Deosebirea faţă de situaţiile bine cunoscute care generează nevroza constă în aceea că o augmentare de ordin interior a investirii libidinale transformă fantasma inofensivă şi tolerată într-un adversar de temut, în timp ce semnalul declanşării conflictului este dat de o schimbare exterioară reală.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevroza apare doar când există un conflict între dorinţele libidinale şi acea latură a psihicului uman pe care o numim "eu", expresia instinctelor de autoconservare a individului, eu care este totodată şi sediul idealurilor pe care acesta şi le-a propus. Un astfel de conflict patogen ia naştere doar când libidoul tinde să se angajeze pe căi şi spre scopuri pe care eul le-a depăşit şi repudiat de multă vreme şi care sunt deci interzise pentru viitor; libidoul manifestă asemenea tendinţe dacă îi este refuzată o satisfacţie conformă cu idealurile eului. În acest mod frustraţia, privaţiunea de o satisfacere reală devine condiţia principală, deşi nu singura, pentru delanşarea nevrozei.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frustarea internă este prezentă în toate cazurile, dar nu intră în acţiune până când frustarea exterioară reală nu a pregătit terenul pentru ea.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei afectaţi de nevroza obsesională se prezintă la psihanalist mult mai rar decât istericii. Ei îşi ascund starea atâta timp cât pot să o facă şi nu se adresează medicului decât dacă nevroza lor a atins un stadiu în care, dacă l-am compara cu o tuberculoză pulmonară, nu ar mai putea fi admişi în nici un sanatoriu.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nevroza obsesională, sursele infantile ale nevrozei pot fi uitate, frecvent incomplet, dimpotrivă prilejurile recente ale nevrozei fiind conservate în memorie. Refularea se serveşte, în acest caz, de un mecanism diferit faţă de cel utilizat în isterie, foarte simplu în fond: în locul uitării evenimentului are loc o retragere a investirii lui afective (Affektbesetzung), astfel încât în conştiinţă nu rămâne decât amintirea unui conţinut reprezentativ indiferent şi aparent fără importanţă. Diferenţa între aceste forme de refulare rezidă în procesele psihice ascunse în spatele fenomenelor pe care le putem reconstitui.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erorile de gândire, care sunt moduri de gândire ale inconştientului utilizate în tehnica sa, apar pentru critică, deşi nu întotdeauna, drept comice. Tolerarea conştientă a modurilor de gândire inconşientă, repudiate ca erori de gândire, este unul din mijloacele de producere a plăcerii comice; faptul este uşor de înţeles, căci pentru producerea investirii preconştiente este nevoie cu siguranţă de un consum mai mare decât pentru tolerarea investirii inconştiente.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevroză

Nevroza este inabilitatea de a tolera ambiguitatea.

definiţie celebră de Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama proprie coşmarului corespunde unui act sexual, unei senzaţii libidinale, ca de altfel orice teamă nevrotică şi este rezultatul refulării libidoului.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inconştientul este asemănător cu un cerc mare care ar include conştiinţa ca pe un cerc mai mic. Nu poate exista fapt de conştiinţă fără o preparaţie inconştientă, în timp ce inconştientul se poate lipsi de stadiul conştient, având totuşi o valoare psihică. Inconştientul este psihicul însuşi în realitatea esenţială. Natura sa intimă este la fel de necunoscută ca şi aceea a realităţii exterioare, iar conştiinţa se informează despre el într-un fel atât de incomplet ca şi organele noastre de simţ despre lumea exterioară.

Sigmund Freud în Psihologia vieţii cotidiene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În legătură cu problema angoasei, teama nevrotică s-a transformat în teamă reală, în frică de unele pericole exterioare. Această situaţie alarmantă, privită obiectiv, poate să nu aibă nici o importanţă pentru psihic. Ceea ce este de temut este mai curând modificarea pe care această rănire este capabilă să o provoace în viaţa psihică.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica şi Armata sunt nişte mulţimi artificiale, adică mulţimi a căror coeziune este menţinută printr-o constrângere exterioară care se opune în acelaşi timp modificărilor structurii sale.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contradicţia dintre observaţii şi principiul conform căruia omul se îmbolnăveşte datorită frustrării nu este insolubilă; distincţia dintre frustarea exterioară şi frustarea interioară o rezolvă. Când lipseşte obiectul real prin care se poate satisface libidoul, este vorba de o frustare exterioară.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă, în intervalul de timp care separă conceperea proiectului de executarea sa, se produce o schimbare importantă în contextul psihic, schimbare incompatibilă cu înfăptuirea proiectului, uitarea acestuia nu mai poate fi considerată un act ratat. Această uitare nu mai miră, căci ne dăm seama bine că executarea proiectului ar fi de prisos în noul context psihic. Uitarea unui proiect nu poate fi considerată act ratat decât în cazul în care nu avem de-a face cu o schimbare a acestui context.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formarea incertitudinii este una din metodele de care nevroza se serveşte pentru a îndepărta bolnavul de realitate şi a-l izola de lumea externă, ceea ce, în fond, este o tendinţă comună tuturor tulburărilor psihonevrotice.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnavul operează o deplasare în fobia sa şi se nelinişteşte de o situaţie exterioară. El crede cu siguranţă că astfel îşi asigură o protecţie mai eficace. De un pericol exterior se poate scăpa prin fugă, dar cum să fugi de un pericol interior?

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica nevrotică diferă prin două aspecte de frica reală: mai întâi pentru că pericolul este interior şi apoi pentru că frica nevrotică nu devine conştientă.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fobii se observă clar că pericolul interior s-a transformat în pericol exterior şi că, în consecinţă, frica nevrotică s-a transformat într-o frică aparent reală.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi uşor de demonstrat că situaţia din vis care generează angoasă nu este altceva decât o dorinţă veche nerealizată şi refulată de multă vreme.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am observat îndelung că fiecare nevroză are rezultatul, şi de aceea probabil menirea, de a face orice pacient să evadeze din viaţa reală sau de a se înstrăina de prezent.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din comportamentul eului care se serveşte de o investire de încercare şi pune în funcţiune, prin semnalul de angoasă, automatismul plăcere-neplăcere, se pot produce diferite reacţii, uneori mai mult sau mai puţin încâlcite: sau accesul de angoasă ajunge la deplina sa înflorire şi eul renunţă atunci să mai joace vreun rol în emoţie, sau eul instituie în locul investirii experimentale o contra-investire; acest ultim caz se asociază cu energia emoţiei refulate şi poate, fie să formeze simptomul, fie, odată captată de către eu, să se instaleze definitiv, în calitate de formaţie reacţională, unele dispoziţii fiind întărite.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complexul oedipian la scara umanităţii: păcatul originar constă în uciderea tatălui şi posedarea mamei, crime ce au dat omenirii o perpetuă conştiinţă a vinovăţiei.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!