În timpul psihoterapiei unui delir sau a unei dereglări analoge provocăm adesea la bolnav anumite discursuri ambigui, care reprezintă noi simptome de scurtă durată; chiar medicul poate fi nevoit să apeleze la o vorbire de acest tip pentru a declanşa înţelegerea din inconştient prin sensul adresat conştiinţei bolnavului. Ştiu din experienţă că acest rol al ambiguităţii îi şochează pe neiniţiaţi şi produce cele mai grave neînţelegeri.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa fermă a bolnavului în delirul său nu se datorează unei dereglări a discernământului şi nu provine din ceea ce este eronat în delir. În orice delir se ascunde un grăunte de adevăr, el conţine ceva care merită crezut şi tocmai acest ceva constituie sursa convingerii bolnavului, justificată în aceste limite.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doresc să feresc termenul de inconştient de disputele filozofice, întrucât ele se limitează adesea doar la aspectul etimologic. Până acum nu am găsit un cuvânt mai potrivit pentru a desemna activitatea psihică ce nu se desfăşoară la nivelul conştiinţei persoanei respective şi nici nu vreau să spun altceva cu acest "inconştient".

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihanalistul, care nu cunoaşte dinainte viaţa interioară a bolnavului şi nu deţine ca amintire conştientă ceea ce acţionează în celălalt în mod inconştient, trebuie să recurgă la o tehnică destul de complicată pentru a compensa acest dezavantaj. El trebuie să înveţe să degajeze fără greş refulatul din ideile conştiente şi confesiunile bolnavului, să surprindă inconştientul acolo unde el se trădează în spatele expresiilor şi acţiunilor conştiente.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicul constată că investigaţia sa se loveşte de rezistenţa opusă de bolnav, rezistenţă care trebuie atribuită caracterului bolnavului. Astfel, caracterul trece pe primul plan al interesului terapeutului.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela care s-a aflat adesea în situaţia penibilă de a nu regăsi un obiect pe care el însuşi l-a pus undeva de-o parte, nu va recunoaşte că o intenţie oarecare i-a dictat acest accident. Cu toate acestea, nu sunt rare cazurile în care împrejurările care însoţesc o uitare de acest gen dezvăluie o tendinţă de a îndepărta în mod provizoriu sau pe o durată mai lungă obiectul cu pricina.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legătura cauzală între două idei poate fi sau suprimată sau înlocuită prin juxtapunerea a două lungi fragmente eterogene. Aceste fragmente sunt adesea intervertite, în sensul că prima reprezintă concluzia şi a două ipoteza. Orice transformare imediată a unui lucru în altul reprezintă în vis relaţia de la cauză la efect.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu întotdeauna eforturile psihanalistului se lovesc de trăsăturile caracteriale de care bolnavul este conştient şi care îi sunt atribuite de cei apropiaţi lui. Adesea, anumite însuşiri ale bolnavului, care par să-l caracterizeze doar într-o mică măsură, se manifestă extrem de puternic sau ies la iveală anumite atitudini pe care el nu le-ar fi adoptat în alte împrejurări ale vieţii.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tratamentul psihanalitic nu comportă decât un schimb de cuvinte între pacient şi medic. Pacientul vorbeşte, povesteşte evenimente din viaţa sa anterioară şi impresii din prezent, se plânge, îşi confesează dorinţele şi pornirile sale afective. Medicul îl ascultă, se străduieşte să dirijeze cursul ideilor pacientului, îl îndeamnă să-şi amintească, îi orientează atenţia în anumite direcţii, îi dă explicaţii şi observă reacţiile de comprehensiune sau de respingere pe care le provoacă în acest fel la bolnav.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discursurile pe care le întâlnim în conţinutul visului nu sunt discursuri originale, ci mozaicuri în care se regăsesc toate genurile de fragmente împrumutate din discursuri pe care cel care doarme poate să le fi pronunţat, auzit sau citit. Memoria a conservat aceste fragmente, visul le reproduce literalmente, dar el a uitat subiectul lor şi a transformat sensul în maniera cea mai surprinzătoare.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este uşor de spus ce se petrece în sufletul celui care trăieşte plăcerea umorului. Ne putem face totuşi o idee în această privinţă, dacă analizăm cazurile în care umorul ne-a fost comunicat sau în cele în care luăm cunoştinţă de el prin sim-patie; astfel ajungem, prin înţelegerea persoanei umoristice, la aceeaşi plăcere ca şi ea. Umorul cel mai grosolan, aşa-numitul "umor negru", ne poate instrui în acest sens.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocritica este cea care l-a împiedicat pe bolnav să-şi exteriorizeze imaginile sau chiar să le conştientizeze. Dacă poate fi convis ca, renunţând la criticarea ideilor sale, să continue pur şi simplu să enunţe toate asociaţiile, pe care un efort susţinut al atenţiei le face să-i vină în minte, se obţine un material psihic care se află în legătură directă cu ideea morbidă iniţială şi permite descoperirea asociaţiilor existente între această idee şi viaţa psihică a bolnavului, graţie cărora medicul va sfârşi prin a înlocui ideea morbidă cu o idee nouă, adaptată exact cerinţelor psihologice ale pacientului său.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Conţinutul manifest" al visului şi substitutul alterat al "ideilor onirice latent" ca şi alterarea reprezintă opera unui "eu" care se apără; ea naşte rezistenţe ce interzic cu totul dorinţelor inconştiente să intre în conştiinţă în stare de veghe; dar în neputinţa somnului, forţele au destulă putere pentru a impune cel puţin dorinţelor o mască ce le ascunde. Cel ce visează nu mai descifrează sensul viselor sale, aşa cum istericul nu pătrunde semnificaţia propriilor simptome.

Sigmund Freud în Despre psihanaliză. Cinci prelegeri ţinute la Universitatea Clark, A treia prelegere (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul este, s-ar putea spune, delirul fiziologic al oricărui om normal. Înainte ca refulatul să fi devenit suficient de puternic pentru a se impune ca delir în starea de veghe, el poate obţine primul succes, în condiţiile mai prielnice somnului, sub forma unui vis cu efect de durată.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerea umorului obţinută prin sim-patie cu cel care produce umorul este rezultatul unei tehnici deosebite, asemănătoare deplasării. Datorită acestor tehnic, afectul pe cale a se manifesta este "dezamăgit" şi investit în altceva, de ordin secundar. Dar o asemenea explicaţie nu ajută la înţelegerea procesului care realizează la persoana producătoare de umor deplasarea ce blochează dezvoltarea afectivă. Vedem că persoana care receptează umorul imită pe creatorul acestuia în ce priveşte procesele psihice care fac cu putinţă acest proces la creator.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul în care însă, nu deţinem chiar de la cel analizat lămuriri asupra sensul actului ratat, unde vom găsi puncte de sprijin pentru interpretări şi indicii pentru demonstraţie? Aceste puncte de sprijin şi indicii provin din surse multiple. Ele ne sunt furnizate în primul rând de comparaţia analogică cu fenomene care nu sunt legate de actele ratate, ca, de exemplu, în cazul în care constatăm că deformarea unui nume, ca act ratat, are acelaşi sens injurios ca şi acela pe care l-ar avea o deformare intenţionată. Dar puncte de sprijin şi indicii ne sunt furnizate şi de contextul psihic în care se produce actul ratat, de cunoştinţele pe care le avem în legătură cu caracterul persoanei care săvâşeşte acest act, de impresiile pe care această persoană le-a putut avea înainte de act şi împotriva cărora ea poate că reacţionează prin acesta.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anumite vise, în special acelea care au loc în timpul curei psihanalitice, scapă pur şi simplu unei interpretări complete. Cum ele irump din ansamblul materialelor psihice, pe care încă îl ignorăm, nu pot fi înţelese decât odată cu terminarea curei. Comunicarea acestor vise ar necesita să se dezvăluie toate necunoscutele unei nevroze; acest lucru nu intră în intenţiile psihanaliştilor, deoarece, după părerea noastră, studiul visului constituie o pregătire pentru acela al nevrozelor.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vrei să-ţi aminteşti cele mai îndepărtate evenimente din copilărie, ţi se întâmplă adesea să confunzi lucruri auzite de la alţii cu cele care provin din propria ta experienţă.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compararea unei alterări de caracter cu nevroza obsesională este sugestivă. În ambele cazuri întâlnim opera regresiei care urmează, în primul caz, unei refulări (sau reprimări) realizate fără dificultate. În cazul nevrozei, întâlnim un conflict, un efort pentru a nu admite regresia, cu formaţiuni reacţionale contra ei, o formare de simptome prin realizarea unui compromis între cele două părţi, clivaj al activităţilor psihice în activităţi susceptibile de a fi conştiente şi activităţi inconştiente.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efortul obişnuit presupus de o inhibiţie devine, la auzul unei naivităţi, dintr-o dată inutil, descărcându-se prin râs; aici, abaterea atenţiei nu este necesară, probabil că suprimarea inhibiţiei se produce direct şi nu prin intermediul unei operaţii induse. În acest caz, ne comportăm la fel cu cea de-a treia persoană implicată în relaţia cuvântului de spirit, care beneficiază de o ridicare a inhibiţiei fără efort personal.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul de spirit care foloseşte anumite greşeli de gândire, părând din acest motiv lipsit de sens, poate avea şi un efect comic. Dacă problema nu poate fi rezolvată doar prin analiza cuvântului de spirit, atunci putem apela din nou la istorioara comică, la anecdota hazlie.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!