg şi capătul
poate eşti tu, dar mă uit înapoi să văd unde sunt
începutul nu îl pot deşira, pentru că nu vreau să fiu trecut
am gustat paşii înainte de ai fi împlinit, mă doare
drumul are colţi de piatră ascuţiţi, privirile tale
le pun în sipetul inimii mele, ca primă iubire
te întreb încă odată de ce mai uitat, poate că
sunt trecutul amintirii mele, care astăzi
pe-o alee de plopi singuratici, poate a reînviat

poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge

mă stecor stingher printre nopţi rebele
mă cheamă, mă dor amintirile
păşesc pe un peron de gară, de viaţă
gara e goală, viaţa absentă
nu am timp, timpul e gol
am ascuns în pământ paşii tăi, paşii mei
paşii noştrii i-am uitat într-un parc
unde am strâns la piept femeia, întâia oară
caut în ploaie chipul iubit
nu, nu pleca acasă
rămâi lângă mine o zi
mai scriu un poem pe sânul tău gol
te mai scriu într-o noapte de amor
te vreau şi te chem pe drumul spre iad
să ardem, să ardem iubito în sărutul final
curg flăcări de iubire în noi
pe umeri gânduri
mi-e cald lângă tine şi clipa e vie
foşneşte în cameră o rochie purpurie
e vis, e trăire
au trecut clipe, zile, ireal
îmi e frig acum
fără tine, fără ger
doar un tren aşteaptă într-o gară pustie
mai arde un foc
într-o inimă de granit, inutil
sunt tăcut, sunt departe
şi viaţa'i o moarte
mai ninge iubito la poli

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dama de roşu - nocturnă vals manea

pentru că deseori se face trist. şi uneori, amintirea devine o hartă, pe oglinda care mă străbate de la un capăt, până la lumea cealaltă. busola arată mereu roşu.
pentru că nu mai stau într-un punct. desenez cercuri pe stradă. geometria feminină şerpuieste orice drum frânt. mă îmbrac în roşu, să mă recunoşti.
pentru că muzica lui chopin bate într-un borcan cu vin roşu. îmi scot cuiul din inimă şi ea cântă. muşc explozia din piept. cât de dureros, de delicios se vede trecutul prin golul ăsta lăţit sângeros, ca prin lup(t)ă. ah, cât de patetic te caut, încă.
pentru că am uitat ceva. poate, of, viaţa mea. uite cât roşu ai lăsat în urma ta, stângaciule.

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă roşului carmin

Roşu carmin în răsărit,
Roşu în maci şi în apus,
În trandafirul înflorit,
În jar şi foc, în rug şi plâns.
Ocean de roşu peste noi,
La mal de sângeri şi de vis,
Udând pământul, când eroi,
Cu lacrimă, istorii-au scris.

Roşu carmin în răsărit
Ne soarbe în ocean de jar,
La maluri stânci de dolomit,
În noi iubire şi amnar.
Ofrandă-altarului ceresc,
Privirea-n roşu s-a aprins
Pentru acei care iubesc...
Sunt verbe care nu s-au scris...

Roşu în maci şi în apus,
În piatra lunii şi-n rubin,
Roşu în câte nu s-au spus...
De-aceea-n roşu ne-nfrăţim.
E roşu-n sângele vărsat,
E roşu-n falnic tricolor,
Ocean de roşu ne-a scăldat...
E roşu... roşu e-n decor!

În trandafirul înflorit,
În crini, în sângeri şi în maci.
Un cer de roşu-a încolţit...
Tu fii atent să nu îl calci!
Arnici pe albe ii ţesut,
Un fir plăpând din mărţişor,
Pruncul ce-n braţe l-ai ţinut
Cu foc arzând în obrăjor.

În jar şi foc, în rugi şi plâns,
În vis şi-n strugurele copt,
În lacrima ce lui Iisus
A fost, spre om, îndemn, socot,
Un sacrificiu, legământ,
Unind cu Mirele Ceresc
În pace cu poporul Sfânt
Pe cei ce sinele-şi jertfesc.

Ocean de roşu peste noi,
Sub ploi de roşu-am încolţit
Copaci de frunze încă goi,
Cu ramură de dolomit.
Ne dor secundele târzii
Clepsidra spartă în tăceri,
Atâtea câte am iubit,
Ne dor şi azi, dureau şi ieri...

La mal de sângeri şi de vis
Mă-ntorc tăcut şi vă privesc.
Poeme care nu s-au scris,
De-acum în mine încolţesc.
Priviţi-mă cum cresc apus
Şi-n răsărit mă întrupez!
Şi anii mei s-au dus, s-au dus,
Iar eu visez, încă visez...

Udând pământul când eroi
Mureau, cu braţul a-l sluji,
Când timpul nu trecea prin noi,
Părinţii fiind atunci copii,
În răsărit şi în apus,
Pe harta Ţării Româneşti,
Lacrimi din ochi de mame-au curs
Peste tărâmuri strămoşeşti.

Altă istorie au scris
Cei ce cu sângele-au udat
Ţară de dor, ţară de vis,
Ţară cum nu s-a mai aflat.
Iar noi, prin graiul românesc,
Trăind cu dragostea de neam,
Suntem copacii ce-ncolţesc.
De n-aţi fi fost, nimci eram.

Altă istorie s-a scris,
Udând pământul, când eroi,
La mal de sângeri şi de vis -
Ocean de roşu peste noi.
În jar şi foc, în rugi şi plâns,
În trandafirul înflorit,
Roşu în maci şi în apus,
Roşu carmin în răsărit.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleea...

Aleea peste care-n ninsori de chihlimbare
Se scutură iubirea şi-n sângeri de sărut
Un ultim semn cu mâna se zbate fin în zare,
Aleea-aceea, oh, nu, nu mai e demult.

Aleea aceea este un vis, o amintire...
Coroanele de ramuri, oh, se plecau umil,
Aveau pentru iubirea mustind în noi, uimire,
Dar a venit şi toamna... Noi nu ne mai iubim!

Mai caut cu privirea o strângere de mână,
Sărutul care-n noapte, întâi, ca-n vis, mi-ai dat...
Şi trandafirul roşu – un fir de trandafir, iar la sfârşit,
Iubite, răspunsul: "Nu se poate, de astăzi,
Împreună, ca doi amici să fim".

O strângere de mână, o ultimă chemare...
Iubirea noastră poate a fost un vis... atât...
A fost sau nu iubire?! sau poate-o întâmplare
Ce ne-a părut în pripă, un tandru început...

A fost sau nu iubire?! O ultimă chemare
Pe-aleea-aceea tristă ce nu mai e demult...
A fost o amintire şi amintrirea. Privind în urmă-mi pare
Atât de necrezut.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau alte dimineţi!

privesc prin geam fără mine
colbul cerului-n roşu
ridică
durerea orizontului cel rece
întoarcerea ce mă aşteptă
suspinul răsăritului de mâine

geometric drumul ne-ndoaie
destinul ne-a devenit un prea mic cerc
linia dreaptă nu ne mai ştie
am uitat să încercăm a mai fi drepţi

beau negrul cafelei din noapte
frânturi de gânduri în săgeţi
mă-ntorc
noroiul pentru unii străluceşte-n cărbune
şi arde-ntrun roşu de sânge în gropi

degetele–mi sunt oase uscate
nu-mi mai refuză nici amâgirea
ochiuri de lacrimi au strâns în ele tristeţi
adun zile senine pentr-un mâine
să nu moară-n alte dimineţi

poezie de Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de roşu, fără sonor

se lăsa o pâclă peste munţii mei
nu ţin minte să fi iubit atât de mult pădurea

zilnic primeam animale în casă
să stea la masă cu noi
tigri vulturi urşi oameni fără suflete
unii chiar mă îndrăgeau
mergeau cu mine pe acoperişul blocului
cântam din u2 ne luam de gât

săream cu ochii deschişi ne transformam
într-o altă viaţă în avioane de război
venea salvarea şi totul era atât de minunat
atât de roşu fără sonor
atunci înţelegeam de ce ne mai iubeam
eu şi cu vulturul eu şi cu tigrul eu şi cu

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cuantică

Noi ne-am iubit când eram slavă,
Mister şi taine printre stele.
Eu din particule rebele,
Iar tu materie suavă

Noi ne-am iubit o veşnicie,
Chiar dinainte de-a fi viaţă.
Precum a fost lăsat să fie,
Tu profunzimi, eu suprafaţă.

Noi ne-am iubit pe când Lumina,
Era doar cuantică iubire,
Pe când voinţa şi nevina
Erau Cuvânt şi nu vorbire.

Şi ne-am iubit adu-ţi aminte
Pe fiecare stea din noapte
Ca două inimi fără minte,
Două intenţii fără fapte.

Noi ne-am iubit de când e lumea,
Chiar dinainte de-a ne naşte.
Eu întâmplarea, tu minunea
Ce într-o zi se vor cunoaşte.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Erai mică şi sfioasă
Te pierdeai în ochii mei
Şi văzând ce mult mă vrei
Te-am luat cu mine acasă.

Ne-am iubit fără reţineri
Şi de lume am uitat.
Cât a fost de minunat,
Că eram frumoşi şi tineri!

Şi iubindu-te mereu
Te-ai deschis precum o floare
Gingaşă, fermecătoare,
C-al tău soare eram eu.

Într-o lungă odisee
Pân' la cer te-am ridicat
Şi de mână ne-am plimbat
Străbătând Calea Lactee.

* * *

Tinereţea a apus.
Am plecat de printre astre,
Însă sufletele noastre
Au rămas acolo sus.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Erai mică şi sfioasă
Te pierdeai în ochii mei
Şi văzând ce mult mă vrei
Te-am luat cu mine acasă.

Ne-am iubit fără reţineri
Şi de lume am uitat.
Cât a fost de minunat,
Că eram frumoşi şi tineri!

Şi iubindu-te mereu
Te-ai deschis precum o floare
Gingaşă, fermecătoare,
C-al tău soare eram eu.

Într-o lungă odisee
Pân' la cer te-am ridicat
Şi de mână ne-am plimbat
Străbătând Calea Lactee.

* * *

Tinereţea a apus.
Am plecat de printre astre,
Însă sufletele noastre
Au rămas acolo sus.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cumpăraţi

s-a stricat ceasul unor vremuri
cesornicarul a fost închis, de mulţi ani
ia ieşit barba prin ziduri
un geam tremură şi se sparge
şoseaua s-a prăbuşit dincolo de cer, totul este haos
o mânuţă de copil se zbate-n zidul zile de ieri

am cumpărat fiecare dintre noi cu monezi din viitor
speranţa deaja îngropată de ieri
într-o staţie de viaţă, o femeie strigă către oraşul fără ziduri
nu cumpăraţi de vreţi a mai fi, zile pentru ei

poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-n doi December

culmi domoale în văi de amintiri şi-n timpuri
săpate-n adânc de mine, fum spre cer încet ridică
zidul sufletului meu, umed de lacrimi
trist şi-n rece alb şi-n vânturi, strigă
ascult-mă!
te caut şi ard în albastru tău şi-n gânduri
ard în taciuni, ard în clipe şi rup bucăţi din viaţă
te caut în trecut, te caut în ghem trecut de aţă
ard pe cer, ca stea ce-n jos priveşte printre nouri
ard ascuns în amintiri, ard în grele doruri
ascultă-mi te rog, inima cum strigă
tu cer!
nu pune să bată niciodată vântul, ca să spulbere
amintirea mea şi gândul nimănui
nu arunca privirea, nici trecutul, nici cuvăntul
lasă-le-ncetate, lasă-le-ntre noi
iar voi!
aburi de ceţuri, nu lipiţi lutul greu de paşii mei
iar tu december, să ştii, mă bucur
ca ai venit prin ziua cea din-tâi

aştept tu stea, nestemată-n fulg de nea bătută
să vii încet din cer, albastră-albă şi te rog
să fii cu mine blândă
încet să cazi şi să oftezi văzduhuri
să-mi spui din drumul tău, poveşti din începuturi
căci pentru tine astăzi, este zi de doi
iar eu mereu te văd prin gânduri
şi-o viaţa ce-aşi dori, să fie întrupată –n noi

vino încet şi poposeşte pe-a mea frunte
acolo mă doare şi mă alină prin cuvinte
pentru că eu, mereu
te văd, spic galben de grâu rătăcit şi îndoit
te văd-n pâinea de pe masă şi-n gust mereu te simt
te văd-n macul petală ce-mi zvâcneşte-n roşu tâmplă
în muntele în faţa căruia, cerul abătut se-avantă
te văd în mine, în multe primăveri dorite
în turn de nea-n december şi-n iernile trecute
te văd...
când răscolesc printre amintiri, tu rătăcită-n gânduri
atunci când chipul tău, alb, străin şi singur
eu l-am găsit, find suflet, departe printre grinduri
acum de vrei, doresc sigur să ştii, că astăzi
pentru tine, după zi de-ntâi nu am uitat să ştii
că este ziuă de December, pentru tine doi
şi urmează doresc să ştii, şi-o zi de trei
...

poezie de Viorel Muha (decembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul rând

pluteam visând la cer
cuvântul era strigăt
băteam la uşile lumii
printre gratii de fier

eram tineri odată
păşeam prin furtuni şi prin ploi
ploua femeie, gestul tău eram noi
doar un dor trecător

orele vieţii se frâng
căutam doar o viaţă, să plâng
lângă mine, o femeie, un gând
scriam pe trup cuvinte ce curg

se furişau amintiri
între vise, tăceri, despărţiri
răsărea câte o floare,
se stingea visătoare

sânii tăi, atingerea ta
durerea şi lacrima mea
eram singuri şi goi fără noi
nişte porţi frânte între noi

adormeam apoi obosiţi amândoi
ploua, inima mea
cuiele plângeau pe o cruce
din palme rupeam gânduri şi alte dureri

răsărea între spini, o cuce de crini
treceau oameni pe drum
ne-au hulit, ne-au lovit, ne-au vândut
pe o oală de arginţi

au venit într-o noapte, ca hoţii
sărutul lui Iuda l-am primit pe obraz
au scuipat în biserici de suflet, călcând peste cruci
te-am pierdut femeie într-o noapte de hoţi

într-o cameră, zăcea trupul tău
era o cameră goală
între mine şi anii rămaşi
curgeau ochii către ultimii paşi

erai rană deschisă
sângele roşu se scurgea pe asfalt
uneori veneam să te caut
rătăcind mereu ochii tăi

nu închide ochii, iubito
e devreme în lume
orele se scurg
doar sărutul a rămas într-o glie

dormi femeie, ochii sunt reci şi sunt goi
plec singur, nebun, într-o noapte
te-au închis într-o piatră
în palme port încă doar aripi de fluturi

mai scriu uneori, mă mai scriu
scriu durerea în tragic blestem
singur sunt pe pământ şi mi-e frig
e un drum al sorţii, uitat într-un gând

crucea este goală
nu, nu pleca femeie
nu pleca cândva
am rămas acasă, am rămas cu ea

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samba

am să mă sparg într-o oglindă
prin tocuri şi pe-o podea de viaţă
să pot să te găsesc pe tine, tu chip
şi-n clipe de fericire să spun
că mai există un început, de viaţă
în care încă simplu să pot sa spun
nu-n gol
că poţi să mă iubeşti!

nu vreau să uit că-n umbre de ploaie
de melodii, poate, încă chipului tău tresare
că eşti o zi albă şi vei dansa o samba
amândoi în roşu de foc, într-un destin
pe cărări noi de viaţă şi nu uitând
că noi pe podeaua vieţii, simplu existăm

da, samba vreau în pantof să-o bat
şi zâmbetul tău trist să-l refac
în bucurie
iar pe cer să pun sărut
de gând, de zbatere şi te rog
prin acest vers să nu uiţi
că-n oglinda vieţii este loc
pentru doi, iubind în joc de samba

poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

ploua în cer
era târziu şi era frig
privirea se pierdea printre rânduri
crestam gânduri în noaptea aceea
plângeam şi rătăceam în lumea intunecată
a celor de aici de mult plecaţi
mă desprindeam de dureri, de tăceri
de azi şi de ieri
lăsasem mâinile libere
pentru a-L primi în casă
vinul era roşu
sânge ce curgea dintr-un suflet
clopote bat iarăşi pe deal, toaca plânge în vale
nu ştiam ce roşu era sângele azi
pe cer aşezasem un semn
pentru cei ce trec pe aici
pe masă, o pâine de casă
bucăţi din trup răstignit...
pe o coală albă
un cuvânt şi o cruce

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu, dacă eu

Dacă tu, dacă eu
Mai simţim uneori
Dintr-un colţ să vedem
Un înalt curcubeu,
Dacă eu, dacă tu
Noi mai credem în vis
Într-o noapte din an
Nu gândim la abis,
Dacă tu, dacă eu
Inimi mari mai avem
Şi culori vor renaşte
Între ele mereu,
Dacă eu, dacă tu
Dezgheţam zile mii
Şi le umplem cu zâmbet
Colorat de copii,
Dacă eu, dacă tu
O iubire avem
Nu uita niciodat'
Drumul meu e al tău,
Dacă noi împletim
Zi cu noapte la rând
Timpul meu şi al tău
Ar rămâne în gând,
Dacă noi n-am visa
La un cer înstelat
Am tăia din iubiri
Doar bucăţi am avea.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă

din cer coboară timpul
spre noi
trecutul face bagaje, uitând că-am-fost

eu nu las vremurile să mă ucidă
scriu gânduri în ele
pe cer, pe pământ şi pe aripile păsării
dinspre apus
bate dinspre toamnă cu primăvară
nu uitarea bate şi-aici
frunzele nu cad spre crengile copacilor, invers din ruginiu
cu albastru de cer colorat
lumea nu-i numai din otravă făcută
iar viaţa
nu-i povară decât pentru oamenii
...
iar iubirea nu-i frânghia cerului fără a-ţi da osteneala
pentru ca să ajungi la ea!

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!