Nevroza unor pacienţi trimite la o trăire neplăcută sau la o suferinţă din prima copilărie, când, ştiindu-se inocenţi, au considerat-o ca pe o frustrare nedreaptă. Privilegiile pe care le-au derivat din această nedreptate şi nesupunerea care rezultă de aici au contribuit şi ele în bună măsură la ascuţirea conflictelor şi care au dus mai târziu la declanşarea nevrozei.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când fantasmele proliferează şi devin atotputernice se creează condiţiile pentru instalarea nevrozei sau psihozei; fantasmele reprezintă de altfel o treaptă preliminară simptomelor bolii de care se plânge bolnavul. Dar aici se deschide un drum care duce la patologie.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoarea deosebită a unor amintiri din copilărie este doar rareori evidentă. De cele mai multe ori ele par indiferente, ba chiar neînsemnate, aşa încât este de neînţeles, la prima vedere, cum se face că tocmai ele au reuşit să înfrângă amnezia.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nevroza isterică, ultima achiziţie cedează refulării, însă fără regresie; ca urmare a necunoaşterii dezvoltării eului, lacunele în dezvoltarea predispoziţiei sunt mai accentuate decât în cazul nevrozei obsesionale.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fondul psihic care alimentează ideile latente se întâlnesc frecvent amintiri ale unor fapte trăite, impresionante, a căror origine se află în prima copilărie. Ele oferă visului o situaţie care se prezintă totdeauna sub formă concretă şi constituie un element foarte important, deoarece exercită asupra formării visului o influenţă activă, servind drept nod de cristalizare, în jurul căruia se ordonează şi se grupează restul materialului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nevroza obsesională, sursele infantile ale nevrozei pot fi uitate, frecvent incomplet, dimpotrivă prilejurile recente ale nevrozei fiind conservate în memorie. Refularea se serveşte, în acest caz, de un mecanism diferit faţă de cel utilizat în isterie, foarte simplu în fond: în locul uitării evenimentului are loc o retragere a investirii lui afective (Affektbesetzung), astfel încât în conştiinţă nu rămâne decât amintirea unui conţinut reprezentativ indiferent şi aparent fără importanţă. Diferenţa între aceste forme de refulare rezidă în procesele psihice ascunse în spatele fenomenelor pe care le putem reconstitui.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom constata că acte ratate şi amnezii se produc de asemenea la persoane care, departe de a fi obosite, distrate sau iritate, sunt normale din toate punctele de vedere şi numai mai târziu, tocmai ca urmare a actului ratat, se atribuie acestor persoane o iritare pe care ele refuză s-o admită.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevroza apare doar când există un conflict între dorinţele libidinale şi acea latură a psihicului uman pe care o numim "eu", expresia instinctelor de autoconservare a individului, eu care este totodată şi sediul idealurilor pe care acesta şi le-a propus. Un astfel de conflict patogen ia naştere doar când libidoul tinde să se angajeze pe căi şi spre scopuri pe care eul le-a depăşit şi repudiat de multă vreme şi care sunt deci interzise pentru viitor; libidoul manifestă asemenea tendinţe dacă îi este refuzată o satisfacţie conformă cu idealurile eului. În acest mod frustraţia, privaţiunea de o satisfacere reală devine condiţia principală, deşi nu singura, pentru delanşarea nevrozei.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele ratate sunt acte psihice care rezultă din interferenţa a două intenţii.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele compulsionale, în doi timpi, în care primul este anulat de cel de-al doilea sunt fenomene tipice în nevroza obsesională. Ele sunt înţelese, desigur, greşit de către gândirea conştientă a bolnavului, care le atribuie o motivaţie secundară – le raţionalizează.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compararea unei alterări de caracter cu nevroza obsesională este sugestivă. În ambele cazuri întâlnim opera regresiei care urmează, în primul caz, unei refulări (sau reprimări) realizate fără dificultate. În cazul nevrozei, întâlnim un conflict, un efort pentru a nu admite regresia, cu formaţiuni reacţionale contra ei, o formare de simptome prin realizarea unui compromis între cele două părţi, clivaj al activităţilor psihice în activităţi susceptibile de a fi conştiente şi activităţi inconştiente.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recunoaşte naivul, trebuie să avem cunoştinţă de absenţa inhibiţiei interne la persoana producătoare. Doar în acest caz râsul ia locul indignării. Din această transpunere şi comparaţie rezultă o economisire a efortului psihic, care se descarcă prin râs.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vrei să-ţi aminteşti cele mai îndepărtate evenimente din copilărie, ţi se întâmplă adesea să confunzi lucruri auzite de la alţii cu cele care provin din propria ta experienţă.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei afectaţi de nevroza obsesională se prezintă la psihanalist mult mai rar decât istericii. Ei îşi ascund starea atâta timp cât pot să o facă şi nu se adresează medicului decât dacă nevroza lor a atins un stadiu în care, dacă l-am compara cu o tuberculoză pulmonară, nu ar mai putea fi admişi în nici un sanatoriu.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În domeniul dezvoltării caracterului trebuie să întâlnim aceleaşi forţe instinctuale a căror joc se întâlneşte în nevroze. Există însă un fapt care este suficient pentru a stabili o netă distincţie teoretică; ceea ce este propriu nevrozei, insuccesul refulării şi întoarcerea refulatului, nu este specific şi caracterului. În formarea acestuia, refularea nu intră în acţiune sau îşi atinge fără piedici scopul de a substitui refulatului formaţiuni reacţionale sau sublimări. Acesta este motivul pentru care procesele de formare ale caracterului sunt mai puţin transparente şi mai puţin accesibile analizei ca cele ale nevrozei.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poziţia dintre psihologia individuală şi psihologia socială sau colectivă, care, la prima vedere, poate părea foarte profundă, îşi pierde mult din acuitate când este examinată mai îndeaproape.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce am stabilit limitele, punctul de plecare poate fi considerat acela că actele ratate sunt acte psihice care rezultă din interferenţa a două intenţii. Acesta este primul rezultat al psihanalizei în ceea ce priveşte actele ratate; psihologia n-a bănuit nicicând aceste interferenţe şi nici fenomenele care decurg din această cauză. Psihanaliza a reuşit acest lucru extinzând considerabil domeniul psihicului, anexând psihologiei fenomene care anterior nu-i aparţineau.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găsesc, din ce în ce mai mult, că deformările la care se recurg de obicei sunt ineficiente şi condamnabile. Dacă deformările sunt mici, ele nu-şi ating scopul, care este de a apăra pacientul de o curiozitate indiscretă, iar dacă sunt considerabile, cer prea mari sacrificii, făcând de neînţeles contextele legate de micile realităţi ale vieţii. Rezultă de aici o stare de lucuri paradoxală: ce pot dezvălui mai uşor, în mod public, secretele cele mai intime ale unui pacient pentru că acestea nu permit să fie recunoscut decât să se descrie caracteristicile cele mai banale şi inofensive ale persoanei pe care toată lumea le ştie şi care îi dezvăluie identitatea.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regulă unică şi procedeele multiple de compoziţie se aplică tuturor imaginilor compozite de care abundă visul şi din care ar fi superfluu să se dea exemple. Ele ne apar mai puţin stranii din momentul în care renunţăm să le asimilăm obiectelor percepţiei noastre în stare de veghe şi ne amintim că ele rezultă din acţiunea de condensare a visului şi servesc la punerea în valoare, într-o manieră concisă şi frapantă, a caracterului comun diferitelor motive care intră în combinare. Analiza este aceea care ne permite să descoperim acest caracter comun, căci tot ceea ce putem conchide cel mai adesea din conţinutul visului este că există o necunoscută, o valoare x, comună tuturor acestor imagini eteroclite. Disociind aceste imagini, analiza ne va conduce direct la interpretarea visului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezinteresul îndelungat faţă de femei dă naştere înclinaţiei, sau, cum obişnuim să spunem, predispoziţiei pentru formarea delirului. Dezvoltarea lui începe în momentul în care o impresie întâmplătoare trezeşte trăirile uitate din copilărie, trăiri mai mult sau mai puţin colorate erotic.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a arătat în repetate rânduri (de către mine şi în special de către Th. Reik) până unde poate merge analogia dintre religie şi nevroza obsesională, care dintre particularităţile şi dintre vicisitudinile constituirii religiei pot fi înţelese pe calea aceasta. Cele afirmate sunt în deplină concordanţă cu faptul că smeritul credincios este în cel mai înalt grad protejat împotriva pericolului anumitor îmbolnăviri nevrotice; acceptarea nevrozei universale îl scuteşte de povara contractării unei nevroze personale.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!