Iartă-le, Doamne, păcatul
N-am să-l uit niciodată
Pe acela care s-a răstignit,
Ca să salveze lumea toată
Chiar dacă ea nu l-a iubit.
Pe drumul durerii,
De mii de pietre a fost lovit,
Dar pe acela al învierii
De nimeni, Doamne, nu a fost întălnit!
Și în clipa disperării
De pe cruce a strigat,
Iartă-le, Doamne, păcatul,
Căci eu de mult i-am iertat.
poezie de Vladimir Potlog (29 mai 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Citate similare
Crucea iertării
Hristos pe umeri a purtat
Pe crucea grea al meu păcat
Dar chiar și-atuncea răstignit
El m-a iubit!
Eu n-am știut să-L prețuiesc
Ori dragoste să-I dăruiesc...
El chiar și moartea-a biruit,
Căci m-a iubit!
Pe crucea ridicată sus
Am fost odată cu Isus,
Dar astăzi știu că-s mântuit,
Căci m-a iubit!
Nu meritam să fiu salvat
Din lumea plină de păcat,
Dar Însuși Domnul S-a jertfit,
Deci m-a iubit!
Și dacă El, pe crucea grea,
S-a răstignit cu firea mea
Nu-nseamnă, oare, înmiit
Că m-a iubit?
Pot, oare, să Te părăsesc?
O, Doamne, nu, căci Te iubesc!
Știu că un loc mi-ai pregătit,
Isus iubit.
poezie de Dorel Puchea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu n-am iubit pe nimeni... niciodată!
Eu n-am iubit pe nimeni... niciodată!
Părere-a fost întreaga suferință,
Chiar de-a vărsat vreo lacrimă o fată.
Nicicând iubirea nu mi-a fost credință.
Acestei taine moartea îi e rege,
Nu poți ieși cu trupul viu din ea,
Și dacă azi trăiesc se înțelege
Că n-am urcat cu nimeni pe o stea.
Agonizez fără să-mi aflu drumul
Purtând în suflet floarea încuiată,
Din focul ce-l visam a rămas scrumul,
Căci n-am iubit pe nimeni... niciodată!
poezie de Nicușor Dărăbană din Rătăcit în lumină (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât păcatul m-a purtat...
Cât păcatul m-a purtat
cincisprezece toamne,
toți mereu m-au lăudat
nimeni nu s-a supărat,
nimeni Doamne!
Cât la cel rău i-am slujit
cincisprezece toamne,
toată lumea m-a iubit
nimeni nu m-a prigonit
nimeni Doamne!
Cât de lume mi-a plăcut
cincisprezece toamne,
orice rele-aș fi făcut
nimeni nu m-ar fi-abătut,
nimeni Doamne!
Cât trecură ca un fum
cincisprezece toamne,
nimeni nu mi-a stat în drum
să mă strige ca acum
nimeni Doamne!
Dar de când mă port să-Ți plac
(trei ori patru toamne)
bine caut mereu să fac
și tot nu mă are-n plac
nimeni Doamne!...
O, mereu de-aș fi-un pribeag
toate-a vieții toamne,
ura tuturor o trag,
mi-e de-ajuns că mă ai drag
azi Tu Doamne!...
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Ai fost femeia veții mele,
Ai fost ca luceafărul între stele,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Și pe altul l-ai iubit.
Știe lumea toată
Că te-am iubit cu o dragoste curată,
Dar tu sufletul mi-ai rănit,
M-ai trădat, m-ai părăsit.
Dar n-am uitat niciodată
Clipa când te-am întâlnit,
Ți-am dăruit dragostea mea toată,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit.
Dar tu îmi spui acuma că nu ești vinovată
Și vrei să fim în doi ca altădată.
Dar eu nu te iubesc cum te-am iubit,
Căci dragostea mea pentru tine pe veci a murit!
poezie de Vladimir Potlog (28 martie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Când mă vei chema la Tine în clipa Judecății și mă vei întreba:
"Cine ești?",
Îți voi spune:
"Doamne, lasă-mă să-ți spun mai întâi cine e cea pe care am iubit-o
Și cât de mult am iubit-o!"
Și astfel ai să cunoști cine am fost și îmi vei zice:
"Rămâi cu Mine, căci prea mult ai iubit și ai suferit.
N-am să te las în Iad alături de ea..."
Iar eu am să-ți spun:
"Doamne! Fără ea Raiul ar fi un Iad pentru mine! Unește-ne măcar acolo, dacă în viață nu ai făcut-o!"
poezie de Cristian Wagner
Adăugat de Cristian Wagner
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un înger
Un înger pe pământ a venit,
Să vadă dacă a mai rămas
În oameni ceva sfânt.
Îngerul era bun, și milos,
Oamenii au crezit că-i Hristos.
Ei la dânsul s-au închinat
Ca la un rege de mult așteptat!
Dar ei mult nu s-au bucurat,
Căci îngerul i-a întrebat
De îl iubesc pe fiul Domnului cu adevărat!
Oare numai se prefac?
Oamenii n-au răspuns
De îl iubesc cu adevarat pe Iisus.
Atuci îngerul la cer a strigat:
"O, Doamne, pentru ce din morți ai înviat
Și de păcatele lor i-ai scăpat?!
Căci ei de tine, Doamne, cu adevărat au uitat."
poezie de Vladimir Potlog (2 septembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înaripatu-m-ai Doamne
Moartea mă știe pe de rost
Doamne chiar din prima clipă
cel ce va fi-l înseamnă pe cel ce-a fost
c-un cotor teribil de aripă
Doamne chiar din prima clipă
învăț alfabetul disperării
steaua-mi arde parcă-n pipă
ca-n vulcanul spart al zării
Învăț alfabetul disperării
cel ce va fi ajunge la cel ce-a fost
ca Arca lui Noe în brațele mării
moartea mă știe pe de rost
Doamne chiar din prima clipă
viața e una iar moartea cealaltă aripă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Iată omul! (Monologul lui Pilat)
Iată omul care îl vreți
Pe cruce răstignit să-l vedeți.
Omul acesta fără păcat!
Care din voia voastră a fost arestat.
N-a făcut nici un rău
Pot să vă jur pe al vostru zeu.
Dar... Voi sunteți un popor hapsân!
Care vreți mai mult sînge decât vin.
Eu n-am nici o vină, sunt curat,
De vreți să moară? Să fie al vostru păcat,
În fața lui eu nu sunt vinovat.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată omul! (Monologul lui Pilat)
Iată omul care îl vreți
Pe cruce răstignit să-l vedeți.
Omul acesta fără păcat!
Care din voia voastră a fost arestat.
N-a făcut nici un rău
Pot să vă jur pe al vostru zeu.
Dar... Voi sunteți un popor hapsân!
Care vreți mai mult sînge decât vin.
Eu n-am nici o vină, sunt curat,
De vreți să moară? Să fie al vostru păcat,
În fața lui eu nu sunt vinovat.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericit acela care...
Fericit acela care
El te poate lăuda
Pe care-L alegi Tu Doamne
Spre a sta în curtea Ta.
Fericit a cărui haine
Ele de Domnu-s spălate
Are drept la pomul vieții
Poate intre în cetate.
Fericit de acela care
Păcat are acoperit
Pe care-l numești Tu Doamne
Spre a fi neprihănit.
Fericit, Doamne, de acela
Ce-și pune tăria-n Tine
Care rău nu săvârșește
Și el face numai bine.
Fericit acel ce-n Tine
El își pune a sa soartă
Care zilnic poposește
În a Ta măreață poartă.
Cel ce pragul îl păzește
După el este flămând
Cel ce poartă a sa minte
Și la Tine al său gând.
Fericit cine găsește
În Domnul înțelepciune
Despre Domnul povestește
Și la toată lumea spune.
Fericit de cel sărac
Că el se va îmbogăți
Fiul Celui Preaînalt
La sfârșit se va numi.
Fericit de acela care
Îngrijește de sărac
Și îi dă ca ajutor
A sa pungă, al său sac.
Domnul boala îi păzește
Durerea i-o ușurează
Îl păzește-n a sa viață
Și de el Domnul veghează.
Fericit de acela blând
Că va moșteni pământul
De acela ce-i creștin
Și el seamănă Cuvântul.
De cel împăciuitor
Căci el Fiu Ți s-o numi
Fericit de acela care
El la nuntă-Ți va veni.
Fericit de omul care
Umple tolba cu săgeți
Și a cărui curte Doamne
Este plină de băieți.
Ferice de acea gură
În care minciună nu-i
Fericit este poporul
Care este a Domnului..
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cultele păgâne
La templu un fariseu
Și un vameș au sosit
Se rugau Lui Dumnezeu
Cum de bine-au socotit
Fariseul ce știa
Legea care i-a fost dată
Lui Dumnezeu îi mulțumea
Căci e singurul lui Tată
Tată scump îți mulțumesc
De-a Ta Sfântă îndurare
Căci viața mi-o trăiesc
Și umblu pe-a Ta cărare
Eu dau din izmă și din toate
Cele ce Tu mi le dai
Cuvintele-ți toate adevărate
La mine-n inimă le ai
Eu postesc de două ori
Chiar Doamne pe săptămână
Și îți dărui multe flori
Căci viața-mi e lumină
Nu-s ca alții pe pământ
Hărăpăreți nedrepți și preacurvari
Căci eu țin al Tău Cuvânt
Nu-s ca cei răi și avari
Nu-s din cultele păgâne
Evanghelia ce n-o trăiesc
Ci eu Doamne penru Tine
Cultele azi le urăsc
Doamne eu trăiesc Cuvântul
Și Scriptura o-mplinesc
Cultele fac doar pe sfântul
Eu o Doamne azi trăiesc
Iată fug de sărbători
Și de atâtea lucruri rele
Eu Cuvântul Tău din zori
Îl înalț azi printre stele
Toate cultele-s pierdute
Noi o Doamne împlinim
Ale Tale vii cuvinte
Și mereu iată postim
Ei o Doamne s-au vândut
Noi suntem acuma sfinți
Căci nu ținem nici un cult
Cum ne-au spus vechii părinți
Dar Scriptura ce vorbește
Să fii mândru și-ngâmfat
Unde Domnul azi privește
La cel trufaș și curat
Fariseul a trăit
Mult Cuvântul Celui Sfânt
Însă el nu s-a smerit
Trăind tot al Domnului Cuvânt
Vameșul însă stătea
Plin de groază și de frică
Și Domnului îi spunea
De-a lui viață rătăcită
De mine o Doamne ai
Milă azi și mă ridică
Numai Tu viață dai
Inimii mele rănită
Fie-ți milă dar de mine
Iartă-mi groaznicul păcat
Căci privesc acum la Tine
Doamne greu sunt vinovat
Iartă-mi vina și păcatul
Căci Doamne sunt rătăcit
O ascultă-mă ca altul
Să nu fac Isus iubit
Cine dar a fost iertat
Vameșul sau fariseul
Ce era mult mai curat
Însă el își văzu eul
Toți ceilați erau pierduți
Numai el era curat
Unde vrei dar să te uiți
Tot la alții nencetat
Să trăiești ca fariseul
Tot pe alții tu să-i vezi
Că-s pierduți doar tu cu eul
De Domnul dar mai asculți
Vameșul n-a mai văzut
Nici un om de pe pământ
Căci desigur el pierdut
N-avea al Domnului Cuvânt
Însă iată s-a smerit
Pe Domnul l-a implorat
Să-l ierte căci n-a trăit
Cuvântul ce ni s-a dat
Vameșul a fost iertat
Fariseul însă nu
Deși el mult mai curat
Al lui suflet îl avu
Fariseul s-a mândrit
Cu viața lui curată
Însă vameșul smerit
L-a văzut pe Cel ce iartă
Domnul ne vrea azi smeriți
Păcatul să ne vedem
Nu a altora c-atâți
Cuvântu să n-ascultăm
Judecată ce o folosești
Cu ea vei fi judecat
Însă dacă te smerești
Tu vei fi acel iertat
poezie de Ioan Daniel Bălan (12 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai multă nevoie am eu de a ierta pe cel care mi-a greșit decât acela. Pentru că și eu am fost iertat cu sângele Domnului pe cruce.
Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă către Maică
Nu plânge, mamă, când lovit
Și-nsângerat îmi este trupul,
Nu doare locul biciuit
Cum doare ura și cuvântul.
Bătut, scuipat, batjocorit,
Eu port povara lor în spate
Și-n crucea grea duc istovit
Noianul lumii de păcate.
Nu sunt de cuie azi rănit,
Cu dragoste le rabd pe toate,
Plâng doar păcatul săvârșit
De ei, ducându-mă la moarte.
Nu plânge, mamă, știu că-n gând
Te-ai răstignit și tu cu mine
Te simt în toate îndurând
Chiar dacă jale curge-n tine.
Eu i-am iertat căci am venit
Cu dragoste întru zidire
Precum a fost proorocit
Să fiu jertfit spre mântuire.
poezie de Angelina Nădejde (6 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă-mă, Doamne, bine, Doamne!
Caut cerul cu privirea,
Se ascunde după nori
Dincolo de ei iubirea,
Cântă-n sunet de viori
Doar o simt, știu unde este,
Mi-a-nflorit zâmbet pe față,
Nu e filă de poveste,
Ci o altă dimineață
O voi aștepta cu lacrimi
Care-mi vor spăla păcatul,
Mă vor dezlega de patimi
Și-mi vor alina oftatul
Cât de orbi putem fi Doamne!
Cât de orb am fost chiar eu,
Am iubit ceva ce-adoarme
Sufletul când îi e greu
Să te rog... îmi e rușine,
Sigur am să mai greșesc,
Însă, Doamne, fă-mă bine!
Să nu uit cum să iubesc
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea ca Iisus să coboare de pe cruce
Aș vrea ca Iisus să coboare de pe cruce
Și Diavolul să cadă în hău.
Oamenii pe Golgota să nu se mai urce
Și să-l iubească cu adevărat pe Dumnezeu!
Aș vrea ca Iisus să coboare de pe cruce
Și să fie iarăși printre noi.
Și să nu mai văd pe la răscruce.
Oameni săraci și înpovărați de nevoi.
Aș vrea ca Iisus să coboare de pe cruce.
Și să nu-l mai plângem în zadar,
Căci el s-a răstignit pentru noi odată
Și de-ar trebui, s-ar răstigni iar.
Aș vrea ca Iisus să coboare de pe cruce
Ca de păcate să ne izbăvească.
Să fim curați ca îngerii,
Ca Dumnezeu cu adevărat să ne iubească!
poezie de Vladimir Potlog (18 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul unui om
Ce-am fost cândva azi nu mai sunt...
Dar ce sunt azi îmi pare rău
Că n-am putut să fiu mereu -
Același cântăreț cu chip de Sfânt...
Când am urât am fost iubit,
Când am iubit am fost urât...
Și-n viață n-am cântat decât
Romanța Celui răstignit...
Tot ce-am sperat rămas-a vis,
Și-am dobândit ce n-am visat...
Dar ce-am fost ieri am și uitat -
Un titlu de volum nescris...
Și-azi, dacă sunt un chip de Sfânt,
Așa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu -
Să fiu tot altul... Și să-l cânt mereu
Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt...
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața literară, I, nr. 4 (22 ianuarie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Halucinație
Ce milă mi-e de cei bogați
pot fi orice dar nu bărbați
căci și bărbatul nu e oare
decât un fel de înscenare
Că pân-la urmă n-oi fi eu
un fel de miel ce se dă leu
în lumea asta ordinară
ce mă invită doar afară
Mânca-ți-aș viața de român
păi măi țigane ești nebun
nu vezi că toată lume fuge
și n-a rămas nimeni pe cruce
Și între plus și minus infinit
doar golu-i Doamne răstignit
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu ești tu...
Nu ești tu acela care mi-ai dat inimei mâhnire;
Nu te măguli cu gândul că te-am plâns sau te-am iubit,
Ai fost numai întruparea unei clipe ce-n neștire
Mișcă sufletul și-l leagă de un dor nemărginit.
Și dacă a fost durere și dacă mai sufăr încă,
Nu ești tu a lor pricină, nu ești tu cel vinovat,
E de vină al meu suflet, e simțirea mea adâncă
Căci a mea este iubirea, tu ești clipa ce-a zburat.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama lui Iisus
Când Iisus a fost pe cruce răstignit
Mama lui a plâns cu lacrimi de durere.
Nu pentru că fiul ei a murit,
Dar pentru păcatele noastre grele.
Când Iisus la cer s-a înălțat
Ea a plâns cu lacrimi de bucurie.
Nu pentru că fiul ei din morți a înviat,
Dar pentru a noastră veselie.
Și cât a mai trăit ea pe pământ
A fost de Dumnezeu binecuvântată,
Să fie un om fericit!
Și să nu plângă niciodată.
poezie de Vladimir Potlog (20 aprilie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, Iisuse, ești speranța mea
Lacrima din ochii tăi, Iisuse,
În palma mea a căzut.
Sângele tău sfânt
În apă limpede s-a prefăcut.
Rănile tale și pe mine m-au durut.
Știu că-ai fost vândut cu un sărut
De un ucenic pe care l-ai iubit mult,
Căci așa a fost scris de la început.
Iisuse, într-o zi din nou ai să vii,
Căci tu ești cel de pe urmă și cel din întâi.
Eu la tine mereu mă voi ruga
Tu, Iisuse, ești speranța mea.
poezie de Vladimir Potlog (6 noiembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!