Planul de sub riduri

Ridul de la mine de pe frunte
A crescut şi s-a făcut un munte;
Cât o fi de când Carpaţii, oare,
Au fost rid pe-o frunte gânditoare?

Şi de când or creşte ne-ncetat,
Pe o frunte care veşniceşte
Şi sub care tot ce-am cugetat
S-a gândit şi nu se răzgândeşte?

poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe sub frunte, frigul...

Se grăbeşte ziua, noaptea-i pe aproape,
Ninge-n mine timpul ca-ntr-un giulgi pustiu.
Pe sub frunte, frigul a-nceput să-mi sape
Şanţuri de uitare. Câte sunt, nu ştiu.

Nu-s acoperişuri să-mi adăpostească
Umbra-mi care, iată, tot mai rece e!
Ochiul când renunţă să se mai trezească
Nu mai sunt reţete să îl vindece.

Pasărea luminii a zburat. Rămâne
Să-i păstrez eu cuibul până-n zori de zi,
Dar această noapte nu ştiu când apune
Şi nici lumânarea când se va topi.

Pe sub frunte, frigul a-nceput să-mi sape
Şanţuri de uitare. Câte sunt, nu ştiu.
Ziua e departe, noaptea e aproape
Şi mă tem că-n mine s-a făcut târziu.

poezie de Cornel Armeanu din Călător între două lumini (1986)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O frunte nesfârşită

Foc când simt pe nalta-mi frunte
De la vinul din carafă,
Sau de grijile mărunte,
Pun compresele pe ceafă!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roza vânturilor nebune

Cum nu mai încap de cer
vreau un semafor pe frunte
căci femeia-i un mister
mai înalt decât un munte

Vreau un semafor pe frunte
să opresc ceaţa de plângeri
când o caut pe niciunde
răsfoind cartea cu îngeri

Să opresc ceaţa de plângeri
căci femeia-un mister
de-aia chiar de soare sânger
şi nu mai încap sub cer

Vreau un semafor pe frunte
ca să ştiu mintea pe unde-i

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 noiembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti lângă mine, mamă

Când eşti lângă mine, mamă,
Norii de pe cer dispar.
De nimic nu-mi mai e teamă,
Suntem împreună iar.

Când îmi treci mâna pe frunte
Simt o caldă mângâiere.
Îmi alină doruri multe,
Tristeţea din suflet piere.

Iar când mă săruţi pe frunte
Simt din plin a ta iubire.
Uit de grijile mărunte,
Radiez de fericire.

În curgerea vieţii mele
În inimă te voi purta.
Şi când vei pleca la stele
N-am să uit iubirea ta.

poezie de Dumitru Delcă (26 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin ochiul de apă te priveşte şi cerul, şi pământul. Şi te priveşti şi tu pe tine însuţi, mirat de ridul care ţi se adânceşte pe frunte.

aforism de Ionuţ Caragea din Revista ASLRQ, nr. 2 (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu corupţia în frunte

Iar îmi umblă creanga clanţa
când, în ţara noastră dragă,
prin justiţie Balanţa
e-ntre adevăr şi şpagă.

epigramă de Ioan Pop din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că doar sudoarea frunţii poate şterge ce ţi-a fost scris în frunte.

Marius Robu în Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ctitorind soarele omeniei

Motto: "Vreme trece, vreme vine."

Chiar dacă timpul trece
Prin timp noi vom rămâne,
Chiar de ni-i clipa rece
Noi tâmpla ne-o vom ţine;

Şi frunte lângă inimi
Şi inimi lângă frunte
Noi sus vom ţine gândul
Mai sus decât un munte.

Şi muntele e-o treaptă
Şi noi suntem un munte,
Când florile ne ard sub pleoape
Şi ochii-n rouă ştiu să cânte.

Iar când durerea e adâncă
De nu mai vrea din gând să iasă
Noi ştim să facem visul stâncă
Şi din lumină omului mireasă.

poezie de Costel Zăgan din revista Liceul, nr.16 (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui îngâmfat

Când privesc înalta-ţi frunte
Zic şi eu - pus pe butadă -
Că puteai să fii un munte,
Dacă n-ai fi fost grămadă!

epigramă de Giuseppe Navarra din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am devenit o şoaptă

La naştere am fost un ţipăt simplu
Şi-ncet, încet am devenit cuvânt
Ca să-nteleg că dacă trece timpul
Umila şoaptă a tacerii sunt.

Ard combustibil care îmi îndreaptă
Spre altă lume cei din urmă paşi
Mai port în mine doar atât, o şoaptă
Şi bietul ei ecou sinucigaş

Ca într-o lampă, într-un sat de munte,
N-a mai rămas în mine gaz decât
Să mi se vadă ochii trişti în frunte
Şi scara ce o am de coborăt.

Sunt ţipete şi urlete în lume
Şi tunurile trag neruşinat
Se strigă daruri şi averi şi nume,
Şi tobele de cobdamnare bat,

Iar eu din toată forfota nedreaptă
În marele vacarm al tuturor,
Încet, încet, am devenit o şoaptă
Şi îmi amân rostirea să nu mor.

Ca într-o lampă, într-un sat de munte,
N-a mai ramas în mine gaz decât
Să mi se vadă ochii trişti în frunte
Şï scara ce o am de coborât.

poezie celebră de Tatiana Stepa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bobul salvator

De când mă lupt zadarnic, am pe frunte
Lalele sângerii şi-abia şoptesc:
"Dă-mi, Doamne, râvna Ta să mişc un munte,
Dar nu ca Marcu din Vârful Fracesc.

Ajută-mă să fiu al Tău, Stăpâne,
Şi muntele păcatelor ce-am strâns
Să-l duc din mine ca pe-un stârv de câine
În largul oceanicului plâns.

Nu-mi da averi, nici slavă, nici palate,
Ci cum i-ai dat lui Solomon în veac,
La fel şi eu, vreau pururi să am parte
De-un bob de-nţelepciune, nelumesc.

Căzând ca David, lăcrimând întruna,
Să mă ridic aşa cum el făcea
Şi Ţie mulţumind, să port Cununa
Sârmei ghimpate pentru Ţara mea!

Onoruri nu râvnesc, n-aştept iubirea
Sinedriului plin de farisei
Şi nici nu pot gândi la Mântuirea
Ce-o văd, nu-n vis, contemporanii mei.

Aşa de mare eşti, Bunule Tată
Şi darurile Tale cresc mereu,
Dar când pornesc la Sfânta Judecată
Se face mic de tot sufletul meu.

El - mic şi-n faţa lui - măreţul munte!,
Greu de păcatele ce-am săvârşit
Şi doi ochi suspinând cu-amar şi-o frunte,
Şi-n loc de nimb Prutul nefericit!

Şi-n loc de inimă - o Bucovină
C-o Basarabie, primind din zări
Bobul cel de Credinţă şi Lumină,
Ce duce-un munte-al Rănilor în mări!"

rugăciune de Traian Vasilcău (3 mai 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lui Răpciune

Când Septembrie vâsleşte spre aval
Şi soarele ne mai mângâie pe frunte,
Buzele luminii, cu-al lor sărut fatal,
Sortesc frunzelor clipe mai cărunte.

Greierii susţin un ultim concert estival,
Chiar de-n cămară n-au niciun grăunte,
Când Septembrie vâsleşte spre aval
Şi soarele ne mai mângâie pe frunte.

Pe cerul sur, ca un imens cadran oval,
Păsări scăpătând de dincolo de munte,
În zboruri rotitoare, deasupra de prăval,
Îmi amintesc de toamnele (pe)trecute
Când Septembrie vâsleşte spre aval.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub frunte

Sub frunte am un continent de vise,
Spumoase valuri bat neîntrerupt,
Pictez tablouri în culori închise,
Sub frunte, azi, iar mâine dedesubt.
Cu inima o ducem greu, se pare,
Cu creierul noi ne luptăm absurd,
Un chip se întrevede, nu e oare
Adevăratul nostru chip de kurd?
Loviţi de neadevăr şi ură,
Dar mângâiaţi de dragoste, eu cred
Că viaţa asta n-are numai zgură,
Şi nu oricare om e patruped.
Pe piept purtăm diverse decoraţii,
Noi fără laude nu putem trăi,
Urechile şi inima în spaţii
Ascultă-ndemnul – fii, orice ar fi.
Un ochi ne urmăreşte, Domnul este,
Cu El vom trece dincolo de creste.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Teiu P., fost PDSR-ist de frunte

Legea asta, ce-i a firii,
N-a cruţat nici chiar Pompeiu...
De păli-vor "trandafirii",
Se va scutura şi.. Teiu.

epigramă de Constantin Voinescu din Slatina sub zâmbetul epigramei (2002)
Adăugat de Constantin Voinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul lui Iuda

te vreau iubire şi te chem
imi pare că imi dai un semn
că m-ai vândut pe vechi arginţi
si azi pe frunte mă alinţi

nimic nu este nou sub soare
decât o vreme trecătoare
cel ce-a minţit si ieri o face
din nou... ascuns sub carapace

tu Iuda-n zilele senine
ai fost alături... lângă mine
acum eu simt că m-ai vândut
primind pe frunte un sărut

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cuplu ajuns la o osmoză perfectă: frunte lângă frunte, mână-n mână, picior peste picior.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un împărat mare şi tare. După ce bătu pre toţi împăraţii pământului şi le luă împărăţiile, se însură şi făcu trei fete: una cu soarele-n frunte, alta cu luna în spate, iar cea mai mică cu luceafărul de dimineaţă iarăşi în frunte; şi toate erau mai frumoase decât zânele munţilor şi ale pădurilor.

Nicolae Filimon în Omul-de-flori-cu-barba-de-mătase sau povestea lui Făt-Frumos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui ratat

Când privesc rotunda-ţi frunte,
Zic şi eu, pus pe butadă,
Că puteai să fii un munte,
Dacă n-ai fi o... grămadă!

epigramă de Giuseppe Navarra din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleşilor noştri veşnic dezamăgitori

Mă simt cu voi acolo-n frunte
(Şi gândurile mele sunt normale),
Precum un râu curat de munte
Acoperit cu peturi goale.

epigramă de Marius Coge din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Val: Pentru numele lui Dumnezeu, asta e femeia cu care am fost însurat timp de zece bine. Am făcut dragoste. O ţineam de frunte când stătea aplecată deasupra WC-ului şi vărsa.
Lori: Din cauză că făcea dragoste cu tine?

replici din filmul artistic Final ca la Hollywood, scenariu de Woody Allen (3 mai 2002)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!