Contradicţia dintre observaţii şi principiul conform căruia omul se îmbolnăveşte datorită frustrării nu este insolubilă; distincţia dintre frustarea exterioară şi frustarea interioară o rezolvă. Când lipseşte obiectul real prin care se poate satisface libidoul, este vorba de o frustare exterioară.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frustarea internă este prezentă în toate cazurile, dar nu intră în acţiune până când frustarea exterioară reală nu a pregătit terenul pentru ea.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazurile excepţionale, în care oamenii se îmbolnăvesc din cauza succesului, frustarea internă a acţionat singură; ea s-a putut manifesta doar după ce frustarea exterioară a fost înlocuită de realizarea dorinţei.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frustarea exterioară, prin sine însăşi, nu are consecinţe, nu este patogenă, atâta timp cât nu i se asociază o frustare internă. Aceasta din urmă trebuie să-şi aibă originea în eu şi să interzică libidoului accesul la obiectele spre care acesta vrea să se reorinteze. Doar atunci se naşte conflictul şi odată cu el posibilitatea unei îmbolnăviri nevrotice, adică, a unei satisfacţii substitutive obţinută pe calea ocolită a inconştientului refulat.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu se arată ca Dumnezeu în Sine, din sau prin observare exterioară, ci prin experienţă interioară. Şi, atunci când experienţa interioară L-a arătat pe Dumnezeu în Sine, observaţia exterioară nu mai este necesară. Iar dacă observaţia exterioară este necesară, experienţa interioară nu este posibilă.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se face că pacienţii mei au uitat atâtea fapte din viaţa lor interioară şi exterioară?

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul comicului de situaţie, însuşirile persoanei comice nu au o importanţă decisivă; râdem chiar dacă ne spunem că în situaţia dată ne-am fi comportat la fel. Comicul provine din raportul omului cu lumea exterioară, care, adesea, îl domină; pentru procesele psihice umane, această lume exterioară este reprezentată de convenţiile şi cerinţele societăţii, ba chiar de propriile necesităţi corporale.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul trebuie să fie adaptat la 2 lumi: cea exterioară, cu familia, profesia, relaţiile sociale şi de iubire şi cea interioară, cu propriile gânduri, trăiri, zbateri şi cu propria sa natură. Neglijarea uneia dintre acestea poate să ducă la boală psihică.

Pera Novacovici în Descoperă-ţi vocaţia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un al doilea factor va contribui la detaşarea eului de ansamblul senzaţiilor, adică să-l facă să recunoască un "afară", o lume exterioară: senzaţiile de durere şi de suferinţă, frecvente, variate şi inevitabile, pe care principiul plăcerii, ca stăpân absolut, le cere suprimate sau evitate.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legătura cu o excitaţie exterioară nu este esenţială pentru formarea visului. Cel care doarme poate neglija această excitaţie, el poate fi trezit de către ea, fără a avea vreun vis, sau o poate include în visul său; există numeroase vise ale căror conţinut nu este determinat de excitarea vreunuia din simţurile celui care doarme.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul de la minte la inimă, de la lumea exterioară la cea interioară este cel mai lung, mai complex şi mai ademenitor drum pe care-l poate parcurge omul în viaţă. Începutul lui este războiul nevăzut al gândurilor.

Ioan Ianolide în Întoarcerea la Hristos
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angoasa crează refularea, iar situaţia temută instinctual este provocată, în ultimă instanţă, de o situaţie exterioară periculoasă.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa nu este decât un organ de simţ care permite perceperea calităţilor psihice... Aparatul psihic, care este deschis asupra lumii exterioare prin organele de simţ ale sistemului său de percepţie, este el însuşi lume exterioară pentru organul de simţ al conştiinţei, care de altfel îşi găseşte în acest raport justificarea sa teleologică.

Sigmund Freud în Psihologia vieţii cotidiene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnavul operează o deplasare în fobia sa şi se nelinişteşte de o situaţie exterioară. El crede cu siguranţă că astfel îşi asigură o protecţie mai eficace. De un pericol exterior se poate scăpa prin fugă, dar cum să fugi de un pericol interior?

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prejudiciul frustrării iniţiale a plăcerii sexuale se manifestă prin faptul că libertatea care îi este acordată ulterior acesteia în căsnicie nu mai are un efect pe deplin satisfăcător. Dar nici libertatea sexuală neîngrădită încă de la început nu conduce la un rezultat mai bun. Este uşor de stabilit că valoarea psihică a nevoii erotice scade imediat ce satisfacţia îi este la îndemână. Este nevoie de un obstacol pentru ca libidoul să fie împins la un nivel înalt, şi, acolo unde piedicile naturale contra satisfacţiei nu sunt suficiente, oamenii din toate timpurile au introdus unele convenţionale pentru a putea savura iubirea.

Sigmund Freud în Studii despre sexualitate
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica şi Armata sunt nişte mulţimi artificiale, adică mulţimi a căror coeziune este menţinută printr-o constrângere exterioară care se opune în acelaşi timp modificărilor structurii sale.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii văd doar ceea ce mintea este pregătită să vadă. Realitatea ta interioară, gândurile şi emoţiile tale îţi direcţionează percepţia exterioară. Observă şi tu acest fenomen: când ai o zi "proastă" vei extrage din realitatea înconjurătoare acele elemente care sunt în acord cu ceea ce simţi tu în interior. În mod similar, când eşti bucuros, vei observa frumuseţea din exteriorul tău. Lumea este un loc cu bune şi mai puţin bune. Lucrurile pe care te focalizezi sau pe care le atragi sunt cele care intră în rezonanţă cu starea ta interioară. Schimbă-ţi starea şi realitatea exterioară se schimbă şi ea. De asemenea, adu-ţi aminte mereu că eşti un creator - creezi în exteriorul tău realitatea ta interioară. Dacă în interior hrăneşti gânduri pozitive - bucurie, acceptare, compasiune, şi aşa mai departe., asta vei aduce şi în lume, prin tot ceea ce faci. Reciproca este şi ea valabilă: fiind înnegurat în interior, vei crea o realitate negativă. Noi toţi reprezentăm un întreg, iar contribuţia ta la acest întreg este dată de felul în care alegi să gândeşti şi să trăieşti. Tu ce aduci în lume?

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sugarul nu-şi deosebeşte încă eul de o lume exterioară, pe care o consideră ca pe o sursă de senzaţii care afluează spre dânsul.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul poate să-şi realizeze esenţa doar atunci când o realizează obiectual, adică atunci când prin "forţele sale esenţiale" produce o lume exterioară, materială, obiectuală, în crearea căreia el există cu adevărat. Crearea practică a unei lumi de obiecte, prelucrarea naturii neorganice este autoafirmarea omului ca fiinţă generică conştientă. În această activitate omul se manifestă conform genului său, ca fiinţă umană, spre deosebire de plante, animale şi lumea anorganică.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i lipsit de o profundă raţiune faptul că se insistă asupra analogiei dintre comunitatea creştină şi o familie şi că fidelii se consideră ca nişte fraţi, adică fraţi prin dragostea datorită căreia Cristos este însufleţit de respectul lor.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inconştientul este asemănător cu un cerc mare care ar include conştiinţa ca pe un cerc mai mic. Nu poate exista fapt de conştiinţă fără o preparaţie inconştientă, în timp ce inconştientul se poate lipsi de stadiul conştient, având totuşi o valoare psihică. Inconştientul este psihicul însuşi în realitatea esenţială. Natura sa intimă este la fel de necunoscută ca şi aceea a realităţii exterioare, iar conştiinţa se informează despre el într-un fel atât de incomplet ca şi organele noastre de simţ despre lumea exterioară.

Sigmund Freud în Psihologia vieţii cotidiene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!